Pretenţii - respinge apelul

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE Nr.

Pe rol, soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.................., pronunțată de Judecătoria Craiova, declarat de apelantul .................. în contradictoriu cu intimata ..............., având ca obiect pretenţii.

Dezbaterile au avut loc la data de ................ fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Tribunalul a amânat pronunțarea la .................., când în aceeaşi componenţă a hotărât următoarele:

Deliberând asupra apelului, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. ...................., pronunțată de Judecătoria Craiova a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta ..................., în contradictoriu cu  pârâtul ......................, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de .................lei, precum şi la penalităţi convenţionale de 0,5% pe zi întârziere, calculate de la data scadenţei .....................până la data achitării efective a debitului, și la plata sumei de  ...................lei, taxă judiciară de timbru.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reţinut că prin contractul de prestări servicii nr. .................. din data de ..................şi actele adiţionale la acesta reclamanta s-a obligat să asigure pârâtului suport organizatoric şi logistic pentru organizarea evenimentului (botez) din data de .................la restaurantul ...................... În acest sens, o dată cu semnarea contractului de prestări servicii au fost semnate şi 2 anexe la contract prin care a fost stabilit numărul minim de persoane confirmate pentru eveniment, precum şi meniul ce urma să fie servit la acest eveniment.

Ulterior, contractul a fost modificat la cererea pârâtului prin Actul adiţional nr.3 la contractul de prestări servicii nr................din data de ................, prin care părţile au stabilit de comun acord ca preţul final să fie de ...............euro, preţ care urma să fie achitat în seara evenimentului sau cel târziu până la data de ................

Astfel, din suma totală de plată de ....................lei, pârâtul a achitat la data de un avans în cuantum de ..................lei, conform facturii nr. ................din data de la data de .............a achitat suma de .............lei, conform facturii nr.6032 din data de ............iar la data de .............au fost emise facturile nr............ şi nr. ...........în valoare totală de ............lei care, de asemenea, au fost achitate de pârât, rămânând un rest de plată de ..............

Deşi evenimentul a fost organizat şi s-a desfăşurat conform celor convenite, iar ..............şi-a îndeplinit întrutotul obligaţiile contractuale asumate, ulterior evenimentului, la câteva zile, după ce pârâtul a achitat facturile 6466 şi 6468 în cuantum de ................lei, acesta a informat că nu mai doreşte să achite restul de preţ. Întrucât nu a fost îndeplinită obligaţia de plată integrală a preţului de către pârât, sunt aplicabile disp. art. 1270 C.CIV. care consacră caracterul obligatoriu al contractului faţă de părţi precum şi disp.1516 art. C.civ. potrivit cărora „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei”.

Instanţa de fond a mai reținut că art. 1531 C.civ. dispune că prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de către creditor şi beneficiul de care acesta a fost lipsit, în timp ce art. 1530 C.civ. prevede că este reparabil numai prejudiciul care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau culpabile a obligaţiei.

În ceea ce priveşte vinovăţia pârâtului, instanţa de fond a constatat că art. 1548 C. civ. prevede o prezumţie de vină în sarcina pârâtului prin simplul fapt al neexecutării unei obligaţii contractuale, prezumţie relativă, care, însă, în cauză, nu a fost răsturnată de către pârât. Totodată, instanţa de fond a reținut că din înscrisurile administrate în cauză reclamanta a făcut dovada existenţei unui contract valabil şi a executării propriilor obligaţii, afirmând în acelaşi timp neexecutarea obligaţiilor de către pârât.

