Plângere împotriva soluţiei de clasare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA DOSAR NR…………….

SECŢIA PENALĂ

ÎNCHEIEREA  NR. 4/CP

Şedinţa camerei de consiliu din data de 30 mai 2018

Complet de judecată C11

Instanţa constituită din:

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ:  …………….. 

 GREFIER: ………………

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror ……………….,

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra plângerii formulată de petentul Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva ordonanţei de clasare nr. 29/P/2014 din data de 09 ianuarie 2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.

Dezbaterile asupra cauzei de faţă s-au desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate pe suport audio computerizat.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu de astăzi, se constată lipsa părţilor.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile au avut loc în şedinţa camerei de consiliu din data de 23 mai 2018, când reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, în vederea deliberării, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 30.05.2018.

Instanţa, în urma deliberării, a pronunţat încheierea penală de mai jos.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,

Deliberând asupra plângerii de faţă, constată următoarele:

A. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.03.2018 sub dosar nr. …../119/2018, petentul Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr.17, sector 5, a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare cuprinsă în ordonanța nr. 29/P/2014 din 09.01.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, menţinută prin ordonanţa nr.5/II/2/2018 din 08.02.2018 a Prim-procurorului aceluiaşi parchet.

În motivare, se arată că prin ordonanţa din data 09.01.2018 în dosarul nr. 29/P/2014, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b şi lit. c din Legea 241/2005.

Pentru a dispune clasarea cauzei, procurorul de caz a apreciat că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 255/2013, raportate la dispoziţiile art. 181 Codul penal din 1968.

Prin ordonanța nr.5/II/2/2018 din 08.02.2018 a Prim-procurorului aceluiaşi parchet a fost respinsă plângerea formulată de A.N.A.F - Direcţia Generală Juridică, împotriva ordonanţei dispusă în dosarul nr. 29/P/2014 din 09.01.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.

Se apreciază că soluţia pronunţată este rezultatul unei interpretări eronate atât a situației de fapt, cât și a celei de drept, nefiind sunt întrunite trăsăturile caracteristice prevăzute de dispoziţiile legale menționate.

Se consideră că menţionarea incidenței dispozițiilor art.181 Codul penal din 1968 conform cărora constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, contravine celor reținute chiar de organul de urmărire penală cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Pe de altă parte, Legea nr. 241/2005 care prevede infracțiunea de mai sus, acordă un capitol întreg cauzelor de reducere a pedepselor, interdicţii şi decăderi la "Cap. 3: "Cauze de reducere a pedepselor, interdicţii şi decăderi":

Astfel, se arată că potrivit art. 10* alin. 1 din actul normativ menționat,  în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.

Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

În cauza de faţă, organul de urmărire penală a constatat că inculpata a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005, aducând un prejudiciu bugetului de stat in cuantum de 2.745 lei.

Se arată că în speță  cercetările au vizat săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, ce trebuie tratată ca o infracțiune de prejudiciu, apreciindu-se că este esențială stabilirea întinderii prejudiciului pe care aceasta infracțiune l-a cauzat bugetului general cauzat, întrucât o astfel de stabilire certă și corectă a prejudiciului produce consecințe asupra angajării mecanismului răspunderii penale.

Se opinează că art. 10 din Legea nr. 241/2005 reglementează principiul acoperirii integrale a prejudiciului cauzat prin săvârșirea unei fapte de evaziune fiscală prevăzută în acesta lege.

Potrivit art. 19 alin. 5 din Codul de procedură penală, repararea prejudiciului material si moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

În materia creanţelor fiscale, beneficiul nerealizat prin plata cu întârziere a unor obligaţii fiscale este cuantificat prin accesorii, iar reglementarea şi modul de calcul al acestora este cuprinsă în Codul de procedură fiscală, art.178 şi următoarele.

Se precizează că stabilirea prejudiciului trebuie raportată la definiția sa din dreptul civil, aceasta fiind paguba materială ce se compune atât din prejudiciul efectiv transpus în cuantumul obligațiilor de plata cărora s-a sustras contribuabilul, dar și din beneficiul nerealizat de către titularul acestor venituri (Statul prin autoritățile de resort) .

În acest sens,  se arată că prin Decizia nr. 17/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în cauzele penale având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de Legea nr. 241/2005, s-a stabilit că, instanţa soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală.

Potrivit deciziei sus menţionate, obligaţiile de plată accesorii au un caracter prestabilit, atât în privinţa semnificaţiei pe care acestea o au în contextul raportului juridic de drept fiscal, cât şi în privinţa modalităţii de calcul al sumelor în care se materializează. Totodată, astfel cum rezultă din chiar denumirea dată lor de legiuitor, obligaţiile fiscale accesorii au aceeaşi natură juridică cu aceea a obligaţiilor fiscale principale, respectiv a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, neputând fi ignorate la momentul cuantificării prejudiciului de către instanţa penală.

Se învederează că inculpata a achitat doar suma de 2.745 lei, nu şi obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, ce se calculează de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării acestuia pentru a fi aplicabile dispoziţiile legale și nu poate fi apreciată lipsită în mod vădit de importanţă fapta săvârşită de inculpată, de nedeclarare a TVA şi a impozitului pe profit, precum şi a impozitului pe venit, întrucât prin activitatea sa infracțională a fost afectat bugetul general al statului.

În consecinţă,  se apreciază că nu sunt întrunite trăsăturile caracteristice prevăzute de dispoziţiile ar. 10 din Legea nr. 241/2005 şi art. 19 din Legea nr. 255/2013 raportate la prevederile art.181 din Codul penal din 1968.

De asemenea, în ceea ce  priveşte soluţia de clasare privind infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c Legea nr. 241/2005, se opinează că, în mod greşit, organul de urmărire penală a apreciat că este incident cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut la art. 16 lit. a din Codul de procedură penală, care reglementează cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale atunci când fapta nu există.

Potrivit art. 9 alin. 1 lit. c Legea nr. 241/2005: "constituie infracţiunea de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive."

În ceea ce privește existența infracțiunii de evaziune fiscală, se arată că elementul material al laturii obiective se realizează printr-o acțiune și anume, prin evidențierea în actele contabile a unor cheltuieli ce nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea unor operațiuni fictive. Pentru a subzista sau nu infracțiunea în această formă, trebuie să se constate îndeplinirea cerinței esențiale prevăzute de lege, respectiv ca acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii să fie realizată în scopul sustragerii de la îndeplinirea unei obligații legale, respectiv plata contribuțiilor către bugetul de stat.

Astfel, se apreciază că organelor de urmărire penală le  revine obligația de a lămuri dacă sunt întrunite, cumulativ, condițiile cerute de lege pentru existenţa infracțiunii – dacă făptuitorul a evidențiat în actele contabile cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale sau să fi evidențiat operațiuni fictive; activitatea ilicită să vizeze sustragerea societății comerciale de la controlul fiscal; prin “operațiune fictivă" trebuie să se înțeleagă disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există, iar, în scopul aflării adevărului și luării deciziei corecte, textele legale trebuie interpretate prin coroborare si prin raportare la probele existente.

Potrivit prevederilor art. 2 lit. f din Legea nr. 241/2005, operaţiunea fictivă este definită ca fiind disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există.

Astfel, operaţiunea fictivă poate să constea, printre altele şi în cheltuieli care nu au existat în realitate sau care sunt mai mari decât cele reale ori cheltuieli pentru care nu există documente justificative, dar care sunt înregistrate în documentele legale.

Înregistrarea acestor operaţiuni fictive se poate realiza fie prin întocmirea de documente justificative privind o operaţiune fictivă, urmată de înscrierea, în documentele legale, a documentului justificativ întocmit care cuprinde o operaţiune fictivă, fie prin înscrierea, în documentele legale, a unei operaţiuni fictive pentru care nu există document justificativ.

Documentul justificativ reprezintă înscrisul în care se consemnează orice operaţiune patrimonială, în momentul efectuării ei şi care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, astfel cum rezultă din prevederile art. 6 din Legea nr.82/1991 a contabilităţii, potrivit căruia "Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ (...)  Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz”.

Faţă de aceste susţineri, se arată că obiectul sesizării îl reprezintă, nu condiția evidențierii operațiunilor în documentele contabile, ci tocmai modul in care acestea au fost evidențiate, respectiv dacă operațiunile în baza cărora au fost realizate evidențele contabile sunt reale sau fictive, ceea ce ar putea determina intenția sustragerii contribuabilului de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Se precizează că potrivit  art. 5 din Codul de procedură penală „Organele judiciare au obligația de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului, apreciindu-se că nu au fost întreprinse demersuri suplimentare pentru determinarea unei situații clare, care să justifice concluziile organului de urmărire penală referitoare la persoana făptuitorului și existența formei de vinovăție cerută de lege, respectiv existența unei situații care să clarifice împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională, astfel că în mod nelegal, organele de urmărire penală au dispus clasarea cauzei.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art.340 alin.2 și  art. 341 alin. 6 lit. b Cod procedură penală şi celelalte texte legale indicate în cuprinsul plângerii.

 În vederea justei soluţionări a cauzei, s-au ataşat dosarul penal nr.29/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna şi mapa cuprinzând ordonanţa nr.5/II/2/2018 din 08.02.2018 a prim procurorului aceluiași parchet, precum și dosarul penal nr.4/P/2018 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna și dosarul penal nr…./119/2018 al Tribunalului Covasna.

B. Verificând soluţiile şi ordonanţele atacate şi analizând coroborat lucrările şi materialul din dosarul cauzei, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

B.1. Prin ordonanța nr.29/P/2014 din 09.01.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, s-au dispus următoarele:

a. În temeiul art. 315 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, cu referire la art. 314 alin. 1 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală -  clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 întrucât fapta nu există.

b. În temeiul art. 275 alin. 5 raportat la art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

c. În temeiul art. 314 alin. 1 lit. a teza I Cod procedură penală, art. 19 din Legea nr. 255/2013 cu referire la art. 181  şi art. 91 lit. c din Cod penal din 1969  - clasarea cauzei având ca obiect comiterea infracțiunii de evaziune fiscală”, prevăzută de art.9 alin. l lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal din 1969 de către inculpata SC M……. SRL, cu sediul în oraș …………. - sat ………., nr……….., județul Covasna, înregistrată la ORC Covasna sub nr…………….., având cod unic de înregistrare RO ………………...

d. Aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei inculpatei SC M……….. SRL.

f. În temeiul art. 275 alin. 5 raportat la art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

g. În temeiul art. 46 alin. 1 din noul Cod penal cu referire la art. 63 alin. 1 din Noul Cod penal,  disjungerea  cauzei şi formarea unui nou dosar în vederea efectuării de cercetări cu privire la comiterea de către inculpatul O. M. a infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin. l lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal din 1969.

h. Dosarul nou format va cuprinde toate înscrisurile originale din dosarul 29/P/2014, iar la dosarul 29/P2014 în care s-au dispus soluții de clasare vor rămâne copii după actele esențiale (copie după: actul de sesizare, după începerea in rem, efectuarea în continuare, punerea în mișcare, schimbarea încadrării juridice, caziere, declarații inculpat).

i. În temeiul art. 316 alin. 1 Cod procedură penală, o copie de pe ordonanţă s-a comunicat ANAF Covasna, inculpatului O. M. și inculpatei SC M………….. SRL.

j. S-a adus la cunoștință că soluția poate fi atacată în termen de 20 de zile de la comunicare la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.

Pentru a fi dispuse aceste soluţii, s-a reţinut că prin ordonanța din data de 19.02.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunile de „evaziune fiscală”, fapte prevăzute și pedepsite de art.9 alin.1 lit.b și c din Legea nr.241/2005.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna s-a dispus continuarea urmăririi penale față de suspecții O. M. și SC M………… SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de :

-„evaziune fiscală”, faptă prevăzută și pedepsită de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicare art. 35 alin.1 Noul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal constând în aceea că numitul O. M. în calitate de administrator al firmei SC M……….. SRL, în perioada 2008 - 2013, a omis în parte evidențierea în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor din procesarea și comercializarea produselor din carne .

Prin ordonanța din data de 04.09.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la următorii inculpați:

- O. M., pentru comiterea infracțiunii de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută și pedepsită de art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin. 1 Noul Cod penal și cu aplicarea art.5 din Codul penal.

- SC M………… SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută și pedepsită de art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin. 1 Noul Cod penal și cu aplicarea art.5 din Codul penal.

În cauză s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru comiterea infracțiunii de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută de art.9 alin.l lit.b din Legea nr.241/2005 fără a fi reținută circumstanța agravantă alin. 2 din același articol întrucât din mijloacele de probă, care au fost administrate ulterior efectuării în continuare a urmăririi penale, a reieșit că prejudiciul din prezenta cauză este inferior celui la care se referă circumstanța agravantă.

Prin ordonanța din data de 01.01.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna s-a dispus schimbarea încadrării juridice (pentru a se reține legea penală mai favorabilă) astfel:

- față de inculpatul O. M. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal și cu aplicarea art.5 din Codul penal în infracțiunea de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal din 1969;

- față de inculpata SC M………… SRL, din infracțiunea de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal și cu aplicarea art.5 din Codul penal în infracțiunea de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal din 1969.

Cu privire la situația de fapt, s-a reținut că în urma unui control inopinat efectuat de către inspectorii antifraudă din cadrul ANAF - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, la punctele de lucru aparținând SC M……… SRL Sita Buzăului a cărui administrator este inculpatul O. M., au fost identificate un număr de șapte agende conținând înscrisuri privind activitatea desfășurată de această societate.

 În urma analizării acestor înscrisuri, s-a constatat faptul că în agenda “M………..” de culoare verde, numitul O. M. a înregistrat în cuprinsul paginilor 10 - 56 și 155 — 156 valoarea vânzărilor realizate de către societate în perioada ianuarie 2008 - noiembrie 2013.

Vânzările reflectate în această agendă, în speță deconturile de taxă pe valoare adăugată, depuse la organul fiscal competent pentru perioadele de raportare cuprinse în intervalul ianuarie 2008 - noiembrie 2013 au fost analizate de către organele fiscale.

Ca urmare a acestor analize a fost constatată o diferență de venituri, neînregistrate în evidența fiscală, în cuantum de 2.377.965 lei.

Pentru veniturile neînscrise în declarațiile fiscale depuse pentru perioadele raportate în intervalul ianuarie 2008 - noiembrie 2013, a fost stabilit prin procesul verbal nr.78/22.01.2014 un impozit pe profit în sumă de 380.474 lei.

De asemenea s-a constatat faptul că între taxa colectată și înscrisă în deconturile TVA depuse la organul fiscal competent în perioada ianuarie 2008 - noiembrie 2013 și valoarea taxei aferentă vânzărilor, înscrise în agenda în cauză, este o diferență în sumă de 529.945 lei neînregistrată de către agentul economic în declarațiile fiscale depuse în acest interval. Suma de 2.907.910 lei (2.377.965 lei + 529.945 lei) provenind din vânzările neînregistrate în declarațiile fiscale nu se regăsește în cadrul activelor deținute de societate.

Din nota explicativă dată de reprezentantul societății SC M………. SRL, rezultă că evidența vânzărilor, înscrise în agenda “M………..” de culoare verde ridicată de organele de control, este una personală. În consecință, contravaloarea vânzărilor nedeclarate de societate a fost considerată de către inspectorii antifraudă ca fiind însușită de către reprezentantul acesteia, respectiv de către numitul O. M.. Din acest motiv a fost calculat un impozit pe dividende în cuantum de 553.888 lei.

În cauză a fost întocmit un raport de constatare de către specialiștii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, care a avut în vedere doar mențiunile efectuate în cele șapte agende ridicate cu prilejul controlului efectuat la data de 30.12.2013 de către inspectorii antifraudă din cadrul D.R.A.F. 7 Sibiu. Prin acest raport s-a concluzionat faptul că SC M………… SRL, prin administratorul O. M. s-a sustras de la plata taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat în sumă totală de 1.689.026 lei, din care :

-TVA = 698.239 lei;

-impozit pe profit = 495.706 lei;

-impozit pe dividende = 495.081 lei.

După întocmirea raportului de constatare, la data de 06.10.2015, procurorul de caz a dispus prin ordonanță efectuarea unor acte de urmărire penală în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele, respectiv audierea persoanelor fizice menționate în anexa nr.9 a raportului de constatare de la care a achiziționat marfa SC M…. SRL cu privire la împrejurările în care se realizau tranzacțiile, efectuarea de verificări la societățile comerciale cu care SC M….. SRL a avut relații, acolo unde există neconcordanțe cu privire la livrările/achizițiile efectuate, pentru a stabili care sunt veniturile realizate din activitatea economic de către SC M……. SRL, care nu au fost înregistrate în contabilitate prin raportare la mențiunile consemnate în agendele găsite cu ocazia controlului, precum și înaintarea dosarului către parchet în vederea efectuării unui supliment la raportul de constatare de natură financiar-contabilă.

Totodată s-a stabilit că pentru clarificarea împrejurărilor mai sus menționate ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză, este necesar întocmirea unui punct de vedere de către specialiștii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna.

Din punctul de vedere întocmit de către specialiștii antifraudă s-a stabilit faptul că în perioada 01.01.2009 - 31.12.2013, SC M……. SRL a declarat eronat și/sau nu au declarat în totalitate achizițiile sau livrările efectuate pe teritoriul național, conform bazelor de date din sistemul informatic al ANAF au fost identificate următoarele :

Achiziții nedeclarate și/sau declarate eronat:

-SC O……. SRL - diferență achiziție nedeclarată în valoare de 43.115 lei;

-SC M…. P…….. SRL - diferență achiziție nedeclarată în valoare de 17.900 lei ;

-SC C……….. SA - diferență achiziție nedeclarată în valoare de 46.783 lei;

-SC T…… Company SRL - diferență achiziție nedeclarată în valoare de 4.877 lei;

-SC T…… SRL - diferență achiziție nedeclarată în valoare de 12.188 lei;

-SC I…………..C………. SRL - diferență achiziție nedeclarată în valoare de 208.571 lei;

-SC T…. I………. SRL - diferență achiziție nedeclarată în valoare de 29.123 lei ;

-SC A……….. Distribution SRL - diferență achiziție nedeclarată în valoare de 22.026 lei;

-SC Prod și Comerț M………..SRL - diferență achiziție nedeclarată în valoare de 5.855 lei;

-SC S……… Prodimpex SRL - diferență achiziție nedeclarată în valoare de 20.646 lei.

Valoarea totală a achizițiilor nedeclarate și/sau declarate eronat 411.084 lei. Livrări nedeclarate și/sau declarate eronat:

-SC T……………. Făget SRL - diferență livrări nedeclarate în valoare de 47.226 lei;

-SC A…… P……… P………. de S……. RA — diferență livrări nedeclarate în valoare de 47.226 lei;

-SC P………. B………. SRL - livrare nedeclarată în valoare de 1.920 lei;

-SC P……….. Import Export SRL - livrare nedeclarată în valoare de 3.145 lei.

Valoarea totală a livrărilor nedeclarate și/sau declarate eronat fiind de 109.479 lei.

În vederea clarificării cu celeritate și imparțialitate a impactului fiscal, cât și dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, au fost solicitate de la agenții economici mai susmenționați, toate documentele reprezentând relații comerciale desfășurate între aceste societăți și SC M……. SRL .

Din declarațiile date în calitate de martori de persoanele care figurează în anexa nr.9 a raportului de constatare, a rezultat că, exceptând două persoane,  nici una dintre celelalte persoane nu au vândut animale vii sau în carcasă către SC M……  SRL .

De asemenea martorii I. G., F. C., S. G., B. L., S. M., B. P., P. N., M. N., N. O., S. P., O. I., M. C., H. V., B. M., P. M., D. V., T. A., F. N., etc. au precizat că nu au vândut niciodată inculpatului O. M. animale vii sau tăiate.

După obținerea documentelor de la agenții economici care au avut relații comerciale cu SC M……… SRL și care au fost nominalizați de către specialiștii antifraudă în punctul de vedere întocmit și cu privire la care au fost constatate neconcordanțe cu privire la achizițiile și/sau livrările declarate de către aceștia în relațiile comerciale pe care le-au avut cu SC M……. SRL, a fost întocmit un Supliment la raportul de constatare de către specialiștii antifraudă, prin care a fost stabilit un prejudiciu în sumă totală de 2.745 lei, din care :

- taxă pe valoare adăugată = 1.622 lei;

- impozit pe profit = 1.123 lei.

Acest prejudiciu a fost achitat integral la data de 26.01.2017 de către inculpatul O. M., în numele SC M…… SRL, conform chitanței sr.TS256 nr. 10000043222 emisă de Trezoreria Sf. Gheorghe.

S-a reținut în cuprinsul ordonanței atacate că inculpatul nu poate beneficia de prevederile art. 10 din legea nr. 241/2005, în vigoare la momentul epuizării infracțiunii, potrivit cărora: ,,(1)...dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de pana la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar, întrucât din fișa de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei, rezultă că numitul O. M. a mai beneficiat în ultimii 5 ani de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 din Legea nr.241/2005, respectiv prin ordonanța nr.12/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform art.228  C.P.P. și art. 10 alin.1 lit.”i” C.P.P., aplicându-i-se o amendă administrativă în cuantum de 700 lei, pentru complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art.26 din Codul penal raportat la art.9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005.

Din cuprinsul ordonanței nr.12/P/2012 din data de 10.07.2012, rezultă că fapta pentru care numitul O. M. a beneficiat de cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 din Legea nr.241/2005 a fost săvârșită în cursul anului 2010, iar fapta din prezenta cauză a fost săvârșită în perioada 2008 - 2013, data epuizării fiind 2013, astfel că nu mai poate beneficia din nou de aceeași cauză de nepedepsire, fiind incidente prevederile art. 10 alin.2 din Legea nr.241/2005.

1. Cu privire la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, sub aspectul căreia s-a dispus începerea urmăririi penale in rem s-a dispus o soluție de clasare în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală (fapta nu există) întrucât deși din actul de sesizare sau din mijloace de probă nu au existat indicii privind comiterea acestei fapte, organele de poliție au dispus (în mod eronat) începerea urmăririi penale și sub aspectul acestei infracțiuni.

2. Cu privire la comiterea de către inculpata SC M………. SRL a infracțiunii de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută de art.9 alin.1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal din 1969 s-a dispus o soluție de clasare în temeiul art. 16 alin. 1 lit. h Cod procedură penală (există o cauză de nepedepsire) din următoarele motive:

Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, în vigoare la momentul epuizării infracțiunii: ...dacă prejudiciul cauzat și recuperat în cauză este de pana la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Potrivit alin. 2 al. art. 10 din Legea nr. 241/2005, dispozițiile. art. 1 nu se aplică dacă inculpatul a mai beneficiat într-un interval de 5 ani de la data comiterii faptei de prevederile art. 1.

Analizându-se fișa de cazier a inculpatei, SC M……….. SRL (fila 347 vol.I dosar), s-a constatat că inculpatul nu are nici un fel de antecedente penale și nu a beneficiat niciodată de dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005.

Din chitanța  sr.TS256 nr. 10000043222 emisă de Trezoreria Sfântu Gheorghe reiese că prejudiciul de 2.745 lei a fost achitat integral de inculpata SC M……….. SRL (fila 305 vol. I dosar), motive față de care s-a adoptat o soluție de clasare în temeiul art. 16 al. 1 lit. h Noul Cod procedură penală față de inculpata SC M…………… SRL.

3. Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse de ANAF - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu la data de 05.02.2014, punct de vedere antifraudă, raport de constatare antifraudă, supliment la raportul de constatare, documente din baza de date ANAF, documente ridicate de la partenerii de afaceri ai SC M…. SRL, respectiv SC T….. Impex SRL, SC T……….. Făget SRL, SC M… O…. SRL, SC A….. Distrib SRL, SC Prod Com M….. SRL, SC O…… SRL, SC I…...C… K….. SRL, SC S….. Prod SRL, A…….. P……… P…….. de S…….. declarații suspect și martori, chitanță achitare prejudiciu, informații obținute de la registru comerțului cu privire la SC M....... SRL, rezultă sunt că probe, care conduc la bănuiala rezonabilă că fapta pentru care s-a început urmărirea penală a fost săvârșită de către inculpatul O. M .

Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că inculpatul O. M. a recunoscut comiterea faptei și solicitat încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, în cauză s-a dispus disjungerea și formarea unui nou dosar în care urmează a fi continuate cercetările, după care urmează a fi încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției.

4. Infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. e din Legea nr. 241/2005 sub aspectul căreia persoana vătămată a formulat plângere penală nu a fost reținută de organele de urmărire penală întrucât evidența contabilă dublă presupune ca agentul economic să dețină două seturi de evidențe contabile de același gen și cu privire la aceleași bunuri și servicii dintre care unul corespunzător realității tranzacțiilor comerciale și care este ascuns, precum și altul falsificat în care sunt înregistrate date nereale, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale. Astfel potrivit practicii și a jurisprudenței în materie, va subzista această infracțiune chiar dacă duplicitatea vizează doar unele dintre documentele contabile, și nu totalitatea lor, dar nu și atunci când o evidență reală este ținută pe un caiet, iar evidența contabilă se întocmește diferit, în scopul diminuării venitului impozabil.

 În cursul urmăririi penale, inculpata SC M....... SRL a achitat prejudiciul  integral de 2.745 lei conform chitanței  sr.TS256 nr. 10000043222 emisă de Trezoreria Sfântu Gheorghe, apreciindu-se pe cale de consecinţă că îi sunt aplicabile dispoziţiile art.10 din Legea nr. 241/2005, în vigoare la data săvârşirii faptei, urmare aplicării legii penale mai favorabile.

B.2. Cu privire la  soluţiile de clasare cuprinse, s-a formulat plângere, însă prin ordonanţa nr.5/II/2/2018 din 08.02.2018 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a apreciat că infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, în modalitatea înregistrării în evidenţele contabile  de cheltuieli nereale sau alte operaţiuni fictive presupune pentru realizarea conţinutului constitutiv, înregistrarea în documentele de evidenţă contabilă  de cheltuieli nereale sau alte operaţiuni fictive în scopul diminuării obligaţiilor către bugetul de stat  sau obţinerii nejustificate de sume de la bugetul consolidat al statului cu titlu de rambursări sau compensări.

Din probele administrate a rezultat în mod indubitabil  faptul că achiziţiile menţionate nu au fost declarate şi nici evidenţiate în documentele contabile ale S.C. M....... SRL pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii menţionate sub aspectul laturii subiective, respectiv intenţie directă calificată prin scop (sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale).

B.3. Împotriva acestei ordonanţe ce a fost comunicată, Statul Român - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Covasna, cu respectarea termenului prevăzut de art.340 alin.1 Cod procedură penală.

 Plângerea formulată de petent va fi respinsă pentru motivele ce succed.

Potrivit art. 340 alin.1 Cod procedură penală, persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 Cod procedură penală poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Rezolvarea plângerii introduse în temeiul art.339 alin.4 Cod procedură penală, în speţă, de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov constituie o condiţie prealabilă, obligatorie, prevăzută de lege pentru exercitarea plângerii în condiţiile art. 340  Cod procedură penală.

 Aşadar în cadrul procedurii reglementate în art. 340 şi urm. Cod procedură penală se verifică numai legalitatea şi temeinicia soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală date iniţial de procuror, şi doar în ipoteza în care, a fost parcursă faza intermediară şi obligatorie, prevăzută de art.339 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, are obligaţia să se pronunţe pe fondul plângerii formulată de petent.

Astfel, analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că soluţiile de clasare dispuse (punctele  1.1. și 2.1. din ordonanța atacată) în temeiul art. 315 alin. 1 lit. b cu referire la art. 314 alin. 1 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, și respectiv,  în temeiul art. art. 314 alin. 1 lit. a teza I Cod procedură penală raportat, art.19 din Legea nr.255/2013 cu referire la art.181  Cod procedură penală, art. 91 lit. c Cod penal din 1969, faţă de SC M....... SRL, cu sediul în ………………, înregistrată la ORC Covasna sub nr…………., având cod unic de înregistrare RO ………….. sub aspectul  infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41  alin. 2 Cod penal din 1969,  sunt temeinice şi legale.

În speţă, din analiza materialului probatoriu administrat se reține că societatea M....... S.R.L. are ca obiect principal de activitate producţia şi conservarea cărnii, sediul social declarat este situat în comuna ……………., fiind administrată de  O. M.

Societatea avea puncte de lucru atât în localitatea …………., cât şi în …………. pe strada ……………...

În perioada ianuarie 2008 – noiembrie 2013, administratorul O. M., a omis, în parte, evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale, a operaţiunilor efectuate şi a veniturilor realizate din procesarea şi comercializarea produselor din carne.

În data de 30.12.2013, inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală Sibiu au desfăşurat un control inopinat la ambele puncte de lucru ale societăţii, ocazie cu care au ridicat şapte agende conţinând însemnările personale ale administratorului cu privire la activitatea firmei.

Organul fiscal a considerat că însemnările administratorului reprezintă vânzări neînregistrate în declaraţiile fiscale pentru perioadele de raportare cuprinse între ianuarie 2008 şi noiembrie 2013 şi a calculat prejudiciul care se ridica la suma de 1.464.307 lei reprezentând T.V.A. şi impozit pe venit.

Organul de control a formulat plângere penală împotriva inculpatului O. M. sub aspectul comiterii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b şi e din Legea nr. 241/2005 care a fost înregistrată în data de 05.02.2014 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, fiind format astfel dosarul de urmărire penală nr. 29/P/2014.

Astfel la data de 19.02.2014, s-a dispus începerea in rem a urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 lit. b şi c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal.

Ulterior, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din 23.07.2014 s-a dispus continuarea urmăririi penale față de suspecții O. M. și SC M....... SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de :

-„evaziune fiscală”, faptă prevăzută și pedepsită de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005, cu aplicare art.35 alin.1 Noul Cod penal cu aplicarea art.5 Noul Cod penal constând în aceea că numitul O. M. în calitate de administrator al firmei SC M....... SRL, în perioada 2008 - 2013, a omis în parte evidențierea în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor din procesarea și comercializarea produselor din carne .

Prin ordonanța din data de 04.09.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la următorii inculpați:

- O. M., pentru comiterea infracțiunii de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută și pedepsită de art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin. 1 Noul Cod penal și cu aplicarea art.5 din Codul penal.

- SC M....... SRL, pentru săvârșirea infracțiunii de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută și pedepsită de art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin. 1 Noul Cod penal și cu aplicarea art.5 din Codul penal.

În cauză s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru comiterea infracțiunii de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 fără a fi reținută circumstanța agravantă alin. 2 din același articol întrucât din mijloacele de probă, care au fost administrate ulterior efectuării în continuare a urmăririi penale, a reieșit că prejudiciul din prezenta cauză este inferior celui la care se referă circumstanța agravantă.

Prin ordonanța din data de 01.01.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna s-a dispus schimbarea încadrării juridice (pentru a se reține legea penală mai favorabilă) astfel:

- față de inculpatul O. M. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal și cu aplicarea art.5 din Codul penal în infracțiunea de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal din 1969;

- față de inculpata SC M....... SRL, din infracțiunea de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin.1 Noul Cod penal și cu aplicarea art.5 din Codul penal în infracțiunea de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal din 1969., iar după completarea probatoriului, în data de 04.09.2017, s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de aceştia.

În speță, s-a întocmit un raport de constatare de către specialiştii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna  care au avut în vedere – inițial - doar aspectele reţinute de organul de control din Sibiu care a considerat că sumele care figurau în agendele ridicate de la inculpat reprezintă valoarea vânzărilor realizate de societate în perioada ianuarie 2008 – noiembrie 2013. În aceste condiţii, în urma calculelor efectuate, s-a concluzionat că inculpatul O. M. ar fi produs bugetului de stat un prejudiciu total de 1.689.026 lei (filele 61 – 67 vol. I dosar urmărire penală nr. 4/P/2018).

În acest sens prezintă relevanță coroborată cu declaraţia martorilor audiaţi în cauză, respectiv a persoanelor fizice care figurau în agenda ridicată de la O. M., precum şi a angajaţilor săi, a numiţilor H. A. I. şi H. V. (filele 89 – 95 vol. II dosar urmărire penală nr. 4/P/2018) ce se coroborează cu declaraţiile inculpatului O. M.

Ulterior, s-a completat probatoriul şi s-au audiat martorii I. G., F. C., S. G., B. L., S. M., B. P., P. N., M. N., N. O., S. P., O. I., M. C., H. V., B. M., P. M., D. V., T. A., F. N. pentru corecta stabilire a stării de fapt și a  prejudiciului real.

Astfel, persoanele fizice identificate în baza agendelor ridicate de la S.C. M....... S.R.L. (filele 27 şi urm. vol. II dosar urmărire penală nr. 4/P/2018) au contrazis datele furnizate de Direcţia Regională Antifraudă Fiscală Sibiu cu privire la natura tranzacţiilor menţionate, întrucât acestea audiaţi fiind, cu excepţia a două persoane, au arătat organelor de urmărire penală că nu au vândut animale vii sau în carcasă inculpatului.

În plus din declaraţia martorei H. V., vânzătoare la punctul de lucru situat în oraşul Întorsura Buzăului, a rezultat că agenda care era ţinută la sediul firmei și ea personal trecea toate sumele provenite din vânzări, cheltuielile efectuate în beneficiul societăţii şi al patronului, precum şi împrumuturile acordate de către acesta din urmă angajaţilor săi, aspecte confirmate şi de către martorul H. A. I., precum şi de către inculpat care a subliniat că ceea ce s-a ridicat cu ocazia controlului, au fost însemnările sale personale.

Așadar, agenda reprezenta o evidenţă personală a inculpatului referitor la încasări şi cheltuieli efectuate atât în interes personal, cât şi în interesul firmei sale. Nu rezultă de nicăieri că încasările realizate şi evidenţiate în agendele sale, nu s-ar regăsi şi în evidenţele contabile.

Prin urmare a fost efectuat un supliment la raportul de constatare (filele 101 – 123 vol. I dosar urmărire penală nr. 4/P/2018) prin care s-a calculat prejudiciul real, în baza documentelor de evidenţă contabilă ridicate de la partenerii comerciali ai S.C. M....... S.R.L. şi depuse la dosarul cauzei, acesta fiind în cuantum de 2.745 lei.

În cursul urmăririi penale, inculpata SC M....... SRL a achitat prejudiciul  integral de 2.745 lei conform chitanței  sr.TS256 nr. 10000043222 emisă de Trezoreria Sfântu Gheorghe.

Cu referire la noţiunea de prejudiciu în înţelesul legii penale, prejudiciul cauzat printr-o infracţiune nu include - în sensul care interesează latura penală - penalităţile, dobânzile sau alte sume ce rezultă din prejudiciul cauzat.

Iar în raport de prejudiciul cauzat se încadrează juridic o faptă penală, fără a fi avute în vedere la stabilirea încadrării juridice eventualele alte pretenţii ce rezultă din fapta penală sub aspectul pretenţiilor ce urmează a fi soluţionate în cadrul acţiunii civile alăturate acţiunii penale – dobânzi, penalităţi,

Cu titlu de exemplu, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 256^1 Cod penal şi anume faptele prevăzute la art. 228, 229, 233, 234, 235, 239, 242, 244, 245, 247, art. 249 - 251 dacă au produs consecinţe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

În ipoteza acestor infracţiuni, pentru corecta stabilire a  încadrării juridice, se are în vedere prejudiciul efectiv cauzat şi nu penalităţile sau dobânzile ce ar decurge din acest prejudiciu, întrucât încadrarea juridică se face în raport de momentul epuizării infracţiunii.

Dacă în sens penal la prejudiciului s-ar avea în vedere şi eventualele accesorii ce decurg din fapta penală, acest lucru ar genera schimbări de încadrare juridică succesive funcţie de etapa în care s-ar afla procedura judiciară – urmărire penală, cameră preliminară, judecată – fond şi căi de atac şi nu în funcţie de momentul comiterii faptei.

Prin urmare, în cazul infracţiunii de evaziune fiscală ceea ce interesează încadrarea juridică şi sancţionarea faptei este prejudiciul cauzat prin fapta penală la momentul epuizării acesteia, independent de penalităţile şi dobânzile ce decurg din acest prejudiciu. Asta deoarece în funcție de prejudiciul cauzat şi achitat se stabileşte sancţiunea care se poate aplica.

Nu în ultimul rând, un argument îl constituie şi unul de interpretare de text legal, întrucât art.10 din Legea nr.241/2005, în vigoare la momentul comiterii faptei investigare în speţă, constituie o cauză de nepedepsire sau altfel spus, o soluţie cu privire la latura penală.

În ceea ce priveşte invocarea deciziei nr. 17 din 05.10.2015  pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul Competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 875 din 23.11.2015, aceasta vizează de modul diferit de soluţionare a laturii civile în cauzele penale având ca obiect judecarea şi condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi nu aplicarea dispoziţiilor art.10 din Legea nr.241/2005.

Prin această decizie, s-a decis că  în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 19 din Codul de procedură penală, în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală.

În speţă, fiind vorba despre infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, prejudiciul cauzat este raportat la momentul epuizării acesteia, independent de penalităţile şi dobânzile ce decurg din acesta, şi cum acest prejudiciu a fost integral acoperit în cursul urmăririi penale potrivit chitanţei seria TS256 nr. 10000043222 din 26.01.2017 (fila 305 vol.II dosar urmărire penală nr.29/P/2014) , în mod corect s-a dispus soluţia clasării şi i-a fost aplicată societății inculpate M....... SRL, sancţiunea amenzii administrative.

De altfel, în mod definitiv, s-a stabilit că prejudiciul a fost achitat prin sentința penală nr. 3 din 15 februarie 2018 a Tribunalului Covasna,  prin care, în baza art. 485 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, s-a admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna cu inculpatul O. M., iar în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal vechi, art. 5 Cod penal şi art. 480 alin. 4 Cod procedură penală acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare suspendarea  condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Prin aceeași sentință, în mod definitiv, s-a constatat că inculpatul a achitat prejudiciul stabilit prin suplimentul la raportul de constatare nr. 29/P/2014, întocmit de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, în cuantum de 2.745 lei și că Statul român, prin A.N.A.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Alături de considerentele expuse, în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005,  întrucât din materialul probator nu a rezultat niciunul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni, astfel că în speță, s-a dispus continuarea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale pentru comiterea infracțiunii de „evaziune fiscală”, faptă prevăzută și pedepsită de art.9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.35 alin. 1 Noul Cod penal și cu aplicarea art.5 din Codul penal, în mod corect, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. b Cod procedură penală și art. 314 alin. 1 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus clasarea cauzei întrucât fapta nu există.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 341 alin. 7 pct. 2 lit. a ultima teză Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr.17, sector 5, împotriva ordonanţei nr. 29/P/2014 din 09.01.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, menţinută prin ordonanţa nr.5/II/2/2018 din 08.02.2018 a Prim-procurorului aceluiaşi parchet, pe care le va menţine.

În conformitate cu art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga petenta la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art. 341 alin. 7 pct. 2 lit. a ultima teză Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr.17, sector 5, împotriva ordonanţei nr. 29/P/2014 din 09.01.2018 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, menţinută prin ordonanţa nr.5/II/2/2018 din 08.02.2018 a Prim-procurorului aceluiaşi parchet, pe care le menţine.

În conformitate cu art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petenta la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, astăzi, 30 mai 2018.

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ 

 GREFIER

Domenii speta

Spete similare