Partaj bunuri comune. Respingere solicitare reţinere cotă majorată la doobândirea bunurilor.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.11.2015 sub număr de dosar 4469/866/2015, reclamantul-pârât a solicitat, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă  , lichidarea regimului matrimonial, reținerea în favoarea sa a unei cote de contribuții de 90% la dobândirea bunurilor comune și partajarea acestor bunuri.

În motivare, reclamantul-pârât a arătat că, în timpul căsătoriei, a dobândit împreună cu pârâta-reclamantă un apartament, patru corpuri de bibliotecă, o canapea, două fotolii, un șifonier și un pat, o masă ovală și patru scaune din stejar, un aragaz, o mașină de spălat, un cuier și un suport de flori. Prin sentința civilă nr. 1875 din 08.10.2009 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți.

În ceea ce privește dobândirea apartamentului, acesta a fost achiziționat cu suma de bani provenită din vânzarea unei garsoniere, bun propriu. La contribuirea apartamentului, pârâta-reclamantă nu a avut nicio contribuție întrucât în perioada respectivă a avut numeroase zile de concediu fără salariu și ulterior s-a aflat în concediu de creștere a minorului  . Reclamantul-pârât a solicitat atribuirea bunului întrucât este pensionar, invalid-locomotor și nu are altă locuință.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În probațiune, reclamantul-pârât a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtei-reclamante și a probei cu înscrisuri, anexând cererii: sentința civilă nr. 1875 pronunțată la data de 08.10.2009 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 4241/866/2008 (f. 7-9), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10666 din 14.10.1994 de către Notariatul de Stat Pașcani (f. 10-11), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3176 din 15.08.1996 de către Biroul Notarului Public (f. 12-13), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3230 din 20.08.1996 de către Biroul Notarului Public (f. 14-15), tabele nominale cu locuitori sat, oraș, jud. Suceava cărora reclamantul-pârât le-a prestat munci agricole (f, 16-19), caracterizare (f. 20), adeverință venituri (f. 21), decizie medicală asupra capacității de muncă (f. 22), program recuperare (f. 23).

Prin încheierea din data de 07.01.2016 reclamantul-pârât a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata sumei de 2550 lei reprezentând 50% din taxa judiciară de timbru și eșalonarea diferenței de 2550 lei în 20 de rate lunare.

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea acțiunii și a înscrisurilor către pârâta-reclamantă, iar aceasta, în termenul acordat, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare, pârâta-reclamantă a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei care sunt apartamentul menționat, precum și unele din bunurile mobile, cu excepția unui șifonier, unui pat și a unui aragaz care sunt bunuri personale ale reclamantului-pârât. Începând cu anul 2001 reclamantul-pârât s-a înscris la cursurile unei facultăți, cheltuind mare parte din câștigurile sale  pentru taxe școlare. Pentru ca reclamantul-pârât să își poată termina facultatea au fost nevoiți să vândă autovehiculul care îl avea în proprietate și să contracteze un împrumut pe numele pârâtei-reclamante. Pe toată perioada căsătoriei, reclamantul-pârât a achitat pensie de întreținere și unui alt copil al său dintr-o căsătorie anterioară.

Pârâta-reclamantă a arătat că pe toată durata căsătoriei a fost încadrată în muncă  și a realizat venituri, fiind cea care a suportat mare parte din cheltuielile de întreținere, achiziționare a unor noi bunuri și renovare apartament. Aceasta a mai solicitat atribuirea în natură a imobilului, având în vedere că nu are o altă locuință la dispoziție, spre deosebire de reclamantul-pârât care locuiește în sat Corni, oraș Liteni, jud. Suceava. Este adevărat că reclamantul-pârât a avut în proprietate o garsonieră pe care a înstrăinat-o cu o sumă modică. Prețul real al apartamentului a fost de 18.000.000 lei vechi, plus 2.000.000 lei cheltuieli de autentificare, din care 4.500.000 lei prețul obținut de pârât pe garsoniera sa, 3.000.000 lei preț obținut prin vânzarea unor bunuri mobile de către pârâta-reclamantă, 1.000.000 lei obținuți din cedarea folosinței unui apartament din Panciu de către pârâta-reclamantă, 2.000.000 lei primiți de la părinții pârâtei-reclamante, 4.000.000 lei bani obținuți de la botezul minorului și diferența din diverse împrumuturi, achitate ulterior, în special din veniturile pârâtei-reclamante. În contract nu s-a menționat prețul real pentru a nu se achita taxe de autentificare foarte ridicate. În perioada 1997-2000 au fost efectuate o serie de îmbunătățiri ale apartamentului în măsură să sporească valoarea acestuia, iar pentru acest lucru au fost contractate împrumuturi achitate de către pârâta-reclamantă în mare parte. 

Separația în fapt a soților s-a produs în toamna anului 2007, iar în anul 2008 a fost introdusă acțiunea de divorț. Până în decembrie 2009 pârâta-reclamantă a fost cea care a achitat toate cheltuielile de întreținere aferente apartamentului, moment la care a refuzat să mai achite singură toate acesta cheltuieli. Ulterior, a început să achite toate acesta utilități. Din martie 2012 reclamantul-pârât a plecat definitiv din apartament.

Pe cale reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat să se constate că are o cotă de contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune și să se dispună obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 6.000 lei reprezentând ½ din datoriile achitate exclusiv de către pârâta-reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea reconvențională și întâmpinarea au fost întemeiate pe dispozițiile art. 357 și urm. Cod civil, art. 453 Cod procedură civilă.

În probațiune, pârâta-reclamantă a solicitat administrarea probelor cu interogatoriu, testimonială, expertiză de specialitate și înscrisuri.

În temeiul art. 201, alin. 2 Cod procedură civilă instanța a dispus comunicarea cererii reconvenționale și a întâmpinării către reclamantul-pârât, iar aceasta, în termenul acordat, a formulat răspuns la întâmpinare.

În cuprinsul răspunsului la întâmpinare reclamantul-pârât a arătat că pârâta-reclamantă în mod intenționat micșorează prețul garsonierei folosit la achiziționarea apartamentului afirmând că ar fi existat datorii la asociație, ori acest lucru nu avea cum să fie posibil în condițiile în care garsoniera fusese cumpărată cu 3-4 luni înainte de încheierea căsătoriei. Garsoniera vândută a fost renovată, în timp ce apartamentul achiziționat era în stare de degradare. În perioada respectivă, pârâta-reclamantă având grijă de minorul astfel că nu putea justifica alte venituri în afară de indemnizația de creștere a copilului. Pârâții acesteia din urmă nu au contribuit cu nimic la achiziționarea bunului în condițiile în care aceștia nu au fost de acord cu încheierea căsătoriei. Cu banii obținuți din vânzarea bunurilor de la Panciu, pârâta-reclamantă a cumpărat două fotolii și o masă.

Pârâta-reclamantă a efectuat un împrumut de 7000 lei la BCR.SA Pașcani și nu de 10.000 lei. Reclamantul-pârât a efectuat și el o descoperire de card pentru suma de 10.000 lei la BCR.SA Mangalia. În perioada 14.01.2008-02.07.2008 a transferat pârâtei-reclamante suma de 10.415 lei, fiind inclusă și suma reprezentând descoperirea de cont, astfel că se impune ca aceasta să plătească suma de 5207, 5 lei reprezentând jumătate din suma împrumutată.

De asemenea, începând cu luna mai 2012 pârâta-reclamantă a abuzat de dreptul de folosință al reclamantului-pârât asupra apartamentului astfel că se impune ca aceasta să plătească suma de 9200 lei reprezentând echivalentul chirie pe ultimele 46 de luni.

Prin încheierea din data de 28.04.2016 pârâta-reclamantă a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma eșalonării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4300 lei aferentă cererii reconvenționale în 20 de rate lunare a câte 215 lei fiecare.

Prin încheierea din data de 17.06.2016 reclamantul-pârât a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata sumei de 360,185 lei reprezentând 50% din taxa judiciară de timbru stabilită pentru capetele de cerere referitoare la restituire împrumut și contravaloare drept de folosință și eșalonarea diferenței de 360,185 lei în 6 de rate lunare.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate probele cu interogatoriile reclamantului-pârât (f. 9-11, vol. II) și pârâtei-reclamante (f. 12), testimonială cu martorii (f. 19-20, vol. II), (f. 52-53, vol. II), expertiză în specialitatea construcții și evaluare imobiliară (f. 59-81, vol. II) şi expertiză evaluare bunuri mobile (f. 38-74, vol. III).

Reclamantul – pârât a formulat concluzii scrise în cuprinsul cărora a arătat că încă dinainte de încheierea căsătoriei a fost proprietarul unui utilaj agricol – tractor şi a unei garsoniere. La aproximativ un an jumătate după încheierea căsătoriei a achiziţionat un apartament cu banii proveniţi din vânzarea garsonierei. Acest lucru a fost posibil întrucât garsoniera era renovată şi mobilată, iar apartamentul  achiziţionat era degradat. Martorii audiaţi în cauză au confirmat că achiziţionarea apartamentului a fost făcută în condiţiile menţionate. Renovarea şi utilarea apartamentului s-au făcut din banii proveniţi din munca în agricultură prestată de reclamantul-pârât, salariul său şi ajutorul oferit de părinţi. La aproximativ doi ani după achiziţionarea apartamentului pârâta-reclamantă a început să realizeze venituri din salarii. În anii 2007-2009 reclamantul-pârât a lucrat la Şantierul Naval Mangalia şi în perioada respectivă a transferat în contul fostei soţii suma totală de 10415 li. Acesta a mai arătat că nu are o casă de la ţară, iar un eventual drept de moştenire a fost cedat fratelui său.

Pârâta-reclamantă a formulat concluzii scrise în cuprinsul cărora a  reiterat aspectele susţinute prin întâmpinare şi cerere reconvenţională  respectiv faptul că imobilul pe care reclamantul-pârât l-a dobândit înainte de căsătorie era degradat şi vechi şi la data înstrăinării acestuia existau datorii importante la întreţinere. Pentru achiziţionarea apartamentului s-a folosit o mică sumă din cea rezultată în urma înstrăinării garsonierei, diferenţa fiind achitată de pârâta-reclamantă. Au fost efectuate o serie de lucrări de renovare a apartamentului cu banii obţinuţi de pârâta-reclamantă din salarii, dar şi din vânzarea de băuturi alcoolice provenite de la părinţii acesteia. Reclamantul a contribuit în mică măsura la întreţinerea familiei. Aceasta a mai arătat este despărţită în fapt de pârâtul-reclamant din 2007, data la care existau datorii la întreţinere de 12.000 lei. Pârâta-reclamantă a invocat puterea de lucru judecat a considerentelor sentinţei civile nr. 2471/29.09.2011 şi a deciziei civile nr. 385/05.06.2012 pron. în dosarul nr. 1167/866/2010. Pârâta-reclamantă a solicitat atribuirea imobilului motivat de faptul că nu are o altă locuinţă la dispoziţie.

Analizând actele și lucrările cauzei civile de față, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă s-au căsătorit la data de 15 februarie 1995. Căsătoria acestora a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 1875 pronunțată la data de 08.10.2009 de Judecătoria Pașcani în dosarul nr. 4241/866/2008, definitivă prin neatacare la data de 04.12.2009.

În drept, referitor la dispoziţiile legale în raport de care instanţă va aprecia caracterul de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, vor fi reținute disp. art. 30 şi următoarele din Codul familiei, având în vedere momentul încheierii căsătoriei (15.02.1995) şi, mai ales,  momentul dobândirii bunurilor comune (anterior anului 2011), astfel cum reiese din  disp. art. 6 din Cod civil coroborat cu art.5 alin. 2, art. 27, art. 33 şi urm. din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil.

Potrivit art. 30, alin. 1 și 3 din Codul familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobîndirii lor, bunuri comune ale soţilor. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.

În ceea ce privește noțiunea de datorie comună, instanța reține că art. 32 din Codul familiei enumeră patru astfel de categorii și anume: cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile lor comune, obligaţiile ce au contractat împreună, obligaţiile contractate de fiecare dintre soţi pentru împlinirea nevoilor obişnuite ale căsniciei și repararea prejudiciului cauzat prin însuşirea de către unul dintre soţi a unor bunuri proprietate publică, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soţilor.

Cu referire la data încetării regimului matrimonial, față de dispozițiile art. 36 Codul familiei, instanța reține că aceasta coincide cu data de rămânerii definitive a hotărârii de divorț, în speță 04.12.2009.

Față această dată, instanța este ținută a stabili care sunt bunurile comune ale foștilor soți, dar care sunt și datoriile acestora/drepturile de creanță pe care le au unul împotriva celuilalt. Nu prezintă relevanță care este data separației în fapt, traiul separat al soților putând avea importanță doar pentru stabilirea întinderii părții care i se cuvine fiecăruia dintre aceștia asupra tuturor bunurilor comune (Decizia de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 19 din 8 septembrie 1960).

Cu privire la bunurile comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, instanța reține că acestea sunt:

-Un apartament situat în, jud. Iași, dobândit de părți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3230 din 20.08.1996 de către Biroul Notarului Public (f. 14-15), în valoare de 25.332 euro conform raportului de expertiză construcții și evalare imobiliară (f. 59-81, vol. II);

-Patru corpuri de bibliotecă, în valoare de 420 lei;

-O canapea și două fotolii, în valoare de 300 lei;

-Un șifonier, în valoare de 90 lei;

-Un pat, în valoare de 190 lei;

-O masă ovală și patru scaune de stejar, în valoare de 270 lei;

-Un aragaz, în valoare de 210 lei;

-O mașină de spălat, în valoare de 30 lei;

-Un cuier, în valoare de 190 lei;

-Un suport de flori, în valoare de 110 lei;

Constată că valoarea masei bunurilor comune este de 25.332 euro și 1810 lei.

În cadrul procesului de partaj se stabilește și contribuția fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor comune, iar cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia, efectivă, reală, la dobândirea și la conservarea bunurilor.

Referitor la cota de contribuţia a soţilor la dobândirea bunurilor comune, din corelarea prevederilor art.30 alin.1 Cod familiei (potrivit cărora bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor) cu dispoziţiile art. 29 din Codul familiei (conform cărora soţii sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsniciei)  rezultă o prezumţia relativă de contribuţie egală a soţilor la dobândirea bunurilor comune care poate fi răsturnată prin orice mijloace de probă.

La stabilirea întinderii cotelor care le revin părţilor, instanța va ţine seama de contribuţia efectivă a fiecăruia dintre soţi la dobândirea bunurilor supuse partajului cu menţiunea că participarea codevălmaşilor se raportează la totalitatea bunurilor supuse împărţelii, iar nu la categorii de bunuri sau cu atât mai puţin la bunuri individual determinate, precum și la întreaga durata a căsătoriei.

Contribuția soților se stabilește nu numai în funcție de aportul de ordin material, ci și în funcție de munca prestată în gospodărie și pentru creșterea copiilor, ținându-se seama de orice împrejurări de natură să contribuie la determinarea corectă și echitabilă a participării soților la patrimoniul comun, cum ar fi și ajutorul primit din partea părinților soților.

Instanța reține că anterior încheierii căsătoriei, reclamantul-pârât era proprietar al unei garsoniere situate în municipiul Pașcani, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10666 din 14 octombrie 1994 de către Notariatul de Stat . La data de 18 august 1996 imobilul a fost înstrăinat conform contactului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3176 din 15.08.1996 de către Biroul Notarului Public (f. 12-13, vol. I) pentru un preț de 2.000.000 lei vechi.

