Minori si familie.modificări măsuri privind minorii

MODIFICĂRI MĂSURI PRIVIND MINORII

Asupra acţiunii civile de faţă :

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău la data de ……  sub nr. ……, reclamantul …….., domiciliat în ……., în contraditoriu cu pârâta  ……….., domiciliată în ………, a solicitat, în urma dezbaterilor ce vor avea loc, să se dispună pârâtei restricționarea modului de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu fiul lor.

În motivarea în fapt a cererii reclamantul a învederat că prin sentința civilă nr. ……… pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. ……… s-a desfăcut căsătoria încheiată cu pârâta, concomitent cu aceasta fiind  rezolvată custodia fiului lor,  ……, în sensul că s-a hotărât exercitarea în comun a autorității părintești, locuința minorului a fost stabilită în domiciliul său și i-au fost încuviințate pârâtei legături personale cu minorul în condiții normale, dar riguroase.

A arătat reclamantul că exercitarea drepturilor părintești este dificil de adus la îndeplinire întrucât pârâta suferă de multiple afectiuni, în special tromboză a arterelor cerebrale, care se caracterizeazä prin infarct, ca multiple alte complicații tiroidiene, care o fac inaptă unei comunicări firești, atât cu copilul, cât şi cu persoanele din jur.

Reclamantul a mai învederat că ar fi imposibil de găsit rezolvări pentru maladiile de care suferă, întrucât nu mai cunoaște dacă își administrează tratamentul medical, însă întâlnirile, deplasarea copilului  în zilele când sunt permise legăturile personale se desfășoară încordat, sub o stare de stres permanent, întrucât acesta este deplasat la bunica maternă, ………, care are o conduită asemănătoare și  influențe defectuoase asupra copilului.

Reclamantul a mai susținut că a încercat o rezolvare amiabilă a acestor condiții, dar a fost imposibil de realizat, pentru că întâlnirile lor cu minorul sunt de natură a-l influenta defavorabil și  a-i periclita dezvoltarea fizică și psihică și crede că nu există remedii pentru soluționarea corectă a stării de fapt în legătură cu minorul, decât prin restrictionarea lor, în așa fel încât legăturile să aibă loc în prezența și sub supravegherea sa, chiar dacă în acest context este de acord să intre în orice magazin, cofetărie, loc de joacă amenajat, cinematogaf, etc. dar în aşa fel încât să aibă măcar supravegherea vizuală asupra a ceea ce se întâmplă în prezenta pârâtei.

În dovedirea prezentei acțiunii a solicitat proba cu acte și martori, ale căror nume și adrese au fost menționate în cerere, dar și anchetele sociale la domiciliile ambilor părinţi, fiind ataşate copie de pe sentinţa civilă nr. ……. pronunţată de Judecătoria Buzău în dsosarul nr. …….., dovada de comunicare, bilete de ieşire din spital, scrisoare medicală.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea 272/2004, ca art. 401 cod civil.

Copia acţiunii şi a actelor anexate au fost comunicate  pârâtei care a depus  întâmpiare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat  respingerea actiunii reclamantului si admiterea cererii sale în sensul de a se stabili locuintei minorului la domiciliul său, din  municipiul Bucuresti, ……… şi obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere, în cuantumul legal, în funcţie de venitul net obtinut la ……., avand în vedere ca acesta nu are alți copii minori în intreținere.

