Anularea procesului verbal

Sentinţă civilă 413 din 12.03.2019


Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei M. sub nr. de dosar …, petentul T. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică B. să se dispună anularea procesului verbal seria BC nr. ….

A arătat petentul că la data de 02.11.2018 a fost sancţionat deoarece ar fi refuzat să se prezinte la data de 28.09.2018 şi 25.10.2018 la sediul pârâtei cu fişa angajaţilor şi contractul de deratizare pentru magazinul unităţii.

A primit o înştiinţare în acest sens, dar nu a putut merge din motive de sănătate şi l-a trimis pe P. Z. A. care a explicat situaţia şi faptul că din data de 20.09.2018 magazinul nu mai funcţiona.

Astfel, aplicarea sancţiunii şi controalele au fost făcute în timp ce magazinul nu mai funcţiona.

Mai mult, a comunicat în scris că întreprinderea individuală nu are angajaţi, astfel cum reiese şi din extrasul din Revisal, iar pentru magazinul feronerie a apreciat că nu este necesară deratizarea.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 2/2001.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri şi a fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, petentul se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost sancţionat, iar procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria BC nr. … a fost sancţionat petentul cu amendă în cuantum de 30000 lei.

S-a reţinut prin actul de sancţionare că la data de 17.09.2018 i s-a transmis petentului invitaţia oficială cu nr. … prin care i s-a solicitat să se prezinte la data de 14.10.2018 la sediul DSP B. cu documentele necesare realizării controlului. La data de 25.09.2018 s-a prezentat P. A. A. în calitate de împuternicit, dar fără a face dovada documentelor solicitate, acordându-se termen la data de 28.09.2018. La această dată petentul nu s-a mai prezentat.

S-a mai reţinut că la data de 03.10.2018 angajaţii intimatei s-au deplasat la sediul întreprinderii individuale al cărei titular este petentul şi deşi intervalul de timp se încadra în programul unităţii, la sediu nu a fost găsită nici o persoană, magazinul fiind închis.

Se mai menţionează că petentul a fost din nou invitat la sediul intimatei pentru a prezenta înscrisurile necesare efectuării controlului, dar nu s-a prezentat, astfel că a fost sancţionat contravenţional.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului verbal  şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal, instanţa constată că au fost respectate condiţiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.

Astfel procesul verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, numele şi prenumele contravenientului, datele din actul de identitate, fapta săvârşită, data comiterii, semnătura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa apreciază că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional este un mijloc de proba care nu face dovada vinovăţiei petentului, ci dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul .

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Petentul beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie care insa nu este absolută, după cum nu este absoluta nici prezumţia de legalitatea si temeinicie a procesului verbal.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

In privinţa probatoriului art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune că instanţa va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia şi legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmaţiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puţin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal, şi dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerităţii declaraţiei, instanţa şi-a format convingerea intimă  că petentul a relatat adevărul.

În prezenta cauză a susţinut petentul că nu s-a putut prezenta la sediul intimatei deoarece starea de sănătate nu-i permitea, că a trimis un reprezentant şi că întreprinderea nu funcţionează.

Instanţa constată că petentului i s-au acordat mai multe termene de către intimată pentru a prezenta documentele necesare efectuării controlului, dar că nu s-a conformat solicitării, invocând pe de o parte, că în opinia sa nu este necesară încheierea unui contract de deratizare, fiind vorba despre un magazin de feronerie, iar pe de altă parte că nu are nici un angajat.

Cu toate acestea, prin ordonanţa nr. …/20.09.2018 s-a constatat că petentul deţine un magazin alimentar în privinţa căruia s-a dispus interzicerea comercializării alimentelor de origine animală şi nonanimală, acesta fiind şi motivul pentru care s-a dispus încheierea unui contract de deratizare.

Referitor la a doua chestiune, din înscrisurile depuse nu reiese că ar fi comunicat intimatei vreun înscris din care să rezulte numărul angajaţilor şi nici dovada examinărilor medicale şi cursul de igienă al acestora, în ipoteza în care există vreun angajat al magazinului alimentar.

În aceste condiţii, instanţa reţine că petentul nu a făcut dovada contrară celor reţinute în procesul verbal, că actul a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, iar petentul, prin atitudinea avută a împiedicat efectuarea controlului de către angajaţii intimatei.

Pentru toate aceste considerente instanţa va respinge ca nefondată plângerea contravenţională şi va menţine procesul verbal atacat.