La data de 20 august 1998 între , în calitate de vânzătoare și reclamantul-pârât  , căsătorit cu  , în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3230 din 20.08.1996 de către Biroul Notarului Public (f. 14-15, vol. I) având ca obiect apartamentul situat în  , jud. Iași. Prețul acestui apartament a fost stipulat la suma de 2.000.000 lei.

În ceea ce privește prețul plătit pentru apartamentul în discuție, instanța reține considerentele sentinței civile nr. 24171 pronunțată de Judecătoria Pașcani la data de 29 septembrie 2011 în dosarul nr. 1167/866/2010 și ale deciziei civile nr. 385 pronunțată de Tribunalul Iași la data de 05 iunie 2012 în același dosar, în cuprinsul cărora s-a menționat că pentru imobilul achiziționat s-a achitat în fapt un preț mult mai mare.

În realitate, sumele trecute în niciunul din contractele de înstrăinare menționate anterior nu fac dovada prețului real al imobilelor. De asemenea, este evident că prețul unei garsoniere este inferior unui apartament cu două camere.

Instanța reține că apartamentul în discuție a fost achitat doar parțial cu suma provenită din vânzarea garsonierei reclamantului-pârât, diferența fiind achitată de ambele părți.

Prețul de 18.000.000 lei vechi achitat pentru apartamentul în discuție este confirmat de martorii (f. 20 și 53 vol. II) care cunosc aceste aspect de la însăși vânzătoarea acestui imobil.

Instanța reține că și pârâta-reclamantă a contribuit cu bani la achiziționarea imobilului, în speță cu suma de 3.000.000 lei vechi obținută din vânzarea unor bunuri mobile personale (fapt recunoscut chiar de reclamantul-pârât în răspunsul la întâmpinare, deși a menționat că ar fi fost achiziționate alte bunuri cu prețul obținut) și cedarea dreptului de folosință asupra unui imobil.

După achiziționarea apartamentului, părțile au realizat îmbunătățiri ale acestuia, în speță au schimbat tâmplăria, fapt confirmat de martorul (f. 52, vol. II) care a fost executantul acestor lucrări, au montat parchet, gresie și faianță, aspect relatat și de martorul (f. 20, vol. II).

Din carnetul de muncă al reclamantului-pârât depus la dosarul cauzei (f. 122-138, vol. II), instanța reține că aceasta a lucrat în perioada 1995-30.08.2004 la Depoul Pașcani, interval în care au existat trei perioade scurte de suspendare a contractului individual de muncă. Începând cu 15.10.2007 reclamantul-pârât a lucrat la Daewoo Mangalia până la data de 18.02.2009. Ulterior, reclamantul-pârât a mai lucrat încă 6 luni la SC.GEMITE ROMÂNIA.S.R.L. De asemenea, instanța reține că reclamantul-pârât a avut în posesia sa și un tractor pe care l-a folosit la muncile agricole obținând venituri și din aceste activități, fapt confirmat și de martorul (f. 19, vol. II).

În ceea ce o privește pe pârâta-reclamantă, conform copiei carnetului de muncă aparținând acesteia (f. 224-232, vol. II) la momentul încheierii căsătoriei aceasta era încadrată în muncă la Întreprinderea de Tricotaje Panciu, unde a lucrat până la data de 01.07.1998. Ulterior, la data de 21.09.1998 s-a angajat la SC de Industrializare a Cărnii KOSAROM Pașcani.S.A., unde lucrează și în prezent.  De asemenea, în ceea ce o privește pe aceasta, instanța reține că pe parcursul căsătoriei a obținut venituri suplimentare din activitățile de croitorie desfășurate acasă, conform celor relatate de martorii  .

Față de aceste aspecte, instanța reține că ambele părți au lucrat în timpul căsătoriei și nu au existat diferențe foarte mari între veniturile realizate de acestea.

Cu privire la solicitarea reclamantului-pârât de a se reține în favoarea sa o contribuție de 90% la dobândirea bunurilor comune instanța reține că aceasta este neîntemeiată. Chiar dacă parte din prețul achitat pentru apartamentul părților a provenit din vânzarea garsonierei bun propriu al reclamantului-pârât, contribuția la dobândirea bunurilor comune se stabilește prin raportare la toate bunurile comune dobândite și la întreaga durată a căsătoriei.

Faptul că reclamantul-pârât ar fi putut avea contribuție mai mare decât pârâta-reclamantă doar la dobândirea apartamentului nu justifică o astfel de cotă în condițiile în care ulterior apartamentul a suferit o serie de îmbunătățiri efectuate de ambele părți și, de asemenea, s-au dobândit și bunuri mobile de către ambele părți.

Un aspect important este reprezentant și de maniera în care părțile au efectuat cheltuieli de-a lungul căsătoriei. În timp ce nu s-a dovedit că pârâta-reclamantă ar fi efectuat cheltuieli foarte ridicate în scopuri personale, reclamantul-pârât a efectuat astfel de cheltuieli și anume taxele de școlarizare plătite (113-127, vol. II ds. 1167/866/2010). Nu se contestă importanța efectuării acestor cursuri pentru reclamantul-pârât, însă trebuie avut în vedere faptul că, în timp ce resursele financiare ale acestuia erau alocate acestor activități, pârâta-reclamantă suporta cheltuielile legate de căsătorie.