A arătat pârâta că pentru pronunțarea sentinței civile nr………. în dosarul nr……. şi stabilirea locuintei minorului la tată, Judecătoria Buzau a  avut în vedere starea sa de sănătate de la acel moment,  care în prezent nu mai subzista. A arătat că în prezent are o stare bună de sănătate fizică și psihică,  precum și condiții foarte bune de locuit, ceea ce o face aptă pentru creșterea, îngrijirea și educarea minorului ……… si stabilirea domiciliului acestuia la locuinta sa. Reclamanta a mai învederat că o are  alături și pe mama sa, ………, bunica maternă a minorului, aceasta fiind intelectuală şi sanatoasă, și între minor și bunica maternă există  o relatie foarte buna. A mai susținut pâtâta că reclamantul nu se îngrijeste în mod real de fiul lor și nu participă în mod direct la educarea acestuia, întrucât pârâtul locuieşte cu concubina sa în municipiul Buzău, în timp ce copilul locuieste cu  bunicii paterni la tară, în comuna Costesti, jud. Buzau. Pârâta a mai arătat că  reclamantul învață minorul să mintă,  să o urască, la fel și pe bunica maternă și a refuzat să îi facă analizele pentru lupus, chiar dacă recomandarea a venit din partea medicului.

În subsidiar, în cazul în care nu se va admite  cererea de stabilire a locuintei minorului în domiciliul său, a solicitat pârâta  încuviințarea relațiilor personale cu  acesta prin luarea copilului în domiciliul său în primul si al treilea sfârșit de săptămână din lună, de vineri orele 16,30, până duminica orele 18, prima jumatate din vacanţa de Paste, prima jumatate din vacanţa de Crăciun şi în luna august din vacanţa de vară,  petrecerea cu minorul a sărbătorilor de Paşte în anul par şi celei de Craciun în anul impar si petrecerea Revelionului în  anul în care petrece Crăciunul cu tatăl său, dar și încuviințarea ca relatiile personale cu minorul să fie și în alte locații decât cea de la domiciliul său,  cum ar fi în imobilele din mun. Bucureşti şi din comuna Lopatari, proprietatea bunicii materne  a minorului, precum și în excursii, întrucât, în prezent, pârâtul îi interzice.

În dovedirea cererii a solicitat încuviintarea administrării probelor cu înscrisuri,  testimoniala cu doi martori, ale căror nume și adrese au fost menționate, anchetă  socială, fiind ataşate cererii copie de pe cartea de identitate. .

Cu cheltuieli de judecata.

Copia întâmpinării  şi a actelor anexate au fost comunicate reclamantului care a formulat răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională, solicitând respingerea cererii reconvenţionale şi admiterea acţiunii  principale.

Reclamantul a susţinut că apărările pârâtei atestă o totală rea-credinţă în aprecierea raporturilor dintre părţi şi a situaţiei reale a minorului. A mai arătat că pretinsa vindecare a pârâtei este o simplă afimaţie,  starea sa psihică este în  mod iremediabil afectată, primeşte pensie de handicap  psihic, pot exista ameliorări dar în nici un caz nu poate fi vorba de vindecare. A mai susţinut că lipsa de constanţă în stabilirea situaţiei şi a relaţiei cu copilul este evidentă prin modul în care încearcă să acrediteze ideea unor reşedinţe în Buzău, Bucureşti, Lopătari, nu există concordanţă între afirmaţii şi condiţiile de creştere ale copilului,  în încercarea de a determina schimbarea locuinţei minorului este de rea-credinţă,  pârâta locuieşte în Buzău, fiind evidentă inexistenţa intersului legitim. 

Cererile au fost legal timbrate conform prevederilor art. 15 alin. 1 lit. e coroborat cu art. 34 alin. 3 din OUG nr. 80/2013 rep.

În vederea soluţionării cauzei, în temeiul prevederilor art. 255 rap. la art. 258 Cod proc civ. instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu acte, în cadrul căreia s-a  solicitat efectuarea de anchete psihosociale la locuinţele părţilor, referatele întocmite fiind ataşate la dosar, interogatoriile părţilor, răspunsurile fiind consemnate şi ataşate cauzei şi testimonială, declaraţiile martorilor pârâtei –reclamante fiind consemnate şi anexate cauzei, luându-se act că reclamantul nu a mai dorit ascultarea martorilor nominalizaţi prin acţiune, încuviinţaţi,  iar pârâta s-a opus la înlocuirea acestora, dându-se eficienţă prevederilor art. 311 Cod proc civ.  şi în temeiul prevederilor art. 226 Cod proc civ. a fost audiat minorul în camera de consiliu

Analizând actele şi lucrările de la dosar, instanţa a reţinut următoarele :

Potrivit susţinerii părţilor coroborat cu probatoriile administrate în cauză – acte şi martori – reclamanta şi pârâtul au fost soţi, căsătoria acestora  fiind desfăcută prin sentinţa civilă nr. …….. pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. ……….

