Locuința copilului. Modificarea stării de fapt

Creşterea şi educarea minorei de către bunici, prin stabilirea domiciliului copilei la aceştia este o măsură excepţională, care se i-a doar ţinând cont de interesul superior al copilului (art.400 alin.3 Cod civil).

Câtă vreme ambii părinţi sunt plecaţi în străinătate se impune ca fetiţa să stea cu persoanele cu care s-a obişnuit, de care s-a ataşat şi care prezintă garanţii morale şi materiale suficiente pentru dezvoltarea fizică şi psihică a copilei. În cazul de faţă bunicii paterni.

Însă, în condiţiile în care un părinte îşi stabileşte domiciliul în ţară, face dovada faptului că lucrează statornic aici, în lipsa unor elemente negative la adresa acestuia, interesul superior al copilului impune ca acesta să crească alături de acest părinte.

În prezentul dosar mama copilei s-a întors în România, s-a angajat pe durată nedeterminată în ţara sa natală pentru a putea fi alături de fiica ei, aspect ce reiese din contractul individual de muncă depus la dosar şi din fişa postului.”

 (decizia civilă nr. 398/A/02.07.2018, dosar nr. 1049/336/2017)

Prin sentinţa civilă nr. 1976 din data de 27.11.2017 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr.1049/336/2017 s-a respins acţiunea în modificarea măsurilor luate faţă de minora T R, născută la 03.09.2014, prin sentinţa civilă nr. 929/7.06.2017 pronunţată în dosarul nr. 36/336/2017 sub aspectul stabilirii locuinţei şi contribuţiei de întreţinere a acesteia, intentată de reclamanta T D, în contradictoriu cu pârâtul T D şi pe cale de consecinţă a fost admisă în parte acţiunea subsidiară formulată de reclamantă şi în consecinţă a fost obligat pârâtul să permită reclamantei să aibă legături personale cu minora în cadrul unui program de vizitare după cum urmează:-în prima şi a treia săptămână din lună, de sâmbătă orele 10,00 până duminică orele 18,00 cu excepţia lunii august.

Programul de vizitare s-a dispus să se facă cu preluarea minorei de către reclamantă, de la domiciliul tatălui şi readucerea acesteia la sfârşitul perioadei .

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 929/7.06.2017 pronunţată în dosarul 36/336/2017al Judecătoriei Vişeu de Sus a fost admisă acţiunea de divorţ formulată de reclamantul TD în contradictoriu cu pârâta TD şi în consecinţă  a fost desfăcută căsătoria părţilor prin acord.  S-a luat act de înţelegerea părţilor cu privire la cererile accesorii sens în care locuinţa minorei TDR a fost stabilită la tată, exercitarea autorităţii părinteşti în comun, iar mama obligată la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 362,50 lei lunar.

Reclamanta de faţă TD, solicită modificarea măsurilor luate faţă de minoră invocând în mare parte motive şi împrejurări anterioare pronunţării sentinţei civile 929/2017, respectiv acordului înţelegerii sale cu tatăl pârât (perioadele în care au locuit în Italia , faptul că pârâtul lucrează în străinătate, etc.).

Potrivit art. 403 Cod civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copii lor minori.

Ori, singura împrejurare nouă (care nu exista la data formulării cererii de chemare în judecată şi nici la data modificării acţiunii ) este aceea a încheierii unui contract individual de muncă la 13.11.2017 în ţară.

Prin urmare, reclamanta face demersuri de a se stabiliza cu munca în ţară, locuind la domiciliul părinţilor săi şi pentru a fi aproape de minoră.

În fapt, chestiunea litigioasă este păstrarea legăturilor personale cu minora şi pentru care a întâmpinat anumite dificultăţi.

Interesul superior al copilului este de a rămâne în acelaşi mediu prielnic dezvoltării sale şi nu schimbarea lui în acest moment.

Minora a locuit la domiciliul tatălui în ultimi doi ani, este ataşată de acesta şi bunicii paterni şi frecventează Grădiniţa din  cadrul Şcolii Gimnaziale  „DV” din Moisei.

Aceasta are nevoie de o cunoaştere prealabilă a mamei sale, cu schimbarea treptată a programului său şi petrecerea unui timp care să nu-i creeze grave dezechilibre afective şi emoţionale.

Se impune astfel respingerea acţiunii în modificarea măsurilor luate faţă de minoră.

În ceea ce priveşte programul de vizitare, art. 401 al.1 Cod civil prevede că, părintele separat de copilul său, are dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Reclamanta a propus un program prin cererea iniţială care nu ţine cont de cel al minorei şi chiar de propriul său program de muncă sau de concediu .

Prin urmare instanţa a admis în parte cererea, considerând că la această vârstă este suficientă preluarea minorei de două ori pe lună, de sâmbătă orele  10:00 până duminică orele 18:00, cu excepţia lunii august, când tatăl este în concediu.

Reclamanta nu a precizat care este luna în care va fi în concediu (mai puţin luna august) şi în care ar putea petrece mai mult timp cu minora, mai ales că este proaspăt angajată.

În viitor, având aceste date şi cunoscând perioadele de vacanţă ale minorei, va avea posibilitatea modificării sau suplimentării programului de vizitare.

Împotriva sentinţei civile nr. 1976 din data de 27.11.2017 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr.1049/336/2017 a formulat apel, în termenul prevăzut de lege apelanta-reclamantă M (fostă T) D solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacare şi admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că în data de 10.01.2018 i-a fost comunicată sentinţa civilă nr.1976/27.11.2011 pronunţată în dosarul nr.1049/336/2017 de Judecătoria Vişeu de Sus, prin care i-a fost admisă cererea, respectiv i-a fost stabilit un program de legături personale cu minora, în prima şi a treia săptămână din lună, de sâmbătă orele 10.00 până duminică orele 18.00, cu excepţia lunii august.

Apelanta arată că în dosarul nr.36/336/2017 nu a existat nicio înţelegere între ea şi intimat. Apelanta a arătat  că pur şi simplu i-a fost luat copilul şi a fost lăsat să fie crescut de bunicii paterni, în timp ce mama este în viaţă, sănătoasă şi lucrează. Apreciază că bunicii paterni niciodată nu vor putea oferi unui copil de 3 ani  dragostea şi afectivitatea unei mame, cu atât mai mult cu cât la această vârstă copilul are nevoie de mamă, creşterea şi educarea copilului trebuie să fie efectivă şi să ajute la dezvoltarea psihică.

Apelanta mai arată că tatăl minorei este plecat la muncă în Italia, iar fetiţa este lăsată la bunicii paterni, care se ocupă de creşterea acesteia, pe considerentul că în acest moment aşa ar fi mai bine pentru copil. Modul prin care se face referire la înţelegerea care nu a existat niciodată în realitate în dosarul nr.36/336/2017, este de natură să afecteze relaţia dintre mamă şi copil, care se pot vedea o dată la 2 săptămâni, iar restul programului de legături personale pe care l-a solicitat a fost respins fără o motivare logică şi afectivă, practic hotărârea a fost dată fără o analiză reală şi efectivă a legii. Mai arată apelanta că limitarea programului de legături personale este în dezacord şi cu dispoziţiile art.8 din CEDO.

În drept apelanta-reclamantă a invocat dispoziţiile art.466-482 Cod procedură civilă.

Intimatul TD a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea apelului şi obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând sentinţa civilă nr. 1976 din data de 27.11.2017 a Judecătoriei Vişeu de Sus, pe baza motivelor de apel formulate, a apărărilor invocate şi în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, tribunalul constată că apelul este fondat şi va fi admis, pentru considerentele ce succed:

Locuinţa copilului după pronunţarea divorţului dintre soţi se stabileşte fie conform înţelegerii părinţilor, fie de instanţa de judecată, în ambele cazuri având în vedere un criteriu esenţial, respectiv interesul superior al copilului (art. 400 Cod civil).

În prezentul dosar părţile au divorţat prin sentinţa civilă nr.929/07.06.2017 dată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul civil nr.36/336/2017.

Din conţinutul acelei sentinţe reiese că părţile s-au înţeles cu privire la procedura divorţului de comun acord, asupra autorităţii părinteşti în comun faţă de minora T D R, dar nu şi asupra stabilirii locuinţei la tată.

Acea instanţă a stabilit domiciliul copilei la tată, raportat la faptul că mama era plecată în străinătate şi că era în interesul minorei ca aceasta să locuiască în continuare cu tatăl şi bunicii paterni.

Însă din probele de la dosar, respectiv ancheta psiho-socială, declaraţia martorei T I, a martorei M I, a martorului GG, a martorei T I reiese faptul că de creşterea şi educarea copilei se ocupă bunicii paterni, tatăl fiind plecat la muncă în Italia, venind aproximativ o dată pe lună acasă.

Creşterea şi educarea minorei de către bunici, prin stabilirea domiciliului copilei la aceştia este o măsură excepţională, care se i-a doar ţinând cont de interesul superior al copilului (art. 400 alin.3 Cod civil)

Câtă vreme ambii părinţi sunt plecaţi în străinătate se impune ca fetiţa să stea cu persoanele cu care s-a obişnuit, de care s-a ataşat şi care prezintă garanţii morale şi materiale suficiente pentru dezvoltarea fizică şi psihică a copilei. În cazul de faţă bunicii paterni.

Însă, în condiţiile în care un părinte îşi stabileşte domiciliul în ţară, face dovada faptului că lucrează statornic aici, în lipsa unor elemente negative la adresa acestuia, interesul superior al copilului impune ca acesta să crească alături de acest părinte.

În prezentul dosar mama copilei s-a întors în România, s-a angajat pe durată nedeterminată în ţara sa natală pentru a putea fi alături de fiica ei, aspect ce reiese din contractul individual de muncă depus la dosar şi din fişa postului.

Din ancheta psiho-socială de la dosar reiese că mama locuieşte alături de bunicii materni, că locuinţa este mobilată corespunzător, că starea de curăţenie este bună, iar că apelanta are un comportament adecvat în familie şi societate.

Pe de altă parte în dosar nu s-au identificat elemente de ordin negativ care să ducă la concluzia că apropierea mamei de copil, prin stabilirea locuinţei fetiţei la mamă i-ar afecta creşterea şi dezvoltarea fizică a minorei.

Vârsta minorei de aproximativ 4 ani îi permite acesteia să se adapteze rapid la noile condiţii de viaţă de la domiciliul mamei.

Pe de altă parte tatăl păstrează dreptul de a veghea la creşterea şi educarea minorei, exercitarea autorităţii părinteşti fiind în comun, iar bunicii paterni vor avea dreptul de a vizita nepoata şi de a păstra legătura de afecţiune şi iubire stabilită faţă de fetiţă.

Fiind stabilit domiciliul copilei la mamă, intimatul T D va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere lunare în favoarea fetiţei, contravaloarea în lei a ¼ din venitul minim garantat pe economie.

Domenii speta

Spete similare