Contestaţie la executare

Decizie 825 din 12.11.2018


R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 825/2018

Şedinţa publică de la 12 Noiembrie 2018

Pe rol, soluționarea cererii de apel împotriva sentinței nr. ______________, pronunțată de Judecătoria Craiova, declarat de apelantul ___________ în contradictoriu cu intimata _______________, având ca obiect contestaţie la executare.

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. ___________ pronunțată de Judecătoria Craiova a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea ______________în contradictoriu cu  intimatul _____________________S-a dispus anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.__________________Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reţinut că în fapt creditorul _____________s-a adresat cu cerere de executare silită  fiind demarată executarea silită în baza sentinelei civila nr. _______________, pronunţata de către Tribunalul Dolj, în cadrul dosarului de executare nr. ___________________ privind drepturi salariale.

Contestatorul __________________a fost somat să achite diferenţele dintre salariul lunar de încadrare cuvenit şi cel încasat pentru perioada 01.12.2015-31.07.2016 şi cheltuielile de executare silita în cuantum de _________________Conform art.712 alin.1 Cod pr. civ, „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare”.

Potrivit art.713 NCPC „(1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. (2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.”

Ca atare, contestaţia la executare este mijlocul procesual prin care părţile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condiţiilor şi formalităţilor stabilite de procedura execuţională, se pot plânge instanţei competente în vederea desfiinţării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.

Instanţa de fond a constatat că sunt incidente în cauza de faţă dispoziţiile OUG nr.83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare şi OUG 99/2016 privind luarea unor măsuri în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti .

Astfel la art. 13 privind punerea în aplicare se prevede că „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie- 31 decembrie 2017, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2017, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

(3) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(4) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

(5) La sumele actualizate în condițiile alin. (4) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.

(6) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

Alin.2 stabileşte că prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 1.

Totodată, potrivit art.1 al. 2 din O.UG. nr. 71/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, în cursul termenului prevăzut la alin.(1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

În cauza dată, sentinţa menţionată a devenit executorie la data de 12.06.2017, iar punerea în executare silită a titlului executoriu a demarat ulterior intrării în vigoare a actului normativ sus-menţionat.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a constatat că executarea este nelegală, contestatoarea având la dispoziţie potrivit legii, termene de plată, ce nu pot fi încălcate.

Totodată, art.622 alin.1 din Codul de procedură civilă prevede regula executării de bună-voie a titlului executoriu. Contestatoarea  a făcut dovada că a calculat şi achitat voluntar până în prezent o fracţie semnificativă din sumele cuvenite, respectiv cheltuielile de judecată, conform adresei nr.26340/22.12.2017 şi nu există indicii că aceasta nu va respecta calendarul plăţilor pentru viitor.

Pe de altă parte este adevărat şi faptul că în speţă, creditorul este îndreptăţit la recuperarea creanţei, iar neexecutarea la termen a unei obligaţii este condamnată şi în practica CEDO (cauza Petro contra României; Şandor contra României), însă, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, instanţa de fond a constatat că debitoarea a achitat parte din debit, astfel că nu se justifică demararea executării silite împotriva creditoarei.

De altfel prin decizia nr. 188 din 2 martie 2010,  Curtea Constituţională a stabilit constituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, în totalitate, iar în considerentele acestei decizii au fost analizate prevederile ordonanţei prin raportare şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa de contencios constituţional statuând asupra proporţionalităţii măsurilor dispuse prin ordonanţă.

Totodată este de remarcat ca executorul judecatoresc a acordat debitoarei un termen de o zi pentru efectuarea platii debitului, cu toate ca a invocat  OG nr. 22/2002. Observatia este importanta pentru a se determina buna-credinta a intimatului creditor in ceea ce priveste demararea executarii silite si, respectiv, pasivitatea debitoarei contestatoare in executarea obligatiei decurgand din titlul executoriu. Cel putin virtual, creditorul era abilitat sa treaca direct la efectuarea actelor de executare necesare pentru realizarea creantei sale, in contextul in care debitoarea contestatoare nu a invocat nici în cadrul procedurii execuționale și nici în fața instanței de executare lipsa fondurilor bănești, ca motiv al refuzului de a executa dispozițiile cuprinse în titlul executoriu.

Dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002 nu sunt incidente ope legis, ci este necesar să fie justificată/dovedită lipsa fondurilor bănești.

În speţă contestatoare nu a invocat nici în cadrul procedurii execuționale și nici în fața instanței de executare lipsa fondurilor bănești, ca motiv al refuzului de a executa dispozițiile cuprinse în titlul executoriu ci chiar a achitat parte din debit, respectiv cheltuielile de judecată.

În consecinţă, nu se poate considera că în speţă debitoarea a rămas în pasivitate sau că intenţionează să refuze achitarea debitului, astfel că faţă de considerentele expuse mai sus, instanţa de fond a admis contestaţia la executare şi va anula actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr._________________________

La data de 17.07.2018, intimatul _______________ în temeiul art. 466 NCPC., a formulat apel împotriva sentinței nr. ______________, pronunțată în dosarul nr. ___________________de Judecătoria Craiova.

A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, iar pe fondul cauzei, să fie respinsă contestația la executare.

În motivare a susținut că hotărârea pronunțată de instanţa de fond este nelegală si netemeinică, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, cu nerespectarea Deciziei nr. 2/2012 pronunțată de Î.C.C.J. privind aplicarea dispozițiilor art. l si 2 din OUG nr. 71/2009, fiind ignorată totodată practica CEDO.

Astfel, instanța de fond, în mod eronat, a precizat că atât timp cât în titlul executoriu nu se menționează expres că plata drepturilor trebuie făcută într-o singură tranşă, devin incidente dispozițiile 13 din OUG nr. 99/2016.

S-a reținut că este necesar ca instanţele naţionale să evalueze compatibilitatea dispozițiilor art. l alin. 1 si 2 din OUG nr. 71/2009 cu normele Convenției europene a drepturilor omului. respectiv art. 6 parau. 1 date fiind dispozițiile art. U alin. 2 si art. 20 alin. 2 din Constituția României, deoarece prin normele interne în discuţie se amână, se eșalonează se suspendă executarea unor titluri executorii, cele trei efecte fiind cumulative şi se arată că numai în baza unei evaluări nemijlocite, directe de către instanţe în raport de circumstanțele fiecărei spete se poate stabili compatibilitatea dispozițiilor art. 1 alin. 1 si 2 din O.U.G. 71/2009 cu dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului si a jurisprudenței de la Strasbourg.

A menționat că în sentinţa apelată, instanţa de fond nu a luat în considerare aceste prevederi, ba chiar a apreciat că tocmai existenţa unor acte normative ce presupun plata eşalonată trebuie avută în vedere cu precădere.

în ceea ce priveşte interpretarea dată de instanţă dispozițiilor art. 622 NCPC, a solicitat să se constate că este eronată, contestatoarea nu a manifestai bună credinţă în punerea în executare a titlului executoriu, plata cheltuielilor de judecată neputând fi apreciată ca atare.

Referitor la practica CEDO, deşi instanţa face trimitere la aceasta, în realitate, prin hotărârea adoptată este evident că nu o ia în considerare.

Or, prin neexecutarea sentinței nr. 3018/12.06.2017. prin care s-a dispus modificarea salariului de încadrare de la suma de 5466 lei la suma de 5960, aferent perioadei 01.12.2015-31.07.2016, s-a încălcat dreptul de acces la justiţie, drept garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție.

A arătat că termenul de şase luni prevăzut de art. 35 alin. 1 din Convenţie nu începe să curgă decât în momentul în care această situație continuă ia sfârşit (Sabin Popescu împotriva României, Cererea nr. 48.102/99, paragraful 50, 2 martie 2004).

În măsura în care hotărârea definitivă nu a fost încă executată, în speţă nu se pune problema respectării termenului de şase luni.

A mai susținut că în cauza de faţă, cu toate că apelantul a obţinut o hotărâre judecătorească definitivă prin care intimata contestatoare a fost obligată la o acţiune specifică, aceasta nu este nici acum executată din cauza refuzului acesteia de a respecta această hotărâre.

A menționat că, pe cale de consecinţă, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în faţa instanțelor judecătorești îşi pierd orice raţiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, Culegere de hotărâri şi decizii 1997-11. pag. 510-511. paragraful 41).

Mai mult, prin refuzul de a plăti drepturile salariale stabilite prin titlul executoriu, intimata a încălcat dreptul de proprietate, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenției.

A solicitat să se constate că refuzul intimatei de a plăti drepturile salariale cuvenite constituie o atingere adusă drepturilor ce decurg din art. 1 al primului Protocol adițional la Convenție.

A solicitat să se constate că executarea silită a fost dispusă în concordanță cu prevederile legale în materie, astfel că admiterea contestației la executare este lipsită de un temei legal, în contextul aspectelor anterior expuse.

Pentru argumentele arătate, a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

La data de 04.10.2018, intimata ___________________ în temeiul dispozițiilor art. 471, alin. 5, C. proc. civ., a formulat întâmpinare la apelul promovat de către ___________________

A solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menținerea sentinței nr. ___________________pronunțata de către Judecătoria Craiova, ca temeinica şi legală.

În opinia intimatei se impune respingerea apelului formulat de ________________ca fiind nefondat, întrucât, în virtutea principiului rolului activ al judecătorului, instanţa de fond prin hotărârea pronunţată a procedat la verificarea cauzei sub toate aspectele, ca urmare a necesităţii stabilirii, în mod corect, temeinic şi legal, a situaţiei de fapt şi de drept existente în cauză.

Astfel, a  învederat instanței de apel că, prin sentinţa civilă nr. 5630/21.05.2018, Judecătoria Craiova a dispus admiterea contestației formulată de către ___________________în contradictoriu cu ______________din Craiova şi a dispus anularea actelor de executare silită efectuate in dosarul de executare nr. ________________Totodată, instanţa de executare a reţinut că, creanţa apelantului stabilita prin titlu de creanţa (sentinţa civila nr. _________________pronunțata de Tribunalul Dolj în dosarul nr._______________reprezentând drepturi salariale, nu este exigibilă, nu a ajuns la scadenţă aşa cum prevede legiuitorul prin dispoziţiile legale instituite, întrucât potrivit dispoziţiilor art.13 din OUG 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

A menționat că în cauză exista prevederi legale prin care plata drepturilor salariale astfel cum au fost stabilite de instanţa prin Sentinţa civila nr. ______________a Curţii de Apel Craiova vor fi acordate eşalonat in conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

În concluzie, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu consecinţă menținerii sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul constată următoarele :

Prin cererea de apel formulată, apelantul a criticat soluția primei instanțe apreciind că aceasta este nelegală și netemeinică, arătând în acest sens că aceasta contravine jurisprudenței CEDO.

Potrivit dispozițiilor art. 477 Cpc, instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, devoluțiunea operând cu privire la întreaga cauză atunci când se tinde la anularea hotărârii.

Procedând la rejudecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile legale mai sus indicate, Tribunalul constată că apelul este nefondat.

În acest sens, Tribunalul reține că prin contestația la executare formulată, debitoarea contestatoare a arătat că în ceea ce privește executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. _________________există dispoziții legale privind eșalonarea la plată, respectiv OUG 99/2016.

În conformitate cu dispozițiile art. 13 din OUG 99/2016 : ” (1)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2017, se va realiza astfel:

a)în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b)în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c)în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d)în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e)în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

(2)Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2017, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

(3)În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.

În ceea ce privește dispozițiile art. 13 din OUG 99/2016, Tribunalul arată că în conformitate cu jurisprudența CCR - Decizia nr. 378/2016, dispozițiile legale ce prevăd eșalonarea la plată a drepturilor slalariale stabilite prin hotărâri judecătorești reprezintă măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătoreşti, măsuri ce însă  instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză.

Totodată, Curtea a reținut că măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata eşalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român.

Raportat la aceste aspecte, Tribunalul constată că dispozițiile art. 13 din OUG 99/2016 sunt în vigoare, nefiind declarate neconstituționale, astfel că în mod corect prima instanță a admis contestația la executare.

Nu pot fi reținute nici criticile apelantului referitoare la neconcordanța acestor dispoziții cu jurisprudența CEDO.

În acest sens, Tribunalul arată prin Decizia Decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului (Sectia a treia) cu privire la Cererea nr. 57.265/08 introdusă de Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României s-a statuat că eșalonarea plății titlurilor executorii privind drepturi salariale nu este nerezonabilă.

Nu în ultimul rând, Tribunalul reține că în mod corect prima instanță a reținut bună-credință în executarea titlului executoriu, simpla nemulțumire a creditorului manifestată în acest sens nefiind de natură să conducă la o concluzie contrară.

Față de toate aceste considerente, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.