Pârâtul, deşi  avea sarcina de a dovedi  că  şi-a executat propriile obligaţii, nu a depus nici un înscris şi nu a administrat nici o probă din care să rezulte că a achitat în întregime şi în termen obligaţiile în cauză, fapt care va avea ca şi efect rămânerea în fiinţă a prezumţiei relative a neachitării datoriilor.  Mai mult, pârâtul a semnat contractul de prestări servicii nr. ............. din data de ..................şi actele adiţionale la acesta iar o dată cu semnarea contractului de prestări servicii,au fost semnate şi cele 2 anexe la contract prin care a fost stabilit numărul minim de persoane confirmate pentru eveniment, precum si meniul ce urma să fie servit la acest eveniment. Ulterior, contractul a fost modificat la cererea pârâtului prin Actul adiţional nr.3 la contractul de prestări servicii nr. ............din data de .............., prin care părţile au stabilit de comun acord ca preţul final să fie de ............euro, preţ care urma să fie achitat în seara evenimentului sau cel târziu până la data de .................Practic, pârâtul a agreat prin contract si actele adiţionale la acesta, atât condiţiile în care urma să se desfăşoare evenimentul, cât şi cantitatea (numărul de persoane şi de meniuri) precum şi meniul ce urma să fie servit la eveniment, semnând fără obiecţiuni contractul, anexele la acesta şi actele adiţionale ulterioare. De altfel pârâtul nu a contestat serviciile prestate deşi potrivit art.3.5 din contract avea posibilitatea să formuleze orice plângere în termen de 24 de ore de la data evenimentului. Deşi nu pârâtul nu a administrat nici o probă care să facă dovada afirmaţiilor sale, presupunând că în speţă meniul ar fi fost parţial modificat, pârâtului tot îi revine obligaţia corelativă de a achita contravaloarea meniurilor consumate, în conformitate cu prevederile art.3 din contract.

Potrivit disp.art.1556 Cod Civil, „(1) Atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi. Executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor şi ţinând seama de mica însemnătate a prestaţiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinţe." În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că refuzul pârâtului ar fi contrar bunei-credinţe , în situaţia unei neexecutări de mică însemnătate, pârâtul nereuşind să facă dovada unei neexecutări din partea reclamantei.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a apreciat că pretenţiile deduse judecăţii de către reclamantă sunt în întemeiate, urmând a obliga pe pârât plata către reclamantă a sumei de 9.020,06  lei reprezentând debit principal .

Potrivit dispozitiilor art. 1516 cod civil “Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei;2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative;3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.”

În speţă, creanţa este certă, întrucât existenţa ei rezultă din contractul nr. ..................şi facturile depuse la dosarul cauzei,  este lichidă întrucât cuantumul este determinat prin facturile fiscale ce o constată; este exigibilă, termenul de plata fiind prevazut in facturile de plata depuse la dosarul cauzei.

În ceea ce priveste  capatul de cerere privind penalitatile de întârziere instanta va admite acest capat de cerere şi va dispune obligarea paratului la penalităţi convenţionale de 0,5% pe zi întârziere, calculate de la data scadenţei ................până la data achitării efective a debitului, conform art.4 pct.4.4 din contractul nr................. Potrivit art.1538 cod civil "Clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale.

(2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală. (3) Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită. (4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu."

Părţile pot conveni asupra cuantumului despăgubirilor datorate de debitor în cuprinsul contractului încheiat sau printr-o convenţie separată, ulterior încheierii contractului, dar înainte de ivirea prejudiciului. Clauza penală este o convenţie accesorie prin care părţile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitor. Ca urmare, clauza penală trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate ale oricărei convenţii, printre care se numără şi consimţământul valabil al celui care se obligă. Or, în cauza dedusă judecăţii, instanţa de fond a constatat că  s-a făcut dovada existenţei unei astfel de convenţii accesorii a părţilor referitoare la penalităţile de întârziere. Astfel, această prevedere reprezintă o veritabilă clauză penală, în temeiul căreia părţile au înţeles să evalueze convenţional prejudiciul suferit de către creditor ca urmare a neachitării la timp a facturilor. Potrivit dispoziţiilor art. 1538 C. Civ. din 2009, Clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale.

Iar, ca o consecinţă a admiterii acţiunii, în pretenţii, în sensul art. 453 C.proc.civ., va fi obligat pârâtul şi la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă constând în taxă judiciară de timbru de ..............lei.

La data de ............, pârâtul ................., a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 4930 din 07 Mai 2018 pronunță de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ................, pe care o consideră nelegală şi netemeinică. În motivare arată că reclamanta prin modificarea meniului in seara evenimentului, servindu-se un alt meniul decât cel stabilit in urma celor doua degustări, a modificat unilateral obiectul obligaţiei asumate si implicit a valorii prestaţiei oferite. Ca urmare a celor relatate,  cere să fie stabilit prejudiciul ce i-a fost provocat de reclamantă prin neexecutare obligaţiei contractuale.

A solicitat să se constate caracterul abuziv al art. 4 pct. 4.4 din contractul nr. .................încheiat între apelant si reclamanta prin care se solicita penalitati de întârziere de 0,5%/zi si să fie respins acest capăt de cerere în temeiul art. 1 din Legea nr. 193/2000 asa cum decide, spre exemplu, Judecătoria Medgidia in Dosar nr. ................., sentința civilă  nr. 4548,  care nu face decât sa transpună în dreptul intern Directiva Comunităţii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii.

A menționat că în cauză, după cum a arătat, au fost stipulate penalități de 0,5% pe zi de întârziere, echivalând cu o penalitate cumulată de ...........% pe an - o cotă disproporționat de mare faţă de dobânzile practicate pe piaţa bancară, clauză care contravine dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, astfel cum a fost modificată. Astfel, se observă că penalitatea impusă se află într-o disproporţie vădită şi cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, incluzând tarifele plătite creditoarei din prezenta cauză pentru recuperarea creanţei. A arătat că această disproporție creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, contrar cerinţelor bunei-credinţe şi în detrimentul consumatorului. Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunităţii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România şi-a asumat obligaţia transpunerii şi aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislaţiei comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiţiei stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiţii generale impuse acestora.

A învederat în acest sens, Curtea Europeană de Justiţie a decis că protecţia recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanţa naţională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecăţii are caracter abuziv. Curtea a statuat că „în ce priveşte problema dacă o instanţă învestită cu un litigiu decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant şi un consumator poate verifica din oficiu în ce măsură clauzele cuprinse în acest contract au caracter abuziv, trebuie constatat că sistemul de protecţie introdus prin directivă porneşte de la premisa potrivit căreia consumatorul se află, din punctul de vedere al echilibrului contractual şi al forţei de a negocia, într-o poziţie dezavantajoasă faţă de comerciant şi deţine un nivel mai scăzut de cunoştinţe faţă de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fără posibilitatea de a influenţa conţinutul acestora. Scopul art. 6 din Directivă, potrivit căruia statele membre vor prevedea că clauzele abuzive nu produc efecte faţă de consumatori, nu ar putea fi atins, dacă consumatorii ar trebui să invoce ei înşişi caracterul abuziv al unor asemenea clauze. în litigiile al căror obiect are o valoare redusă, onorariile avocaţiale ar putea fi mai mari decât suma litigioasă, ceea ce ar putea determina consumatorii să se abţină de la formularea unor apărări împotriva aplicării unor asemenea clauze abuzive.

În înțelesul prezentei legi, a solicitat să se dispună reclamantei scoaterea acestei clauze din toate contractele pe care le va semna in viitor cu alţi consumatori. Prin urmare, a solicitat să se constate că prima instanţă nu a luat în consideraţie toate susţinerile şi probele administrate în cauză şi nu a motivat hotărârea atacată prin aceea că nu a arătat de ce a înlăturat susţinerile apelantului precum şi probele solicitate a fi administrate dar nici nu a cercetat în mod temeinic fondul cauzei, solicită ca în temeiul art. 488 pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă să fie casată hotărârea atacată şi pe fond să fie admisă în parte acţiunea reclamantei.

La data de 03.10.2018, intimata ..............., a formulat întâmpinare,  solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli  de judecată.

În motivare a susţinut că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea apelantului pârât la plata sumei de ............... lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform contractului de prestări servicii nr. ...........din data de ...............şi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,5%/zi începând de la data de ..............şi până la completa achitare a debitului. Intimata consideră că sentiţa atacată este temeinică şi legală iar la pronunţarea sa instanţa a avut în vedere toate elementele de fapt şi de drept ale cauzei deduse judecăţii, motivele de apel formulate de apelantul pârât fiind nefondate.

Astfel, apelul formulat nu cuprinde motive de apel în sensul dispozițiilor art. 471, în cuprinsul cererii de apel, apelantul contestator făcând doar referire la starea de fapt pe care a expus-o şi în întâmpinarea de la fondul cauzei, fără a se aduce critici pertinente hotărârii instanţei de fond. Răspunzând totuşi susţinerilor apelantului pârât consideră că afirmaţiile acestuia sunt nefondate întrucât, raportat la cele menţionate în cererea de apel, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond apelantul pârât nu a făcut nicio probă cu privire la susţinerile sale.

In acest sens, intimata a făcut dovada faptului că evenimentul a fost organizat şi s-a desfăşurat conform celor convenite prin contractul de prestări servicii nr. ...........din data de ....................îndeplinindu-și întru totul obligaţiile contractuale asumate, iar ulterior evenimentului, la câteva zile, după ce apelantul pârât a achitat facturile nr..............şi nr. ............în cuantum de ..............lei, acesta a informat că nu mai doreşte să achite restul de preţ, fără a justifica în vreun fel această decizie.

Mai mult decât atât, a învederat că în cuprinsul Actului adițional nr.3 la contractul de prestări servicii nr. .............din data de 27.05.2016, apelantul pârât a stabilit de comun acord cu intimata ca preţul final să fie de ...............euro, preţ care urma să fie achitat în seara evenimentului sau cel târziu până la data de 11.09.2016, aspecte de asemenea necontestate de apelantul pârât.

Prin înscrisurile depuse la dosar la fond, a făcut dovada faptului că apelantul pârât a achitat parţial contravaloarea serviciilor prestate ..................după cum urmează:  la data de 27.05.2016 un avans în cuantum de ............lei, conform facturii nr. ..........din data de .............;  la data de 17.06.2016 a achitat suma de .............., conform facturii nr. .............din data de ...................... Ulterior, la data de ..............au fost emise facturile nr. .............şi nr. ..............în valoare totală de ................lei care, de asemenea, au fost achitate de apelantul pârât, rămânând un rest de plată de 9.020,06 lei, aspecte reţinute în mod corect de instanţa de fond.

A arătat că susținerile apelantului pârât că s-ar fi servit un alt meniu decât cel convenit sunt nefondate în contextul în care meniul a fost cel stabilit cu apelantul la semnarea contractului şi a actelor adiţionale, contractul fiind semnate de apelantul pârât fără nicio obiecţie. Aşa cum a reţinut şi instanţa, apelantul pârâtul a semnat contractul de prestări servicii nr. ............din data de ............şi actele adiţionale la acesta iar o dată cu semnarea contractului de prestări servicii, au fost semnate şi cele 2 anexe la contract prin care a fost stabilit numărul minim de persoane confirmate pentru eveniment, anexe ce cuprindeau şi meniul care a fost servit la acest eveniment.

A mai arătat că susținerile apelantului pârât sunt contradictorii întrucât, prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei apelantul pârât a recunoscut că nu contestă faptul că intimata nu şi-ar fi îndeplinit obligațiile ci doreşte de fapt doar o reducere a preţului (punctul 12 din întâmpinarea de la fond), susţinând că obligaţia a fost executată numai parţial deşi evenimentul a fost organizat şi s-a desfăşurat conform condiţiilor stabilite prin contractul de prestări servicii.

A solicitat să se aibă în vedere faptul că, la analiza cauzei, instanţa a avut în vedere inclusiv împrejurarea că potrivit art. 3.5 din contract, apelantul pârât avea posibilitatea să formuleze în scris orice plângere sau sesizare în termen de 24 de ore de la data evenimentului, acest termen fiind stabilit tocmai pentru a se putea verifica o eventuală sesizare cu privire la calitatea şi serviciile prestate, fiind evident că în lipsa unei astfel de plângeri, serviciile prestate şi meniurile servite au fost conform convenției părţilor, care a fost respectată întocmai de .........................

A susținut că apelantul pârât încearcă să inducă în eroare instanţa de judecată întrucât în motivarea refuzului său de achitare a preţului, acesta a susţinut că numărul de persoana participante la eveniment ar fi fost mai mic decât cel contactat şi că acesta ar trebui sa plătească în plus 7(şapte) meniuri (deşi potrivit clauzelor contractuale apelantul trebuia să plătească toate meniurile comandate), acesta fiind de fapt motivul real al refuzului apelantului pârât, acestea fiind aspectele cu privire la care părţile au discutat atunci când apelantul pârât a venit la locaţie după două zile de la eveniment.

A învederat că instanța de fond a analizat şi aceste aspecte, concluzionând că şi în cazul s-ar aprecia că meniul ar fi fost parţial modificat (deşi apelantul nu a făcut nicio probă în acest sens), apelantului tot îi revine obligaţia de a achita contravaloarea meniurilor consumate în conformitate cu art. 3 din contract. Prin urmare, instanţa în mod corect a apreciat în raport de art. 1556 Cod Civil alin. l că executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor şi ţinând seama de mica însemnătate a prestaţiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinţe.

În ceea ce priveşte susţinerile apelantului pârât privind constatare caracterului abuziv al art. 4 pct. 4.4. din contractul nr. 130/2016, a solicitat respingerea acestei critici ca inadmisibile în cale de atac a apelului în contextul în care, aceste susţineri sunt apărări noi invocate pentru prima dată în cererea de apel fără a fi supuse cenzurii instanţei de fond (în contextul în care la fond apelantul pârât nu a formulat cerere reconvenţională cu privire la cele susţinute şi nici apărări în cuprinsul întâmpinării).

Astfel, a menționat că trebuie avut în vedere faptul că atât sub vechea, cât şi sub noua reglementare, apelul este calea ordinară de atac de reformare, cale de atac soluţionată de către o instanţă superioară, prin care, se realizează, de regulă, în procesul civil principiul dublului grad de jurisdicţie, adică o a doua judecată de fond, instanţa de apel statuând şi în fapt şi în drept, astfel cum rezultă foarte clar din art. 477 alin. (1) NCPC.

De altfel, apelantul pârât este în eroare încercând să facă o analogie între penalitatea stabilită de comun acord prin contract şi dobânda aplicabilă creditelor bancare în contextul în care, aşa cum a stabilit şi instanţa în cauză este vorba de o clauză penală, care se raportează la dispozițiile art. 1538 Cod Civil. În ceea ce priveşte ultima critică a apelantului pârât privind faptul că instanţa de fond nu a luat în considerare apărările şi probele administrate în cauză şi că hotărârea ar fi nemotivată, a solicitat să fie respinsă ca nefondate şi aceste susţineri raportat la considerentele hotărârii apelate şi probele administrate în cauză.

In ceea ce priveşte probatoriile, având în vedere că prin cerere de apel apelantul contestator nu a solicitat nicio probă, a solicitat să se dispună decăderea contestatorului din dreptul de a mai propune alte probe în raport de dispozițiile art. 470 alin. 3 şi alin. 4 precum şi ale art. 254 alin. l Cod Proc. Civilă, având în vedere că acestea nu au fost solicitate o dată cu depunerea cererii de apel.

Analizând apelul declarat în cauză, tribunalul reține următoarele : în ceea ce privește prima critică , cea de neexecutare a contractului , trebuie reținut că o astfel de excepție impune  îndeplinirea cumulativă a unor  condiţii: obligaţiile reciproce ale părţilor trebuie să îşi aibă temeiul în acelaşi contract sinalagmatic,  neexecutarea trebuie să fie suficient de importantă pentru a da dreptul la acest remediu, obligaţiile reciproce trebuie să fie ambele exigibile, neexecutarea să nu se datoreze faptei celui care invocă excepţia de neexecutare, faptă care l-a împiedicat pe celălalt să-şi execute obligaţia,  raportul contractual prin natura sa trebuie să presupună regula executării simultane a obligaţiilor celor două părţi. Trebuie să ne raportăm, pentru înţelegerea acestei condiţii, la art. 1555 noul Cod Civil care prevede regula de principiu a simultaneităţii executării obligaţiilor.

 Excepţiile de la această regulă sunt date de ipotezele în care:  părţile au prevăzut o ordine a executării prestaţiilor , dacă din împrejurări rezultă că obligaţiile nu trebuie executate simultan (de exemplu, sunt cazuri când anumite uzanţe pot impune unui contractant îndatorirea de a-şi executa primul obligaţiile, când nu va putea invoca excepţia de neexecutare: la restaurant, plata se face numai după consumaţie; hotelierul prezintă nota de plată la plecarea turistului sau după un timp de la începutul sejurului etc.).

În speță după cum se poate observa nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru a se putea prevala de această excepție  apelantul pârât , care a achitat parţial contravaloarea serviciilor prestate ..............după cum urmează:  la data de 27.05.2016 un avans în cuantum de ................., conform facturii nr. .............din data de ...................  la data de ...............a achitat suma de ..............lei, conform facturii nr. ............din data de 29.06.2016. Ulterior, la data de 12.07.2016 au fost emise facturile nr. ................şi nr. ............în valoare totală de .............lei care, de asemenea, au fost achitate de apelantul pârât, rămânând un rest de plată de .............lei, așa cum s-a reținut și de  instanţa de fond.

Potrivit pct. 3.6 din contractul de prestări servicii , prestatorul  are obligația de a asigura serviciile în conformitate cu comanda transmisă de beneficiar , iar în cazul în care un anumit tip de serviciu a devenit indisponibil , ținând cont de specificațiile beneficiarului în privința costurilor sau a altor elemente va returna beneficiarului costul serviciilor sau va scădea din factura finală contravaloarea serviciului devenit indisponibil, fără ca beneficiarul să poată emite vreo pretenție de orice natură în legătură cu acest aspect.

Conform pct. 3.5 , orice plângere referitor la calitatea produselor furnizate exclusiv de către prestator se va face de către beneficiar în scris , în maxim 24 de ore de la data evenimentului, dispoziții care se coroborează cu cele de la pct. 3.7, lit c din contract.

În Anexa 2 la contract părțile au convenit ca un meniul în valoare de 38 de euro /persoană, inclusiv felul meniului, anexa fiind semnată de părțile contractante. Nu există vreun alt înscris care să ateste modificarea voinței părților contractante , deoarece clauzele contractuale se interpretează în sensul producerii de efecte juridice , potrivit voinței interne ale părților , iar pe de altă parte declarațiile depuse la dosar de apel,  ale unor persoane care au participat la eveniment , pentru a susține motivația apelantului, nu sunt de natură  să îl exonereze de obligația asumată, fiind pur subiective, iar pe de altă parte nu sunt date în cadrul procesului .

Mai trebuie reținut că apelantului îi revenea obligația de a sesiza persoana responsabilă cu o reclamație  scrisă, în situația în care meniul nu ar fi fost respectat la data organizării evenimentului, în termenul prevăzut de contract, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o , ci dimpotrivă a achitat o parte din suma convenită de părți, refuzând achitarea diferenței de preț, fără nicio justificare.  Prin urmare nu se poate reține că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală pentru a invoca excepția de neexecutare a contractului. Dimpotrivă reclamanta a oferit suportul organizatoric și logistic pentru organizarea evenimentului , iar numărul de persoane , numărul de meniuri , meniul ce urma să fie servit a fost convenit prin discuțiile purtate, astfel încât , în urma acordului de voință, apelantul a semnat fără obiecțiuni contractul, anexa  și actul adițional.

În ceea ce privește cererea apelantului prin care solicită instanței de control judiciar să  constate caracterul abuziv al art. 4 pct. 4.4 din contractul nr. 130/27.05.2016 încheiat între apelant si reclamanta prin care se solicita penalitati de întârziere de 0,5%/zi , invocând dispozițiile Legii  nr. 193/2000, trebuie reținut că în primă instanță pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională cu acest obiect, și prin urmare nu se poate solicita pentru prima oară în apel, față de prevederile art. 478 Cpc , conform cărora limitele efectului devolutiv sunt determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță. Prin urmare nu se poate modifica în apel cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe.

Referitor la  critica apelantului, privitor la faptul că prima instanță la pronunțarea sentinței nu a luat în considerare toate susţinerile şi probele administrate în cauză şi nu a motivat hotărârea atacată prin aceea că nu a arătat de ce a înlăturat susţinerile apelantului precum şi probele solicitate a fi administrate dar nici nu a cercetat în mod temeinic fondul cauzei, tribunalul o va înlătura ca nereală, sentința este motivată pe larg, iar dispozițiile legale sunt corect aplicate la starea de fapt reținută, motiv pentru care va respinge apelul declarat ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare