Majorări de întârziere calculate potrivit art. 124/1 din og 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

În cazul recuperării unor sume datorate bugetului local, avansate potrivit art. 3 alin. 1 din OUG 96/2012, sunt aplicabile dispozițiile de excepție reglementate de art. 124/1 din OG 92/2003, neachitarea la scadență generând obligația de plată a dobânzii, calculată potrivit alin. 2 al art. 124/1 Cod procedură fiscală, precum și a majorărilor de întârziere, cu excluderea penalităților de întârziere.

Prin sentinţa numărul 632/2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinţi, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de pârâtul I.S.J. Mehedinţi și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de pârâta G.P.P.

S-a respins excepția inadmisibilității acţiunii.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta U.A.T. X și a fost obligată pârâta G.P.P.să plătească reclamantei suma de 2089,37 lei la care se adaugă dobânda fiscală calculată de la data plății de către reclamantă către furnizor a contravalorii produselor primite nelegal de către pârâtă şi până la data plății efective.

S-a respins petitul privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, să fie obligate intimatele pârâte și la plata penalităților de întârziere, până la data efectivă a plății, în baza art. 488, alin. 1 , pct. 8 CPC.

În motivare, recurenta a arătat că prin sentința recurată, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de UAT — județul Mehedinți și a obligat intimata pârâtă Grădinița cu Program Prelungit nr. 19 Dr. Tr. Severin la plata sumei de 2089,37 lei, la care se adaugă dobânda fiscală calculată de la data plătii de către reclamantă către furnizor a contravalorii produselor primite nelegal de către pârâtă și până la data plății efective, fără să oblige pârâta și la plata penalităților de întârziere. Hotărârea pronunțată este nelegală, făcând o greșită aplicare a unor norme de drept material, motivul de nelegalitate fiind cel prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. Civ.

Astfel, instanța de fond, în mod greșit, a interpretat și aplicat prevederile art. 73 ind. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, actualizată: „Recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăţi nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata şi până s-au recuperat sumele.”

Având în vedere că prejudiciul, ce face obiectul prezentului dosar, a fost constatat de Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Mehedinți, cu ocazia auditului extern, prin Decizia nr 110/29.06.2016, care a dispus recuperarea în totalitate a sumei constatate, la care se vor calcula și încasa dobânzile și penalitățile de întârziere aplicabile pentru veniturile bugetare, consideră că instanța de fond trebuia să tină seama de prevederile art. 73 ind. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, actualizată și să oblige intimata pârâtă și la plata penalităților de întârziere până la data efectivă a plătii.

În drept,  au fost invocate prevederile art. 488, alin. 1, pct. 8 NCPC.

La data de 04.10.2018 intimatul pârât I.S.J. Mehedinți a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menţinerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, arătând că în mod legal s-a admis excepția lipsei calității sale procesual pasive.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea a constatat că recursul nu este fondat.

Astfel, s-a reținut că, indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, recurenta invocă, în esență, eronata aplicare și interpretare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 73/1 din Legea 500/2002, interpretare ce a condus la respingerea cererii de acordare a penalităților de întârziere solicitate în temeiul unei decizii a Curții de Conturi.

Contrar acestor susțineri, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale incidente, pe care le-a aplicat în mod judicios împrejurărilor de fapt rezultate din probatoriul administrat, soluționând cauza în limitele în care a fost învestită prin cererea de chemare în judecată, cu respectarea principiului disponibilității reglementat de art. 9 din Codul de procedură civilă.

În acest sens, Curtea a reținut că potrivit art. 73/1 din Legea 500/2002 „recuperarea sumelor reprezentând prejudicii/plăți nelegale din fonduri publice, stabilite de organele de control competente, se face cu perceperea de dobânzi și penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-a produs prejudiciul/s-a efectuat plata și până s-au recuperat sumele.”

În speță, fără a ignora textul legal anterior citat, instanța de fond a analizat dispozițiile referitoare la dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere din OG 92/2003, în forma aplicabilă raportului juridic dedus judecății, reținând în mod întemeiat că, deși art. 119 alin. 1 și art. 120/1 alin. 1 din Codul de procedură fiscală stabilește regula că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează dobânzi și penalități de întârziere, în cazul creanțelor datorate bugetelor locale, art. 124/1 reglementează o excepție de la această regulă dispunând în mod expres că  „prin excepție de la prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120/1, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere”.

Potrivit alin. 4 al aceluiași articol, ” pentru sumele de restituit la bugetul local se datorează dobândă”.

Ca atare, cum în speță este în discuție recuperarea unor sume datorate bugetului local al UAT, avansate potrivit art. 3 alin. 1 din OUG 96/2012, devin aplicabile dispozițiile de excepție anterior citate, neachitarea la scadență generând obligația de plată a dobânzii, calculată potrivit alin. 2 al art. 124/1 Cod procedură fiscală, și a majorărilor de întârziere, cu excluderea penalităților de întârziere.

De altfel, acest raționament se regăsește și în textul art. 73/1 din Legea 500/2002, invocat de recurentă, text care precizează în mod explicit că recuperarea sumelor stabilite de organele de control se face cu perceperea de dobânzi și, după caz, a penalităților sau majorărilor de întârziere.

Or, în cauză, deși potrivit dispozițiilor legale anterior evocate, reclamanta putea solicita, pe lângă debitul și dobânda datorată, și plata majorărilor de întârziere, aceasta nu a înțeles să formuleze o astfel de cerere, preferând să solicite plata unor accesorii pentru întârziere inaplicabile în cazul obligațiilor de plată datorate bugetelor locale.

În aceste condiții, soluționând acțiunea în limitele în care a fost învestită, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, cu respectarea dispozițiilor de drept material incidente, iar împrejurarea că în cuprinsul actului de control auditorii publici ai Curții de Conturi au dispus recuperarea debitelor cu dobânzi și penalități de întârziere nu poate infirma această concluzie.

În consecință, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul formulat.

Domenii speta

Spete similare