Reclamantul solicită despăgubiri a fost trimis un e-mail tuturor locatarilor din cadrul unui incubator de afaceri, conţinând cuvinte indecente la adresa reclamantului.

 R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TIMIȘOARA

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Operator de date cu caracter personal nr. 2881

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3757

Ședința publică din data de 22.03.2017

Instanța constituită di n:

P_________: I____ A_____ Ș______

GREFIER: D_____ G_____ O____

Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul B______ F_____ D______ în contradictoriu pârâtul C___ D____, având ca obiect obligație de a face și despăgubiri.

Mersul dezbaterilor a fost consemnat prin încheierea de ședință din data de 15.03.2017, încheiere care face integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 22.03.2017, când a hotărât următoarele.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.12.2016 sub numărul de dosar XXXXXXXXXXXXXX, reclamantul B______ F_____ D______ în contradictoriu pârâtul C___ D____, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite de către pârât, fapta reprezentând încălcări ale onoarei și demnității persoanei prin formularea unor afirmații denigratoare, ironice, acuzatoare și batjocoritoare, obligarea pârâtului de a își cere scuze față de reclamant prin trimiterea unui e-mail tuturor persoanelor care au primit e-mailul inițial prin care pârâtul a săvârșit fapta ilicită,

obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale pentru încălcarea drepturilor nepatrimoniale, cu cheltuieli de judecată.

În motivare , a arătat că este angajatul și reprezentantul societății West Lift Mobile SRL, societate care are deschis punct de lucru în Dumbrăvița, ___________________. 4, spațiu producție/depozitare nr. 3-3-2, în cadrul Incubatorului de Afaceri, Start Afaceri T&D SRL, jud. T____, în cadrul căruia au sedii/puncte de lucru mai multe societăți, printre care și societatea Fabrica de Carosări SRL, al cărei angajat este pârâtul, sau cel puțin așa rezultă din manifestările sale.

Ca urmare a trimiterii unui e-mail din partea administratorului Start Afaceri T&D SRL către toți chiriașii/locatarii prin care se înștiințează asupra unor lucrări de reparații ce urmează a fi efectuate la Incubatorul de afaceri Dumbrăvița, reclamantul a răspuns prin adresarea unor întrebări legate de activitățile desfășurate în cadrul incubatorului de către societatea al cărei angajat este pârâtul. Astfel, a adus în atenția administrației Start Afaceri T&D SRL faptul că societatea Fabrica de Carosări SRL, al cărei angajat este pârâtul, efectuează operații de vopsire în regim industrial, adresând totodată câteva întrebări (legate de existența vreunei autorizații pentru vopsire, eventualitatea producerii unui incendiu, respectarea protecției muncii și a mediului, respectarea vecinilor etc.) spre a îi lămuri pe toți cei care închiriază spații în cadrul incubatorului, despre eventualele daune ce s-ar putea produce ca urmare a efectuării operațiilor mai sus menționate.

Ca urmare a trimiterii e-mail-ului menționat, angajatul societății Fabrica de Carosări, pârâtul din prezenta cauză, a decis că trebuie să-și rezolve frustrările personale în public. Ca o consecință a acestor frustrări, a trimis un e-mail tuturor locatarilor din cadrul incubatorului, conținând un adevărat atac la persoana reclamantului, jignindu-l prin folosirea de cuvinte abuzive sau indecente și având un comportament nepotrivit și ofensator.

A menționat că ulterior acestui email a avut loc o ședința cu toți locatarii la care a participat și administrația Start Afaceri T&D SRL, noua ședința fiind înregistrată, pârâtul recunoscând trimiterea emailului. Astfel, prin folosirea unor expresii ca „nu vreau să mă cobor la un nivel de inteligență sub 0 dar dacă tot mi-am pierdut un minut prețios din viață lecturând aberațiile unui personaj frustrate dintr-un film prost", „aceste întrebări sunt absurd pentru un om cu toți neuronii în ograda", „personajul FB are probleme cu simțul văzului și al mirosului", pârâtul a urmărit lezarea demnității și a onoarei reclamantului, iar utilizarea limbajului jignitor și ironic, conștientizarea de către pârât, a efectelor pe care aceste afirmații urmau să le producă, demonstrează faptul ca pârâtul a acționat având reprezentarea exactă a lezării drepturilor nepatrimoniale ce aparțin reclamantului.

A arătat că susține prevederile art. 70 C .civ. potrivit căruia "orice persoană are dreptul la liberă exprimare", însă subliniază faptul că art. 72 C .civ. vine să restrângă această libertate deplină, în sensul că prevede dreptul oricărei persoane la respectarea demnității sale. Astfel, "este interzisă orice atingere adusă onoarei ți reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia". De asemenea, art. 30 alin. (1) si (2) din Constituția României prevede că "libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicar e în public, sunt inviolabile".

Cu toate acestea, a arătat că prin e-mail-ul trimis tuturor locatarilor din cadrul incubatorului, s-a depășit în mod flagrant libertatea de exprimare, condiție fundamentală a unei societăți democratice, libertate care nu poate avea un caracter absolut. Libertatea de exprimare are anumite limitări prevăzute în art. 10 paragraf 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 30 alin. 6 din Constituția României care au în vedere ocrotirea unor atribute esențiale ale persoanei, respectiv demnitatea, onoarea și dreptul la propria imagine.

Potrivit dispozițiilor art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 253 alin. 3 Cod civil, cel care a suferit o încălcare poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri necesare pentru repararea prejudiciului cauzat, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. Rezultă că, persoana prejudiciată poate cere repararea prejudiciului prin orice măsură necesară (sens în care a solicitat capătul 2 din acțiune) și totodată are deschisă calea unei acțiuni în despăgubiri sau în reparație patrimonială a prejudiciului nepatrimonial cauzat împotriva autorului dovedit al faptei prejudiciabile, ipoteză în care sunt aplicabile dispozițiile din materia răspunderii civile delictuale (sens în care a solicitat capătul 3 din acțiune). Conform textului art. 1357 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții: existența unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre aceasta și consecințele dăunătoare produse, precum și vinovăția făptuitorului.

A apreciat că, folosirea unor expresii jignitoare, neadevărate și denigratoare la adresa sa, expresii conținute în e-mail-ul trimis de către pârât tuturor locatarilor din cadrul incubatorului, vecini cu reclamantul, sunt de natură să-i lezeze demnitatea, simțindu-se batjocorit în ochii celorlalți și reprezintă un act susceptibil de prejudicii morale.

Din perspectiva percepțiilor proprii, a considerat că a fost lezat în demnitatea sa, întrucât e-mail-ul trimis de către pârât a ajuns la toți vecinii săi (de la punctul de lucru al societății pe care o reprezintă) și nu prezintă relevanță faptul că aceste persoane nu au transmis mai departe e-mail-ul primit, ci simpla luare la cunoștință a cuprinsului acestuia de către terțe persoane este în sine suficientă pentru crearea unei stări de disconfort, neliniște, neplăcere, raportat la imaginea asupra propriei persoane.

Prin urmare, a arătat că pârâtul a avut reprezentarea faptului că expresiile jignitoare și denigratoare la adresa reclamantului urmează să fie citite de către mai multe persoane, nefiind vorba despre un e-mail adresat doar acestuia, astfel că în mod evident reiese faptul că intenția sa a fost una efectiv ofensatoare, anume aceea de leza onoarea reclamantului, prin inducerea în eroare a celorlalte persoane cu privire la capacitățile mentale, pârâtul încercând să sugereze faptul că acesta ar avea un grad scăzut de inteligență „sub 0".

A solicitat cu titlu de despăgubiri morale suma de 5.000 de lei, iar la cuantificarea sumei, a solicitat să se aibă în vedere criteriul de apreciere stabilit în jurisprudența CEDO ce vizează gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora, reținând condiția socială a reclamantului și anume că desfășoară o activitate de comerț care ar putea fi lezată prin crearea unei imagini mincinoase și denigratorii asupra acestuia. În completarea mijloacelor de reparare ale prejudiciului, constând în obligarea pârâtului de a-și cere scuze, se impune și obligarea acestuia la plata sumei de 5.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral astfel cauzat.

A apreciat că suma de 5.000 lei este rezonabilă, în sensul în care pârâtul trebuie să conștientizeze vătămarea inutilă și neoportună adusă, chiar și în contextul neînțelegerilor cauzate de relațiile de vecinătate, trebuie să se circumscrie unor limite nu atât și nu în primul rând impuse de normele juridice, cât de normele morale.

A mai arătat că nu dorește să se îmbogățească de pe urma pârâtului, suma de bani solicitată urmând a fi donată asociației non profit S___ Medical din Timișoara, însă dorește ca pârâtul să înțeleagă consecințele morale ale faptei sale ilicite.

În drept a invocat art. 58, 72, 73 și 74 Cod civil, art. 253 Cod civ., art. 1357 si urm. Cod civil, celelalte texte de lege invocate in conținutul acțiunii, art. 35, 108, 112, 125 Cod pr.civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare în prezenta cauză la data de 03.02.2017, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare , a arătat că toate interpretările rezultate din acel e-mail, prin care se susține ca s-au adus atingere onoarei și demnității persoanei sunt obținute prin scoaterea cuvintelor din context și atribuirea de către reclamant către acesta.

Reclamantul nu a fost prejudiciat public, acesta nu este persoana publică iar email-ul nu este adresat publicului, nu există un prejudiciu adus reclamantului, nu există o consecință urmare a celor scrise, nu s-a prejudiciat imaginea reclamantului, nu s-a efectuat nici o dovadă in acest sens, elementele răspunderii civile delictuale nefiind îndeplinite. Astfel din citirea întregului email nu se vorbește despre destinatar, reclamantul nu este denigrat, nu este batjocorit. Dovada că acuzele susținute de către reclamant sunt nefondate rezultă din analiza acelui email. A arătat că afirmația " nu vreau sa mă cobor la un nivel de inteligenta sub 0 ( Zero)", nu face trimitere la reclamant ci la sine, acesta a afirmat in cuprinsul e-mail-ului in mod direct pentru a nu exista interpretări, că nu se adresează reclamantului prin textul "și aici nu e vorba de dl. B______".

In ceea ce privește afirmația " aceste întrebări sunt absurde pentru un om cu toți neuronii in ogradă, dar totuși îmi stau pe creier" paratul nu face referire la nici o altă persoana, in afara de sine însuși.

Mai menționează că reclamantul nu a fost lezat ca profesionist in desfășurarea activității sale comerciale, nu există afirmații sau alte acte materiale in acest sens , motiv pentru care nu poate exista prejudiciu.

Conform Codului civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la alineatul (1) că „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate,fiind obligat să le repare integral".

Totodată, din economia dispozițiilor art. 1357 Cod civil reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar și pentru cea mai ușoară culpă.

Mai mult, din coroborarea art. 1391 cu art. 253 Cod civil, este reglementată posibilitatea reparării patrimoniale chiar și a prejudiciului nepatrimonial, cât și mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge.

În susținerea poziției sale a făcut referire la mai multe aspecte doctrinare.

Reclamantul a depus răspuns la întâpinare la data de 17.02.2017.

În cadrul cercetării procesului a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul pâ râtului (f. 45-48), proba testimonială cu martorul S________ M_____ (f. 49) și înregistrarea audio pe suport CD.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :

Prin prezentul demers judiciar reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să își ceară scuze fața de el prin trimiterea unui e-mail tuturor persoanelor care au primit e-mailul inițial prin care pârâtul a săvârșit o faptă ilicită, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale pentru încălcarea drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului.

Din anamblul probator administrat în cauză instanța reține că reclamantul este reprezentantul societății West Lift Mobile SRL, societate care are deschis punct de lucru în Dumbrăvița, ____________________. 4, spațiu producție / depozitare nr. 3-3-2, în cadrul Incubatorului de Afaceri, Start Afaceri T&D SRL, jud. Timis. În cadrul Incubatorului de Afaceri mai sus menționat au sedii/puncte de lucru mai multe societăți, printre care și societatea Fabrica de Carosări SRL, al cărei angajat este pârâtul.

La data de 12.10.2016, ora 07:50 PM, reclamantul a trimis un e -mail c ătre administratorului Start Afaceri T&D SRL prin care a adus la cunoștință faptul că în urma unei vizite la hala unde este spațiul închiriat, a constatat existența unui miros puternic de vopsea, diluant sau ceva asemănător, ceață densă la nivelul tavanului, atmosferă irespirabilă, precum și două porți de acces în hale larg d eschise (f. 10,11).

Prin același e -mail reclamantul a adresat câteva întrebări legate de existența vreunei autorizații pentru vopsire, eventualitatea producerii unui incediu, respectarea protecției muncii și a mediului, respectarea vecinilor.

Ca urmare a faptului că acest e -mail al reclamantului a fost un r ăspuns la e -mailul trimis de administratorului Start Afaceri T&D SRL către toate societățile care au spații închiriate în cadrul Incubatorului de Afaceri, și răspunsul reclamantului a fost trimis nu doar administratorului Start Afaceri T&D SRL, ci către toate societățile chiriașe în cadrul Incubatorului de Afaceri (f. 9 -12).

P â râtul C___ D____ a trimis un e-mail la data de 13.10.2016 ca r ăspuns la e -mailul reclamantului din data de 12.10.2016, unde a f ă cut , printre altele, și următoarele afirmații: “Nu vreau să mă cobor la un nivel de inteligență sub 0 (ZERO), dar dacă tot mi-am pierdut un minut pre țios din viață lecturând aberațiile unui personaj frustrat dintr -un film prost ( și aici nu e vorba de dl. B irsila )”, „aceste întrebări sunt absurde pentru un om cu toții neuronii în ogradă”, „Oare personajul F.B. are probleme cu simțul văzului și al mirosului ? ”, „Eu NU v -am mai semnalat aceste probleme dar ASTEPT TOTUSI un raspuns ”, „Let ’s be serious. S ă ne fo losin neuronul sau neuronii.”, „D l C î ra nu C___ respectă întru-totul normele de protec ție a muncii și pe toți vecinii. De acești vecini nu și -a bătut joc niciodată. Acum fie vorba între noi - nu to ți se pot numi vecini”, „Haideți (și asta o spun în general la toți) să fim VECINI în adevăratul sens al cuvântului nu țațe de piață sau paparazzi la ziare de scandal.”

Având în vedere că și acest e -mail a fost trimis ca r ăspuns la e -mailul anterior al reclamantului, acesta a fost trimis automat la toate societ ățile chiriașe din cadrul Incubatorului de Afaceri.

Din interogatoriul pârâtului administrat la termenul de judecată din data de 01.03.2017 (f. 45 -48 ) rezultă că acesta recunoaște trimiterea e -mailului anterior men ționat, precum și faptul că personajul F.B. din conținutul răspunsului este reclamantul F_____ B______, însă nu a avut intenția de a -l batjocori pe reclamant și nu are motive să - și ceară scuze.

Martorul S________ M_____ (f. 49), propus de pârât și audiat la același termen de judecată, a arătat că nu a dat importanță e -mailului trimis de p ârât întrucât nu -i era destinat, con ț inutul era destul de lung, iar problemele oricum se discută și în cadrul ședințelor organizate de conducere.

Din înregistrarea audio pe suport CD a ședinței organizate de conducerea societății care administrează Incubatorul de Afaceri (min. 16:00 - 17:30, min. 57 :00 - 58:00 ), instanța constată că pârâtul a recunoscut transmiterea răspunsului la e-mail, însă a negat că l-ar fi jignit pe reclamantul F_____ B______.

Potrivit art. 1349 C .civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune si să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Totodată art. 1357 C .civ., reglementând răspunderea pentru fapta proprie, prevede că persoana care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Din aceste prevederi legale se degajă cele patru condiții pentru angajarea răspunderii delictuale a persoanei, respectiv existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția persoanei, care poate îmbrăca forma culpei celei mai ușoare (culpa levissima).

În ceea ce privește fapta ilicită, sunt incluse în această categorie acele conduite ale omului prin care se încalcă normele dreptului obiectiv sau regulile de conviețuire socială, respectiv acele acțiuni sau inacțiuni care au ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane.

În ceea ce privește prejudiciul, prin acesta se înțeleg rezultatele dăunătoare, de natură patrimonială sau nepatrimonială, efecte ale încălcării drepturilor subiective și intereselor legitime ale unei persoane, prejudiciul trebuind să fie urmarea încălcării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim, să aibă un caracter cert, să fie nereparat, caracterul cert rezultând atunci când existența prejudiciului este sigură, neîndoielnică și poate fi evaluată sau evaluabilă în prez ent.

Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, cu alte cuvinte, prejudiciul cauzat altuia trebuie să fie consecința faptei ilicite săvârșită de o altă persoană.

În ceea ce privește culpa, aceasta reprezintă o condiție necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale, fiind necesar ca fapta ilicită care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului ei, indiferent de formele pe care această culpă le-ar îmbrăca: dolul direct sau intenția directă, când făptuitorul își dă seama de caracterul păgubitor, dăunător sau antisocial al faptei sale, prevede consecințele acesteia și urmărește ca ele să se producă; dolul indirect sau intenția indirectă, când făptuitorul își dă seama de caracterul antisocial, dăunător sau păgubitor al faptei sale, prevede consecințele acesteia, și cu toate că nu le urmărește, acceptă posibilitatea producerii lor; imprudența, când făptuitorul își dă seama de caracterul antisocial al faptei sale, prevede consecințele ei, pe care nu le acceptă, sperând în mod ușuratic că ele nu se vor produce; neglijența, când făptuitorul nu își dă seama de caracterul antisocial al faptei și nu prevede consecințele acesteia, deși trebuia și putea, în circumstanțele date, să le prevadă.

În prezenta cauză reclamantul a susținut că prin e -mailul trimis de p ârât i -a fost încălcat dreptul la onoare și demnitate, respectiv a unor drepturi nepatrimoniale, atingerea adusă acestor drepturi fiind săvârșită prin formularea unor afirmații denigratoare, ironice, acuzatoare, batjocoritoare și mincinoase.

Potrivit art. 72 C . civ., orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75, iar art. 73 alin. (1) C. civ. stabilește că o rice persoană are dreptul la propria imagine.

Articolul 75 C . civ. prevede că nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.

Totodată, în art. 252 C . civ. se arată că „ orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică”.

Din aceste prevederi legale rezultă fără echivoc că orice per soană se bucură de o ________ drepturi personale nepatrimoniale, inerente ființei umane, printre care și dreptul la demnitate, la propria imagine, și la reputație. Legea recunoaște existența unor limite în exercitarea acestor drepturi, amintind la art. 75 C .civ. de atingeri care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte.

O astfel de convenție referitoare la drepturile omului este Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale(în continuare CEDO), ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 și publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 31.05.1994.

Contrar susținerilor pârâtului, instanța constată că afirmațiile făcute de pârât prin e -mailul trimis la data de 13.10.2016 sunt de natur ă a afecta dreptul reclamantului la demnitate, onoare și propria imagine, acest aspect rezultând în mod neechivoc din expresiile și tonul ironic folosit pentru a răspunde la întrebările reclamantului „Nu vreau să mă cobor la un nivel de inteligență sub 0 (ZERO)”, „personajul F.B.”, „De depunerile de vopsea ce se pot produce pe obiectele, pereții și instalațiile din hala de producție SAU CHIAR SUSPENDIILE DIN SPAȚIUL COSMIC cine va răspunde ? ”, „Let ’s be serious. S ă ne folosim puțin neuronul sau neuronii.”, „Acum fie vorba între noi - nu to ți se pot numi vecini”.

În condițiile în care e -mailul a fost trimis ca un r ăspuns la e -mailul reclamantului din data de 12.10.2016, este evident c ă toate afirmațiile și întrebările pârâtului l -au vizat în mod direct pe B______ F_____, fiind conceput ca o replică la problemele ridicate de reclamant prin e -mailul trimis tututor chiria șilor din cadrul Incubatorului de Afaceri.

Chiar și afirmația „dacă tot mi -am pierdut un minut pre țios din viață lecturând aberațiile unui personaj frustrat dintr -un film prost ” se referă la același F_____ B______, chiar dacă pârâtul a precizat între paranteze că nu este vorba despre reclamant, întrucât, fiind vorba despre un răspuns la un e-mail trimis doar de către reclamant, această caracterizare nu putea să îl vizeze decât pe autorul e -mailului, altfel e-mailul nu ar avea niciun sens.

Este adevărat că această discuție dintre părți a apărut ca urmare a unor probleme legate de folosirea spațiilor închiriate în cadrul Incubatorului de Afaceri, așa cum rezultă și din înregistrarea audio a ședinței de mediere pe suport CD, însă chiar și în acest context părțile sunt ținute să aibă un comportament decent, să folosească cuvinte și expresii care să nu fie apte să lezeze onoarea sau reputația celuilalt, sau, cu alte cuvinte, în exercitarea dreptului lor la liberă exprimare, să manifeste diligenă și prudență astfel încât să nu aducă atingere drepturilor celorlalte persoane.

Prin urmare, raportat la circumstanțele și împrejurările prezentului litigiu, întrucât atingere adusă demnității, onoarei și imaginii reclamantului a fost adusă prin afirmațiile cuprinse în e -mailul trimis de p ârât la data de 13.10.2016, instanța constată că devin incidente și prevederile art. 10 din Convenție cu următorul conținut : “Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusa unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.”

Din această perspectivă, a coliziunii dintre două drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la liberă exprimare și dreptul la reputație, instanța rețină următoarele principii degajate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Libertatea de exprimare constituie unul dintre fundamentele esențiale ale unei societăți democratice, una dintre condițiile primordiale ale evoluției sale și ale dezvoltării fiecărei persoane. Sub rezerva art. 10 paragraf 2 CEDO, aceasta este valabilă nu numai în ceea ce privește «informațiile» sau «ideile» acceptate ori considerate drept inofensive sau indiferente, ci și pentru cele care rănesc, șochează sau neliniștesc: acest lucru este impus de pluralism, toleranță și mentalitatea deschisă, fără de care nu există o «societate democratică». În forma consacrată la art. 10, aceasta este însoțită de excepții care, necesită totuși o interpretare strictă, iar necesitatea de a o restrânge trebuie să fie stabilită în mod convingător.

Curtea europeană a recunoscut încă de la început rolul pe care presa îl îndeplinește într-o societate democratică. Deși presa nu trebuie să depășească anumite limite, în special în ceea ce privește reputația și drepturile altora și necesitatea de a preveni divulgarea de informații confidențiale, sarcina sa este totuși de a comunica - într-un mod compatibil cu obligațiile și responsabilitățile sale - informații și idei cu privire la toate chestiunile de interes public (Jersild împotriva Danemarcei, 23 septembrie 1994, pct. 31; De Haes și Gijsels împotriva Belgiei, 24 februarie 1997, pct. 37). În plus, Curtea a arătat că este conștientă de faptul că libertatea jurnalistică include, de asemenea, posibilul recurs la o doză de exagerare sau chiar de provocare (Prager și Oberschlick împotriva Austriei, 26 aprilie 1995, pct. 38). Totuși, limitele criticii acceptabile sunt mai stricte în cazul unei persoane particulare decât în cazul politicienilor sau guvernelor (Castells împotriva Spaniei, 23 aprilie 1992, pct. 46, Incal împotriva Turciei, 9 iunie 1998, pct. 54).

Curtea a stabilit că dreptul la protecția reputației este un drept protejat de art. 8 din Convenție ca parte a dreptului la respectarea vieții private (Pfeifer împotriva Austriei, nr. xxxxx/03, pct. 35, Polanco Torres și Movilla Polanco împotriva Spaniei, nr. xxxxx/06, pct. 40, 21 septembrie 2010). Cu toate acestea, pentru ca art. 8 să aibă efect, atacul asupra reputației persoanei trebuie să fie de o anumită gravitate și de o manieră care aduce atingere exercitării de către persoană a dreptului la respectarea vieții private (A. împotriva Norvegiei, nr. xxxxx/06, pct. 64, 9 aprilie 2009; Axel Springer AG împotriva Germaniei (MC), nr. xxxxx/08, pct. 83, 7 februarie 2012).

Atunci când se examinează dacă este necesară o ingerință în libertatea de exprimare într-o societate democratică în scopul „protejării reputației sau drepturilor altora”, Curtea a menționat că poate fi nevoită să stabilească dacă autoritățile au realizat un echilibru just în cadrul apărării a două valori garantate de Convenție care pot _____________________ cu cealaltă în unele cazuri, și anume - pe de o parte - libertatea de exprimare, apărată prin art. 10, și - pe de altă parte - dreptul la respectarea vieții private, consacrat prin art. 8 (Hachette Filipacchi Associés împotriva Franței, nr. xxxxx/01, pct. 43, 14 iunie 2007; MGN Limited împotriva Regatului Unit, nr. xxxxx/04, pct. 142, 18 ianuarie 2011).

Instanța de contencios a drepturilor omului a constatat că, în principiu, drepturile garantate prin art. 8 și art. 10 merită aceeași respectare, iar soluția pronunțată într-o cerere nu ar trebui, în principiu, să depindă de faptul că a fost introdusă la Curte în temeiul art. 10 din Convenție de către editorul unui articol calomnios ori în temeiul art. 8 din Convenție de către persoana vizată în articol. În consecință, marja de apreciere ar trebui, în principiu, să fie aceeași în ambele cazuri (Von Hannover împotriva Germaniei (nr. 2) [(MC), nr. xxxxx/08 și xxxxx/08, pct. 106, CEDO 2012). Totodată Curtea a considerat că, în cazul în care se pun în balanță libertatea de exprimare și dreptul la respectarea vieții private, criteriile relevante în exercițiul de punere în balanță includ următoarele elemente: contribuția la o dezbatere de interes general; notorietatea persoanei vizate; obiectul reportajului; comportamentul anterior al persoanei în cauză; modalitatea de obținere a informațiilor și veridicitatea acestora; conținutul, forma și consecințele publicării; gravitatea sancțiunii impuse.

Incontestabil că exprimarea unor comentarii de către pârât la adresa reclamantului pe un e-mail ___________________________ la liberă exprimare, consacrat și garantat atât la nivelul Convenției anterior amintite, cât și la nivel constituțional prin art. 30, sens în care trebuie analizat în ce măsură obligarea pârâtului la repararea prejudiciului de imagine se înscrie în situațiile de excepție prevăzute de paragraful al doilea al art. 10 CEDO.

Acest paragraf prevede condițiile în care este permisă o ingerință în dreptul la liberă  exprimare, acestea putând fi generate fie de nevoia de a proteja anumite interese publice (cum ar fi cele privitoare la siguranța națională, integritatea teritorială, siguranța publică, apărarea acesteia și prevenirea săvârșirii unor infracțiuni, protejarea sănătății și a moralei publice, garantarea autorității și a imparțialității puterii judiciare) dar și pentru a ocroti unele interese de ordin privat, precum reputația și drepturilor altor persoane ori nevoia de a împiedica divulgarea de informații confidențiale. Acest paragraf autorizează, practic, statele să ia unele măsuri pentru ocrotirea respectivelor interese, măsuri ce se materializează printr-o ingerință în exercitarea dreptului la liberă exprimare, statele bucurându-se de o marjă de apreciere pentru stabilirea necesității într-o societate democratică a respectivelor măsuri. Așadar, exercițiul dreptului la liberă exprimare presupune unele îndatoriri și responsabilități, ce fac posibile restricționări, impunerea unor condiții în exercițiul acestuia, iar aceste ingerințe trebuie să întrunească  trei caracteristici : să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică, așadar să fie proporționale cu scopul urmărit.

În cauză restrângerea libertății de exprimare a pârâtului este prevăzută de lege - măsura fiind întemeiată în drept pe art. 72, art. 252, art. 253, art. 1349 și 1357 C .civ., iar scopul urmărit ar consta în protecția drepturilor reclamantului la demnitate, reputație și la propria imagine, astfel că rămâne de verificat dacă este îndeplinită și ultima condiție ca ingerință să fie considerată în acord cu art. 10 CEDO, respectiv măsura să fie necesară într-o societate democratică, și în special să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul urmărit.

Deși Curtea europeană face distincție între fapte și judecăți de valoare, s-a arătat ulterior că atunci când este vorba de afirmații privind comportamentul unui terț, în unele cazuri poate fi dificil să se facă distincția dintre acuzații de fapt și judecăți de valoare, precum și faptul că și o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită de orice fundament de fapt (Jerusalem împotriva Austriei, Cererea nr. 26.958/95).

Aceasta este și situația din prezenta cauză, unde pârâtul a făcut aprecieri cu o conotație ironică și jignitoare la adresa reclamantului atunci când a menționat că discu ția a coborât la un nivel de inteligență sub zero, că reclamantul este un personaj frustrat dintr -un film prost, c ă trebuie folosit neuronul sau neuronii atunci când se ridică probleme legate de căldura din cadrul Incubatorului de Afaceri sau că pârâtul nu și -a b ătut joc niciodată de vecini, însă nu toți se pot numi vecini.

Aceste expresii folosite de pârât nu se înscriu în limitele permise de art. 10 CEDO, o astfel de conduită neputând fi protejată de lege, în dauna dreptului la demnitate și imagine al reclamantului, chiar dacă e -mailul reclamantului a provocat o oarecare sup ărare și indignare pârâtului, așa cum a recunoscut în cadrul ședinței de mediere a cărei înregistrare audio se află pe suport CD la dosarul cauzei.

Se observă totodată că pârâtul nu este un jurnalist pentru a beneficia de o libertate de expresie sporită în tratarea subiectelor de interes general, iar reclamantul nu este o persoană publică sau notorie, ipoteză în care acceptarea unor critici mai agresive sau provocatoare s-ar fi justificat.

Cum reclamantul este o persoană particulară, acesta reclamă o protecție ridică împotriva încercărilor de denigrare, ironizare sau afectare a imaginii venite din partea unor terțe persoane.

Instanța mai reține că prin e -mailul trimis și ajuns la cunoștința tuturor chiriașilor din cadrul Incubatorului de Afaceri pârâtul l-a pus într-o lumină defavorabilă pe reclamant pentru întrebările adresate administratorului imobilului, inducând ideea că un astfel de demers reprezintă o pierdere de vreme, care se situează sub un nivel de inteligență acceptabil.

Desigur nu este interzis persoanelor să-și exprime părerea sau opinia în legătură cu întrebările ridicate de alte persoane și care îi afectează în mod direct, însă dreptul lor la liberă exprimare nu este unul absolut, fiind datoare să folosească un limbaj adecvat și civilizat, fără a aduce atingere drepturilor altor persoane, știut fiind faptul că exercitarea unui drept încetează a mai fi de bună credință acolo unde începe exercitarea dreptului unei alte persoane.

Din acest punct de vedere instanța reține și principiile deduse din cauza C_____________ contra României, unde Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că reclamantul putea să își formuleze opiniile critice și astfel să contribuie la o discuție publică liberă asupra problemelor sindicale fără a folosi cuvântul „delapidator”, întrucât în acel moment interesul legitim al statului de a proteja reputația celor 3 cadre didactice nu ar fi intrat în conflict cu interesul reclamantului de a contribui la dezbaterea menționată mai sus.

Ținând cont de toate aceste elemente și potrivit criteriilor stabilite de CEDO, instanța constată că afirmațiile pârâtului făcute la adresa explicită a reclamantului prin răspunsul trimis prin e -mail la data de 13.10.2016 nu se încadrează în limitele acceptate într-o societate democratică, neputând fi justificate prin prisma art. 10 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare în cauză este îndeplinită prima condiție a angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, modul de exprimare și termenii folosiți reprezentând o conduită ilicită, prohibită de lege.

Instanța reține că în speță sunt îndeplinite și celelalte 3 condiții impuse de lege, respectiv existența unui prejudiciu cauzat demnității, reputației și imaginii reclamantului, în condițiile în care conținutul e -mailului a ajuns la cuno ștința tuturor chiriașilor din cadrul Incubatorului de Afaceri. Totodată vinovăția pârâtului este conturată de intenția cu care a urmărit lezarea imaginii și reputației reclamantului, iar legătura de cauzalitate este evidentă, rezultând din însăși conduita ilicită a acestuia.

Conform art. 253 C . civ. alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. civ., „cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:

b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.

De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive. ”

Pe cale de consecință, fiind întrunite toate elementele angajării răspunderii civile delictuale, instanța va obliga pârâtul să își ceară scuze față de reclamant prin trimiterea unui e -mail tuturor persoanelor care au primit e-mailul ini ț ial prin care a săvârșit fapta ilicită, și va acorda o reparație patrimonială, în completare, pentru asigurarea principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat de 1385 alin. (1) C. civ.

Referitor însă la cuantificarea prejudiciului moral adus unei persoane, așa cum s-a arătat în doctrină și jurisprudență, spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. Evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei - trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită, precum și de toate consecințele acesteia, relevate de probele administrate în cauză, răspunderea civilă delictuală fiind guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.

Nici sistemul legislativ românesc și nici normele la nivel european nu prevăd un mod concret care să asigure o repare deplină a acestora și, prin urmare, principiul reparării integrale a unui astfel de prejudiciu nu poate avea decât un caracter estimativ, în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.

La stabilirea sumei care să asigure reclamantului o justă reparare a imaginii și reputației, instanța constată că o valoare de 5.000 lei este disproporționată, având în vedere că faptele ilicite nu au avut un caracter repetitiv, pârâtul s-a prezentat în instanță și a încercat să ofere explicații pentru gestul său, iar prin admiterea primului capăt de cerere se asigură în mare parte repararea prejudiciului creat.

Având în vedere că valorile prejudiciate în prezenta cauză sunt valori ce nu pot fi cuantificate, precum și criteriile anterior amintite, instanța reține că acordarea unei sume de 1.500 lei reprezintă o reparare integrală a prejudiciului adus reclamantului, fiind de natură a compensa atingerea adusă dreptului reclamantului la demnitate, onoare și reputație.

Prin urmare, în temeiul art. 72, 75, 252, 253, 1349, 1357 și 1385 C . civ., art. 8 și 10 CEDO, instanța va admite în parte cererea formulată, va obliga pârâtul să își ceară scuze față de reclamant prin trimiterea unui e -mail tuturor persoanelor care au primit e-mailul ini ț ial prin care a săvârșit fapta ilicită, precum și la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei cu titlu de despăgubiri pentru încălcarea drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 alin. (2) C.pr.civ., instanța va lua act că reclamantul și -a rezervat dreptul de a cere cheltuieli de judecat ă pe cale separată și va respinge cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată pentru următoarele motive.

În situația admiterii în parte a cererii de chemare în judecată instanța trebuie să stabilească măsura în care părțile vor suporta cheltuielile de judecată efectuate în cadrul procesului, ținând cont de criterii precum utilitatea apărărilor invocate, culpa procesuală a fiecăreia dintre părți și proporția în care au fost admise pretențiile reclamantului.

Din acest punct de vedere se poate observa că prin întâmpinarea formulată pârâtul a solicitat respingerea în tot a acțiunii, susținând că nu ar fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că apărările sale nu pot fi considerate ca fiind determinante în pronunțarea prezentei soluții. Pe de altă parte admiterea în parte a pretențiilor solicitate cu titlu de despăgubiri pentru lezarea onoarei și demnității nu conduce automat la concluzia că reclamantul ar avea o culpă procesuală în purtarea litigiului, ținând cont că, așa cum s -a ar ătat mai sus, cuantificarea prejudiciului nu poate avea decât un caracter estimativ, în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.

În concluzie, chiar dacă pretențiile reclamantului au fost admise în parte, culpa procesuală care stă la baza acordării cheltuielilor de judecată aparține în totalitate pârâtului, astfel că acesta nu poate fi îndreptățit la recuperarea unor astfel de sume.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea formulată de reclamantul B______ F_____ D______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Manastur, nr. 12, jud. A___, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat O___ H_______ din Timișoara, _____________________. 1, _________________ , în contradictoriu cu pârâtul C___ D____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Dumbrăvița, ______________________. 48A, jud. T____.

Obligă pârâtul să își ceară scuze față de reclamant prin trimiterea unui e -mail tuturor persoanelor care au primit e-mailul ini ț ial prin care a săvârșit fapta ilicită.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.500 lei cu titlu de despăgubiri pentru încălcarea drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului.

Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.

Ia act că reclamantul și -a rezervat dreptul de a cere cheltuieli de judecat ă pe cale separată.

Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Judecătoria Timișoara.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 22.03.2017 .

Domenii speta

Spete similare