Prin aceeaşi sentinţă, instanţa s-a pronunţat şi cu privire  la minorul ………, rezultat din relaţia de căsătorie a părţilor în sensul că  s-a stabilit locuinţa acestuia la tată, autoritatea părintească a fost delegată ambilor părinţi, a fost obligată mama să contribuie la întreţinerea copilului şi i s-au încuviinţat legături personale cu minorul  prin luarea acestuia în locuinţa sa în primul şi al treilea sfârşit de săptămână din lună, de vineri orele 1630 până duminica, ora 18.

Potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi, legăturile personale s-au realizat în  modalitatea stabilită de instanţă, fără ca părţile să semnaleze incidente, iar pârâta reclamantă se ocupa de copil cu multă atenţie şi dragoste.

De altfel nici  reclamantul, prin cererea  de chemare în  judecată,  nu precizează în mod concret care sunt temeiurile, situaţiile de fapt concrete  care l-au determinat să solicite restricţionarea dreptului mamei de a avea legături personale cu minorul şi nici nu a  arătat în mod concrect  modalitatea de realizare, cu excepţia solicitării de a supraveghea copilul când este în prezenţa mamei, abia la termenul din data de 18.04.2018 – aşa cum reiese din încheierea de şedinţă de la acea dată – a expus programul  propus pentru realizarea legăturilor persoanele ale mamei  pârâte, cu copilul.

Potrivit prevederilor art. 403 Cod civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau  a unui membru al familiei, a copilului,  a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului  sau a procurorului.

În ceea ce priveşte schimbarea locuinţei  minorului în domiciliul mamei, instanţa  a reţinut următoarele :

Prin sentinţa civilă nr. …….. pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. ……. s-a stabilit locuinţa minorului ………. la tată, la acea hotărâre  instanţa ţinând seama  de faptul că după separarea soţilor, survenită în cursul anului 2014, minorul a locuit  împreună cu tatăl său la familia paternă, de ataşamentul dezvoltat de minor faţă de familia paternă, dar şi de problemele de sănătate  cu care se confrunta mama la acea dată.

Instanţa reţine, pe baza materialului probator -  acte, martori, anchete psihosociale, interogatorii – că de la momentul divorţului şi până la data prezenţă mama  s-a mutat la locuinţa familiei sale din Bucureşti.

Potrivit prevederilor art. 86 Cod civ. cetăţenii români au dreptul să îşi stabilească ori să îşi schimbe în mod liber, domiciliul sau reşedinţa, în ţară sau în străinătate, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege. Aceste prevederi legale sunt în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care garantează dreptul oricărei persoane la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale,  nefiind admisă ingerenţa unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât dacă aceasta este prevăzută de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora".

În ceea ce priveşte condiţiile locative de care dispun părinţii, instanţa reţine că nici reclamanta nu  a negat că minorul nu ar avea condiţii bune la Costeşti, şi nici reclamantul nu a contestat  posibilităţile mamei de a sigura copilului confortul necesar în locuinţa din Buzău, afirmând însă,  că imobilul din Bucureşti, pe care îl vizitase o singură dată în urmă cu 4 ani, se află în stare de degradare (răspuns interogatoriu -întrebare 6).

Din referatele de anchetă  psihosocială,  coroborat cu declaraţiile martorilor  audiaţi la propunerea reclamantei, planşele fotografice, dar şi din discuţiile cu minorul,  instanţa a reţinut,  că ambii părinţi dispun de condiţii locative bune, mama  putând oferi copilului spaţii corespunzătoare de  creştere şi educare în ambele imobile,  şi în cel din Bucureşti, aparţinând familiei sale  şi în cel din Buzău.

În contextul în care se reţine că locuinţele părţilor oferă condiţii bune de viaţă copilului, instanţa apreciază că hotărâtor pentru această măsură sunt alte elemente  ce ţin de vârsta minorului, sex,  legătura afectivă  dintre copil şi părinţi şi familiile extinse, legăturile copilului cu comunitatea, stabiliate, posibilităţile reale ale părinţilor – din punct de vedere fizic, psihic, emoţional, moral, material  - de a se îngriji de copil.

Se reţine că mama nu a dovedit că de la momentul 2014,  de când copilul locuieşte cu tatăl, sau că după anul. 2015, de când a fost consfinţită această stare de fapt de instanţă, hotărâre la care s-au avut în vedere şi problemele de sănătate cu care se confrunta la acel moment - au intervenit schimbări  în raporturile dintre copil şi tată sau familia paternă – de ordin material, moral, emoţional -  sau în ceea ce priveşte starea sănătăţii sale, nefiind  depuse  acte medicale din care să rezulte  pretinsa schimbare.

Instanţa a mai reţinut  din întregul material probator administrat în cauză – dar şi  din discuţiile cu minorul-  că din anul 2014, de când părţile s-au separat, copilul s-a aflat preponderent în  grija tatălui şi a familiei paterne, frecventează cursurile şcolii din Costeşti, este  bine îngrijit şi educat de tată şi de bunicii paterni.

Mutarea la Bucureşti,  deşi prin beneficiile pe care un oraş mare le oferă  incontestabil sub aspectul accesului la informaţii, la cultură, la educaţie faţă de o comunitate mică,  se apreciază că nu este oportună la acest moment atâta  vreme cât nu s-a făcut dovada unei schimbări în starea de sănătate a mamei şi nici că minorul nu ar beneficia de o educaţie corespunzătoare în prezent, apreciind că la  vârsta lui …….., pentru păstrarea echilibrului său emoţional, este important să păstreze legătura cu mediul familial în care a  crescut şi s-a dezvoltat, cu prietenii, educatorii, nefiind identificat nici un element care să justifice o astfel de schimbare, majoră, în  situaţia copilului. 

Prin urmare, instanţa reţine că nu s-a evidenţiat că în situaţia părinţilor au survenit modificări semnificative de la momentul pronunţării sentinţei de divorţ şi până în prezent, nu au fost prezentate elemente care să conducă la concluzia că interesul minorului  ar fi mai bine ocrotit altfel,  şi prin urmare, la acest moment,  nu se justifică schimbarea acestei măsuri, urmând să se păstreze locuinţa minorului  la tată.

Referitor la legăturile personale ale mamei cu  minorul,  instanţa reţine tatăl a solicitat restricţionarea acestora la vizitarea  minorului de către mamă numai în locuinţa din Costeşti, deplasarea pe distanţe scurte în jurul localităţii sau în Buzău  şi numai cu prezenţa tatălui care să poată supraveghea  copilul,  cu posibilitatea ca minorul să înnopteze la mamă.

Instanţa reţine – din depoziţiile matorilor,  cuvântul apărătorilor, răspunsurile la interogatoriu, memeorul depus la dosar  -  că deşi părţile şi familiile extinse  manifestă preocupare pentru minor, pentru creşterea şi educarea sa,  totuşi par să fie pe poziţii divergente referitor la metodele educaţionale, tatăl părând să fie preocupat de faptul că familia pârâtei-reclamante oferă din punct de vedere material minorului mai mult decât s-ar cuveni potrivit propriilor criterii şi vâstei copilului, iar  pârâta-reclamantă că tatăl refuză ca minorul să beneficiere de o educaţie suplimentară, prin  pregătiri  pentru învăţarea limbilor străine pe care s-ar fi oferit să le suporte (întrebare 5  interogatoriu).

Instanţa apreciază că este în  interesul copilului să fie cât mai aproape de ambii părinţi, de familie extinse,  cu scopul şi într-o modalitate care să îi permită să  păstreze sentimentul  de apartenenţă la familie,  pentru a diminua pe cât de mult posibil un impact emoţional provocat de separarea acestora.

Conform prevederilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi iar potrivit art. 38 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, copilul nu poate  fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului, ori în cauză, din probele administrate  nu a rezultat că interesul minorilor ar fi mai bine ocrotit altfel. 

Instanţa are în vedere şi prevederile art. 19  alin. 1 din Legea nr. 272/2004 conform cărora copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

În practica sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat, atunci când a constatat existenţa relaţiilor de familie întemeiate pe filiaţia naturală sau pe legături afective deja existente - că articolul 8 implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul sau, precum şi obligaţia autorităţilor naţionale de a dispune aceste masuri.

Astfel instanţa apreciază că  mama are dreptul  de a păstra legături personale cu minorul.

Deşi starea de sănătate a mamei este mai fragilă, nu s-a dovedit că  de când s-a pronunţat sentinţa  civilă nr. ………. a existat  vreun incident care să afecteze siguranţa copilului, că nu îl poate supraveghea sau că  nu l-a putut îngriji pe perioadele cât minorul a vizitat-o  şi nici reclamantul-pârât, deşi susţine că nu poate fi vorba de vinderea  afecţiunilor de care suferă pârâta-reclamată, nu a depus  vreo dovadă în acest sens.

De altfel instanţa a reţinut că pârâtul este mai preocupat de faptul că minorul poate fi influenţat  de situaţia materială a familiei mamei şi a faptului că atunci când merge în vizită  i se oferă anumite beneficii materiale.

Instanţa apreciază că organizarea zilei de naştere a minorului  de familia maternă,  în locuinţa acestora din Lopătari, unde şi reclamantul-pârât a recunoscut că există condiţii bune de locuit, la care au fost invitaţi alţi copii sau deplasarea la Bucureşti, la grădina zoologică,  nu pot fi catalogate drept excesive,  deşi apreciază că şi tatăl, în virtutea exercitării în comun a autorităţii părinteşti,  trebuia informat cu privire la aceste demersuri.

Deşi instanţa apreciază că trebuie să existe un echilibru între vârsta copilului şi  bunurile materiale pe care le primeşte, deşi poate exista tentaţia, ca văzând copilul mai rar, familia maternă să nu îi refuze  nimic, pe de altă parte, instanţa apreciază că minorul trebuie să se bucure şi să beneficieze de tot ceea ce i s-ar fi oferit dacă părinţii săi ar fi fost împreună, cu păstrarea unui echilibru.

Instanţa apreciază că ambii părinţi ar trebui să admită că nu sunt într-o competiţie şi că trebuie să  colaboreze pentru binele copilului, să  ştie că pentru copil, la această vârstă,  nu sunt importanţi banii, chiar dacă  se bucură de ceea ce ei îi oferă, şi  că pentru el mai importantă este prezenţa părinţilor, a familiilor, păstrarea legăturilor şi dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la acestea.

Tatăl ar trebui să încerce, chiar dacă poate îi este greu, să înţeleagă că nu pierde iubirea copilului său dacă acceptă ca minorul să beneficieze material şi educaţional de ceea ce îi poate oferi mama şi familia maternă, în acelaşi fel în care ar fi putut-o face dacă ar fi rămas împreună – dobândirea unor cunoştinţe mai aprofundate în domeniul limbilor străine, vizite, excursii  nu pot decât să îi deschisă orizontul şi să îi îmbogăţească cunoştinţele  şi viaţa – emoţional, spiritual,  psihic –

Supravegherea permanentă a copilului, în momentele în care se află cu mama,  ar putea sădi în sufletul acestuia un sentiment de vină pentru afecţiunea pe care o are pentru părintele său, un conflict între stare de bucurie că este cu mama şi starea de teamă că ar putea accepta ceva ce ar putea să îl supere pe tată. Instanţa, fără să pretindă că are studii în psihologie, a observat totuşi cu ocazia audierii minorului, că  deşi a afirmat că îşi iubeşte mama, a povestit cu plăcere despre vizita la grădina zoologică, a părut apoi dintr-o dată timorat, pretinzând că de fapt, nu i-a plăcut la Bucureşti, stare pe care instanța a pus-o pe seama conflictului interior al copilului între dorinţele sale şi dorinţele tatălui.

Minorul trebuie lăsat să îşi manifeste fără  griji, fără frici, fără vinovăţii, sentimentele pe care le are faţă de părinţi, bunici, celelalte rude cu care are contacte apropiate – veri, mătuşi – să se bucure în linişte de o aniversare sau de o excursie, fără a i se adresa reproşuri născute din teama  părinţilor că pot pierde dragostea, respectul, atenţia  copilului lor. 

Deşi,  instanţa a reţinut că nu au intervenit modificări majore în situaţia părţilor care să justifice schimbarea locuinţei,  reţine totuşi, că de la pronunţarea sentinţei de divorţ şi până în prezent, ceva s-a schimbat, şi anume minorul ………. Iar  faţă de vârsta sa actuală, de faptul că este mai mare şi  mai uşor de supravegheat,  de faptul că puterea sa de înţelegere este mai dezvoltată, în mod cert, faţă de cea pe care  o putea avea în urmă cu 3 ani, se apreciază că programul de realizare a legăturilor personale poate fi lărgit urmând să încuviinţeze mamei,  în afară de păstrarea legăturilor ce au fost deja stabilite prin sentinţa civilă nr. ……, să poată lua minorul în locuinţa sa 3 zile în vacanţa de iarnă, în anii pari, din data de 24 decembrie, ora 16, până pe 27 decembrie, ora 16, iar în anii impari, începând cu data de 30 decembrie ora 16, până la data de 2 ianuarie ora 16, în vacanţa de primăvară, în anii impari, începând cu ziua de vineri premergătoare sărbătorii de Paşte, ora 16, până în prima zi de luni după Paşte, ora 16, iar în anii impari, ultimele 3 zile din vacanţa de primăvară., perioade în care, cu şi numai şi cu  acordul prealabil al tatălui,  care va fi anunţat asupra destinaţiei şi duratei deplasării,  mama poate merge cu minorul în excursii, apreciind că o astfel de modalitate de realizare a legăturilor personale este în primul rând în beneficiul copilului.

În ceea ce priveşte locul în care se vor desfăşura legăturile personale cu minorul, instanţa a reţinut că pârâta- reclamantă deţine încă locuinţa din Buzău şi îi  va încuviinţa să aibă legături personale cu minorul în locuinţa sa din Buzău, …….. prin luarea minorului conform programului  stabilit.

Respingând cererea de stabilire a locuinţei minorului la mama pârâtă-reclamantă, ca o consecinţă a acesteia  se va respinge şi cererea de obligare a reclamantului să contribuie la întreţinerea minorului, nefiind temei pentru o astfel de solicitare, părintele cu care copilul locuieşte asigurând în natură întreţinerea acestuia şi contribuind, după caz,  la suportarea cheltuielilor de educare şi pregătire profesională. 

Referitor la capătul de cerere privind  cheltuielile de judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 9 Cod proc civ. instanţa va lua act că reclamantul-pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte cererea pârâtei reclamantei de  obligare a reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, admiţând cererea reconvenţională,  instanţa o va admite,  în parte, în limita dovezilor care s-au făcut .

Referitor la plata onorariului de avocat, întrucât dovada acestora nu s-a făcut până la închiderea dezbaterilor, ci după acest moment, în temeiul prevederilor art. 394 alin . 3 Cod proc civ. va respinge cererea pârâtei reclamantei, urmând  ca în temeiul art. 453 Cod proc civ,  reclamantul -  pârât să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată, în limita dovedirii,  respectiv la plata sumei de 20 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru către pârâta-reclamantă.

Domenii speta

Spete similare