Purtare abuzivă

Dosar nr. xxx/222/2016 

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA  DOROHOI,  JUDEŢUL BOTOŞANI

Sentința penală nr. xxx

Şedinţa publică din data de xxx  2018

Completul de judecată constituit din:

Preşedinte:  xxx

Grefier: xxx

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi – este reprezentat de:

Procuror: xxx 

La ordine judecarea cauzei penale privind pe inculpatul xxx, fiul lui xxx, născut la data de xxx, în mun. xxx, CNP-xxx, domiciliat  în mun. xxx, cetăţean român, căsătorit, studii superioare, poliţist  în cadrul  IPJ  xxx, cu antecedente penale, trimis în judecată pentru săvârșirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art.296 alin.2 raportat la art.193 alin.1 din Codul penal.

Dezbaterile asupra  fondului  au avut loc în ședința  publică din xxx  2018, fiind  consemnate  în încheierea de ședință  din  acea dată, care face parte  integrantă  din prezenta  sentință, când  din lipsă de  timp pentru deliberare  a fost  amânată pronunțarea pentru data de astăzi, dându-se posibilitatea  de a se  formula  și  concluzii  scrise.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

 Prin rechizitoriul din data de xxx.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, emis în dosarul nr.xxx/P/2015, a fost trimis în judecată inculpatul xxx cu privire la săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art.296 alin.2 raportat la art.193 alin.1 din Codul penal.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei, în esenţă, că în calitate de polițist în cadrul Poliției xxx aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul a lovit cu intenție, cu palmele în zona feței, la data de 27.07.2015, în jurul orei 16.00, în sediul Poliției xxx, pe partea civilă xxx, cauzându-i suferințe fizice.

Situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare a fost susţinută pe următorul material probator:

declaraţii persoană vătămată xxx (f.30-36  dup);

declaraţii martori xxx (f. 46), xxx (f. 53-54 dup), xxx (f. 55-56 dup), xxx (f. 57-58 dup), xxx (f. 59-61 dup);

declaraţii suspecţi xxx (f. 112-113 dup), xxx (f. 120-121 dup);

înscrisuri: fişa postului şi sarcinile de serviciu ale inculpatului xxx (f. 76-78 dup), adresa nr. xxx din 13.04.2016 a I.P.J. Botoşani – Serviciul resurse umane  (f. 75 dup), copii din dosarul nr. xxx/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi (f. 126-143, 229-235 dup), adresa nr.xxx/28.08.2015 a I.P.J. Botoşani – Serviciul resurse umane (f. 149-150 dup).

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de xxx.2016 sub numărul xxx/222/2016.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de xxx.2016, pronunțată în dosarul nr.xxx/222/2016/a1, s-au respins excepțiile de cameră preliminară invicat de inculpat, s-au constatat legalitatea sesizării instanţei, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală cu privire la inculpat.

Persoana vătămată xxx s-a constituit parte civilă în cadrul dosarului penal pentru suma de 500 lei (f.34-36 d.u.p.).

În vederea soluționării cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba testimonială.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 În fapt, partea civilă este o persoană cu dizabilități de ordin psihic, cunoscută câtorva dintre polițiștii care lucrează la Poliția xxx, între care și martorului xxxx.

În perioada în care s-a consumat incidentul judecat în dosarul de față, partea civilă fusese suspectată de comiterea unui viol asupra unei alte persoane cu dizabilități de ordin psihic, pe nume xxx, viol despre care s-a dovedit ulterior că fusese comis de o altă persoană.

Fiind efectuate cercetări cu privire la această faptă și organele de poliție dorind să-l audieze pe xxx, la data de 27.07.2015, s-a întreprins o căutare a acestuia, la care au participat personal inculpatul și martorul xxx. Când a obsevat numitul xxx, pe o stradă din municipiul xxx, că este căutat de poliție, probabil dintr-un reflex, a fugit, trebuind ca polițiștii să alerge după acesta pentru a-l prinde.

În cele din urmă, numitul xxx a fost condus la sediul Poliției xxx.

Inculpatul și martorul xxx l-au condus pe numitul xxx către un birou, în care se afla și martorul xxx, unde imediat ce au intrat, în jurul orei 16.00, inculpatul i-a aplicat părții civile câteva palme în zona feței, reproșându-i că a fost nevoie să alerge după el. Comportamentul necuviincios al inculpatului a continuat, instanța reținând ca real și incidentul petrecut imediat după acesta, constând în aceea că numitul xxx a fost umilit fiind obligat să-și dea jos pantalonii în fața polițiștilor, însă acest episod nu se circumscrie conținutului infracțiunii cu privire la care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că instanța va insista în prezenta hotărâre cu privire la lovire, și nu la cel de al doilea incident.

Elementele descrise mai sus reies cu precădere din declarația părții civile dată în fața instanței de judecată (f.21-22 dosar), care se coroborează cu declarațiile martorilor xxx (f.11-12, 21-22, 46-49, 53-56 d.u.p., f.23-25 dosar).

Inculpatul a negat comiterea faptei, însă probele descrise mai sus se coroborează între ele.

În mod evident, ancheta în cadrul urmăririi penale s-a derulat extrem de greu, inițial nici măcar martorul xxx nepovestind adevărul, solidaritatea polițienească în privința unor aspecte de genul celui cercetat în dosarul de față fiind notorie.

Instanța reține că nici măcar în fața sa martori cum ar fi xxx nu au declarat adevărul cu privire la starea de spirit a părții civile ulterior incidentului, aspect explicat prin aceeași solidaritate între acești martori și colegul lor, care are calitatea de inculpat în cauză.

Mai este de reținut și efectul pe care l-a avut asupra martorilor calitatea inițială de suspecți pe care aceștia au avut-o în cursul urmăririi penale.

Alți colegi audiați nu au avut legătură directă cu incidentul, astfel că nu ar fi putut da relații în cauză.

Dificultăți în aflarea adevărului a generat și starea de boală psihică în care se alfă partea civilă, care nu a fost în stare să identifice pe făptuitor în cursul urmăririi penale și cu care însăși instanța a comunicat cu greutate.

Totuși, în fața instanței, partea civilă l-a recunoscut pe agresor.

Nu s-a pus problema unor zile de îngrijiri medicale, însă este evident că inculpatul realiza gravitatea faptei sale și în niciun caz nu ar fi acționat de așa manieră încât agresiunea sa să poată fi ulterior dovedită cu certificat medico-legal.

Martorii din afara clădirii (xxx)  au auzit incidentul și au confirmat abuzul căruia a fost supusă partea civilă. De asemenea, jandarmul care l-a condus în interior (xxx) confirmă incidentul.

De altfel, inculpatul nici nu ar fi avut motiv să se afle în acel birou, având în vedere calitatea sa de criminalist, misiunea sa încheindu-se în momentul în care inculpatul a fost prins, sarcina predării revenind jandarmilor care l-au încătușat.

Faţă de modalitatea în care se coroborează mijloacele de probă expuse anterior, instanţa reţine că prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată şi vinovăţia inculpatului a fost dovedită dincolo de orice dubiu.

În drept, fapta inculpatului care la data de 27.07.2015, în jurul orei 16.00, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a lovit-o pe partea civilă cu palmele peste față, cauzându-i suferințe fizice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art.296 alin.2 raportat la art.193 alin.1 din Codul penal.

 Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii constă în acţiunea inculpatului de a fi lovit pe partea civilă în data de 27.07.2015, în jurul orei 16, cauzându-i suferințe fizice, în timp ce inculpatul se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Rezultatul socialmente periculos constă în lezarea a două valori sociale: aceea privind siguranța pe care orice cetățean ar trebui să se poată baza atunci când pătrunde într-o instituție publică și integritatea corpului uman, iar legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi acest rezultat reiese din însăşi modalitatea de comitere a faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin.3 lit.a) din Codul penal. Astfel, lovind-o pe partea civilă, inculpatul a prevăzut şi a urmărit rezultatul faptei sale.

În consecinţă, potrivit art. 396 alin. 2 C.p.p., constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat în calitate de autor, instanţa urmează să stabilească o pedeapsă pentru săvârşirea infracțiunii de purtare abuzivă.

 Limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă de inculpat sunt reprezentate de închisoare de la 4 luni la 2 ani și 8 luni sau amendă de la 160 la 320 de zile-amendă (296 alin.1 și 2 raportat la art.193 alin.2 și la art.61 alin.4 lit.c din Codul penal).

Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, enumerate la art.74 din Codul penal, instanţa reţine, atât pentru alegerea între pedeapsa închisorii şi cea a amenzii, cât şi pentru stabilirea cuantumului pedepsei, că inculpatul a acţionat în mediul public, unde teoretic, indivizii trebuie să se simtă în siguranţă, dar că inculpatul nu are antecedente penale similare, că încrederea de care s-a dovedit că se bucură în rândul colegilor demonstrează că un astfel de comportament la inculpatului a fost cu totul izolat, nestându-i de fapt în fire inculpatului, precum și că natura profesiei sale în ajută să conștientizeze la maximum consecințele faptei comise.

Faţă de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa conchide că stabilirea unei pedepse cu închisoarea în cuantum minim, şi anume de 4 luni închisoare, este o măsură de constrângere suficientă, dar şi un mijloc de reeducare eficient.

Instanța mai reține că inculpatul a mai suferit o condamnare la pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr.xxx/xxx.2015 a Judecătoriei Dorohoi, pronunţată în dosarul nr.xxx/222/2013, modificată prin decizia penală nr.xxx/xxx.2015 a Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori.

Raportat la aceasta, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei cu privire la care a fost trimis în judecată inculpatul, reținând concursul între cele două fapte.

De asemenea, față de faptul că prin sentința amintită, așa cum a fost aceasta modificată, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța, în temeiul art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art.85 alin.1 din Codul penal de la 1969, va anula această suspendare, iar față de prevederile art.40 alin.1 raportat la art.39 alin.1 lit.b și la art.38 alin.1 din Codul penal, va contopi cele două pedepse, adăugând la pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin acea sentință 1/3 din pedeapsa de 4 luni închisoare stabilită prin sentința de față.

Va rezulta o pedeapsă finală de 1 an o lună și 10 zile închisoare.

În ceea ce priveşte individualizarea executării pedepsei, instanţa reţine că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru incidenţa instituţiei suspendării executării pedepsei sub supraveghere, instituţie prevăzută de art.91 din Codul penal.

Astfel, pedeapsa aplicată de către instanţă este închisoarea pe o durată mai mică de 3 ani, iar inculpatul nu are nicio altă condamnare în afară de cele care formează concursul de infracțiuni susdiscutat (f.89 dosar); totodată, inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii (încheierea din data de 16.01.2018, fila 85 dosar); în plus, ţinând cont de vârsta inculpatului, de posibilităţile sale de îndreptare, analizate mai sus, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni, fiind, totuşi, necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În consecinţă, în temeiul art.91 alin.1 din Codul penal, instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Dispoziţiile art.92 alin.1 din Codul penal impun stabilirea unui termen de supraveghere între 2 şi 4 ani, dar cel puţin egal cu durata pedepsei aplicate, situaţie faţă de care instanţa stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, care urmează să curgă, în conformitate cu prevederile art.92 alin.2 din Codul penal, de la data la care hotărârea va rămâne definitivă.

În lumina dispoziţiilor art.93 alin.1 din Codul penal, instanţa este obligată să impună inculpatului următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Dintre obligaţiile prevăzute de art.93 alin.2 din Codul penal, instanţa va stabili ca inculpatul să frecventeze, pe durata termenului de încercare, unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciat ca adecvat de către Serviciul de probaţiune Botoşani.

Măsura obligatorie, conform art.93 alin.3 din Codul penal, a prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii va fi impusă pentru o perioadă de 60 de zile, raportat la faptul că o astfel de muncă are rolul său în conştientizarea inculpatului cu privire la fapta săvârşită, dar, pe de altă parte, nu există elemente care să determine fixarea unei perioade mai lungi. Munca urmează a fi prestată în localitatea de domiciliu a inculpatului – mun. Dorohoi, jud. Botoşani la una dintre cele două instituții indicate de instanță în dispozitiv.

În temeiul dispoziţiilor 404 alin.2 şi al art.91 alin.4 din Codul penal, se va atrage atenţia inculpatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, consecinţe cuprinse în art.96 din Codul penal şi care constau în posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, ceea ce are drept urmare dispunerea executării pedepsei.

Cu privire la acţiunea civilă, instanţa constată că în persoana inculpatului sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale faţă de partea civilă xxx. Astfel, inculpatul a săvârşit o faptă ilicită – infracţiunea pentru care este judecat; aceasta a produs, în mod incotestabil, un prejudiciu moral, având în vedere maniera în care inculpatul a acţionat şi la faptul că infracţiunea a fost comisă într-un sediu de poliție – loc în care victima s-ar fi putut aprecia în siguranţă.

Legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu rezultă din însăşi modalitatea de comitere a faptei, iar vinovăţia a fost descrisă în cadrul analizei laturii penale a cauzei.

Ceea ce trebuie analizat este cuantumul prejudiciului solicitat a fi reparat.

 În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa reţine că Legiuitorul şi jurisprudenţa nu oferă criterii clare de evaluare a prejudiciului de natură morală.

În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport cu natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte. În schimb, se poate acorda părţii civile o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani – de aceea, ceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, şi nu prejudiciul ca atare.

Având în vedere maniera descrisă mai sus în care a acţionat inculpatul, instanţa reţine că partea civilă este îndreptăţită la daunele morale solicitate în cuantum de 500 lei.

În consecinţă, în temeiul art.25 şi al art.397 alin.1 din Codul de procedură penală raportate la art.1357 din Codul civil, instanța va admite acţiunea civilă în despăgubiri formulată de partea civilă xxx împotriva inculpatului şi îl va obliga obliga pe acesta din urmă să plătească părţii civile suma de 500 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, inculpatul urmează să fie obligat la plata către stat a sumei totale de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 300 lei pentru faza de urmărire penală.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.386 alin.1 din Codul de procedură penală, dispune schimbarea încadrării juridice a faptei cu privire la care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art.296 alin.2 raportat la art.193 alin.1 din Codul penal în infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art.296 alin.2 raportat la art.193 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal.

În temeiul art. 96 alin.2 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul xxx, fiul lui xxx, născut la data de xxx, în mun. xxx, CNP- xxx,domiciliat  în mun.xxx, cetăţean român,căsătorit, studii superioare, poliţist  în cadrul  IPJ  Botoşani-  Poliţia xxx, cu  antecedente penale , pentru comiterea infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art.296 alin.2 raportat la art.193 alin.1 din Codul penal, la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În temeiul art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art.85 alin.1 din Codul penal de la 1969, anulează suspendarea condiţionată a executării pedepsei dispusă faţă de inculpat cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr.xxx/xxx.2015 a Judecătoriei Dorohoi, pronunţată în dosarul nr.xxx/222/2013, modificată prin decizia penală nr.xxx/xxx.2015 a Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art.40 alin.1 raportat la art.39 alin.1 lit.b și la art.38 alin.1 din Codul penal, constată că infracțiunea pentru care inculpatul este condamnat prin sentința de față este comisă în concurs cu infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1 și 2 din Codul penal de la 1969, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.1 lit.d din același cod, art.5 din Codul penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 an închisoare prin sentinţa penală nr.xxx/xxx.2015 a Judecătoriei Dorohoi, pronunţată în dosarul nr.xxx/222/2013, modificată prin decizia penală nr. xxx/xxx.2015 a Curții de Apel Suceava – Secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza aceloraşi texte legale, contopeşte cele două pedepse şi aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an 1 lună și 10 zile închisoare.

În temeiul art.91 alin.1 şi al art.92 alin.1 şi 2 din Codul penal, dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere fiind de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.92 alin.3 şi al art.93 alin.1 din Codul de procedură penală, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art.92 alin.3 şi al art.93 alin.2 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul are obligaţia să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate, apreciat ca adecvat de către Serviciul de probaţiune Botoşani.

În temeiul art.93 alin.3 din Codul penal, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria xxx, jud. Botoşani sau la xxx, jud. Botoşani.

În temeiul art.91 alin.4 din Codul penal, precum şi al art.404 alin.2 din Codul de procedură penală, atrage atenţia inculpatului că pe viitor conduita sa trebuie să fie una conformă normelor de convieţuire socială, precum şi că în cazul în care va mai comite infracţiuni, nu va respecta măsurile de supraveghere sau nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, se expune la posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecinţa dispunerii executării pedepsei.

În temeiul art.25 şi al art.397 alin.1 din Codul de procedură penală raportate la art.1357 din Codul civil, admite acţiunea civilă în despăgubiri formulată de partea civilă xxx,cu domiciliul în satul xxx,CNP xxx împotriva inculpatului şi obligă pe acesta din urmă să plătească părţii civile suma de 500 lei cu titlu de daune morale.

În baza art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpat la plata către stat a sumei totale de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care suma de 300 lei pentru faza de urmărire penală.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei minute.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, xxx 2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare