Recurs contencios administrativ. Anulare decizie emisă de instituţia primarului prin care s-a dispus desfiinţarea unei construcţii

Recurs contencios administrativ. Anulare decizie emisă de instituţia primarului prin care s-a dispus desfiinţarea unei construcţii

- art. 11 din Legea nr. 50/1991

- art. 3 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991

- art. 28 alin. 2 şi art. 33 din Legea nr. 50/1991

- art. 62 din Ordinul 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991

În mod judicios a admis prima instanţă acţiunea formulată de reclamanta S.C. (...) SRL în contradictoriu cu pârâta Instituţia Primarului Municipiului (...) şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. (...)/06.05.2015 prin care s-a dispus desfiinţarea construcţiei – terasă edificată de reclamantă în Municipiul (...), (...) şi Răspunsul nr. (...)/20.05.2015 prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă, ambele emise de Primăria (...).

În fapt, reclamanta a edificat o terasă în mun. (...) (...) din anul 2003 pe terenul proprietatea pârâtei, scop în care a închiriat de la acesta suprafaţa de 120 mp, ultimul contract pentru închirierea terenului aferent terasei în litigiu având nr. (...)/27.06.2015 (filele 20-21) şi expirând la data de 31.10.2013.

După expirarea acestui termen, reclamanta a continuat să achite chiria pe care pârâtul a încasat-o în mod regulat până în luna iunie 2014, când acesta din urmă a refuzat încasarea contravalorii chiriei, suma achitată cu o.p. nr. (...)/12.05.2015 fiind restituită cu o.p (...)/19.05.2015.

În cursul anului 2015, reclamanta a efectuat lucrări de modernizare a terasei, care au fost evidenţiate prin cele două expertize în construcţii efectuate în cauză, dintre lucrările efectuate, relevante fiind - înlocuirea învelitorii din material plastic, care era parţial deteriorată; - forma şarpantei a fost schimbată; - demontarea şarpantei din lemn şi a structurii de rezistenţă, stâlpii din lemn fiind parţial putreziţi şi înlocuiţi; - a fost desfiinţată o parte a terasei (schiţa de la fila 112), iar pe pardoseală s-a turnat o şapă de beton slab armată; - pe înălţimea scheletului metalic s-au realizat lucrări de închidere perimetrală cu un brâu din plăci de gresie cu înălţimea de 15 cm; - bordurile din beton de la drumul naţional DN (...) au fost demontate pe o lungime de 5,65 m.

Astfel cum au concluzionat şi experţii desemnaţi în cauză, pentru efectuarea lucrărilor era necesară obţinerea autorizaţiei de construire, lucrările executate neputând fi încadrate la cele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 50/1991, potrivit cu care se pot executa fără autorizaţie de construire lucrări care nu modifică structura de rezistenţă şi/sau aspectul arhitectural al construcţiilor, în speţă fiind refăcută structura de rezistenţă şi modificându-se, totodată, şi aspectul arhitectural.

Prin procesul verbal de contravenţie nr. (...)/22.04.2015 (fila 14) reclamanta a fost sancţionată contravenţional pentru efectuarea lucrărilor de executare a unei terase fără autorizaţie de construire şi spargerea unor borduri aferente DN (...), constatându-se încălcarea prevederilor art.3 alin.1 lit. a) din Legea nr.50/1991, sens în care s-a dispus sistarea lucrărilor şi intrarea în legalitate până la data de 01.07.2015.

Din actele de la dosar rezultă că, deşi a fost sancţionată contravenţional în sensul menţionat anterior, reclamanta a continuat executarea lucrărilor, procedând la acoperirea terasei.

Anterior expirării termenului fixat pentru intrarea în legalitate, pârâtul a emis Decizia nr. (...)/06.05.2015 (fila 13) care face obiectul prezentei acţiuni în anulare, prin care solicita reclamantei desfiinţarea terasei edificate prin încălcarea dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 în termen de 15 zile de la primirea acesteia.

Prin răspunsul nr. (...)/20.05.2015 (filele 11-12) a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă, reţinându-se incidenţa prevederilor art. 33 din Legea 50/1991 şi ale art. 62 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

Potrivit art. 28 alin. 1 şi 2 din Legea 50/1991, „O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. (2) Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii şi Cultelor”.

Totodată, potrivit art. 33 alin.1 din Legea 50/1991, „(1) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului”.

În acelaşi sens, în conformitate cu art. 62 din Ordinul 839/2009, „(1) Construcţiile/lucrările executate fără autorizaţie de construire - inclusiv lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu - executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă, potrivit prevederilor art. 33 alin. (1) şi (4) din Lege, de către autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului”.

Astfel cum s-a menţionat anterior, prin procesul verbal de contravenţie nr. (...)/22.04.2015 (fila 14) reclamanta a fost sancţionată contravenţional pentru efectuarea lucrărilor de executare a unei terase fără autorizaţie şi spargerea unor borduri aferente DN (...), s-a dispus sistarea lucrărilor şi intrarea în legalitate până la data de 01.07.2015.

Curtea a apreciat că, având în vedere măsura dispusă prin procesul-verbal de contravenţie, emiterea de către pârâtă a Deciziei nr. (...)/06.05.2015 privind obligarea reclamantei la desfiinţarea terasei edificate, înainte de expirarea termenului prevăzut pentru intrarea în legalitate, respectiv înainte de 1.07.2015 este nelegală şi abuzivă.

Invocarea de către pârâtă în susţinerea legalităţii Deciziei nr. (...)/06.05.2015 a dispoziţiilor art. 33 alin. 1 din Legea 50/1991, referitoare la posibilitatea de desfiinţare pe cale administrativă a construcţiilor executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului nu prezintă relevanţă în cauză, o asemenea măsură neputându-se dispune înainte de expirarea termenului acordat de pârâtă pentru intrarea în legalitate, cum greşit s-a procedat în speţă.

Pârâta trebuia să aştepte expirarea termenului menţionat în procesul-verbal de contravenţie pentru intrarea în legalitate şi doar ulterior să urmeze procedura menţionată în dispoziţiile legale amintite anterior, referitoare la posibilitatea de desfiinţare pe cale administrativă a construcţiilor executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului.

Curtea de Apel Oradea – Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 106 din 17.01.2018

Prin Sentinţa nr. (...)/CA din 05.07.2017 Tribunalul (...) a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. (...) SRL în contradictoriu cu pârâta Instituţia Primarului Municipiului (...) şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. (...)/06.05.2015 prin care s-a dispus desfiinţarea construcţiei – terasă edificată de reclamantă în Municipiul (...) şi Răspunsul nr. (...)/20.05.2015 prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă, ambele emise de Primăria (...) şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei 6180 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a edificat o terasă în mun. (...) (...), încă din anul 2003, pe terenul proprietatea pârâtului, scop în care a închiriat de la acesta suprafaţa de 120 mp.

Ultimul contract pentru închirierea terenului aferent terasei în litigiu are nr. (...)/27.06.2015 (filele 20 - 21) şi a expirat la data de 31.10.2013, iar după expirarea acestui termen, reclamanta a continuat să achite chiria, pe care pârâtul a încasat-o, operând astfel tacita relocaţiune.

Pârâtul a refuzat însă încasarea contravalorii chiriei efectuată de reclamantă începând cu luna iunie 2014, pentru care chiria s-a plătit cu o.p. nr. (...)/12.05.2015, suma achitată fiind restituită cu o.p (...)/19.05.2015.

În cursul anului 2015, reclamanta a efectuat lucrări de modernizare a terasei, care au fost evidenţiate prin cele două expertize în construcţii efectuate în cauză de dl. expert (...) (filele 104-115) şi d-na expert (...) (filele 172-179). Dintre lucrările efectuate, relevante sunt

- înlocuirea învelitorii din material plastic, care era parţial deteriorată;

- forma şarpantei a fost schimbată;

- demontarea şarpantei din lemn şi a structurii de rezistenţă, stâlpii din lemn fiind parţial putreziţi şi înlocuiţi;

- a fost desfiinţată o parte a terasei (schiţa de la fila 112), iar pe pardoseală s-a turnat o şapă de beton slab armată;

- Pe înălţimea scheletului metalic s-au realizat lucrări de închidere perimetrală cu un brâu din plăci de gresie cu înălţimea de 15 cm;

- Bordurile din beton de la drumul naţional DN (...) au fost demontate pe o lungime de 5, 65 m.

Ambii experţi au concluzionat că, pentru efectuarea lucrărilor, era necesară obţinerea autorizaţiei de construire, aceasta fiind şi opinia instanţei, în speţă, lucrările executate neputând fi încadrate la cele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 50/1991 conform cărora se pot executa fără autorizaţie de construire lucrări care nu modifică structura de rezistenţă şi/sau aspectul arhitectural al construcţiilor, ori în speţă a fost refăcută structura de rezistenţă şi s-a modificat totodată şi aspectul arhitectural.

Prin procesul verbal de contravenţie nr. (...)/22.04.2015 (fila 14) a fost sancţionată contravenţional reclamanta pentru efectuarea lucrărilor şi s-a dispus totodată sistarea acestora şi intrarea în legalitate până la data de 01.07.2015, însă ulterior sancţionării sale contravenţionale, reclamanta a procedat la acoperirea terasei.

Anterior expirării termenului fixat pentru intrarea în legalitate, pârâtul a emis Decizia nr. (...)/06.05.2015 (fila 13) prin care solicita reclamantei desfiinţarea terasei edificate prin încălcarea disp. art. 28 alin. 2 din Legea nr. 50/19991 în termen de 15 zile de la primirea acesteia.

Contestaţia formulată de reclamantă a fost respinsă prin Răspunsul nr. (...)/20.05.2015 (filele 11-12), reţinându-se şi incidenţa prevederilor art. 62 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

Conform prevederilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, “Odată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

La art. 59 alin. 2 şi 3 din Norma de aplicare se prevede:

 „(2) În vederea realizării prevederilor alin. (1), potrivit Legii, autoritatea administraţiei publice competentă să emită autorizaţia de construire/desfiinţare are obligaţia de a analiza modul în care construcţia corespunde reglementărilor din documentaţiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menţinerea sau desfiinţarea construcţiilor realizate fără autorizaţie sau cu încălcarea prevederilor acesteia.

 (3) În situaţia în care construcţia realizată fără autorizaţie de construire întruneşte condiţiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administraţiei publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizaţii de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerinţa esenţială de calitate "rezistenţă mecanică şi stabilitate" privind starea structurii de rezistenţă în stadiul fizic în care se află construcţia, precum şi pentru cerinţa esenţială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condiţiile legii.”

Prin prisma dispoziţiilor legale mai sus citate, s-a reţinut că măsura desfiinţării unei construcţii nu se dispune automat şi discreţionar, autoritatea administraţiei publice având obligaţia, şi nu facultatea, de a analiza modul în care construcţia corespunde reglementărilor din documentaţiile de urbanism şi în niciun caz măsura nu poate fi dispusă anterior termenului de intrare în legalitate stabilit.

Întrucât măsura desfiinţării a fost dispusă anterior termenului stabilit prin procesul verbal de contravenţie şi în absenţa unei analize privind încadrarea în documentaţiile de urbanism, aceasta apare nelegală şi abuzivă.

Este adevărat că reclamanta nu poate obţine eliberarea unei autorizaţii de construire deoarece în prezent nu deţine un titlu de folosinţă asupra terenului, cererile sale nr. (...)/09.03.2015 şi nr. (...)/16.03.2015 (filele 22-23 ) formulate pentru concesionarea terenului nefiind soluţionate, pârâtul manifestându-şi refuzul prin restituirea contravalorii chiriei achitate de reclamantă.

Instanţa de fond a reţinut însă că nu pârâtul avea abilitatea legală de a soluţiona cererea formulată de reclamantă privind închirierea/concesionarea terenului în litigiu, competenţa legală aparţinând conform art. 36 alin.2 lit. c) şi alin 5 din Legea nr. 215/2001 consiliului local, astfel că pârâtul era obligat să supună cererea formulată spre aprobare acestuia, iar nu să decidă asupra acesteia în mod discreţionar.

Conform art. 26 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, „în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile legii”.

Conform art. 28 alin.2 din Legea nr. 50/1991 menţionat în decizia contestată, “Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) (construcţii monumente istorice şi construcţii realizate în zone de protecţie a acestora) este necesar avizul Ministerului Culturii şi Cultelor”.

Această prevedere nu face decât să confirme obligativitatea parcurgerii procedurii unei proceduri prealabile privind justificarea măsurii desfiinţării construcţiei, procedură care nu a fost urmată în speţă.

În instanţă, pârâtul a susţinut că temeiul legal al desfiinţării construcţiei ar fi reprezentat de art. 33 din Legea nr. 50/1991 (art. 62 din Norme) în conformitate cu care: “Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.”

Prevederea legală menţionată anterior, nu numai că nu a fost menţionată prin actul contestat, dar acesta înlătură doar obligativitatea obţinerii autorizaţiei de desfiinţare, iar nu şi obligativitatea parcurgerii procedurii prevăzute de art. 59 alin. 2 şi 3 din Norma de aplicare a art. 28 din lege.

Împrejurarea că terasa ar fi situată într-o zonă de protecţie a monumentelor istorice nu face decât să instituie obligativitatea obţinerii avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, conform art. 28 alin. 2 din lege şi art. 32 alin.3 lit. b) pct. 2 din Norme. De asemenea, la art. 9 alin. 4 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice se prevede: „În zona de protecţie pot fi instituite reglementări speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii”, nicidecum nu se interzice amplasarea altor construcţii, cum pretinde pârâtul. Avizul Cultelor se solicită şi obţine în procedura autorizării lucrărilor, fără ca lipsa acestuia să constituie temei suficient pentru desfiinţarea construcţiei. Doar în cazul unui refuz explicit de emitere a acestui refuz ar existat temei pentru desfiinţarea construcţiei, dara cest aviz nu a fost solicitat, necesitatea şi lipsa acestuia fiind invocate de pârât, doar prin concluzii scrise.

 De altfel, terasa a existat pe întreaga perioadă din 2003 până în prezent, în anul 2015 fiind efectuate lucrări de modernizare care într-adevăr presupuneau obligativitatea obţinerii unei autorizaţii de construire, însă timp de peste 10 ani pârâtul nu a invocat lipsa avizului Cultelor.

Faţă de toate considerentele enunţate, instanţa de fond a apreciat că Decizia nr. (...)/06.05.2015 prin care s-a dispus desfiinţarea construcţiei – terasă edificată de reclamantă în Municipiul (...), (...) şi Răspunsul nr. (...)/20.05.2015 prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă, ambele emise de Primăria (...) sunt nelegale şi în baza art. 8 alin.1 şi 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004 şi a celorlalte temeiuri invocate, a dispus anularea acestora.

În temeiul art. 453 Cod de procedură civilă, reţinând culpa procesuală a pârâtului, l-a obligat să-i plătească reclamantei 6180 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorarii experţi 4130, 2000 lei onorarii avocaţiale şi 50 lei taxă de timbru.

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a declarat recurs recurenta-pârâtă Instituţia Primarului Municipiului (...), solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, pentru considerentele prevăzute la art. 488 alin. 1 Cod de procedură civilă, respectiv trimiterea spre rejudecare.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, în data de 6.06.2015, Primăria municipiului (...) emite Decizia de desfiinţare construcţie nr.(...), prin care i se comunică SC (...) SRL solicitarea de desfiinţare a construcţiei (terasă) edificată în mod abuziv pe domeniul public al municipiului (...), menţionând în cuprinsul acesteia că nu există contract de închiriere respectiv de concesiune între Municipiul (...) şi SC (...) SRL. Ca urmare a comunicării deciziei menţionate, SC (...) SRL depune contestaţia înregistrată la Primăria municipiului (...) sub nr.(...)/13,05.2015, contestaţie care este respinsă prin adresa nr.(...)/20.05.2015 şi comunicată contestatorului. În urma acestor adrese, SC (...) SRL depune cerere de chemare în judecată, prin care solicită anularea Deciziei nr.(...)/6.05.2017 de desfiinţare terasă precum şi a răspunsului la contestaţie nr.(...)/13.05.2015. Terasa deţinută de SC (...) SRL este amplasată pe domeniul public ai municipiului (...). Până în anul 2013, între municipiul (...) şi SC (...) SRL au existat contracte de închiriere încheiate pe perioada de vară, respectiv 3-4 luni pe considerentul amplasării unor mese cu scaune care nu impuneau obligativitatea emiterii unei autorizaţii de construire, chiar mai mult, terenul necesita a fi liber pe perioadele ce nu erau cuprinse în contractele respective, contracte care aveau ca obiect închiriere teren cu amplasare terasă, perioadă în care terasa era formată dintr-o platformă pe care erau amplasate câteva mese cu scaune şi umbrele. Ulterior, terasa a suferit modificări majore, fiind acoperită cu o învelitoare din material plastic, pentru ca în anul 2015 să fie reconstruită în totalitate, după cum rezultă din fotografiile depuse la dosar, care confirmă faptul că a fost reconstruită, având altă formă, alt aspect, cu postament, etc., ocupând în mod abuziv inclusiv trotuarul din faţa imobilului în care funcţionează societatea comercială reclamantă. Din anul 2014 până în prezent, între municipiul (...) şi SC (...) SRL nu mai există contract de închiriere pentru terenul amplasat sub terasă.

Faptul că în prezent nu există încheiat un contract de închiriere nu poate fi imputat recurentei atâta timp cât, în calitate de administrator al domeniului public, aceasta este singura care beneficiază de atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosinţa şi dispoziţia. Cu alte cuvinte, consideră că nu poate fi obligată de nicio persoană fizică sau juridică să încheie contracte care să aibă ca obiect folosinţa unor terenuri pentru amplasare terase.

În conformitate cu planul de situaţie privind identificarea edificiilor amplasate pe domeniul public - terasa (...) (SC (...) SRL) - (...), întocmit de către expert (...) la data de 01.04.2015, care de fapt a stat la baza emiterii Deciziei numărul (...)/06.05.2016, este specificat în mod clar faptul că terasa în cauză este amplasată pe nr. topo. 671 - în suprafaţă de 20 mp şi pe nr. topo. 663/10 în suprafaţă de 102 mp. Numărul topo. 671, după cum rezultă atât din planul de situaţie, cât şi din planul parcelar având nr. de înregistrare (...)/22.01.2016 al O.C.P.I. (...), reprezintă şanţ în domeniul public al municipiului (...), nr. topo. 663/10, după cum rezultă din planul de situaţie şi extrasul CF (...) (...) înregistrat sub nr. (...)/22.01.2016 reprezintă teren intravilan proprietatea oraşului (...).

Mai mult decât atât, din cuprinsul H.G. nr. 970/2002, anexa 5, inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului (...), rezultă faptul că la poziţia 113 - cod de clasificare 1.6.2 figurează spaţii verzi, parcări şi terenuri de joacă pentru copii se identifică prin 1,8 ha zone verzi situate în intravilanul oraşului, 0,15 ha parcuri amenajate, 0,04 ha terenuri de joacă pentru copii situate în cvartalele de blocuri de locuinţe, ceea ce atestă faptul că terenul pe care este amplasată terasa proprietatea SC (...) SRL aparţine domeniului public al municipiului (...).

După cum rezultă din CF (...) (...) SC (...) SRL nu deţine niciun drept asupra terenului cu nr. topo. 663/10, respectiv nu este notat niciun contract de închiriere, respectiv concesiune asupra terenului.

Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile Legii nr.50/1991 cu modificările şi completările ulterioare, pentru construirea unei astfel de terase - din 2015 - este obligatorie emiterea unei autorizaţii de construire, cu încadrarea în prevederile urbanistice locale şi implicit încheierea unui contract de concesiune asupra terenului respectiv, în formele legale, respectiv prin licitaţie publică pe un teren liber, nefiind valabil pentru emiterea unei autorizaţii de construire, un contract de închiriere încheiat pe perioadele de vară, obligativitatea emiterii autorizaţiei de construire fiind, de altfel, recunoscută atât de experţii care au întocmit rapoartele de expertiză în cauză, cât şi de instanţă.

Luând în considerare aceste aspecte, precum şi reglementările din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prevederile art. 33, „prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului".

Instanţa în mod eronat arată că necesită emiterea unei hotărâri a Consiliului local pentru desfiinţarea pe cale administrativă a construcţiei respective, fără a lua în considerare faptul că Primarul municipiului (...) are calitatea de autoritate a administraţiei publice locale, fiind organul executiv ai acesteia, după cum este reglementat în art. 61 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Mai mult decât atât, atribuţiile primarilor sunt reglementate expres atât din punct de vedere al competenţelor urbanistice, cât şi din punct de vedere al răspunderii în ceea ce priveşte activităţile întreprinse în domeniul urbanismului, după cum rezultă din prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, art. 27 stipulează că: "Preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale".

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. (…) din 22.04.2015 Primăria municipiului (...) a dispus oprirea executării lucrărilor şi intrarea în legalitate până la data de 01.07.2015 a unei terase construite fără forme legale, pe domeniu public al municipiului (...), în zona de protecţie a monumentelor istorice (...) - Cod LMI 2010-(...) şi Ansamblul Urban (...) - Cod LMI 2010-(...).

Conform art. 32 al Legii 50/1991 în cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:

a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;

b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.

Aşa cum rezultă din Nota de constatare nr. (...) din 22.04.2015, la data efectuării controlului terasa era neacoperită, iar în prezent terasa este acoperită, rezultând faptul că lucrările au fost continuate după dispunerea opririi acestora în data de 22.04.2015.

SC (...) SRL a nesocotit cele dispuse prin procesul verbal mai sus menţionat, respectiv nu a făcut demersuri pentru intrarea în legalitate şi a continuat executarea lucrărilor deşi era dispusă oprirea acestora.

Conform art. 24 al Legii 50/1991, "Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă următoarele fapte:

a) executarea fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia pentru lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la toate categoriile de monumente istorice prevăzute de lege - monumente, ansambluri, situri - inclusiv la anexele acestora, identificate în aceiaşi imobil - teren şi/sau construcţii, la construcţii amplasate în zone de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate, stabilite potrivit legii, ori la construcţii cu valoare arhitecturală sau istorică deosebită, stabilite prin documentaţii de urbanism aprobate.

b) continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, potrivit legii".

Consideră recurenta că în mod eronat instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei luând în considerare data emiterii procesului-verbal de contravenţie - care nu a făcut obiectul prezentei cauze.

Mai mult decât atât, instanţa a apreciat că perioada de timp dintre emiterea procesului-verbal de contravenţie şi notificarea de desfiinţare a construcţiei a fost prea mică, fără a observa faptul că nu s-au respectat de către reclamantă prevederile din procesul-verbal, respectiv oprirea lucrărilor, impunând autorităţii publice de a lua măsurile legale ce se impuneau conform prevederilor Legii nr. 50/19991.

Pe de altă parte, consideră că instanţa, în mod nelegal, constată că autoritatea locală a emis în mod automat şi discreţionar documente fără a analiza dacă construcţia corespunde reglementărilor din documentaţiile de urbanism, demonstrând astfel că este într-o profundă eroare, autoritatea administraţiei locale având cunoştinţă despre faptul că construcţia respectivă a fost ridicată fără a fi depus la sediul instituţiei un proiect în acest sens, o documentaţie tehnică, fără a ţine cont că se află în imediata apropiere a unui DN, mai mult decât atât a dezafectat bordurile de la DN şi nu a oprit lucrările când i s-a impus prin procesul-verbal de contravenţie.

Potrivit reglementărilor în domeniu, respectiv art. 1 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire, „executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, ia solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune".

Terasa a fost construită pe domeniu public al municipiului (...) fără a deţine un drept real asupra terenului şi fără obţinerea autorizaţiei de construire, încadrându-se în prevederile art. 33 alin. 1 Legea 50/1991 - „construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat ai judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului" - fapt pentru care, în momentul în care angajaţii instituţiei au luat la cunoştinţă de faptul că s-a continuat executarea lucrărilor, deşi era dispusă oprirea acestora, au notificat intimata în vederea desfiinţării construcţiei.

Fiind încălcat art. 32 din Legea 50/1991 (au fost continuate lucrările după ce s-a dispus oprirea acestora), precum şi prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate, nu ar fi fost posibilă intrarea în legalitate.

Conform Regulamentului Local de Urbanism aprobat, la art. 9 se menţionează faptul că pentru teritoriul intravilan (...) autorizarea executării construcţiilor în UTR1 - zona cu Indicativ LM, limitele amprizei, fâşiile de siguranţă şi fâşiile de protecţie ale drumurilor sunt stabilite conform legii pentru fiecare categorie de drum: pentru DN (...) (...) ca drum expres zona de siguranţă este stabilită la minim 24 m (între aliniamente).

Conform art. 16 al Ordonanţei 43/1997 privind regimul drumurilor, zonele de siguranţă sunt definite ca suprafeţe de teren situate de o parte şi de cealaltă a amprizei destinate exclusiv semnalizării rutiere, plantaţiei rutiere sau altor scopuri legate de întreţinerea şi exploatarea drumului, siguranţei circulaţiei ori protecţiei proprietăţilor situate în vecinătatea drumului.

Din Nota de constatare nr. (...) din 22.04.2015 rezultă că terasa este amplasată la aproximativ 2 m faţă de DN (...) (...) încălcându-se astfel documentaţiile de urbanism aprobate, respectiv Regulamentul local de Urbanism, făcând imposibilă intrarea în legalitate.

Menţiunea instanţei cu privire la absenţa unei analize făcute de Primăria municipiului (...) privind încadrarea în documentaţiile de urbanism este nefondată şi fără temei, instanţa nu a ţinut cont de documentaţiile de urbanism aprobate.

Conform art. 15 al Legii 213/1998 privind bunurile proprietate publică, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică se face prin licitaţie publică, în condiţiile legii.

Instanţa menţionează în acest caz faptul că cererea SC (...) de a închiria/concesiona nu a fost prezentată Consiliului local spre aprobare. Primăria municipiului (...) nu putea fi obligată să supună cererea formulată de SC (...) spre aprobare Consiliului local (...) deoarece terenul în cauză este cuprins în domeniul public al municipiului (...) iar potrivit art. 13 al Legii 50/1991 terenurile aparţinând domeniului public al statului sau a unităţilor administrative-teritoriale se pot concesiona numai în vederea realizării de construcţii sau de obiective de uz şi/sau de interes public cu respectarea documentaţiilor de urbanism aprobate potrivit legii.

Închirierea nu reprezintă un drept real asupra unui teren care să dea posibilitatea obţinerii autorizaţiei de construire.

Datorită faptului că închirierea nu reprezintă un drept real asupra terenului iar concesionarea se poate face numai pentru realizarea de construcţii sau de obiective de uz şi/ sau de interes public cu respectarea documentaţiilor de urbanism aprobate potrivit legii rezultă că legislaţia în vigoare nu permite intrarea în legalitate pentru terasa în cauză.

Instanţa face consideraţii arbitrare referitor la ce ar putea constitui temei pentru desfiinţarea terasei nominalizând doar un eventual refuz din partea Ministerului Culturii şi Cultelor şi ignoră dreptul de proprietate, prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate, lipsa autorizaţiei de construire, comiterea a două infracţiuni (conform art. 24 lit. a) şi b) din Legea 50/1991), precum şi a faptului că pentru siguranţa pietonilor precum şi a clienţilor terasei nu răspunde nimeni, ea nefiind edificată în urma unui proiect întocmit de persoana autorizată. Reclamantul consideră ca lucrările executate la terasa deţinută nu necesitau autorizaţie de construire în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire. Art. 11 prevede faptul că: „se pot executa fără autorizaţie de construire următoarele lucrări care nu modifică structura de rezistentă şi/sau aspectul arhitectural al construcţiilor, respectiv alin. 1 lit. a) - reparaţii la împrejmuiri, acoperişuri,  învelitori sau terase atunci când nu se schimbă forma acestora şi materialele din care sunt executate". Având în vedere Nota de constatare nr. (...)/22.04.2015, în care se arată faptul că „terasa are pardoseli din beton şi gresie", consideră că lucrarea de modificare a terasei necesită autorizaţie de construire, modificându-se structura de rezistenţă a acesteia consolidând-o cu beton. Totodată, din probatoriul administrat respectiv expertiza întocmită de către ing. (...) rezultă faptul că "s-a modificat forma şarpantei, aceasta fiind la final într-o singură apă cu scurgerea dinspre clădirea localului (...) spre şosea (pag. 5 din expertiză)", „suprafaţa ocupată de trotuarul situat între terasă şi clădirea localului a fost acoperită în proporţie de 50 % din lungimea totală, cu grinzi de susţinere din lemn" (pct. 2 pag. 6 din expertiză), „forma şarpantei din lemn este schimbată, iniţial şarpanta a fost în două ape ... (pct. 1 pag. 7 din expertiză).

Toate aceste precizări sunt subliniate de expert ing. (...) prin precizarea faptului că „lucrările executate fac parte din categoria celor care necesită autorizaţie de construire, conform art.3 alin.1 lit. a) din Legea 50/1991 republicată şi modificată, care are următorul enunţ: art. 3 - construcţiile civile, industriale, agricole, cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, pentru infrastructura de orice fel sau de oricare altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire, precum şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor, pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, reabilitare, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 11. În ceea ce priveşte amprenta la sol, a precizat că din planul de situaţie întocmit de către ing. (...) rezultă că amprenta la sol era în suprafaţă de 122 mp la data de 01.04.2015, iar din anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de către ing. (...) preluat din schiţa realizată de ing. (...) care a întocmit primul raport de expertiză în cauză, amprenta la sol este în prezent de 110 mp. (pct. 3, pag. 4 din raport de expertiză - ing. (...).

Mai mult decât atât, terasa a fost edificată fără respectarea art. 11 alin. 3 din Legea 50/1991 care prevede obligativitatea emiterii autorizaţiei de construire pentru construcţiile menţionate la art. 3 lit. b), respectiv construcţiile amplasate în zone de protecţie a monumentelor istorice, în cazul în speţă conform punctului de vedere al arhitectului-şef din cadrul Primăriei municipiului (...) la raportul de expertiză, punct de vedere depus în instanţă la ultimul termen în prezenta cauză. În cadrul acestui punct de vedere se precizează faptul că terasa este amplasată în zona de protecţie a monumentelor istorice (...) - cod LMI 2010-(...) şi Ansamblul Urban (...) - cod LMI 2010 - (...). Aceste precizări de încadrare în zone de protecţie a monumentelor istorice, s-au învederat instanţei de către pârâtă, fiind reglementări legale impuse de legislaţia în domeniu respectiv Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, iar faptul că reclamanta nu a avut cunoştinţă de acestea se datorează faptului că reclamanta nu a urmat procedura legală, acestea fiind cerinţe prevăzute în certificatul de urbanism aferent construcţiei ce urma a fi executată, prin certificatul de urbanism fiind impusă obligaţia de a prezenta Aviz Culte, la emiterea autorizaţiei de construire stând la bază inclusiv Avizul Cultelor.

Prin urmare, având în vedere faptul că terasa construită de SC (...) SRL necesită a avea emisă autorizaţie de construire în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 şi a deţine un drept real asupra terenului respectiv, consideră că decizia de desfiinţare este legală şi necesită a fi menţinută, precum şi răspunsul la contestaţie.

În drept, a invocat prevederile art. 483 - 502 Cod procedură civilă, prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construire cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.

În esenţă, arată intimata că, prin procesul verbal de contravenţie nr. (...)/22.04.2015 a fost sancţionată contravenţional pentru efectuarea lucrărilor şi s-a dispus, totodată, sistarea acestora şi intrarea în legalitate până la data de 01.07.2015, însă ulterior sancţionării contravenţionale, a procedat doar la acoperirea terasei, lucrările fiind finalizate la acel moment în proporţie de 95%.

Anterior expirării termenului fixat pentru intrarea în legalitate (01.07.2015), recurenta a emis Decizia nr. (...)/06.05.2015, prin care a solicitat intimatei desfiinţarea terasei edificate, în termen de 15 zile de la primirea acesteia (adică până cel târziu la data de 22 mai 2015), menţionând că au fost încălcate dispoziţiile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 50/19991.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie, respinsă prin Răspunsul nr. (...)/20.05.2015, invocându-se incidenţa prevederilor art. 62 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

În conformitate cu prevederilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, "O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei de construire sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie, ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei".

Art. 59 alin. 2 şi 3 din Norma de aplicare prevede că: „(2) În vederea realizării prevederilor alin. (1), potrivit Legii, autoritatea administraţiei publice competentă să emită autorizaţia de construire/desfiinţare are obligaţia de a analiza modul în care construcţia corespunde reglementărilor din documentaţiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menţinerea sau desfiinţarea construcţiilor realizate fără autorizaţie sau cu încălcarea prevederilor acesteia.

(3) În situaţia în care construcţia realizată fără autorizaţie de construire întruneşte condiţiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administraţiei publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizaţii de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnica pentru cerinţa esenţială de calitate "rezistenţă mecanică şi stabilitate" privind starea structurii de rezistenţă în stadiul fizic în care se află construcţia, precum şi pentru cerinţa esenţială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condiţiile legii."

Aşadar, prin prisma dispoziţiilor legale mai sus citate, se reţine că măsura desfiinţării unei construcţii nu se dispune automat şi discreţionar, autoritatea administraţiei publice având obligaţia, şi nu facultatea, de a analiza modul în care construcţia corespunde reglementărilor din documentaţiile de urbanism şi în niciun caz, măsura nu poate fi dispusă anterior termenului de intrare în legalitate stabilit.

Întrucât măsura desfiinţării a fost dispusă anterior termenului stabilit prin procesul verbal de contravenţie şi în absenţa unei analize privind încadrarea în documentaţiile de urbanism, această măsură este nelegală şi abuzivă.

Este adevărat că societatea nu putea obţine o autorizaţie de construire deoarece nu deţinea un titlu de folosinţă asupra terenului, dar demersurile acesteia pentru intrarea în legalitate s-au materializat prin cererile nr. (...)/09.03.2015 şi nr. (...)/16.03.2015 (filele 22-23), formulate pentru concesionarea terenului de sub terasă; cu toate acestea ele au rămas nesoluţionate, recurenta manifestându-şi ignoranţa prin refuzul de a rezolva solicitarea şi mai apoi, prin restituirea contravalorii chiriei achitate de intimată.

Instanţa de fond corect a reţinut însă, că nu recurenta avea abilitatea legală de a soluţiona cererea formulată de societate, privind închirierea/concesionarea terenului în litigiu, competenţa legală aparţinând Consiliului Local al Mun. (...), în conformitate cu prevederile art. 36 alin. 2 lit. c) şi alin. 5 din Legea nr. 215/2001. Aşadar, recurenta Instituţia Primarului Mun. (...) era obligată să supună cererea formulată de societate spre aprobare Consiliului Local şi nu să decidă asupra acesteia în mod nelegal şi discreţionar.

Totodată, conform art. 26 alin. 5 din Legea nr. 215/2001 "în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), Consiliul Local hotărăşte darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, precum şi a serviciilor publice de interes local, în condiţiile legii".

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite că terasa se află într-o zonă de protecţie a monumentelor istorice, conform dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, menţionat în decizia contestată: "Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă.

Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b), respectiv construcţii la monumente istorice şi construcţii realizate în zone de protecţie a acestora, este necesar avizul Ministerului Culturii şi Cultelor".

Prevederea legală menţionată mai sus nu face decât să confirme obligativitatea parcurgerii procedurii unei proceduri prealabile privind justificarea măsurii desfiinţării construcţiei, procedură care nu a fost urmată în cazul de faţă.

În faţa instanţei de fond, recurenta a susţinut că temeiul legal al desfiinţării construcţiei ar fi reprezentat de art. 33 din Legea nr. 50/1991 (art. 62 din Norme) în conformitate cu care: "Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului."

Prevederea legală menţionată anterior, nu numai că nu a fost menţionată prin actul contestat, respectiv Decizia nr. (...)/06.05.2015, dar aceasta înlătură doar obligativitatea obţinerii autorizaţiei de desfiinţare, şi nu şi obligativitatea parcurgerii procedurii prevăzute de art. 59 alin. 2 şi 3 din Norma de aplicare a art. 28 din lege.

Împrejurarea că terasa ar fi situată într-o zonă de protecţie a monumentelor istorice nu face decât să instituie obligativitatea obţinerii avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, conform prevederilor art. 28 alin. 2 din Lege şi cele ale art. 32 alin. 3 lit. b) pct. 2 din Norme.

De asemenea, la art. 9 alin. 4 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice se prevede: „În zona de protecţie pot fi instituite reglementări speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii", deci, nicidecum nu se interzice amplasarea altor construcţii, cum pretinde recurenta.

Avizul Cultelor se solicită şi se obţine în procedura autorizării lucrărilor, fără ca lipsa acestuia să constituie temei suficient pentru desfiinţarea construcţiei. Doar în cazul unui refuz explicit de emitere a unui răspuns negativ, ar existat temei pentru desfiinţarea construcţiei, însă acest aviz nu a fost solicitat, necesitatea şi lipsa acestuia fiind invocate de recurentă, doar la dezbaterile pe fond a cauzei şi apoi, prin concluzii scrise.

De altfel, arată intimata, terasa a existat pe întreaga perioadă din 2003 şi până în prezent, iar în anul 2015, au fost efectuate lucrări de modernizare, care nu presupuneau obligativitatea obţinerii unei autorizaţii de construire. Cu toate acestea timp de 10-12 ani, recurenta nu a invocat lipsa Avizului Cultelor sau faptul că terasa ar fi într-o zona protejată a monumentelor istorice.

Prin urmare, faţă de toate considerentele menţionate, instanţa de fond în mod corect a apreciat că Decizia nr. (...)/06.05.2015, prin care s-a dispus desfiinţarea construcţiei - terasă - edificată de societate în Municipiul (...), (...) şi Răspunsul nr. (...)/20.05.2015, prin care s-a respins contestaţia formulată de aceasta, ambele emise de Primăria (...), sunt nelegale şi, în consecinţă, în baza art. 8 alin. 1 şi art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 şi a celorlalte temeiuri invocate mai sus, a dispus anularea acestora.

Raportat la considerentele menţionate mai sus, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii în întregime a sentinţei atacate şi cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.

Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

În mod judicios a admis prima instanţă acţiunea formulată de reclamanta S.C. (...) SRL în contradictoriu cu pârâta Instituţia Primarului Municipiului (...) şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. (...)/06.05.2015 prin care s-a dispus desfiinţarea construcţiei – terasă edificată de reclamantă în Municipiul (...), (...) şi Răspunsul nr. (...)/20.05.2015 prin care s-a respins contestaţia formulată de reclamantă, ambele emise de Primăria (...).

În fapt, reclamanta a edificat o terasă în mun. (...) (...) din anul 2003 pe terenul proprietatea pârâtei, scop în care a închiriat de la acesta suprafaţa de 120 mp, ultimul contract pentru închirierea terenului aferent terasei în litigiu având nr. (...)/27.06.2015 (filele 20-21) şi expirând la data de 31.10.2013.

După expirarea acestui termen, reclamanta a continuat să achite chiria pe care pârâtul a încasat-o în mod regulat până în luna iunie 2014, când acesta din urmă a refuzat încasarea contravalorii chiriei, suma achitată cu o.p. nr. (...)/12.05.2015 fiind restituită cu o.p (...)/19.05.2015.

În cursul anului 2015, reclamanta a efectuat lucrări de modernizare a terasei, care au fost evidenţiate prin cele două expertize în construcţii efectuate în cauză, dintre lucrările efectuate, relevante fiind - înlocuirea învelitorii din material plastic, care era parţial deteriorată; - forma şarpantei a fost schimbată; - demontarea şarpantei din lemn şi a structurii de rezistenţă, stâlpii din lemn fiind parţial putreziţi şi înlocuiţi; - a fost desfiinţată o parte a terasei (schiţa de la fila 112), iar pe pardoseală s-a turnat o şapă de beton slab armată; - pe înălţimea scheletului metalic s-au realizat lucrări de închidere perimetrală cu un brâu din plăci de gresie cu înălţimea de 15 cm; - bordurile din beton de la drumul naţional DN (...) au fost demontate pe o lungime de 5,65 m.

Astfel cum au concluzionat şi experţii desemnaţi în cauză, pentru efectuarea lucrărilor era necesară obţinerea autorizaţiei de construire, lucrările executate neputând fi încadrate la cele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 50/1991, potrivit cu care se pot executa fără autorizaţie de construire lucrări care nu modifică structura de rezistenţă şi/sau aspectul arhitectural al construcţiilor, în speţă fiind refăcută structura de rezistenţă şi modificându-se, totodată, şi aspectul arhitectural.

Prin procesul verbal de contravenţie nr. (...)/22.04.2015 (fila 14) reclamanta a fost sancţionată contravenţional pentru efectuarea lucrărilor de executare a unei terase fără autorizaţie de construire şi spargerea unor borduri aferente DN (...), constatându-se încălcarea prevederilor art.3 alin.1 lit. a) din Legea nr.50/1991, sens în care s-a dispus sistarea lucrărilor şi intrarea în legalitate până la data de 01.07.2015.

Din actele de la dosar rezultă că, deşi a fost sancţionată contravenţional în sensul menţionat anterior, reclamanta a continuat executarea lucrărilor, procedând la acoperirea terasei.

Anterior expirării termenului fixat pentru intrarea în legalitate, pârâtul a emis Decizia nr. (...)/06.05.2015 (fila 13) care face obiectul prezentei acţiuni în anulare, prin care solicita reclamantei desfiinţarea terasei edificate prin încălcarea dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 în termen de 15 zile de la primirea acesteia.

Prin răspunsul nr. (...)/20.05.2015 (filele 11-12) a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă, reţinându-se incidenţa prevederilor art. 33 din Legea 50/1991 şi ale art. 62 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.

Potrivit art. 28 alin. 1 şi 2 din Legea 50/1991, „O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. (2) Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii şi Cultelor”.

Totodată, potrivit art. 33 alin.1 din Legea 50/1991, „(1) Prin excepţie de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului”.

În acelaşi sens, în conformitate cu art. 62 din Ordinul 839/2009, „(1) Construcţiile/lucrările executate fără autorizaţie de construire - inclusiv lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu - executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă, potrivit prevederilor art. 33 alin. (1) şi (4) din Lege, de către autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului”.

Astfel cum s-a menţionat anterior, prin procesul verbal de contravenţie nr. (...)/22.04.2015 (fila 14) reclamanta a fost sancţionată contravenţional pentru efectuarea lucrărilor de executare a unei terase fără autorizaţie şi spargerea unor borduri aferente DN (...), s-a dispus sistarea lucrărilor şi intrarea în legalitate până la data de 01.07.2015.

Curtea a apreciat că, având în vedere măsura dispusă prin procesul-verbal de contravenţie, emiterea de către pârâtă a Deciziei nr. (...)/06.05.2015 privind obligarea reclamantei la desfiinţarea terasei edificate, înainte de expirarea termenului prevăzut pentru intrarea în legalitate, respectiv înainte de 1.07.2015 este nelegală şi abuzivă.

Invocarea de către pârâtă în susţinerea legalităţii Deciziei nr. (...)/06.05.2015 a dispoziţiilor art. 33 alin. 1 din Legea 50/1991, referitoare la posibilitatea de desfiinţare pe cale administrativă a construcţiilor executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului nu prezintă relevanţă în cauză, o asemenea măsură neputându-se dispune înainte de expirarea termenului acordat de pârâtă pentru intrarea în legalitate, cum greşit s-a procedat în speţă.

Pârâta trebuia să aştepte expirarea termenului menţionat în procesul-verbal de contravenţie pentru intrarea în legalitate şi doar ulterior să urmeze procedura menţionată în dispoziţiile legale amintite anterior, referitoare la posibilitatea de desfiinţare pe cale administrativă a construcţiilor executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului.

Raportat la precizările făcute, constatându-se nelegalitatea Deciziei (...)/6.05.2015 şi a răspunsului la plângerea prealabilă, nu s-a mai impus analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cuprinsul motivelor de recurs.

Pentru aceste motive, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Instituţia Primarului Municipiului (...) împotriva Sentinţei nr. (...)/CA din 05.07.2017 pronunţată de Tribunalul (...), pe care a menţinut-o în totul, cu obligarea părţi recurente să plătească părţii intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare