Art. 228 alin. 1 lit. b C.p.p. cu aplic. Art. 41 alin. 1 C.p.p., art. 48 rap. la art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b C.p.p.

Conţinut speţă: regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de alin.1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de trei (3) luni aplicată prin Sentinţa Penală nr.din 2013, raportat la prevederile art. art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 şi la prevederile art.83 alin.1 şi 4 din Codul Penal din 1969.

În baza art.396 alin.2 CPP raportat la art.83 alin.1 din Codul Penal din 1969 instanţa urmează să cumuleze pedeapsa de un (1) an  închisoare stabilită pentru infracţiunea ce face obiectul prezentului dosar cu pedeapsa de trei (3) luni închisoare dispusă prin Sentinţa Penală nr. din 2013, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de un (1) an şi trei (3) luni închisoare.

Jurisprudenţă: furt, tăinuire.

Instituţie: Judecătoria Moldova Nouă.

Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor K.E. trimis în judecată pentru infracţiunea prev.şi ped.de art.228 al.1 şi 229 alin.1 lit. b CP cu aplicarea art.41 alin.1 CP şi O.Ş.M. trimis în judecată pentru infracţiunea  prev. şi ped. de art.48 rap.la art. 228 alin.1, 229 alin.1 lit.b CP.

S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare a instanţei că:

În data de 14.12.2014, partea vătămată P.V. a sesizat organele de cercetare penala asupra faptului că în urmă cu circa două luni şi jumătate de la sălaşul său situat la circa 5 km de satul în care locuieşte i-au fost furate un număr de 10 ovine indicând ca posibili autori pe susnumiţii inculpaţi.

În aceeaşi zi  (data sesizării) partea vătămată  însoţită de organele de poliţie şi de martorii P.M., P.D., P.V. s-au deplasat la domiciliul inculpatului O.Ş.M. unde, în prezenţa acestuia, şi-a descoperit cele 10 ovine furate pe care le-a recunoscut ca fiind ale sale, deşi din urechi le fuseseră extrase crotaliile cu numerele de identificare, fiind restituite părţii vătămate.

Din cercetări a rezultat faptul că cele 10 ovine au fost furate de către inculpatul K.E. care le-a transportat cu un atelaj hipo la domiciliul inculpatului O.Ş.M., unde de îndată le-a îndepărtat crotaliile din urechi pe care le-a distrus spre a face imposibilă identificarea animalelor. Iniţial inculpatul O.Ş.M. nu a recunoscut fapta sa de complicitate, dar, ulterior, văzând faptul că partea vătămată şi-a recunoscut fără ezitare ovinele, a declarat că cele 10 ovine i-au fost aduse de către inculpatul K.E.

Din declaraţia părţii vătămate, cât şi a soţiei acestuia P.V. a rezultat faptul că inculpatul K.E. a insistat pe lângă familia părţii vătămate să nu formuleze plângere penala împotriva sa pentru furtul comis, să fie iertat de către aceştia, că altfel va face puşcărie. Inculpatul K.E. este recidivist conform fişei de cazier.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: plângere şi declaraţii parte vătămată, declaraţii inculpaţi, procese verbale de confruntare, proces verbal de constatare, adresa emisă de primărie, proces verbal de restituire ovine, fişa cazier judiciar.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moldova Nouă.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 22.03.2016, definitivă, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Prin încheierea din data de 09.08.2016 s-a dat citire actului de sesizare a instanţei, iar inculpatul O.Ş.M. a solicitat ca judecarea sa să aibă loc in procedura simplificata.

Prin sentinţa penală pronunţată în dosar, Judecătoria Moldova Nouă a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul K.E. a fost trimis în judecată. În baza art.386 alin.1 CPP a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul O.Ş.M. a fost trimis în judecată din complicitate la „furt calificat”, faptă prevăzută de art.48 raportat la art.228 alin.1 şi art.229 alin.1 lit. b) Cod Penal, în infracţiunea de „tăinuire”, faptă prevăzută de art.270 Cod Penal. În baza art.396 alin. 1 şi 2 CPP a condamnat pe inculpatul K.E., la pedeapsa de un (1) an şi şase (6) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „furt calificat” în luna octombrie 2014, faptă prevăzută de art. 228 alin.1 şi art.229 alin.1 lit. b) din Codul Penal din 1969, cu aplicarea art.41 din aceeaşi lege. În baza art.67 alin.1 Cod Penal raportat la art.66 alin.1 lit. a) şi b) Cod Penal a interzis inculpatului K.E. cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat în condiţiile prevăzute de art.68 alin.1 lit. c) Cod Penal. În baza art.404 alin.5 CPP şi art.65 alin.1 Cod Penal raportat la art.66 alin.1 lit. a) şi b) Cod Penal a interzis inculpatului K.E. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitare drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat în condiţiile prevăzute de art.65 alin.3 Cod Penal. În baza art.83 alin.1 din Codul Penal din 1969 a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de trei (3) luni închisoare aplicată inculpatului K.E. prin Sentinţa Penală nr.52/23.04.2013 pronunţată de către Judecătoria Moldova Nouă, definitivă prin nerecurare la data de 08.05.2013. În baza art.396 alin.2 CPP raportat la art.83 alin.1 din Codul Penal din 1969 a cumulat pedeapsa de un (1) an şi şase (6) luni închisoare stabilită pentru infracţiunea ce face obiectul prezentului dosar cu pedeapsa de trei (3) luni închisoare dispusă prin Sentinţa Penală nr.52/23.04.2013, urmând ca inculpatul K.E. să execute pedeapsa finală de un (1) an şi nouă (9) luni închisoare. În baza art.45 alin.1 Cod Penal aplică inculpatului K.E. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat în condiţiile prevăzute de art.68 alin.1 lit. c) Cod Penal pe lângă pedeapsa principală de un (1) an şi nouă (9) luni închisoare. În baza art.45 alin.1 şi alin.5 Cod Penal a aplicat inculpatului K.E. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat în condiţiile prevăzute de art.68 alin.1 lit. c) Cod Penal pe lângă pedeapsa principală un (1) an şi nouă (9) luni închisoare. În baza art.396 alin.1 şi 10 CPP, a stabilit în sarcina inculpatului O.Ş.M., pedeapsa de opt (8) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „tăinuire” în luna octombrie 2014. În baza art.396 alin.4 CPP raportat la art.83 al.1 şi art.84 Cod Penal a dispus amânarea aplicării pedepsei de opt (8) luni închisoare pentru un termen de supraveghere de doi (2) ani. În baza art.85 alin.1 Cod Penal instanţa a obligat inculpatul O.Ş.M. să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate acesta; b) Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) Să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; d) Să comunice schimbarea locului de muncă; e) Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă. În baza art.86 alin.1 Cod Penal a obligat inculpatul O.Ş.M. ca pe durata termenului de supraveghere să comunice Serviciului de Probaţiune datele prevăzute la art.85 alin.1 lit. c) – e) Cod Penal. În baza art.404 al.3 raportat la art.88 al.1 şi 3 Cod Penal a atras atenţia inculpatului O.Ş.M. că, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere sau săvârşirii de noi infracţiuni, se va dispune revocarea amânării aplicării pedepsei. În baza art.398 raportat la art.274 al.1 CPP  a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor avansate de stat în cuantum de 500 lei fiecare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul K.E., solicitând achitarea in temeiul art. 16 al.1 lit.c C.P.P., întrucât nu exista probe care sa dovedească fapta.

In cauză au fost audiaţi inculpatul K.E., partea civilă P.V., si O.Ş.M., in calitate de martor. 

 Prin decizia penală nr. 1027/A din 25 septembrie 2017 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul, a desfiinţat sentinţa penală nr. 15 din 21.02.2017 pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Moldova Nouă, menţinând probele administrate în cauză. A arătat ca in speţă a operat efectul nulităţii absolute asupra întregii hotărâri judecătoreşti, fiind extinse efectele apelului declarat de inculpatul K.E. si asupra situaţiei inculpatului O.Ş.M..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moldova Nouă.

Procedând la rejudecarea cauzei după trimitere  instanţa a procedat la  audierea inculpatului  K.E., inculpatului O.Ş.M. şi parţii vatamate P.V..

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

 Instanţa va analiza necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul K.E. a fost trimis în judecată, pusă în discuţia părţilor din oficiu, din infracţiunea de „furt calificat”, faptă prevăzută de art.228 alin.1 şi art.229 alin.1 lit.b) Cod Penal cu aplicarea art.41 Cod Penal, în infracţiunea de „furt calificat”, faptă prevăzută de art.228 alin.1 şi art.229 alin.1 lit.b) Cod Penal, cu aplicarea art.44 Cod penal.

In conformitate cu dispoziţiile art.44 Cod penal „exista pluralitate intermediara de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare si pana la data la care pedeapsa este executata sau considerata ca executata, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune si nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidiva”.

Din fişa de cazier a inculpatului rezultă că prin Sentinţa Penală nr.52/23.04.2013 pronunţată de către Judecătoria Moldova Nouă, definitivă prin nerecurare la data de 08.05.2013, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendare condiţionată pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

Acest termen de încercare s-a împlinit la data de 08.08.2015, adică după data săvârşirii faptei pentru care inculpatul K.E. a fost trimis în judecată, iar pedeapsa stabilita de 3 luni închisoare nu îndeplineşte condiţiile pentru primul termen al recidivei, in consecinţă, noua fapta a fost săvârşită in condiţii de pluralitate intermediară.

 Instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul K.E. a fost trimis în judecată din infracţiunea de „furt calificat”, faptă prevăzută de art.228 alin.1 şi art.229 alin.1 lit.b) Cod Penal cu aplicarea art.41 Cod Penal, în infracţiunea de „furt calificat”, faptă prevăzută de art.228 alin.1 şi art.229 alin.1 lit.b) Cod Penal, cu aplicarea art.44 Cod penal.

De asemenea, instanţa a pus în discuţie necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul O.Ş.M. a fost trimis în judecată din complicitate la „furt calificat”, faptă prevăzută de art.48 raportat la art.228 alin.1 şi art.229 alin.1 lit. b) Cod Penal, în infracţiunea de „tăinuire”, faptă prevăzută de art.270 Cod Penal.

Conform art.48 alin.1 Cod Penal „complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală”. Astfel, rezultă că pentru ca o persoană să fie calificată drept complice, acţiunea lui trebuie să fie anterioară sau concomitentă cu săvârşirea faptei penale. Însă din materialul probator rezultă că inculpatul O.Ş.M. a realizat că ovinele sunt furate doar în momentul în care le-a dobândit de la inculpatul K.E..

De vreme ce acţiunea inculpatului este doar ulterioară săvârşirii faptei penale de către inculpatul K.E., fapta inculpatului O.Ş.M. îndeplineşte elementele constitutive ale infracţiunii de „tăinuire”, întrucât nu a existat o promisiune anterioara făcuta autorului.

În consecinţă, instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul O.Ş.M. a fost trimis în judecată din complicitate la „furt calificat”, faptă prevăzută de art.48 raportat la art.228 alin.1 şi art.229 alin.1 lit. b) Cod Penal, în infracţiunea de „tăinuire”, faptă prevăzută de art.270 Cod Penal.

Cu privire la împăcarea parţilor,  instanţa constata ca nu este admisibilă in acest caz si va respinge aceasta solicitare, cu următoarea motivare:

Conform dispoziţiilor art. 159 al.1 Cod penal, „împăcarea poate interveni in cazul in care punerea in mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, daca legea o prevede in mod expres”. Instituţia împăcării este incidentă  in cazul infracţiunii de furt – art.228 Cod penal si furt calificat – art. 229 al.1 Cod penal, când acţiunea penala este pusă in mişcare din oficiu, iar împăcarea înlătură răspunderea penala. In ceea ce priveşte infracţiunea de „tăinuire”,  prevăzută de art.270 Cod Penal, legea nu prevede împăcarea părţilor.

Dar, potrivit art. 159 al. 3 Cod penal, „împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele intre care a intervenit si daca are loc pana la citirea actului de sesizare a instanţei”.

Împăcarea înlătură răspunderea penala si  stinge acţiunea civilă, iar efectele se produc in personam. Acordul de voinţe trebuie sa fie total, necondiţionat si definitiv, intervenit intre inculpat si persoana vătămata. Insă momentul pană la care împăcarea poate interveni pentru a produce efecte a fost restrâns in noua reglementare pană la citirea actului de sesizare a instanţei. Ea poate interveni in cursul urmăririi penale, al procedurii de camera preliminara si in fata instanţei de fond, dar numai pana la citirea actului de sesizare.

In speţă, s-a dat citire actului de sesizare a instanţei la data de 09.08.2016, conform încheierii existente la dosarul cauzei.

 Intervenirea împăcării ulterior acestui moment este lipsită de efecte, in cauză părţile solicitând împăcarea la termenul din data de 15.11.2017, anterior punerii concluziilor pe fondul cauzei si in consecinţă, instanţa  constată ca manifestarea  de voinţă a părţilor nu a produs nici un efect.

Pe fondul cauzei, in fapt, instanţa retine ca in luna octombrie 2014, inculpatul O.Ş.M. a cumpărat de la inculpatul K.E. un număr de 10 oi, achitând acestuia suma de 2000 lei. Oile i-au fost aduse seara, pe întuneric, de către K.E., cu atelajul hipo al acestuia.

La data de 14.12.2014, martorii P.M. (fiul persoanei vătămate), P.D. şi P.V. (fiul persoanei vătămate) au constatat ca lipsesc de la salaş un numar de 10 oi, si au decis să meargă în toate localităţile din zonă pentru a încerca să identifice ovinele furate de la persoana vătămată P.V. (senior) în luna octombrie 2014.

 După ce au mers prin mai multe localităţi şi au întrebat cine deţine ovine, în final au ajuns în localitatea, unde, din auzite, au aflat că inculpatul O.Ş.M. deţine mai multe ovine. Martorii P.D. şi P.M., cu permisiunea inculpatului O.Ş.M., au intrat în curtea acestuia unde şi-au recunoscut oile furate.

Deşi iniţial inculpatul O.Ş.M. a declarat că a cumpărat ovinele de la piaţă din localitatea Oraviţa, ulterior, acesta a recunoscut că a primit ovinele de la inculpatul K.E. si că a înlăturat crotaliile pentru a nu putea fi recunoscute de adevăraţii proprietari.

Cei trei martori au plecat la postul de poliţie de unde s-au întors cu şeful de post. Deoarece la întoarcere cele două oi ale martorului P.D. nu mai erau şi inculpatul O.Ş.M. nu mai recunoştea că le-a luat, martorul a decis să nu mai depună plângere.

În faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei, inculpatul O.Ş.M. a recunoscut faptul că ştiut că ovinele cumpărate de la inculpatul K.E. provin din săvârşirea unei infracţiuni, acesta fiind şi motivul pentru care a înlăturat crotaliile.

După depunerea plângerii penale, la domiciliul persoanei vătămate s-a prezentat inculpatul K.E., care i-a cerut să-l ierte că i-a furat oile şi să-şi retragă plângerea penală pentru a nu intra la închisoare. Această situaţie rezultă din declaraţia persoanei vătămate şi din declaraţia martorei P.V., soţia persoanei vătămate.

Starea de fapt reţinută este confirmata de declaraţiile martorilor audiaţi in cauză.

Conform adresei nr. 42/08.01.2015, emisă de primărie, numiţii, K.E. si O.Ş.M. nu figurează cu efective de bovine, conform registrului agricol.

Inculpatul O.Ş.M. a fost audiat în cauză şi a relatat datele şi împrejurările săvârşirii faptelor, având o atitudine sincera in fata instanţei. Declaraţiile data de acesta, fiind coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi in cauză.

Declaraţiile persoanei vătămate, ale inculpatului O.Ş.M şi ale martorei P. V. conduc instanţa spre convingerea că inculpatul K.E. a săvârşit infracţiunea de „furt calificat”.

Persoana vătămată a declarat că îl cunoştea pe inculpatul K.E. din vedere înainte de săvârşirea faptei însă nu a avut niciun contact cu acesta până la acel moment. Nici inculpatul K.E. nu a invocat o relaţie de duşmănie preexistentă săvârşirii infracţiunii. Drept urmare, instanţa va considera că declaraţiile persoanei vătămate şi ale soţiei acestuia sunt sincere.

Nici în legătură cu inculpatul O.Ş.M. instanţa nu a putut să identifice un motiv pentru ca acesta l-ar incrimina pe inculpatul K.E. pe nedrept.

Este adevărat că inculpatul K.E. nu trebuie să îşi dovedească nevinovăţia, însă acesta nu a putut să dea nicio explicaţie pentru acuzaţiile ce i se aduc de celălalt inculpat, de persoana vătămată şi de soţia acestuia, cu ocazia confruntărilor din faţa organelor de urmărire penală.

Declaraţiile persoanei vătămate, ale inculpatului O.Ş.M. şi ale martorilor prezintă anumite neconcordanţe, cum ar fi deplasarea persoanei vătămate la domiciliul inculpatului O.Ş.M. în data de 14.12.2014 sau modul cum a dobândit acest inculpat cele 10 ovine (prin cumpărare sau la schimb), însă toate declaraţiile precizează că aceste animale au fost predate de inculpatul K.E.. Chiar şi acest inculpat recunoaşte că a cumpărat de la inculpatul O.Ş.M. un număr de 12 caprine. Afirmaţia inculpatului K.E. dată în cadrul confruntării cu inculpatul O.Ş.M. conform căreia el îi rămâne prieten deşi nu ştie de ce îl acuză pe nedrept de săvârşirea furtului, în condiţiile în care acesta era în termenul de încercare pentru o condamnare anterioară, conduce instanţa spre concluzia că acesta a avut o atitudine nesinceră pe toată perioada procesului penal.

Dacă în faza de urmărire penală persoana vătămată s-a constituit parte civilă pentru suma de 150 de lei reprezentând contravaloarea crotaliilor distruse de inculpatul O.Ş.M., în faţa instanţei acesta a declarat că a primit această sumă de bani şi că nu mai are nicio pretenţie pe latură civilă.

În drept, fapta inculpatului K.E. de a sustrage un număr de 10 ovine, pe timp de noapte, din sălaşul proprietatea persoanei vătămate P.V. în luna octombrie 2014, constituie infracţiunea de „furt calificat”, faptă prevăzută de art.228 alin.1 şi art.229 alin.1 lit. b) Cod Penal. Agravanta are caracter obiectiv, fiind incidenta ori de cate ori fapta s-a comis după instalarea întunericului, împrejurare raportata la luna octombrie, când a fost săvârşită fapta, conform înscrisurilor de la dosar.

Fapta inculpatului O.Ş.M. de a cumpăra cele 10 ovine sustrase de inculpatul K.E. de la persoana vătămată P.V., cunoscând că acestea provin din săvârşirea unei fapte penale, reprezintă infracţiunea de „tăinuire”, faptă prevăzută de art.270 Cod Penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii săvârşite de inculpatul K.E. este reprezentat de acţiunea de a sustrage un număr de 10 ovine din sălaş pe timp de noapte în luna octombrie 2014, ovine ce aparţineau persoanei vătămate P.V..

Elementul material al infracţiunii săvârşite de inculpatul O.Ş.M. este reprezentat de acţiunea de a cumpăra un număr de 10 ovine de la inculpatul K.E. în luna octombrie 2014, cunoscând faptul că aceste animale au fost obţinute în urma săvârşirii unei infracţiuni şi acţiunea de distrugere a crotaliilor montate pe urechile ovinelor.

Urmarea imediată pentru infracţiunea săvârşită de către inculpatul K.E. consta in deposedarea posesorului si împosedarea făptuitorului, producându-se astfel, un prejudiciu creat în patrimoniul persoanei vătămate ce consta in contravaloarea celor 10 ovine şi a crotalilor montate pe urechile acestora. Restituirea bunului nu înlătura caracterul penal al faptei sau răspunderea penala.

Urmarea imediată pentru infracţiunea săvârşită de către inculpatul O.Ş.M. este reprezentată de starea de pericol creată pentru înfăptuirea justiţiei, cat si cea creată prin trecerea bunului in stăpânirea tăinuitorului sau prin modificarea bunului, ca urmare a dobândirii bunurilor sustrase de inculpatul K.E..

Legătura de cauzalitate pentru infracţiunea de ”furt calificat” săvârşită, rezultă din materialitatea faptei, prejudiciul provocat în patrimoniul părţii civile fiind consecinţa directă a săvârşirii faptelor.

Legătura de cauzalitate pentru infracţiunea de „tăinuire” nu trebuie dovedită deoarece, fiind vorba de o infracţiune de pericol abstract, această rezultă din materialitatea faptei.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, instanţa reţine că ambele fapte sunt săvârşite de inculpaţi cu intenţie directă, aceştia având reprezentarea corectă a consecinţelor faptelor lor.

Deoarece reţine existenţa tuturor elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii a fost trimis în judecată, instanţa se va apleca în continuare asupra elementelor de individualizare a pedepselor ce urmează a fi stabilite.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.p., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, persoana inculpatului.

Conform art.228 alin.1 Cod Penal „luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă”.

Conform art.229 alin.1 Cod Penal „furtul săvârşit în următoarele împrejurări: … b) pe timpul nopţii; … se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani”.

Conform art.270 Cod Penal „primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau amendă”.

Aşa cum s-a menţionat anterior, din fişa de cazier a inculpatului K.E. rezultă ca prin Sentinţa Penală nr.52/23.04.2013, definitivă prin nerecurare la data de 08.05.2013, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendare condiţionată pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

De asemenea, instanţa va lua în considerare şi faptul că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale şi a judecăţii.

În consecinţă, instanţa urmează să condamne inculpatul K.E. la pedeapsa de un (1) an  închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „furt calificat” în luna octombrie 2014.

Conform art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal „regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de alin.1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969”.

 Raportat la prevederile art. art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 şi la prevederile art.83 alin.1 şi 4 din Codul Penal din 1969, instanţa urmează să dispună revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de trei (3) luni aplicată prin Sentinţa Penală nr.52/23.04.2013, definitivă prin nerecurare la data de 08.05.2013.

În baza art.396 alin.2 CPP raportat la art.83 alin.1 din Codul Penal din 1969 instanţa urmează să cumuleze pedeapsa de un (1) an  închisoare stabilită pentru infracţiunea ce face obiectul prezentului dosar cu pedeapsa de trei (3) luni închisoare dispusă prin Sentinţa Penală nr.52/23.04.2013, urmând ca inculpatul K.E. să execute pedeapsa finală de un (1) an şi trei (3) luni închisoare.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei pentru inculpatul O.Ş.M., instanţa constată că acesta este la primul contact cu legea penală, după cum rezultă din fişa de cazier a acestuia.

De asemenea, instanţa va lua în calcul şi faptul că inculpatul, la termenul de judecată din data de 09.08.2016 a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în procedură simplificată, cerere care nu a putut fi admisă datorită poziţiei procesuale a inculpatului K.E.. Cu toate acestea, inculpatul O.Ş.M. va beneficia de reducerea pedepsei, raportat la prevederile art.396 alin.10 teza ultimă CPP.

În consecinţă, instanţa urmează să stabilească pedeapsa de opt (8) luni închisoare în sarcina inculpatului O.Ş.M. pentru săvârşirea infracţiunii de „tăinuire”, săvârşită  în luna octombrie 2014.

Instanţa reţine că inculpatul O.Ş.M. nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretă săvârşirea faptelor. Deoarece limitele de pedeapsă sunt sub 7 ani închisoare, iar pedeapsa stabilită în concret este sub 2 ani închisoare, instanţa consideră că aplicarea imediată a pedepsei nu se impune, motiv pentru care, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.83 Cod Penal, va dispune amânarea aplicării pedepsei pentru un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art.85 al.1 Cod Penal, instanţa va obliga inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)Să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta;

b)Să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c)Să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d)Să comunice schimbarea locului de muncă;

e)Să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art.404 al.3 raportat la art.88 al.1 şi 3 Cod Penal instanţa urmează să atragă atenţia inculpatului că, în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere sau săvârşirii de noi infracţiuni, se va dispune revocarea amânării aplicării pedepsei.

În baza art.398 raportat la art.274 al.1 CPP va obliga inculpaţii la plata cheltuielilor avansate de stat în cuantum de 500 lei fiecare.

Domenii speta

Spete similare