Ordonanţă de plată - oug 119/2007 / art.1014 cpc ş.u. - Admite în parte acţiunea

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Sentinţa  Nr. ...............

Şedinţa publică de la ...............

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin  cererea de emitere a ordonanţei de plată  din  data de  .................  creditoarea .......................  a chemat în judecată pe  debitoarea  ........................, solicitând instanţei  ca prin hotărârea ce o va pronunţa  să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 423.406,40 lei reprezentând contravaloare a parte din serviciile prestate în executarea Contractului transport nr. ..........................

De asemenea, a solicitat obligarea paratei la plata dobânzii penalizatoare prevăzute în art. 4 din Legea nr. 72/2013 raportată la art. 3 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 din valoarea soldului restant calculat de la scadenţa fiecărei facturi şi până la achitarea integrală a debitului şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că între societatea creditoare în calitate de transportator şi pârâtă în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul transport nr. ......................... Potrivit art. 2.4 din Contract, au fost emise facturile: Factura fiscală nr. ................. - .......................... lei; Factura fiscală nr. .......................... lei; Factura fiscală nr. ...................... lei şi factura fiscală nr. ...................... lei;

Potrivit obiectului consensual stabilit al contractului, debitoarea s-a obligat la plata sumei de ...................lei plus TVA pentru fiecare dintre cele 20 de autocamioane ce au fost solicitate a fi puse la dispoziţie. Societatea creditoare  şi-a îndeplinit întocmai obligaţia asumată, punând la dispoziţie flota de autocamioane. Debitoarea şi-a îndeplinit parţial obligaţiile contractuale neefectuând comenziile de transport la care s-a angajat şi nu a efectuat plata serviciilor.

Faţă de dispoziţia art. 2.3. paragaraf 3 şi 4 Beneficiarul se obligă să transmită transportatorului comenzi de transport de cel puţin 7oooKM/lună/camion. În cazul în care beneficiarul nu transmite transportatorului comenzi de transport de cel puţin 7000KM/lună/camion transportatorul nu este făcut răspunzător de parcursul neefectuat din lipsa comenzii şi nu va fi penalizat în niciun fel pentru aceasta. A arătat că  ...................... deşi şi-a însuşit obligaţia de plată constatată prin contract şi Factura fiscală nr. ...................., Factura fiscală nr. ....................... lei în cuantum de ...................... lei, reprezentând contravaloare servicii transport, nu şi-a îndeplinit obligaţia de a plăti. Creditoarea a susţinut că în executarea Contractului a îndeplinit conform obligaţiile asumate, iar benficiarul nu este în niciuna din situaţiile prevăzute de art. 1556 sau 1557 din Codul Civil (cauze justificative de neexecutare).

Având în vedere întârzierile la plată, în temeiul 1522 din Contract, s-a încercat soluţionarea amiabilă a diferendului ivit, notificând prin intermediul executorului judecătoresc debitoarea în contextul în care obligaţiile totale ale debitoarei rezultate din executarea acestui contract, sunt în sumă de ............................. lei, însă  debitoarea nu a înţeles să dea curs solicitării de a executa obligaţiile asumate şi recunoscute.

Faţă de dispoziţia art. 4 din Legea nr. 72/2013 (Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012.

Creditoarea a solicitat instanţei să ia act de faptul că va efectua lichidarea sumei reprezentând  dobânda penalizatoare potrivit art. 628 alin. 2 din Codul de Pr. Civilă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1014 şi urm Cod Pr.  Civilă.

La data de ................... debitoarea  .......................... a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de emitere a ordonanţei de plată formulată de către Bica pentru o pretinsă creanţă în cuantum de ........................... lei.

De asemenea, a solicitat obligarea creditoarei la plata tuturor cheltuielilor de judecată avansate în prezenta cauză, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă.

A învederat că cele trei facturi a căror contravaloare a fost pretinsă în prezenta cauză sunt nedatorate, deoarece creditoarea nu şi-a îndeplinit propriile obligaţii care îi reveneau, conform Contractului de transport nr. ......................... („Contractul de Transport" - Anexa nr. 1). În acest sens, a precizat că societatea Bica nu a executat principala sa obligaţie contractuală, de a pune la dispoziţia Cerealcom o flotă de 20 de autocamioane cu care să efectueze serviciile de transport.

Ca atare, având în vedere neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate prin Contractul de Transport, consideră că societatea Bica nu este îndreptăţită să solicite plata contravalorii facturilor emise. Mai mult, neexecutarea obligaţiilor contractuale de către Bica i-a cauzat însemnate prejudicii societăţii Cerealcom, care a fost nevoită să încheie alte contracte de transport la preţuri mult mai oneroase.

A susţinut debitoarea faptul  cu  nu este certă, lichidă şi exigibilă creanţa solicitată la plată  precizând că suma de 423.406,40 lei reprezintă contravaloarea a trei facturi care nu au fost acceptate la plată de către Cerealcom.

Debitoarea a apreciat că pentru justa soluţionare a disputei contractuale dintre Bica şi Cerealcom se impune administrarea unui probatoriu complex, care este incompatibil cu procedura urgentă a ordonanţei de plată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. dispoziţiilor art. 1.021 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

La data de 29 mai 2018 ........................... a depus la dosar cerere de chemare în judecată modificată prin care a solicitat instanţei ca, în temeiul dispoziţiilor art. 204 Cod Pr. Civilă  să ia act de  faptul că îşi modifică cererea  întemeiată pe procedura specială a Ordonanţei de plată înţelegând  să sesizeze instanţa cu o cerere de chemare în judecată reglementată de procedura dreptului comun, respectiv, art.194 Cod Pr. Civilă. A solicitat instanţei, ca prin hotărârea  ce o va pronunţa  să dispună obligarea .......................  la plata sumei de ............................ lei reprezentând contravaloare a parte din serviciile prestate în executarea Contractului transport nr. ............................

De asemenea, a solicitat obligarea paratei la plata dobânzii penalizatoare prevăzute în art. 4 din Legea nr. 72/2013 raportată la art. 3 alin. 2 indice 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 din valoarea soldului restant calculat de la scadenţa fiecărei facturi şi până la achitarea integrală a debitului şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că în executarea contractului,  reclamanta a îndeplinit conform obligaţiile asumate, iar beneficiarul nu este în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art.1556 sau 1557 din Codul Civil.

A solicitat efectuarea probei cu înscrisuri şi încuviinţarea în cauză a unei expertize în specialitatea contabilitate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1350 Cod Civil pentru atragerea răspunderii contractuale, atât sub aspectul obligaţiei principale cât şi a obligaţiilor accesorii.

La data de 19 iunie 2017  pârâta ................................ a formulat întâmpinare prin care a solicitat  în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii modificatoare prin care creditoarea tinde la modificarea cadrului procesual prin transformarea cererii de emitere a unei ordonanţe de plată, într-o cerere de chemare de judecată de drept comun.

În subsidiar, în eventualitatea respingerii excepţiei inadmisibilităţii, a solicitat decăderea creditoarei din probele solicitate prin cererea modificatoare şi respingerea cererii de chemare în judecată modificate ca neîntemeiată.

A susţinut că în cadrul şedinţei publice din data de ............................., reprezentantul Creditoarei a depus o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 204 din Codul de procedură civilă prin care a solicitat instanţei să ia act de transformarea cererii de emitere a ordonanţei de plată, într-o cerere de chemare în judecată de drept comun.

Obiectul, părţile şi cauza cererii de chemare în judecată modificate sunt identice cu cele al cererii de emitere a ordonanţei de plată, creditoarea solicitând doar transformarea cadrului procesual, din cel special al ordonanţei de plată în cel de drept comun, reglementat de dispoziţiile art. 194 şi urm. din Codul de procedură civilă. De asemenea, sub aspect probatoriu, creditoarea a solicitat completarea probatoriului cu următoarele probe:

În cadrul probei cu înscrisuri, emiterea unei adrese în temeiul art. 298 din Codul de procedură civilă către ............................. în vederea comunicării declaraţiilor informative nr. 394 TVA aferente perioadei 1 iunie 2016 - 31 decembrie 2016 depuse de către ........................A solicitat proba cu expertiza tehnică în specialitatea contabilitate.

A precizat că în cuprinsul Codului de procedură civilă în vigoare, posibilitatea transformării cererii introductive de instanţă a fost reglementată într- un singur caz, în ceea ce priveşte procedura ordonanţei preşedinţiale. Dispoziţiile  art. 1.001 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea transformării ordonanţei preşedinţiale într-o cerere de drept comun la solicitarea reclamantului, care trebuie formulată până la momentul închiderii dezbaterilor în fond, în faţa primei instanţe.În doctrină s-a afirmat că „instituţia transformării cererii, reglementată în art. 1001 NCPC, diferă de instituţia modificării cererii de chemare în judecată, reglementată în art. 204 NCPC, prima referindu-se la schimbarea regulilor aplicabile judecăţii procesului, iar a doua la schimbarea cuprinsului cererii de chemare în judecată"1

Din opinia exprimată mai sus rezultă că instituţiile transformării şi modificării cererii au proceduri şi finalităţi diferite şi, ca atare, pot fi folosite în situaţii diferite.

Prin instituţia modificării cererii de chemare în judecată nu se poate tinde la modificarea regulilor aplicabile judecăţii procesului (e.g. aplicabilitatea sau inaplicabilitatea procedurii de regularizare, termenul de formulare a întâmpinării, căile de atac disponibile, etc.), întrucât acestea nu se încadrează în elementele care pot fi modificate în temeiul dreptului de dispoziţie al părţilor.

A arătat că instituţia transformării cererii este reglementată în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, în scopul salvgardării cererii, în ipoteza dispariţiei cerinţei urgenţei.

Potrivit principiului interzicerii analogiei reglementat în art. 10 din Codul civil, a considerat  că instituţia transformării cererii, care este reglementată în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, nu poate fi aplicată prin extrapolare într-o altă procedură generală sau specială, precum cea a ordonanţei de plată.

A apreciat că cererea de emitere a ordonanţei de plată nu poate fi transformată într-o cerere de chemare în judecată de drept comun, prin instituţia reglementată de art. 204 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 iunie 2017 instanţa a apreciat că cererea de modificare a cererii de chemare în judecată formulată de creditoarea ..........................  a fost formulată în termenul prevăzut de lege, respectiv, art. 204 alin. 1 Cod Pr. Civilă, motiv pentru care a  admis-o, respingând  excepţia inadmisibilităţii cererii  modificatoare, invocată de debitoare .

În cauză, instanţa a administrat proba cu interogatoriu  propus a fi administrat reclamantei  SC BICA SRL Craiova şi a încuviinţat efectuarea în cauză a unei expertize în specialitatea contabilitate, raportul de expertiză fiind efcetuat în cauză de către expert Deaconu Ioana şi depus la dosar la data  de 26.01.2018.

Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la dispoziţiile legale incidente, instanţa constată că acţiunea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:

Între părţi s-a încheiat contractul de transport nr. 909/21.06.2016 în baza căruia pârâta, în calitate de transportator s-a obligat către reclamantă, societate specializată în cultivarea de cereale în calitate de beneficiar să execute transportul de cereale,  seminţe de plante oleaginoase şi îngrășăminte chimice cu autocamioane specializate pentru transport cereale cu o capacitate minimă de 38 mc fiecare, în schimbul plăţii pentru prestaţiile de transport.

Preţul pentru activitatea de transport a fost stabilit de comun acord de către părţi şi a fost stipulat în art. 2,4 din contractul nr. ...............................

Pentru transportul efectuat, reclamanta a emis în conformitate cu clauzele contractuale, factura nr. ................... în sumă de .......................... lei, factura nr. ....................... în sumă de .................. lei şi factura nr. ....................... pentru suma de  ...................... lei , facturi care nu au fost achitate de către pârâta beneficiară a transportului, fiind pusă în întârziere prin NOTIFICAREA înregistrată sub nr. .............................., filele 8-10 dosar.

În cauză, având în vedere susținerile reclamantei în apărările formulate de către pârâtă, precum şi răspunsurile date de către reclamantă la interogatoriul propus de către pârâtă, instanţa a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize în specialitatea contabilitate, care a avut următoarele obiective :propuse de reclamanta  ..........................: 1) să se stabilească dacă facturile fiscale nr. ......................... lei; nr. ................................. lei şi nr. ............................... lei sunt înregistrare  în contabilitatea pârâtei.

2) să se stabilească care este contravaloarea serviciilor de transport executate de ............................ în executarea Contractului de Transport nr. ..................... şi soldul debitor al pârâtei faţă de ....................., înregistrat în contabilitatea acesteia. 3) să se stabilească care este numărul total al comenzilor de transport emise de pârâtă şi transmise către ........................... şi dacă acestea au fost onorate. 4) să stabilească expertul care este cuantumul total al dobânzii legale penalizatoare datorată de pârâtă i obiectivele propuse de pârâta .................................. 1) să se stabilească, din documentele puse la dispoziţie de către pârâtă, câte autocamioane aflate în patrimoniul ................................, specializate în transportul de cereale, cu o capacitate de încărcare de minim 38 mc fiecare au efectuat curse pentru ..........................., în intervalul 22 iunie 2016-01 decembrie  2016. 2) să se stabilească dacă facturile fiscale nr. .................. nr. .......................... nr. ..................... şi nr. ..................... emise de .........................., au anexate borderourile de transport, documentele CMR, foile  de parcurs, tichetele de cântar şi rapoartele GPS pentru fiecare cursă în parte ( încheierea de şedinţă din data de 02.10.2017-fila 197-verso), fiind încuviințate şi cererile părţilor de a avea câte un expert parte în administrarea acestei probe.

Se reţine din raportul de expertiză, efectuat în cauză, că la data efectuării expertizei pârâta a achitat suma de ............................, iar conform fişei furnizorului ...................., soldul neachitat la data formulării cererii de chemare în garanţie era de .................... lei reprezentând contravaloarea serviciilor de transport prestate.

Expertiza a stabilit, raportat la obiectivele fixate de instanţa de judecată şi verificând documente financiar contabile existente la cele două societăți comerciale că s-au efectuat servicii de transport cu 19 autocamioane în concordanţă cu cantitatea de cereale ce trebuia transportată în perioada 22.06-31.08.2016, fiind verificate borderourile de transport, foile de parcurs, CMR-urile, tichete de cântar şi rapoarte G.P.S. aferente fiecărei facturi emise.

Raportat la starea de fapt, expusă anterior, instanţa urmează să decidă cu privire la temeinicia pretențiilor deduse judecăţii prin raportare la dispoziţiile art. 1270 din Codul Civil, atâta timp cât reclamanta invocă ca temei juridic al acţiunii, răspunderea civilă contractuală, menţionând că nu a fost  respectată convenţia de transport încheiată cu pârâta.

Rezultă că instanţa este ţinută să stabilească justificarea cererii de chemare în judecată prin raportare la normele de drept civil ce reglementează răspunderea civilă contractuală, arătând că dispoziţiile art. 1270 din Codul Civil reglementează principiul forţei obligatorii a actului juridic, în sensul că orice convenţie a părţilor este obligatorie, are putere de lege între părţile contractante şi trebuie respectată ca atare.

Instanţa constată, astfel că, între părţi s-a încheiat un contract de transport, definit în cuprinsul art.1955 din Codul Civil, ca fiind contractul prin care o parte, numită transportator, se obligă, cu  titlu principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preţ pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul şi locul convenit. Legiuitorul însuşi a prezumat contractul de transport ca fiind unul bilateral şi această caracteristică a convenţiei supusă analizei nu poate fi contestată, rezidă din chiar clauzele contractuale asumate de părţi.

Este evident caracterul sinalagmatic cu titlu oneros şi comutativ al contractului de transport, din moment ce părţile se obligă reciproc una către alta şi oneros, fiecare parte voind a-şi procura un avantaj  iar obligaţia unei părţi este echivalentul obligaţiei celeilalte.

Din probele administrate în cauză, raportat la considerentele de ordin teoretic arătate, instanţa constată că reclamanta a efectuat transportul în beneficiul pârâtei,  care însă nu a achitat la timp contravaloarea acestuia, fiind rămasă de achitat suma de ..................................... lei, aşa cum rezultă din evidenţele contabile ale celor două societăţi.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 72/2013 privind masurile pentru combaterea întârzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante raportat la art. 3 al.2 indice 1 din OG nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, va fi obligată pârâta şi la plata dobânzii legale începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă.

În concluzie, având în vedere considerentele de fapt şi de drept arătate, instanţa constată că acţiunea este întemeiată în parte şi o va admite în sensul că va obliga pârâta la plata sumei de .......................... lei reprezentând servicii de transport efectuate şi neachitate şi la plata dobânzii legale începând cu data introducerii cererii şi până la plata efectivă.

Văzând dispoziţiile  art. 453 din Codul de Pr. Civilă conform cărora" partea care cade în pretenţii va fi obligată la cererea părţii care a câştigat, la suportarea cheltuielilor de judecată, va fi obligată pârâta la plata sumei de ............................ lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând  taxa de timbru şi onorariu pentru expert.

Domenii speta

Spete similare