Prejudicii, daune

Prejudicii, daune

Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 20.06.2018. Lipsa calităţii procesuale pasive a persoanei fizice, reprezentant al unor cabinete medicale veterinare.

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 02.03.2018 şi înregistrată sub nr. 538/101/2018, reclamanta D, a formulat cerere de chemare în judecată a debitoarelor CSV A, SC B SRL şi C prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a sumei de 14107 lei valoare manopera acţiuni sanitar veterinare decontate nelegal in perioada 2010-2016 si 9471 lei -accesorii aferente ( beneficiu nerealizat calculat la nivelul dobânzi de referinţa practicat de BNR, in procent de 4.25% si dobânzi si penalităţi întârziere, conform art.73,1 din Legea nr.270 din 15 oct 2013 pentru modificarea legii nr.500/2002 calculate la data de 30.06.2017 ) urmând a se recalcula la data plaţii efective. A precizat ca  paratele au  înregistrat in evidentele contabile ale DSVSA MH ca urmare a constatărilor reprezentaţiilor Curţii de  Conturi suma de 23578 lei aşa cum se retine in Decizia nr.18/02.08.2017, fila 4,5,6 coroborata cu Raportul de Control nr. 6761/04.07.2017 .

In perioada 2010 - 2015 au fost încheiate contracte si Acorduri Cadru si Contracte Subsecvente cu paratele reprezentata de E si C in vederea efectuării Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire si control al bolilor la animale al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor si protecţia mediului, in Programul acţiunilor privind identificarea si înregistrarea porcinelor,ovinelor si caprinelor si in Programul acţiunilor privind identificarea si înregistrarea bovinelor constatându-se abateri pentru CSV A in perioada 2010-2016,

A menţionat că reprezentanţii Curţii de Conturi au efectuat un control la CSV GRESU unde s-au constatat următoarele abateri:

Referitor la legalitatea efectuării si decontării acţiunilor sanitar-veterinare cuprinse in programele descrise mai sus s-au constatat:

-nu exista formulare F1 de identificare pentru toate animalele identificate si înregistrate in BND in cadrul CSV A, în perioada 2010-2016 ceea ce contravine prevederilor art. 34 si anexa nr. 3 din Ordinul nr.40 /2010 actualizat;

-s-a solicitat spre decontare suma totala de 12983 lei reprezentând contravaloarea manoperei de identificare si înregistrare a animalelor cu vârsta mai mare decât cea prevăzuta de legislaţie Ordinul 40/2010, respectiv bovine 20 zile de la naştere,oi ,caprine pana la 6 luni de la naştere,suine (porci )60 zile de la naştere

- pentru acţiunile de vaccinare TSC bovine si vaccinare anticărbunoasa bovine, ovine,caprine in perioada 2010-2016 au fost identificate ca vaccinate animale care au ieşit din BND înainte de perioadele de vaccinare pe motiv de inventar sacrificare sacrificare/sacrificare, consum propriu/vânzare fara documente /sacrificate abator/ieşire pe exploataţii virtuale sau animale care aparţin altor CSV-uri.

Totodată au fost depuse spre decontare ca manopera de vaccinare animale ce aparţin exploatatelor comerciale (de tip A), iar suma totala solicitata spre decontare manopera vaccinare pentru CSV A în perioada 2010-2016 a fost în cuantum de 1.124 lei -prestatorul de servicii pentru CSV A a încălcat prevederile Ordinului 43/2012 -anexa 1pct 11, pct.13, 14 si 17, anexa nr.1 pct11,13,14 ,15 si 17 din Ordinul nr. 29/2014 , H.G nr. 341/2012 (reţinerile curţii de conturi la fila 5-6 din decizia nr. 18/2017)Ordinul 35/2016 -anexa nr.1 pct. 11,13,15,16 si 18, Ordinul nr.5 /2014 pentru aprobarea procedurii privind decontarea acţiunilor sanitar veterinare cuprinse in Programul Strategic anexa pct. 1.5-1.12pct.2,1 - 2,6,pct3.4, pct.5.1-5.10, pct.6.1-6.11 precum si procedurile specifice anuale de efectuarea inspecţiilor animalelor in exploataţiile nonprofesionale, încălcări ce au dus la o decontare nelegala.

Referitor la valoarea estimata a acestor abateri a fost calculata in cuantum de 23,578 lei, din care 14.07 lei reprezintă suma decontata in perioada 2010-2016 pentru acţiunile sanitar veterinare efectuate la CSV A stabilită pentru esantioanele verificate si 9.471 lei accesori si dobânzi de întârziere, in următoarea structura:

- 12.983 lei plaţi acordate nelegal privind contravaloarea manoperei de identificare înregistrare a animalelor cu vârsta mar mare decât cea prevăzuta de legislaţie si 8.806 lei obligaţii accesorii (dobânzi si penalităţi)

-1.124 lei plaţi nelegale ca urmare a depunerii documentaţiei privind contravaloarea manoperei de vaccinare TCS bovine si antrax bovine,ovine, caprine si 665 obligaţii accesori (dobânzi si penalităţii) -Constatările Curţii de Conturi sunt detaliate in raportul de control pag 63-81 .

Potrivit prevederilor din Contractele de Servicii a Acordurilor Cadru si in Contractelor Subsecvente coroborate cu obligaţiile din Programul Strategic publicat in monitorul oficial prestatorii de servicii - medici veterinari sunt obligaţi sa presteze acţiunile sanitar veterinare decontate de stat conform procedurilor prevăzute in Programul Strategic, cu documentele corect întocmite precum si cu dosarele depuse spre decontare cu înscrisuri care sa conţină date reale, conforme cu acţiunile prestate si pe animalele identificate si vaccinate.

Din verificările Curţii de Conturi a reieşit faptul ca exista neconcordante intre datele depuse de medicul veterinar ce au avut raporturi juridice cu DSVSA Mehedinţi pentru CSV A, si situaţia de fapt de pe teren) si datele înscrise in RECS din raportul curţii de conturi si cel efectuat de reprezentanţii DSVSA Mehedinţi, a rezult faptul ca s-a solicitat decontarea acţiunilor sanitar veterinare ce nu a fost efectuata, ca nu existau faptic animalele pentru care s-au trecut in tabelele de vaccinare, fiind astfel solicitate decontări nereale, fie fiind solicitate sume spre decontare, prin depunere deconturi privind efectuarea manoperei de identificare si înregistrare a animalelor cu vârsta mai mare decât cea prevăzuta de legislaţia in vigoare.

Astfel, raportat la obligaţiile prevăzute in Acordurile Cadru si Contractele subsecvente si abaterile constate prejudiciul creat a considerat ca se impune răspunderea contractuala.

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea acţiuni aşa cum a fost formulată obligarea paratului la plata sumei in cuantum de 23578,00 lei .

In drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.50,1357 cod procedura civila, OUG nr.119/2007.

În caz de neprezentare a mai solicitat şi judecarea cauzei în lipsă.

În dovedire a anexat următoarele înscrisuri: decizia nr. 18/02.08.2017, raportul de control nr. 6761/04.07.2017, acord cadru de servicii nr. 3 /13.07.2011, act adiţional nr. 18/16.01.2014, formulatul nr. 17, contract de servicii nr. 65/20.05.2010.

La data de 18.06.2018 a formulat concluzii scrise pârâţii SC B SRL şi C prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material.

Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata unor sume de bani (debit şi accesorii), sume ce se susţine a fi aferente perioadei 2010-2016.

Se poate, că se invocă o perioadă de 6 ani în care s-ar fi produs presupusul prejudiciu, perioadă care începe cu anul 2010, respectiv în perioada în care erau în vigoare prevederile Decretului nr.167/1958 rep., care reglementa prescripţia extinctivă.

Conform art.3 din Decretul nr.167/1958, dreptul material la acţiune se prescrie în termen de 3 ani, iar conform art.8 din acelaşi Decret:" Prescripţia dreptului la acţiune şi repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască,  atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea."

În speţă, dreptul material la acţiune s-a născut în anul 2010, atunci când au fost întreprinse acţiunile, întocmită documentaţia şi când, având în vedere faptul că, numai urmare a constatării realităţii, conformităţii şi legalităţii serviciilor prestate şi documentaţiei întocmite, constatare efectuată de către reprezentanţii reclamantei şi numai cu avizul reprezentanţilor acesteia, s-a aprobat şi s-a dispus plata deconturilor.

Ori, în speţă, observăm că după 6 ani de la acea dată, recte după depăşirea cu încă o dată a termenului de prescripţie, reclamanta înţelege să-şi valorifice pretenţiile printr-o acţiune Injustiţie.

Chiar dacă această acţiune a fost introdusă sub imperiul Noului Cod Civil, privitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune nu-i sunt aplicabile prevederile acestuia, recte disp.art.2513-2517 din Noul Cod Civil deoarece, astfel cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. l/17.02.2014:"în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5,art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009, privind Codul civil, stabileşte că prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art.18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."

Mai mult, în considerentele deciziei, Înalta Curte a apreciat că: „sub reglementarea Decretului nr. 167/1958, republicat - în vigoare până la 1 octombrie 2011, prescripţia extinctivă a fost concepută ca o instituţie de ordine publică, guvernată de norme imperative, dispoziţiile art. 1 alin. (2) din decret, potrivit cărora orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă, şi cele ale art. 18, care instituiau obligaţia instanţelor de judecată şi a organelor arbitrale ca, din oficiu, să cerceteze dacă dreptul ia acţiune sau la executare silită este prescris, constituind cele mai pregnante caracteristici în acest sens".

„Reglementarea prin norme imperative a prescripţiei extinctive, dar şi conţinutul normativ al art. 18 din decret au determinat recunoaşterea şi consacrarea caracterului absolut al excepţiei procesuale de fond, peremptorii, a prescripţiei extinctive, ce putea fi ridicată din oficiu de instanţă/organul arbitrai, în orice fază procesuală, dar, în aceleaşi condiţii, şi de partea interesată."

Reglementând conflictul de drept intertemporal generat de intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în partea privitoare la prescripţie, legiuitorul a optat să supună legii vechi prescripţiile începute şi neîmplinite la data de 1 octombrie 2011, în vederea asigurării stabilităţii juridice, spre a da satisfacţie principiilor respectării drepturilor câştigate şi respectării aşteptărilor legitime, iar, nu în ultimul rând, spre a evita aplicarea retroactivă a legii noi, faţă de imperativul respectării principiului de ordin constituţional al neretroactivităţii legii, consacrat prin dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

Aceasta întrucât, de principiu, modificările aduse prin legea nouă condiţiilor ori regimului prescripţiei - fie că legea nouă ar institui ori suprima prescripţia, fie că ar mări sau micşora durata termenelor de prescripţie, fie că ar modifica începutul acesteia, cauzele de suspendare, întrerupere, de repunere în termen ori condiţiile invocării în vederea producerii de efecte juridice - nu pot ataşa unui fapt trecut alte consecinţe juridice decât cele prevăzute de legea atunci în vigoare. Acest lucru s-ar putea realiza doar dacă legea nouă ar retroactiva, fapt inadmisibil în actuala ordine constituţională.

În atare condiţii, cum în speţă prescripţia extinctivă a început în anul 2010, aşadar anterior datei de 1 octombrie 2011 a  apreciat că sunt incidente prevederile Decretului nr.167/1958., respectiv art.3. art.8 si art.18 din Decret, context în care a solicitat admiterea excepţiei si. pe cale de consecinţă, constatarea prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, pentru perioada 2010 - ianuarie 2015.

Într-o altă teză a invocat  lipsa calităţii procesuale pasive a persoanei fizice C, raportat la următoarele argumente:

Contractul de servicii şi actele subsecvente (adiţionale) au fost încheiate între entităţi profesionale şi DS VSA Mehedinţi, iar persoana fizică C nu a încheiat niciun contract, personal şi nu s-a obligat personal, ca şi persoană fizică, să presteze servicii către reclamantă.

A învederat că în atare context, nu poate fi angajată răspunderea personală a pârâtului C vis-a-vis de un raport juridic în care acesta, ca persoană fizică, nu este parte, iar faptul că este administratorul unei societăţi comerciale, nu presupune sine-die angajarea răspunderii sale personale pentru respectiva parte contractantă.

în lipsa unor stipulaţii exprese privind răspunderea personală a acestuia, ca şi persoană fizică, privitor la modalitatea în care co-contractantul, entitate comercială, şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, în condiţiile în care, personal, nu şi-a asumat obligaţii faţă de reclamantă, cererea acesteia privitoare la obligarea sa la acoperirea unor eventuale prejudicii produse de entitatea cu care a contractat este lipsită de suport, între pârât şi reclamantă neexistând niciun fel de raporturi juridice generatoare de eventuale obligaţii şi prejudicii.

Aşadar, până la momentul 1 septembrie 2015, SC B SRL nu a avut contracte cu DSVSA Mehedinţi şi nu a prestat activitate în circumscripţia Cireşu-Podeni (şi nici în altă circumscripţie sanitar-veterinară, fiind înfiinţată în anul 2015), astfel că nu poate fi angajată răspunderea SC B SRL pentru eventuale prejudicii cauzate de alte entităţi, anterior acestei date, mai mult, anterior datei înfiinţării ei, context în care se impune să se constate lipsa calităţii procesuale.

Pe fond a arătat că reclamanta formulează o acţiune în pretenţii, împotriva mai multor persoane, atât fizice cât şi juridice, fără a preciza, în concret, pretenţiile pe care le are de la fiecare persoană în parte, în contextul în care, cu persoane fizice (ex: pârâtul C) nu a avut încheiate contracte generatoare de drepturi şi obligaţii între părţi, inclusiv de eventuale prejudicii, iar cu entităţile comerciale chemate în judecată a avut încheiate contracte în perioade diferite de timp, astfel că nu se poate solicita, de la toate părţile chemate în judecată ca şi pârâţi să răspundă, în solidar, pentru întreg prejudiciul exhibat a se fi produs.

A apreciat aşadar, că se impune ca reclamanta să precizeze, concret, cuantumul prejudiciului solicitat a fi recuperat de la fiecare dintre pârâţi, tocmai datorită faptului că, aşa cum a arătat anterior, aceştia nu au avut raporturi contractuale, în aceeaşi perioadă de timp cu reclamanta.

Ori, cum acţiunea pendinte se întemeiază în drept pe răspunderea civilă contractuală, se impune precizarea în concret a pretenţiilor, raportat tocmai la perioada contractuală cu fiecare parte litigantă.

In al doilea rând, pretenţiile reclamantei se grefează pe acte emise de către Curtea de Conturi într-un control de audit la nivel de instituţie, recte Decizia nr.18/02.08.2017 şi Raportul din 04.07.2017 emise de Curtea de Conturi, acte prin care se stipulează obligaţii în sarcina reclamantei şi care nu ne sunt opozabile.

Mai mult, din lecturarea actelor emise de Curtea de Conturi şi depuse de către reclamantă, nu rezultă realitatea, întinderea şi certitudinea creanţei puse în sarcina sa, ulterior de către reclamantă, raportat la următoarele aspecte:

I. în raportul Curţii de Conturi se menţionează, printre altele, că s-a constatat că s-au decontat nelegal anumite sume, raportat la realitatea faptică, anume aceea că s-au identificat şi înregistrat animale cu vârsta mai mare decât cea prevăzută în legislaţie, că s-au efectuat acţiuni sanitar-veterinare a căror manoperă s-a decontat ulterior, la animale ce aparţineau unor exploataţii comerciale de tip A, însă nu s-a dovedit cu nimic ceea ce s-a susţinut în respectivele acte întocmite de Curtea de Conturi.

Ori, astfel de susţineri, nu pot fi probate decât printr-o constatare la faţa locului, prin identificarea faptică a animalelor şi luarea legăturii cu proprietarii acestora, fapt ce nu s-a dovedit în speţă.

Mai mult, pentru ca sumele respective să fie decontate, iniţial este obligatoriu ca inspectorii zonali, angajaţi ai DSVSA, să verifice în teren şi să certifice realitatea datelor cuprinse în documentele justificative ce stau la baza întocmirii, aprobării şi plăţii deconturilor.

A arătat că ce se susţine de către Curtea de Conturi sau orice altă entitate că, după 7 ani de la efectuarea acţiunilor, s-a constatat că animalele, în realitate, aveau o altă vârstă, este mirobolant şi nu are suport, în condiţiile în care ne aflăm într-un domeniu în care, scriptic făţă faptic, nu există, în sensul că este imperios necesar a se compara scripticul cu fapticul, în teren, la faţa locului, spre a putea trage o concluzie pertinentă, corectă şi fără echivoc.

Ori, în speţa pendinte, cu excepţia unor centralizatoare întocmite după 6 ani de la data producerii aşa-ziselor deficienţe în serviciile prestate şi care ar fi condus la crearea unui prejudiciu (susţine asta deoarece respectivele centralizatoare depuse la dosar sunt semnate de un director care, abia din iunie 2016 a condus, ca interimar, DSVSA, fapt ce rezultă chiar din preambulul Deciziei nr. 18/2017 a Curţii de Conturi), a câtorva Deconturi justificative şi Facturi (parte din ele privind alte entităţi (ex:SC X SRL Brezniţa Ocol) (decât pârâtele în speţă), reclamanta nu a produs şi nu a depus, în prezentul dosar, nicio probă care să-i dovedească pretenţiile.

Din păcate, înscrisurile depuse de reclamantă nu sunt nici pe departe suficiente spre a proba susţinerile şi pretenţiile acesteia, pentru aceasta fiind necesar a se constata, pe bază de probe concrete, indubitabile, dacă pârâţii şi în ce proporţie fiecare dintre ei, au produs prejudicii reclamantei, concret, dacă într-adevăr s-au identificat şi înregistrat animale peste limita de vârstă prevăzută de normele aplicabile în domeniu, dacă s-au efectuat acţiuni sanitar-veterinare la animale ce aparţineau unor exploataţii comerciale exceptate de la decontarea manoperei pentru respectivele acţiuni şi dacă s-au decontat, recte s-au încasat, în acest context, sume necuvenite, precum şi ce sume s-au încasat, de către cine, defalcat pe fiecare perioadă.

Cum până la acest moment, nimic din piesele dosarului nu relevă indubitabil cuantumul pretenţiilor şi vinovăţia şi gradul de participaţie al fiecăruia dintre pârâţi la producerea prejudiciului reclamat, a apreciat că, în lipsa altor probe, ce ar putea fi dispuse chiar de către instanţă, în virtutea rolului său activ şi al principiului aflării adevărului, excepţiile invocate se impune a fi admise, iar acţiunea principală se impune a fi respinsă, pe fond, nefiind probată, ceea ce conduce la respingerea sa ca neîntemeiată.

La data de 22.06.2018 a formulat concluzii scrise reclamanta D aceleaşi susţineri ca şi în cererea de chemare în judecată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanta D a solicitat obligarea pârâţilor CSV A, SC B SRL şi C la plata sumei de 14107 lei reprezentând valoare manopera acţiuni sanitar veterinare decontate nelegal in perioada 2010-2016 şi 9471 lei accesorii (dobânzi şi penalităţi de întârziere).

Instanţa reţine că din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a încheiat:

- acordul cadru de servicii nr.5/01.09.2015 cu SC B SRL reprezentată prin dr. C;

- contractul subsecvent de servicii nr.1/05.05.2014 cu CMV A, reprezentată prin dr. C;

- actul adiţional nr.4/05.01.2015 la contractul subsecvent de servicii nr.1/05.05.2014 cu CSV A, reprezentată prin dr. C;

- actul adiţional la contractul subsecvent de servicii nr.3/14.05.2013 cu CMV A, reprezentat prin dr. C;

- contractul de servicii nr.20/2013 cu CMV A, reprezentat prin dr. C;

- contractul subsecvent de servicii nr.3/14.05.2013 cu CMV A, reprezentat prin dr.C;

- contractul subsecvent de servicii nr.6/31.05.2012 cu CMV A, reprezentat prin dr. C;

- acordul cadru de servicii nr.3/13.07.2011 cu CSV A reprezentată prin dr. A şi CMV dr. C;

- actul adiţional nr.18/16.01.2014 la contractul de concesiune/prestări servicii nr.1030 cu CMV dr. C- CSV Cireşu;

- contractul subsecvent de servicii nr.5/14.07.2011 cu CSV Cireşu-Podeni, reprezentată prin dr. C;

- contractul de servicii nr.65/20.05.2010 cu CMV Dr. C. reprezentat prin dr. C.

Aceste contracte, acorduri şi acte adiţionale au fost încheiate în temeiul OUG nr.34/2006 şi a altor acte normative specifice domeniului sanitar veterinar, fiind aşadar supuse dispoziţiilor legislaţiei achiziţiilor publice. Prin urmare şi prezentul litigiu este supus prevederilor Legii nr. 101/2016 din 19 mai 2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în temeiul art.69 alin.2 din lege („Dispoziţiile prezentei legi se aplică numai contestaţiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare.”), cererea de chemare în judecată din prezenta cauză fiind formulată după intrarea acestei legi în vigoare.

Pentru a justifica cuantumul sumei pretinse, reclamanta a depus la dosar mai multe facturi şi ordine de plată. Dintre acestea, instanţa va avea în vedere numai ordinele de plată depuse la dosar, deoarece obiectul acţiunii îl reprezintă recuperarea de la pârâţi a unor sume plătite pretins nelegal acestora, iar această plată efectuată de reclamantă poate fi dovedită numai cu ordinele de plată, nu şi prin facturile emise de către pârâţi. Centralizatoarele şi situaţia întocmite de organele de control ale Curţii de conturi neînsoţite de dovada plăţii efective nu probează efectuarea plăţii către pârâţi.

Reclamanta a depus la dosar următoarele odine de plată:

-Ordinul de plată nr.108 din 29.02.2012, în cuantum de 3051,50 lei, beneficiar CMV C;

-Ordinul de plată nr.895 din 16.11.2011, în cuantum de 2078,00 lei, beneficiar CMV C;

-Ordinul de plată nr.1229 din 27.12.2012, în cuantum de 9413,90 lei, beneficiar CMV C;

-Ordinul de plată nr.681 din 21.08.2013, în cuantum de 1742,00 lei, beneficiar CMV C;

-Ordinul de plată nr.504 din 30.06.2016, în cuantum de 34923,07 lei, beneficiar SC B SRL;

-Ordinul de plată nr.31 din 04.02.2014, în cuantum de 15152,63 lei, beneficiar CMV C;

-Ordinul de plată nr.905 din 07.10.2014, în cuantum de 52713,18 lei, beneficiar CMV C.

Potrivit art.248 alin.(1) C.pr.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului dr. C, instanţa reţine că potrivit art.36 C.pr.civ., „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.” Din modul de formulare al acţiunii rezultă că reclamanta a chemat în judecată persoana fizică C, menţionând domiciliul acesteia. Or, în contractele, acordurile şi actele adiţionale pe care îşi fundamentează reclamanta pretenţiile, acesta nu este parte, ci doar reprezentant al unor pârâţi. Nici menţionarea în acţiune a calităţii de doctor nu schimbă statutul pârâtului. CMV C în contul căruia au fost efectuate majoritatea plăţilor de către reclamantă nu se identifică cu persoana fizică C chemată în judecată. Prin urmare, cum persoana fizică C nu a fost parte în niciunul dintre actele încheiate cu reclamanta, aceasta nu este subiect al raportului juridic litigios, astfel că va fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului dr. C şi va fi respinsă acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul dr. C  ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B SRL aceasta va fi respinsă, deoarece este parte a acordului cadru de servicii nr.5/01.09.2015. Cum reclamanta nu a precizat în acţiune suma pretinsă de la fiecare pârât în parte, ci numai global, se va avea în vedere faptul că pârâta SC B SRL a fost parte numai în acest contract, nu şi în cele încheiate anterior (fiind înregistrată la ONRC la 28.07.2015)

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, instanţa reţine că sumele pretinse de la pârâţi au natura unor creanţe fiscale, termenul de prescripţie fiind de 5 ani, care începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor. Faţă de data introducerii acţiunii, 02.03.2018, se reţine că sunt prescrise numai sumele plătite în perioada 2010-2012, astfel că va fi admisă excepţia pentru această perioadă.

În ceea ce priveşte acţiunea formulată în contradictoriu cu CSV A se reţine că este neîntemeiată, deoarece niciunul dintre ordinele de plată depuse de reclamantă nu dovedeşte efectuarea vreunei plăţi către acest pârât, care nu a beneficiat aşadar de nicio sumă din partea reclamantei.

În ceea ce priveşte pe pârâta SC B SRL, se reţine că reclamanta a depus la dosar Ordinul de plată nr.504 din 30.06.2016, în cuantum de 34923,07 lei, beneficiar SC B SRL. Acesta este însoţit de factura nr.04/20.05.2016 şi de decontul justificativ înregistrat la reclamantă sub nr.14/13.05.2016, suma solicitată fiind de 32993,87 lei, care reprezintă contravaloarea acţiunilor de vaccinare anticărbunoasă pentru 1330 bovine şi 6937 ovine şi caprine în luna aprilie 2016.

Din raportul întocmit de Curtea de Conturi la pct.2.1.2. pentru CSV A, se reţine că în ceea ce priveşte acţiunile de tuberculinare din anul 2013 şi de vaccinare contra antraxului din anul 2016 au fost identificate 23 de bovine care figurează ca vaccinate şi decontate, dar care aparţin unor exploataţii comerciale, costurile trebuind să fie suportate de către proprietar, decontarea nelegală fiind de 180 lei, la care s-au calculat penalităţi de 45 lei.

Raportul şi decizia Curţii de Conturi nu sunt opozabile pârâţilor, iar reclamanta trebuie să facă dovada pretenţiilor formulate, aceste constatări nefiind suficiente.

În ceea ce priveşte suma decontată către pârâta SC B SRL, constatarea Curţii de Conturi priveşte numai suma de 180 lei pentru cele 23 bovine aparţinând unor exploataţii comerciale. Această constatare priveşte şi acţiunea de tuberculinare din anul 2013 (când pârâta nici măcar nu era înfiinţată), astfel că reclamanta trebuia să indice şi să dovedească pretinsul prejudiciu produs de SC B SRL. Or, nu s-a dovedit în niciun fel că din cele 1330 bovine vaccinate contra antraxului în luna aprilie 2016, 23 aparţineau unor exploataţii comerciale şi contravaloarea vaccinului nu trebuia decontată.

În consecinţă, admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului dr. C, respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul dr. C ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B SRL, admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 2010-2012, respinge acţiunea formulată de reclamanta D în contradictoriu cu pârâţii CSV A, SC B SRL şi C, pentru perioada 2010-2012 ca prescrisă, respinge în rest acţiunea formulată de reclamanta D în contradictoriu cu pârâţii CSV A,  SC B SRL şi C, ca neîntemeiată.

Prezenta sentinţă este definitivă prin decizia Curţii de Apel prin respingerea recursului.

Domenii speta

Spete similare