În schimb, nici pârâta-reclamantă, la rândul ei, nu a făcut dovada faptului că ar fi realizat venituri superioare reclamantului-pârât care să justifice reţinerea unei cote majorate în favoarea sa.

Față de aceste aspecte, instanța va constata că părțile au avut contribuții egale la dobândirea bunurilor comune.

Potrivit art. 988 Cod procedură civilă la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea.

Faţă de dispoziţiile legale enunţate, în analiza criteriilor enumerate, instanţa reţine că, deşi reclamantul-pârât susţine că nu deţine o altă locuinţă în proprietate, se constată că acesta locuieşte din luna mai a anului 2012 în sat Corni, nr. 249, oraş Liteni, jud. Suceava, adresă ce figurează ca şi domiciliu al acestuia inclusiv în cartea de identitate. Conform certificatului de moştenitor nr. 31/06.11.2014 emis de Biroul Individual Notarial (f. 118, vol. I) reclamantului-pârât îi revine o cotă de ½ din una casă de locuit şi anexe gospodăreşti situate în sat  , oraş  , jud. Suceava de pe urma defuncţilor şi .  Deşi acesta a susţinut că ar fi cedat fratelui său, , cota sa de moştenire, nu a făcut dovada acestui fapt. Având în vedere că de aproximativ cinci ani reclamantul-pârât locuieşte efectiv în casa părintească fără a face dovada faptului că a fost împiedicat în vreun fel să ocupe aceste imobile, se poate presupune în mod rezonabil, raportat şi la cota sa de moştenire, că se poate folosi în continuare de acestea.

În ceea ce o priveşte pe pârâta-reclamantă nu s-a făcut dovada faptului că aceasta ar mai deţine vreun alt imobil în proprietate.

De asemenea, un alt aspect care prezintă relevanţă este legat de faptul că atât anterior desfacerii căsătoriei, cât şi ulterior pârâta-reclamantă a fost cea care s-a ocupat de utilizarea şi conservarea imobilului în sensul că a achitat marte parte din datoriile acumulate la întreţinere, evitând astfel posibilitatea ca imobilul să fie executat silit pentru aceste sume, în timp ce reclamantul-pârât nu s-a preocupat de acest aspect.

 Mai mult decât atât, în analizarea criteriului referitor la domiciliul şi ocupaţia părţilor, instanţa reţine că reclamantul-pârât îşi are stabilit domiciliul în sat Corni, nr. 249, oraş Liteni, jud. Suceava şi este pensionat medical, în timp ce pârâta-reclamantă îşi are domiciliul în imobilul situat în , jud. Iași şi este angajată în cadrul SC de Industrializare a Cărnii KOSAROM Pașcani.S.A.

Faţă de toate aceste aspecte, instanţa reţine că pârâta-reclamantă întruneşte condiţiile pentru atribuirea bunului imobil, sens în care instanţa va dispune ieşirea părţilor din indiviziune şi partajul judiciar prin atribuirea către aceasta a următoarelor bunuri mobile şi imobile:

- Un apartament situat în , jud. Iași, dobândit de părți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3230 din 20.08.1996 de către Biroul Notarului Public , în valoare de 25.332 euro conform raportului de expertiză construcții și evaluare imobiliară ;

-Patru corpuri de bibliotecă, în valoare de 420 lei;

-O canapea și două fotolii, în valoare de 300 lei;

-Un șifonier, în valoare de 90 lei;

-Un pat, în valoare de 190 lei;

-O masă ovală și patru scaune de stejar, în valoare de 270 lei;

-Un aragaz, în valoare de 210 lei;

-O mașină de spălat, în valoare de 30 lei;

-Un cuier, în valoare de 190 lei;

-Un suport de flori, în valoare de 110 lei;

Va constată că valoarea lotului atribuit pârâtei-reclamantei este de 25.332 euro și 1810 lei şi, pentru egalizarea loturilor, va obliga pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 12.666 euro (echivalentul în lei la data plăţii) şi a sumei de 905 lei cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei

*

Instanța reține că pârâta-reclamantă a solicitat prin cererea reconvențională obligarea reclamantului-pârât la plata a ½ din suma de 12.000 lei reprezentând datorii comune achitate exclusiv de către ea.

Pârâta-reclamantă a menționat că reclamantul-pârât a plecat din apartamentul bun comun în luna martie 2012, moment la care figura suma indicată ca și datorie la utilități, sumă ce a fost achitată de pârâta-reclamantă în tranșe, până în primăvara anului 2015. 

Reclamantul-pârât menționează că a părăsit domiciliul comun la data de 07 mai 2012, în urma unui conflicte cu pârâta-reclamantă.

Având în vedere că data menționată de reclamantul-pârât este mai exactă în ceea ce privește părăsirea imobilului din Pașcani, instanța o va reține pe aceasta.

Analizând tabelul de calcul de la f. 236-239, vol. II, instanța reține că la data de 31.05.2015 părțile figurau cu o restanță de 5384,99 lei la R.A.G.C.L. Pașcani reprezentând energie termică.

