Ordin de protecție. Luarea măsurilor de protecție în favoarea copiilor. Conflict între dreptul copilului la protecție și dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul.

Dreptul părintelui de a se bucura unul de prezenţa celuilalt constituie o componentă a dreptului la viaţa privată, protejat de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Tocmai de aceea, de fiecare dată când se dispune o îngrădire a acestei relaţionări, trebuie avut grijă ca aceasta să fie necesară într-o societate democratică, respectiv să se menţină un just echilibru între scopul urmărit prin dispunerea măsurii şi mijloacele utilizate în acest sens. În orice caz, atunci când vine vorba de minori, în centrul analizei instanţei trebuie să se plaseze interesul superior al acestora. Cu privire la conflictul dintre interesele minorului şi ale părinţilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că examinarea a ceea ce foloseşte cel mai bine interesului copilului este întotdeauna de o importanţă crucială, însă un echilibru just trebuie să fie păstrat între interesele copilului şi cele ale părintelui. Sub acest aspect, Curtea a arătat că acordă o importanţă deosebită interesului superior al copilului, care, în funcţie de natura şi gravitatea sa, poate să primeze asupra celui al părintelui. În special, art. 8 din Convenţie nu poate fi interpretat ca autorizând părintele să ia măsuri care să prejudicieze sănătatea şi dezvoltarea copilului (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Nistor c. României, par. 73 şi Maumousseau şi Washington c. Franţei, par. 68).

Din probatoriu administrat rezultă că, într-adevăr, apelantul obişnuieşte să o denigreze pe intimată în faţa minorilor, ceea ce poate fi considerat, în anumite circumstanţe, ca o formă de violenţă psihică. Totodată, martora Ferenţ descrie un eveniment petrecut în urmă cu 2-3 ani, relatat de băiatul acesteia, când minorul Darius ar fi fost lovit cu palma de apelant pentru că şi-ar fi uitat bicicleta pe stadion. În schimb, ceilalţi martori au arătat că nu cunosc ca apelantul să fi exercitat vreodată violenţe asupra minorilor. Având în vedere vârsta minorilor, de 16, respectiv 15 ani, cât şi importanţa menţinerii legăturilor de familie, Tribunalul apreciază că nu se poate reţine existenţa unor forme de violenţe de o intensitate suficientă cât să reclame emiterea ordinului de protecţie sub forma restricţionării relaţiei cu minorii şi nici pericolul producerii în raport de aceştia a unor astfel de fapte pe viitor. Cu toate acestea, Tribunalul subliniază faptul că menţinerea comportamentului denigrator la adresa intimatei poate constitui, pe viitor, un motiv cu relevanţă în dispunerea formelor de exercitare a autorităţii părinteşti şi a modului de a avea şi întreţine legături cu minorii, în cadrul unui litigiu pe fond.”

(decizia nr. 449/A/14.09.2018, dosar nr. 709/319/2018)

Prin sentinţa civilă nr. 607 din 21.06.2018 a Judecătoriei TL s-a admis în parte cererea formulată şi precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul

S-a dispus evacuarea pârâtului din locuinţa comună situată în T, str. , nr. , judeţul M, pe o durată de 6 luni de la pronunţare, şi dispune reintegrarea reclamantei în locuinţa comună situată în T str. , nr. jud. Maramureş.

A fost obligat pârâtul  să păstreze, pe o durată de 6 luni de la pronunţare, o distanţă minimă de 100 de metri faţă de reclamanta  şi faţă de copiii minori.

A fost obligat pârâtul să păstreze, pe o durată de 6 luni de la pronunţare, o distanţă minimă de 100 de metri faţă de locuinţa reclamantei din T str. , nr. şi faţă de locuinţa părinţilor reclamantei situată în localitatea , nr.  jud. Maramureş.

S-a interzis pârâtului…. , pe o durată de 6 luni de la pronunţare, orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu reclamanta.

S-au încredinţat copii minori, şi  reclamantei, pe o durată de 6 luni de la pronunţare.

S-a respins cererea reclamantei în raport cu petitul de limitare a dreptului de folosinţă  a pârâtului pentru locuinţa comună faţă de dispoziţia de evacuare a acestuia.

A fost încuviinţat onorariul definitiv al avocatului din oficiu, în cuantum de 260 lei, şi dispune avansarea onorariului din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T la data de 18.06.2018 reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat instanţei emiterea ordinului de protecţie în sensul evacuării temporare a pârâtului din locuinţă, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa familiei; limitarea dreptului de folosinţă al pârâtului, dacă este posibil, doar asupra unei părţi a locuinţei comune, astfel încât pârâtul să nu vină în contact cu victima; obligarea pârâtului la păstrarea unei distante minime determinate faţă de copiii victimei sau faţă de alte rude ale acesteia; obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; în caz afirmativ, se vor menţiona datele de identificare a acestor locuri; interdicţia pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care victima le frecventează ori le vizitează periodic.

În motivarea cererii reclamanta arată că pârâtul suferă de depresie în urma unui accident rutier produs în anul 2012, ulterior comportamentul pârâtului schimbându-se, acesta fiind agresiv fizic şi verbal, făcând chiar ameninţări cu moartea în prezenţa copiilor.

Se mai arată de către reclamantă că, în ultima vreme, din cauza consumului de alcool şi al comportamentului agitat al pârâtului, a ajuns să doarmă de frică pe la alte case împreună cu copiii minori.

Se susţine că pârâtul este agresiv verbal şi faţă de copii, este agresiv fizic faţă de ea, a aruncat benzină pe reclamantă, i-a spart arcada, i-a ameninţat părinţii şi a produs daune majore în interiorul domiciliului său.

Pârâtul, fiind prezent personal la termenul din 21.06.2018 a arătat că nu este de acord cu emiterea ordinului de protecţie, că doreşte să se împace cu reclamanta, dar că este atacat verbal din toate părţile. El nu are unde să stea dacă pleacă din apartament. Acesta a solicitat să i se dea răgaz o lună de zile, iar dacă nu îşi revine, atunci va divorţa chiar la notar că nu are bani de avocat. A mai arătat că a contribuit, de-a lungul celor 8 ani de muncă în Spania, cu bani pentru două case, una în …., alta în oraş, cu condiţia ca apartamentul din oraş să rămână al lor. Susţine că se enervează repede şi atunci explodează. A muncit în străinătate şi munceşte şi în continuare pentru a complini lipsurile copiilor.

În probaţiune au fost solicitate de către instanţă din oficiu relaţii de la Pol.T şi de la Pol. oraşului T, pentru a comunica informaţii cu privire la posibile sesizări ale reclamantei referitoare la acte de violenţe ale pârâtului, răspunsurile acestor instituţii fiind depuse la dosar.

Analizând cererea dedusă judecăţii prin raportare la normele juridice aplicabile şi probele administrate, prima instanţă a reţinut următoarele: 

Părţile sunt căsătorite şi au 2 copii minori. În prezent părţile sunt în divorţ, cererea fiind înregistrată la Judecătoria T sub dosar nr. …...

Din declaraţia martorei– naşa de cununie a celor doi soţi rezultă că reclamanta cu cei doi copii minori este nevoită să doarmă la ea sau pe la alte case din cauza comportamentului agresiv al pârâtului. Totodată, atunci când este băut, pârâtul devine agresiv verbal şi, de multe ori, băiatul de 15 ani trebuie să stea „pază” pentru mama lui în faţa pârâtului.

Martora a arătat că ştie aspectele referitoare la violenţele pârâtului atât de la reclamantă, cât şi de la alte persoane din oraş, despre pumnul primit în arcadă de către reclamantă aflând personal de la aceasta, căci la restul lumii a spus că ar fi căzut.

Cunoaşte că, la un moment dat, pârâtul a aruncat cu benzină pe reclamantă, însă nu i  s-a aprins bricheta. A auzit direct ameninţări verbale cu moartea de genul „îţi sucesc gâtul şi ţie şi lui …….”. Ştie că pârâtul a mai spart lucruri prin casă.

I-a povestit fiul martorei că a asistat direct la un episod în care pârâtul l-a plesnit pe băiat de nu s-a văzut, deoarece îşi uitase bicicleta pe stadion şi ştie de la fiica pârâtului că aceasta se jenează de comportamentul tatălui său care vorbeşte urât, iar ei ajung să doarmă pe la alte case de frică.

Din declaraţia martorului-tatăl reclamantei rezultă că de 15 ani de când îl ştie pe au existat neînţelegeri între soţi, acestea agravându-se după accidentul pârâtului din 2012 şi în ultima lună.

În ultima perioadă, a precizat că fiica sa, de frică, fie vine cu copiii să doarmă la el acasă în , fie îl sună şi noaptea să vină el în să stea cu ei, iar uneori aceştia – reclamanta cu cei doi copii - dorm la mătuşa sau la d-na…….

„Când îl apucă nebunia” pe pârât nu se poate înţelege cu acesta. A sărit la bătaie şi la el şi ştie de la şoferul de pe ambulanţa care l-a dus pe pârât la ….. la începutul lunii iunie 2018 că acesta din urmă ar fi spus că, atunci când iese, „o va omorî pe soţia sa”.

Chiar fiind de faţă organele de poliţie, pârâtul a spus că va suci gâtul fiicei lui şi copiilor, de multe ori acesta făcând-o „....” pe reclamantă şi strigând chiar, după copii, pe stradă că „mama lor e o....”.

De aproximativ o lună a fost un incident la pădure când fiica sa a fost nevoită să fugă  prin pădure deoarece pârâtul, pe fondul consumului de alcool, a ameninţat-o cu securea.

Ştie că a aruncat cu benzină pe fiica sa, însă nu i s-a aprins bricheta, iar un incident a avut loc chiar în faţa casei lui din .... când a lovit-o pe fiica sa şi a sărit să o bată şi pe soţia sa, a doua zi venind să îşi ceară scuze.

Aceste declaraţii se coroborează într-o oarecare măsură cu ceea ce a arătat pârâtul cu privire la  incidentul cu benzina, respectiv că ar fi sărit benzină pe pieptul reclamantei, însă din greşeală, când sticla era în cădere.

Pârâtul nu a recunoscut însă în principiu incidentele relatate de martori şi a avut o atitudine ostilă faţă de martorii audiaţi.

Urmare a relaţiilor solicitate, P.O.T. prin adresa nr. 581356 / 21.06.2018 cu anexe a comunicat instanţei de judecată că reclamanta a solicitat sprijinul organelor de poliţie la data de ...... pentru a-l interna pe pârât la S, iar la data de .... a fost un nou scandal în urma căruia pârâtul a fost sancţionat contravenţional cu amendă de 200 lei.

Potrivit adresei Pol.Oraşului T nr. 7677/19.06.2018 reclamanta a solicitat în luna mai 2018 informaţii despre cum se pot desface raporturile de căsătorie având în vedere că relaţiile între soţi sunt foarte tensionate.

Prima instanţă a reţinut că potrivit art. 23 alin 1 din Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau interdicţii: a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora”.

În concret, reclamanta a solicitat luarea tuturor acestor măsuri.

Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. 

Din probele administrate a reieşit fără putinţă de tăgadă că integritatea fizică şi psihică a reclamantei  este periclitată de comportamentele agresive ale pârâtului, comportamente intenţionate care au la bază gelozia pârâtului şi consumul de alcool.

Conform art. 4 din Legea 217/2003, prin violenţă verbală se înţelege adresarea în limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare.

În concret, pârâtul o face în mod frecvent „….” pe soţia sa şi provoacă stări de tensiune şi de suferinţă psihică atât acesteia, cât şi celor doi copii minori nevoiţi să plece de acasă în repetate rânduri.

Raportat la normele anterior enunţate, prima instanţă a reţinut că pentru a se emite ordinul de protecţie este necesar să fie îndeplinite 3 condiţii: părţile să fie membri de familie în sensul atribuit acestei noţiuni de către actul normativ, să existe un act de violenţă şi să existe o stare de pericol pentru viaţa sau integritatea fizică sau psihică a victimei.

Cu privire la prima condiţie, prima instanţă a constatat că părţile sunt membri de familie în sensul special al legii, acestea fiind soţi.

Cu privire la cea de a doua condiţie, a existenţei unui act de violenţă, prima instanţă a reţinut că şi această condiţie este îndeplinită, din probele administrate în cauză rezultând că pârâtul a avut şi are faţă de reclamantă un comportament violent verbal, psihologic şi fizic.

Sancţionarea contravenţională a pârâtului, ca de altfel şi internarea acestuia la psihiatrie sunt dovezi de necontestat ale acestui comportament.

De altfel, pârâtul suferă de „tulburare anxioasă şi depresivă mixtă”, iar potrivit internărilor din ....... de tulburare depresivă recurentă, fiindu-i recomandată consiliere psihologică.

În ceea ce priveşte starea de pericol pentru viaţa sau integritatea fizică sau psihică a victimei-reclamanta, în mod evident, incidentele relatate de aceasta şi de cei doi martori sunt de natură a altera considerabil confortul psihologic al reclamantei şi creează o stare permanentă de temere profundă.

Raportat la starea conflictuală existentă între părţi, la probele administrate din care rezultă violenţa verbală, psihologică şi fizică exercitată de pârât asupra reclamantei, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 23 din Legea nr. 217/2003 şi, pentru înlăturarea stării de pericol create, cererea formulată va fi admisă în parte.

Deoarece reclamanta este nevoită să doarmă de frică prin alte părţi, cu toate că apartamentul locuinţă comună este proprietatea sa, prima instanţă a dispus evacuarea pârâtului din locuinţa comună şi i-a interzis acestuia, pe o perioadă de 6 luni de la pronunţare, să se aproprie la mai puţin de 100 de metri de reclamantă şi de cei doi copii minori, respectiv a impus pârâtului să păstreze o distanţă de 100 de metri faţă de locuinţa din … şi faţă de locuinţa părinţilor reclamantei din ......

Deoarece din declaraţia martorei a reieşit că există un comportament agresiv verbal şi faţă de cei doi copii, iar băiatul este nevoit să ia apărarea mamei şi, uneori, a mai şi fost lovit cu palma de către pârât, cei doi copii minori au fost încredinţaţi provizoriu, pentru 6 luni de zile, mamei.

S-a interzis pârâtului să ia legătura telefonic, prin corespondenţă sau în alt mod cu reclamanta şi cu cei doi copii minori pentru aceeaşi perioadă de 6 luni de zile.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii reclamantei.

În motivarea apelului, apelantul a învederat că instanţa de fond a analizat necorespunzător probele existente la dosar, astfel că nu a făcut o analiză judicioasă a probelor din dosar pronunţând o sentinţa nelegală şi netemeinică.

O prima critică vizează faptul că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 23 alin 1 din Legea nr.217/2003, republicată în cauza dedusă judecăţii nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru emiterea ordinului de protecţie.

Fata de conţinutul prevederilor legale anterior menţionate, cererea de emitere a unui ordin de protecţie vizează o stare de pericol iminent, determinata de acte de violenţă grave şi actuale exercitate chiar de către un membru al familiei şi care reclama o intervenţie urgentă caracteristică unei situaţii excepţionale din partea autorităţilor statului pentru protejarea celorlalţi membri iar existenţa pericolului trebuie apreciată raportat la ansamblul împrejurărilor cauzei, în urma analizării şi coroborării tuturor probelor administrate. Ordinul de protecţie se emite în scopul înlăturării stării de pericol, pericol care trebuie să fie actual şi iminent.

In acest sens trebuie avut în vedere faptul că masurile instituite prin actul normativ nu vizează orice formă de conflict între membrii unei familii, ordinul de protecţie neputând fi utilizat drept o metodă pentru reglarea diverselor divergente apărute în raporturile afective.

In acest sens, aspecte legate de parcursul căsniciei părţilor nu pot constitui obiect al dezbaterilor în prezenta cauză ce impune probarea unui pericol actual şi iminent, astfel că intervalul de timp avut în vedere este imediat, anterior introducerii cererii, iar nu de la începutul căsătoriei părţilor şi până în prezent, elemente avute în vedere în cazul unei acţiuni de divorţ.

Mai mult din verificările efectuate de instanţă în sistemul ECRIS reiese că a fost înregistrat în data de ....., pe rolul Judecătoriei T, dosarul nr. ..... având ca obiect divorţ cu minori.

Din declaraţia martorului audiat în cauză rezultă că de 15 ani de când îl cunoaşte pe pârât între cei doi soţi au existat necazuri, nu doar după accident. A arătat martorul cu privire la incidentul cu sticla de benzină că acesta s-a petrecut în urmă cu aproximativ 10 ani iar în ceea priveşte copii nu ştie să fi fost violent cu aceştia.

Declaraţia acestui martor se coroborează cu declaraţia altui martor audiat în cauză din care reiese că problemele dintre soţi au apărut de mult timp şi s-au agravat după accidentul de maşina pe care pârâtul l-a avut. In ceea ce priveşte agresivitatea fizică a pârâtului martora a declarat că în urmă cu 2-3 ani băiatul acesteia i-a povestit că fiul pârâtului şi-a uitat bicicleta pe stadion, ocazie cu care pârâtul i-a tras o palma de nu s-a văzut. Toate aceste acţiuni ale pârâtului relatate de cei doi martori audiaţi nu au un reper temporal. Cu excepţia faptului că în ultima perioadă (fără a se specifica exact care perioadă) reclamanta din cauza comportamentului agresiv este nevoită să doarmă pe la alte persoane, celelalte acţiuni nu pot fi situate în timp în proximitatea datei introducerii cererii pentru emiterea ordinului de protecţie pentru a se stabili existenţa şi iminenta pericolului pentru reclamantă.

In ceea ce priveşte depoziţia martorului urmează ca aceasta să fie calificată drept subiectivă, având în vedere relaţiile de rudenie dintre intimata-reclamantă şi martor. De asemenea şi depoziţia martorei este irelevantă, aceasta neparticipând personal la vreun incident ivit între părţi.

O altă critică vizează faptul că săvârşirea unor agresiuni fizice asupra intimatei-reclamante în perioada apropiată datei formulării cererii şi existenţa unui pericol iminent pentru integritatea fizică a reclamantei nu au fost dovedite în cauză.

Mai mult, aşa cum rezultă din cererea de emitere a ordinului de protecţie reclamanta nu deţine certificat medico-legal sau documente medicale care să ateste presupusele agresiuni ale pârâtului-apelant faţă de intimata-reclamantă. Cu toate acestea, pe parcursul procesului reclamanta nu a reuşit să facă dovada conduitei violente actuale a pârâtului în condiţiile în care nu a depus la dosarul cauzei vreun certificat medico-legal. Deşi a afirmat că a primit îngrijiri în centru medical nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă în acest sens.

Cu privire la faptul că pârâtul a fost internat la psihiatrie nu este o dovadă de necontestat a comportamentului violent a acestuia. Conform actelor medicale depuse la dosarul cauzei pârâtul are probleme de sănătate. Din biletul de ieşire/scrisoare medicală reiese faptul că pârâtul are nevoie de supraveghere şi îngrijire în familie aşa încât celălalt soţ trebuie să-1 protejeze şi să-i acorde sprijin ca acesta să-şi poată continua tratamentul medicamentos.

Raportat la faptul că pe numele pârâtului au mai existat dosar nr. ....... şi dosar nr. ........toate acestea nu pot justifica în considerarea prezumţiei de nevinovăţie reţinerea în sarcina pârâtului a unui comportament violent actual.

Referitor la actele de violenţă psihologică, intimata-reclamantă nu a probat că există circumstanţe care să conducă la o suspiciune rezonabilă că pârâtul-apelant ar fi exercitat o astfel de violenţă asupra reclamantei astfel cum este definita în art. 4 lit. b) din Legea nr.217/2003.

Din aceasta definiţie rezulta că manifestările descrise de legiuitor trebuiau să se desfăşoare pe o perioada de timp suficient de lungă ca să determine crearea unei stări de suferinţa psihologică persoanei vătămate respectiv să prezinte caracter repetitiv şi de intensitate care să conducă la formarea în planul psihic al persoanei vătămate a credinţei sincere că aceste violente sunt reale. In speţa de faţă, nu există nici o probă că reclamanta-intimată ar fi suferit asemenea acte de violenţă din partea pârâtului, declaraţiile martorilor fiind incident singular.

In aceste condiţii nu se justifică reţinerea unei stări de pericol grav şi iminent care să reclame intervenţia de urgenţă a autorităţilor şi să constituie motiv temeinic pentru aplicabilitatea măsurilor speciale cu caracter excepţional prevăzute de Legea nr.217/2003.

Astfel, nu poate fi asimilata noţiunii de violenţă în familie, în accepţiunea Legii 217/2003, orice formă de conflict între membrii unei familii, care poate provoca, desigur şi suferinţa unuia sau a tuturor participanţilor.

0 altă critică vizează faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi ameninţat-o prin intermediul mesajelor şi convorbirilor telefonice sau pe reţele de socializare, ameninţări care să-i provoace reclamantei o stare de temere şi de pericol asupra vieţii, integrităţii fizice sau psihice. In ceea ce priveşte cei doi copii minori ai părţilor, faptul că pârâtul este agresiv cu aceştia, singura probă împotriva pârâtului este declaraţia martorei care afirma că „în urmă cu 2-3 ani băiatul acesteia i-a povestii că pârâtul i-a tras o palmă copilului său, pe motiv că şi-a uitat bicicleta pe stadion” aspect singular în cadrul probatoriului; celălalt martor  declarând că: „cu copii acesta nu ştie să fi fost violent”.

Analizând apelul formulat în cauză, prin raportare la normele juridice incidente şi probele administrate, s-a reținut faptul că intimata a sesizat prima instanţă cu o cerere de emitere a ordinului de protecţie, invocând existenţa unor acte de violenţă atât faţă de aceasta cât şi faţă de copii părţilor.

Prin sentinţa civilă dedusă judecăţii în calea de atac, prima instanţă a admis în parte cererea formulată, dispunând evacuarea apelantului din locuinţa comună, obligarea acestuia să păstreze o distanţă de minim 100 de metri faţă de intimată şi minori timp de 6 luni, obligarea acestuia să păstreze o distanţă de 100 de metri faţă de locuinţa intimatei şi a părinţilor acesteia timp de 6 luni, interzicerea oricărui contact cu intimata timp de 6 luni şi încredinţarea minorilor intimatei.

Împotriva acestei sentinţe s-a formulat apel de către apelant, care a solicitat schimbarea în tot a soluţiei. În esenţă, prin calea de atac formulată, s-a invocat faptul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 23 alin.1 din Legea nr. 217/2003, că nu există un pericol actual şi că nu s-a probat existenţa vreunor acte de violenţă faţă de minori.

Apelul este întemeiat în parte. Potrivit art. 23 alin 1 din Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie „persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună…”.Noţiunea de membru de familie este definită de art. 5 din actul normativ citat. Astfel, conform art. 5 lit. c prin membru de familie se înţelege ,,persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc”.

Totodată, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. 

Raportat la normele anterior enunţate, Tribunalul reţine că pentru a se emite ordinul de protecţie este necesar să fie îndeplinite 3 condiţii: părţile să fie membri de familie în sensul atribuit acestei noţiuni de către actul normativ, să existe un act de violenţă şi să existe o stare de pericol pentru viaţa sau integritatea fizică sau psihică a victimei

1.Cu privire la îndeplinirea condiţiilor pentru emiterea ordinului de protecţie în ceea ce o priveşte pe intimată

Prin apelul formulat, pârâtul apelant contestă că ar fi îndeplinite ultimele două condiţii, invocând faptul că nu s-a probat existenţa unor acte  de violenţă fizică, psihică sau verbală, faptele invocate fiind vechi sau, după caz, neprobate, precum şi că nu există un pericol actual.

Relativ la primul aspect, Tribunalul subliniază că probele administrate în cauză susţin teza comportamentului general agresiv al pârâtului, atât din punct de vedere psihic, cât şi verbal şi psihologic. Astfel, martora audiată fiind la fondul cauzei a arătat că ,,tot oraşul ştie de comportamentul agresiv al pârâtului”, descriind, totodată, mai multe episoade punctuale şi forme în care această agresivitate s-a manifestat. Acelaşi gen de comportament agresiv este descris şi de martorul, audiat la fond, care printre altele, a arătat că apelantul o face frecvent pe intimată ,,......” şi a descris mai multe acte de violenţă şi ameninţare de care a avut cunoştință. Comportamentul violent al apelantului în relaţia cu intimata este probat şi prin înscrisurile eliberate de Poliţia T. În calea de atac a apelului Tribunalul a administrat mai multe probe propuse de apelant, printre care şi proba cu depoziţiile testimoniale ale martorelor …. şi ….., mama, respectiv sora apelantului. Comportamentul agresiv al pârâtului este susţinut inclusiv de aceste din urmă mijloace de probă. Astfel, referindu-se la incidentul cu sticla cu benzina, martora arată că atunci când a fost sunată de intimată să-i spună că apelantul a aruncat benzină pe ea, aceasta s-a deplasat la locuinţa părţilor cu mai multe persoane. Conform martorei, aceasta nu s-a dus singură pentru că nu a vrut să fie luată la bătaie de apelant, care era nervos. Aceeaşi martoră mai arată că apelantul ar fi vrut la un moment dat să o lovească pe intimată, context în care cea din urmă s-ar fi ferit şi lovit cu arcada de masă. Totodată, martora a arătat că după accidentul de maşină apelantul a devenit mai nervos şi că s-e enervează mai uşor, martora arătând că a asistat la mai multe scene în care apelantul era agresiv verbal cu intimata, fără ca cea din urmă să replice.

Este adevărat că o bună parte din acţiunile violente relatate de către martori nu se plasează în vecinătatea temporală a formulării cererii ordinului de protecţie, unele petrecându-se chiar în urmă cu mai mulţi ani, însă asta nu înseamnă că acestea sunt lipsite de relevanţă în contextul ordinului de protecţie. Din contră, acestea reflectă o perpetuitate şi o constanţă în conduita neconformă a apelantului de natură a fundamenta concluzia pericolului pe viitor ca astfel de acte să se repete. În altă ordine de idei, Tribunal reţine că nu este necesar ca o formă de violenţă ce s-a perpetuat pe o lungă perioadă de timp să cunoască o creştere a intensităţi pentru a justifica emiterea ordinului de protecţie. Chiar şi o formă de violenţă de mai mică intensitate, care însă se perpetuează în timp, poate prin cumulare să conducă la reţinerea unei forme de violenţă în sensul Legii nr. 217/2003, în special a violenţei psihologice. Or, toţi martori audiaţi în cauză, exceptând martora au susţinut existenţa unei forme constante de violenţă verbală şi/sau psihologică a apelantului asupra intimatei.

În plus, Tribunalul nu poate reţine teza apelantului în sensul că nu ar fi existat nici un act de violenţă în vecinătate temporală a formulării cererii de emitere a ordinului de protecţie, care să justifice emiterea ordinului. Astfel, martorii descriu un incident petrecut a doua zi de Rusalii, când părţile împreună cu minorul şi rudele apelantului ar fi fost la iarbă verde. Acolo, martorele ... şi .... au arătat că apelantul a iscat o ceartă legată de succesiunea după tatăl său. Întrucât nu au dorit să se agraveze conflictul, cele două martore împreună cu minorul ar fi plecat spre casă. Intimata ar fi ales să rămână cu apelantul pentru a nu se supăra. Cu toate acestea, după 10 minute, apelanta a sunat-o pe martora să se întoarcă cu maşina după ea deoarece apelantul era nervos şi a început să dea cu picioarele în castroane. În aceea noapte intimata împreună cu minorul au dormit la martora ...., iar în nopţile viitoare la alte persoane. Totodată, în data de ......., cu o zi înainte de formularea cererii, apelatul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 200 de lei, reţinându-se că aflându-se în locuinţă, pe fondul consumului de băuturi alcoolice a provocat scandal şi i-a adresat intimatei cuvinte şi expresii jignitoare. În plus, în data de .... apelantul a fost internat la psihiatrie pe fondul tulburărilor de comportament şi a ameninţărilor adresate intimatei. Toate acestea, realizează elementul material al formelor de violenţă psihologică şi verbală.

Referitor la existenţa riscului de perpetuare a violenţei pe viitor, aceasta condiţie este îndeplinită dincolo de orice dubiu. Aşa cum am arătat anterior, conduita neconformă constantă a pârâtului pe parcursul mai multor ani este suficientă per se pentru a conchide că aceasta se va menţine şi pe viitor. În plus, faptul că apelantul se enervează foarte uşor şi se cerată cu intimata, denotă, de asemenea, riscul substanţial ca intimata să fie supusă şi pe viitor unor forme de violenţă psihologică şi/sau verbală. Nu poate fi scăpat din vedere nici faptul că după incidentul din a doua zi de Rusalii intimata a locuit o perioadă la alte persoane, ceea ce reflectă atât o intensificare a stării conflictuale cât şi o resimţire mai acută a stării de pericol de către intimată.

Faţă de toate aceste argumente, soluţia primei instanţe apare ca legală şi temeinică în relaţia cu intimata.

2.Cu privire la îndeplinirea condiţiilor pentru emiterea ordinului de protecţie în ceea ce îi priveşte pe minori

Dreptul părintelui de a se bucura unul de prezenţa celuilalt constituie o componentă a dreptului la viaţa privată, protejat de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Tocmai de aceea, de fiecare dată când se dispune o îngrădire a acestei relaţionări, trebuie avut grijă ca aceasta să fie necesară într-o societate democratică, respectiv să se menţină un just echilibru între scopul urmărit prin dispunerea măsurii şi mijloacele utilizate în acest sens. În orice caz, atunci când vine vorba de minori, în centrul analizei instanţei trebuie să se plaseze interesul superior al acestora. Cu privire la conflictul dintre interesele minorului şi ale părinţilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că examinarea a ceea ce foloseşte cel mai bine interesului copilului este întotdeauna de o importanţă crucială, însă un echilibru just trebuie să fie păstrat între interesele copilului şi cele ale părintelui. Sub acest aspect, Curtea a arătat că acordă o importanţă deosebită interesului superior al copilului, care, în funcţie de natura şi gravitatea sa, poate să primeze asupra celui al părintelui. În special, art. 8 din Convenţie nu poate fi interpretat ca autorizând părintele să ia măsuri care să prejudicieze sănătatea şi dezvoltarea copilului (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Nistor c. României, par. 73 şi Maumousseau şi Washington c. Franţei, par. 68).

Din probatoriu administrat rezultă că, într-adevăr, apelantul obişnuieşte să o denigreze pe intimată în faţa minorilor, ceea ce poate fi considerat, în anumite circumstanţe, ca o formă de violenţă psihică. Totodată, martora .... descrie un eveniment petrecut în urmă cu 2-3 ani, relatat de băiatul acesteia, când minorul .... ar fi fost lovit cu palma de apelant pentru că şi-ar fi uitat bicicleta pe stadion. În schimb, ceilalţi martori au arătat că nu cunosc ca apelantul să fi exercitat vreodată violenţe asupra minorilor. Având în vedere vârsta minorilor, de 16, respectiv 15 ani, cât şi importanţa menţinerii legăturilor de familie, Tribunalul apreciază că nu se poate reţine existenţa unor forme de violenţe de o intensitate suficientă cât să reclame emiterea ordinului de protecţie sub forma restricţionării relaţiei cu minorii şi nici pericolul producerii în raport de aceştia a unor astfel de fapte pe viitor. Cu toate acestea, Tribunalul subliniază faptul că menţinerea comportamentului denigrator la adresa intimatei poate constitui, pe viitor, un motiv cu relevanţă în dispunerea formelor de exercitare a autorităţii părinteşti şi a modului de a avea şi întreţine legături cu minorii, în cadrul unui litigiu pe fond.

Faţă de toate acestea, Tribunalul va admite în parte apelul şi va dispune înlăturarea interdicţiei de a păstra o distanţă de 100 de metri de minori timp de 6 luni.

Domenii speta

Spete similare