Instanța reține că pârâta-reclamantă a depus la dosarul cauzei o serie de chitanțe (f. 240-246, vol. II) ulterioare lunii mai 2012, prin intermediul cărora a efectuat o serie de plăți către R.A.G.C.L. Pașcani. Deși chitanțele menționate însumează suma de 9843 lei, instanța reține că sumele reprezentând contravaloarea energie termică furnizate ulterior lunii mai 2012 nu pot fi puse în sarcina reclamantului-pârât în condițiile în care acesta nu mai locuia în apartament și, implicit, nu mai beneficia de aceste servicii.

Față de acesta aspecte, instanța va reține suma de 5384,99 lei, sumă ce include contravaloare energie termică furnizată în timpul căsătoriei părților, dar și ulterior desfacerii căsătoriei acestora. Instanța reține că reclamantul-pârât nu a făcut dovada faptului că ar fi achitat ulterior lunii mai 2012 vreo sumă de bani către R.A.G.C.L. Pașcani.

În ceea ce privește chitanțele depuse la pârâta-reclamantă în dosarul nr. 4241/866/2008 (f. 107-123) emise de RAGCL Pașcani, Asociația de locatari nr. 8, E-ON Moldova, Direcția Apă-Canal PAșcani și SC. Burtilă&Co Electron.SRL, acestea nu vor fi reținute întrucât reprezintă cheltuieli efectuate în timpul căsătoriei (perioada 14.03.2007- 28.11.2008) astfel că, indiferent de cine efectuează plata, aceasta nu este îndreptățit la restituire fiind vorba cheltuieli inerente ale căsătoriei, care au fost avute în vedere şi la determinarea cotelor părţilor la dobândirea bunurilor comune.

Instanța mai reține că și reclamantul-pârât a depus o serie de chitanțe (f. 128-135, vol. I, ds. 1167/866/2010) ce atestă efectuarea unor plăți reprezentând contravaloare energie electrică, cheltuieli comune Asociația de proprietari, impozit pe clădiri, apă și canalizare ce însumează o valoare de 661,57 lei, fiind, de asemenea, înlăturate cele ce atestă plăți efectuate în timpul căsătoriei (anterior datei de 04.12.2009).

Pentru aceleași considerente, nu vor fi reținute nici chitanțele de la f. 40-41, vol. II, ds. 1167/866/2010. În schimb, vor fi reținute chitanțele de la f. 43, 64, 65, 67, 69-70, 94, 102, 128  același dosar pentru suma totală de 595.35 lei, sumă achitată tot de către pârâta-reclamantă  . De asemenea, va fi reținută și suma de 795,44 lei achitată de către pârâta-reclamantă cu titlu de impozit pe clădiri (chitanțe f. 169-175, vol. II) având în vedere că, deși s–a dispus desfacerea căsătoriei, coproprietarii au obligația de a suporta în mod egal aceste cheltuieli. Nu a fost reținută chitanța emisă la data de 30.01.2008 întrucât impozitul atestat de către aceasta a fost plătit în timpul căsătoriei. 

Instanța reține că indiferent dacă părțile erau sau nu căsătorite, în condițiile în care ambele locuiau în imobilul din , jud. Iași, aveau obligația de a achita serviciile de care au beneficiat. Indiferent de cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, părțile sunt obligate să achite aceste cheltuieli în cuantum de 50% în condițiile în care nu se poate afirma că una din ele a beneficiat de servicii într-o măsură mai mare sau mai mică decât cealaltă.

Având în vedere toate acesta aspecte, instanțe reține că pârâta-reclamantă a achitat suma totală de 6775,78 lei reprezentând cheltuieli cu utilități și impozit de clădiri, în timp ce reclamantul-pârât a efectuat cheltuieli în valoare de 661,57 lei.

Față de aceste aspecte, va obliga reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 3057,105 lei reprezentând jumătate din cheltuielile comune, cu reținerea faptului că a achitat și el suma de 661,57 lei.

*

Cu privire la solicitarea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei-reclamante la plata sumei de 9200 lei reprezentând contravaloarea drept de folosință asupra apartamentului, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată.

Instanța reține că deși căsătoria părților a fost desfăcută, acestea își păstrează calitatea de coproprietari al imobilului în discuție până la ieșirea din indiviziune și partajul efectiv. Față de această calitate, fiecare parte are dreptul de a folosi imobilul. Faptul că reclamatul-pârât a înțeles să părăsească imobilul în urma unor presupuse conflicte cu pârâta-reclamantă nu justifică solicitarea sa. Chiar și în situația în care pârâta-reclamantă s-ar fi opus revenirii sale la domiciliul comun, acesta ar fi avut la îndemână o serie de remedii juridice pentru reintegrarea sa, remedii de care nu a înțeles să se folosească. Cu atât mai mult, nu s-a făcut dovada faptului că pârâta-reclamantă i-ar fi refuzat efectiv accesul în imobil.

Cu privire la susținerea reclamantului-pârât în sensul că pârâta-reclamantă a folosit inclusiv jumătatea  sa din dreptul de folosință asupra imobilului, va fi avut în vedere faptul că dreptul de proprietate pe cote părți/în devălmășie aparține concomitent mai multor titulari, fracționarea fiind realizată doar la nivel abstract, nu și material. Pârâta-reclamantă nici nu ar fi avut cum să se folosească doar de jumătate din apartament. Mai mult decât atât, fiecare coproprietar are dreptul de a se folosi de întregul bun.

Având în vedere aceste aspecte, instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei-reclamante la plata sumei de 9200 lei reprezentând drept de folosință asupra apartamentului.

*

Se constată că reclamantul-pârât a solicitat obligarea pârâtei-reclamante la plata sumei de 5207 lei reprezentând jumătate din suma transferată acesteia în cont în perioada 14.01.2008-02.07.2008.

Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei se constată că pârâta-reclamantă a încheiat un contract de credit în la data de 20.02.2006 având ca obiect suma de 6000 lei și contractul de credit nr. 1600 din 20.06.2007, având ca obiect suma de 10.000 lei (f. 217-224, vol. I). Aceasta a făcut dovada achitării unor rate aferente creditelor cu o serie de chitanțe depuse la dosarul cauzei emise pe numele său (f. 148-168, vol. II).

Reclamantul-pârât a încheiat, la rândul său, la data de 02.07.2008 contractul de credit nr. 2008533869 (f. 145-146, vol. I) având ca obiect acordarea unui plafon maxim de 10.000 lei de descoperit de cont individual.

În aceeași zi, la ora 16:42 a fost plătită  la BCR Mangalia o rată a creditului contractat de către pârâta-reclamantă în valoare de 8.601 lei (f. 166, vol. II).

De asemenea, instanța mai reține că în perioada 14.01.2008-02.07.2008 au fost achitate o serie de rate aferente creditului contractat de către pârâta-reclamantă la agenții BCR.S.A din Mangalia sau din București (f. 78, 94-98, 100-101 ds. 7241/866/2008). Valoarea totală a ratelor achitate la agențiile din București și Mangalia a fost de 10.415 lei.

În ceea ce privește aceste ordine de plată, în cuprinsul celor depuse de reclamantul-pârât, în dreptul rubricii privind semnătura solicitant, apare numele  , în timp ce în cele depuse de pârâta-reclamantă la filele 78, 94-98, 100-101 ds. 4241/866/2008 nu apare nicio semnătură sau apare cel mult o semnătură indescifrabilă. De asemenea, semnătura care apare pe ordinele de plată emise la Mangalia este totală diferită față de cea cuprinsă în ordinele de plată emise la agenția BCR.SA din Pașcani (spre exemplu f. 76, 77 dosar nr. 441/866/2008).

Deși în cuprinsul acestor chitanțe se menționează că este cea care a făcut plățile ratelor, având în vedere că aceste chitanțe au fost emise de BCR.SA Mangalia sau București în perioada în care reclamantul-pârât lucra în Mangalia, față de faptul că pârâta-reclamantă a susținut mereu că s-a despărțit în fapt de reclamantul-pârât în anul 2007, având în vedere că nu a făcut dovada faptului că s-a aflat în aceste orașe în perioada respectivă, iar conform fluturașilor de salariu de la f. 56-58 ds. 1167/866/2010, vol. II, în ianuarie-august 2008 pârâta-reclamantă a lucrat program normal la SC.KOSAROM.S.A., instanța va reține că plățile în valoare de 10.415 lei au fost făcute de către reclamantul-pârât, iar plata în valoare de 8.601 lei provine din descoperitul de cont al acestuia.

Instanța reține că acest credit aferent contractului de credit nr. 2008533869/02.07.2008 contractat de reclamantul-pârât face parte din categoria datoriilor comune prevăzute de art. 32, lit. c) Codul familiei.

Ceea ce prezintă importanță este cuantumul acestei datorii la data încetării regimului matrimonial și anume 04.12.2009 și nu sumele de bani achitate de către reclamantul-pârât pe parcursul căsătoriei.

Conform extrasului de cont emis la data de 03.01.2010 de la f. 46 ds 1167/866/2010 reclamantul-pârât figurează pentru perioada 01.10.2009-31.12.2009 cu un plafon de descoperit cont de 9800,30 lei.

Având în vedere că aceasta reprezintă o datorie comună a soților, instanța reține că pârâta-reclamantă este obligată să suporte ½ din această datorie, sens în care o va obliga pe aceasta la plata către reclamantul-pârât a sumei de 4900,15 lei.

*

Cu privire la cheltuielile de judecată, constată că reclamantul-pârât a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata sumei de 2910,185 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi eşalonare pentru diferenţa de 2910,185 lei, achitând conform chitanţelor de la f. 37-50, 86-88, 115, 119 vol. II, f. 3, 5, 77-79 vol. III suma de 2931 lei. De asemenea, reclamantul-pârât a mai suportat şi alte cheltuieli de judecată în cuantum de 1372 lei reprezentând onorarii experţi şi emitere certificat OCPI.

 În privinţa pârâtei-reclamante, instanţa reţine că aceasta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma eşalonării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4300 lei, din care pârâta-reclamantă a achitat suma de 3870 lei conform chitanţelor de la f. 202, 225, 240, vol. I, f. 21, 51, 57, 89, 251 vol. II şi f. 6, 75-76, 83 şi 95 vol. III.

Faţă de dispoziţiile art. 50 ind. 2 din OUG nr. 51/2008 (în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public),  instanţa va obliga pe reclamantul-pârât la plata către stat a sumei de 2529,185 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat prin încheierea din 07.01.2016, fiind dedus ceea ce s-a achitat suplimentar.

Cu privire la ajutorul public judiciar acordat reclamantului prin încheierea din 17.06.2016, având în vedere că a fost respins capătul de cerere pentru care s-a stabilit acest timbraj, în temeiul art. 19, alin. 1 din OUG nr. 51/2008, instanţa va dispune ca suma de 360,185 lei să rămână în sarcina statului.

Cu privire la celelalte cheltuieli de judecată efectuate de părţi, având în vedere că în procesele de partaj, părţile sunt şi reclamanţi şi pârâţi, ele suportă împreună cheltuielile de judecată, în afară de cele provocate prin cereri neîntemeiate ale uneia din părţi, acestea având o dublă calitate, iar soluţia de ieşire din indiviziune este deopotrivă în interesul tuturor. Reţinând că obiectul acţiunii este indivizibil, se impune suportarea cheltuielilor de judecată în raport de valoarea pretenţiilor admise şi potrivit cu cota de 1/2 ce revine fiecăruia.

Constatând că reclamantul-pârât a suportat un timbraj total de 5345 lei (pentru capetele de cerere admise – 5100 lei partaj şi 245 lei pentru capătul de cerere referitor la restituire împrumut – calculat în măsura admiterii), iar pârâta reclamantă un timbraj de 4300 lei, va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părţi constând în taxe judiciare de timbru până la concurenţa sumei de 4300 lei şi va obliga pârâta-reclamantă la plata către reclamantul – pârât a sumei de 522,50 lei.

De asemenea, va obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 686 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorarii experţi şi alte cheltuieli.

Cu privire la solicitarea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantului-pârât la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat instanţa o va respinge ca neîntemeiată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat, în decizia de speţă 1378/03.04.2010 că onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Acest raţionament se justifică prin faptul că instanţa va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăţilor, iar hotărârea instanţei reprezintă înscris justificativ şi poate fi pusă în executare silită de către partea care a avansat aceste cheltuieli.

Analizând conţinutul celor două chitanţe depuse la dosarul cauzei, se constată că în cuprinsul cestora se menţionează doar onorariu avocat, fără menţionarea numărului contractului de asistenţă juridică, a  numărului dosarului pentru care s-au făcut aceste plăţi sau a datei la care s-au făcut aceste plăţi. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul-pârât  , în contradictoriu cu pârâta-reclamantă  .

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de  pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantul-pârât  .

Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de ½ fiecare, următoarele bunuri:

-Un apartament situat în , jud. Iași, dobândit de părți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3230 din 20.08.1996 de către Biroul Notarului Public, în valoare de 25.332 euro conform raportului de expertiză construcții și evaluare imobiliară  ;

-Patru corpuri de bibliotecă, în valoare de 420 lei;

-O canapea și două fotolii, în valoare de 300 lei;

-Un șifonier, în valoare de 90 lei;

-Un pat, în valoare de 190 lei;

-O masă ovală și patru scaune de stejar, în valoare de 270 lei;

-Un aragaz, în valoare de 210 lei;

-O mașină de spălat, în valoare de 30 lei;

-Un cuier, în valoare de 190 lei;

-Un suport de flori, în valoare de 110 lei;

Constată că valoarea masei bunurilor comune este de 25.332 euro și 1810 lei.

Dispune ieşire din indiviziune şi partajul judiciar, după cum urmează:

Atribuie în natură pârâtei-reclamante  :

-Un apartament situat în , jud. Iași, dobândit de părți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3230 din 20.08.1996 de către Biroul Notarului Public , în valoare de 25.332 euro conform raportului de expertiză construcții și evaluare imobiliară ;

-Patru corpuri de bibliotecă, în valoare de 420 lei;

-O canapea și două fotolii, în valoare de 300 lei;

-Un șifonier, în valoare de 90 lei;

-Un pat, în valoare de 190 lei;

-O masă ovală și patru scaune de stejar, în valoare de 270 lei;

-Un aragaz, în valoare de 210 lei;

-O mașină de spălat, în valoare de 30 lei;

-Un cuier, în valoare de 190 lei;

-Un suport de flori, în valoare de 110 lei;

Constată că valoarea lotului atribuit pârâtei-reclamantei este de 25.332 euro și 1810 lei.

Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 12.666 euro (echivalentul în lei la data plăţii) şi a sumei de 905 lei cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei.

Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 3057,105 lei reprezetând ½ din cheltuieli comune achitate exclusiv de către aceasta.

Respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantului-pârât de obligare a pârâtei-reclamante la plata sumei de 9200 lei reprezentând contravaloare drept de folosință asupra apartamentului.

Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 4900,15 lei reprezentând jumătate din valoarea contractului de credit nr. 2008533869 din 02.07.2008 încheiat de reclamantul-pârât cu Banca Comercială Română.S.A.

Obligă reclamantul–pârât la plata către stat a sumei de 2529,185 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat prin încheierea din 07.01.2016.

Suma de 360,185 lei de care a fost scutit reclamantul-pârât prin încheierea din 17.06.2016 rămâne în sarcina statului.

Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părţi constând în taxe judiciare de timbru până la concurenţa sumei de 4300 lei şi obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantul – pârât a sumei de 522,50 lei.

Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 686 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorarii experţi şi alte cheltuieli.

Respinge ca neîntemeiată solicitarea pârâtei-reclamantei de obligare a pârâtului-reclamant la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23.11.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare