Cuantificarea culpei. Relevanța din punct de vedere a laturii penale și a laturii civile a cauzei

Cuantificarea culpei. Relevanța din punct de vedere a laturii penale și a laturii civile a cauzei

Deși în cadrul analizei individualizării pedepsei prima instanță s-a referit și la împrejurarea că inculpatului nu i se poate imputa decât o culpă de 20% în producerea accidentului, totuși prima instanță nu a dat eficiență acestui aspect, apreciind că această culpă comună nu are relevanţă decât din punct de vedere al laturii civile a cauzei.

Curtea apreciază însă, dat fiind situația de fapt reținută în cauză și particularitățile acesteia, că se impunea ca procentul de culpă reținut în sarcina inculpatului să fie avut în vedere și la stabilirea cuantumului pedepsei.

(Secţia I Penală, decizia penală nr. 1065/A din data de 6.09.2018)

Prin sentința penală nr. 188/05.04.2018, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 C.pr.pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C.pen. în infracţiunea prev. de art. 178 alin. (2) C.pen.1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C.pen..

În baza art. 178 alin. (2) C.pen.1969 cu aplic. art. 5 alin. (1) C.pen. a condamnat pe inculpatul S. L. V., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen. 1969 rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 alin. (1) C.pen.1969 rap. la art. 5 alin. (1) C.pen. şi art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului,  pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.pen.1969.

În baza art. 71 alin. (5) C.pen.1969 a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 404 alin. (2) C.pr.pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 84 C.pen.1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare.

În baza art. 397 alin. (1) C.pr.pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti și obligă partea responsabilă civilmente S.C. E. R. A. – R. S.A. la plata sumei de 6784,15 lei (20% din 33.920,79 lei), reprezentând despăgubiri materiale.

În baza art. 397 alin. (1) C.pr.pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă T. V. și a obligat partea responsabilă civilmente S.C. E. R. A. – R. S.A. la plata sumelor de 662 lei (20% din 3.310 lei), reprezentând despăgubiri materiale şi 2.000 euro (20% din 10.000 euro), în echivalent lei la cursul practicat de BNR în ziua efectuării plăţii, reprezentând daune morale.

În baza art. 397 alin. (1) C.pr.pen. a respins acţiunea civilă exercitată de partea civilă E. M., ca neîntemeiată.

În baza art. 274 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 11158/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 21.11.2016 sub număr de dosar 25202/303/2016, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S.L.V. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (2) C.pen..

În sarcina inculpatului S.L.V. a fost reţinută următoarea situaţie de fapt: la data de 15.09.2011, în jurul orei 12:00 – 12:30, a condus pe Bd. Timişoara, din Bucureşti, sector 6, autoutilitara marca Ford Tranzit, cu nr. de înmatriculare (...), dinspre B-dul. Vasile Milea către str. Braşov, iar, după ce a trecut de intersecţia cu str. Sibiu, ca urmare a  nerespectării dispoziţiilor legale ce reglementează circulaţia pe drumurile publice, circulând cu viteza de 64 km/h, viteză superioară celei admise pe sectorul respectiv de drum, a surprins şi accidentat mortal pe numita C. V., angajată în traversarea carosabilului pe marcaj pietonal.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt reţinută prin rechizitoriu, au fost menţionate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: declarații inculpat S. L. V. (f. 21, 56-58, 61-64 d.u.p.), declarații martori D. M. V. (f. 47-50 d.u.p.), M.A. (f. 51, 52 d.u.p.), S. D. P.a (f. 53 d.u.p.), G. T. (f. 54 d.u.p.), raport medico-legal de necropsie nr. A3/1438/2011 (f. 44-46 d.u.p.), raport de expertiză tehnică auto din 14.04.2015 (f. 73-85 d.u.p.), declarații de constituire părți civile Spitalul Universitar de Urgență București, E. M. și T. V. A. (f. 32, 33, 37 d.u.p.),  proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și planșă foto (f. 10-14, 25, 28-31 d.u.p.), D. A.t (f.15 d.u.p.), cerere de analiză și buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 2573/16.09.2011 (f. 17-19, 65 d.u.p.), decont cheltuieli de spitalizare (f.88-92 d.u.p.), înscrisuri medicale (f. 96-196 d.u.p.).

În faza de judecată, în cursul cercetării judecătoreşti, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţie expert tehnic judiciar E. I. (f. 171 d.i.); declaraţie martor D. M. V. (f. 180 d.i.); declaraţie martor G. T. (f. 204 d.i.). A fost ataşată fişa de cazier judiciar al inculpatului (f. 11 d.i.). Deşi legal citat, inculpatul S. L. V. nu s-a prezentat în vederea audierii, iar demersurile efectuate de instanţă în sensul audierii sale prin videoconferinţă (inculpatul locuind în Marea Britanie) au rămas fără rezultat.

Numita T. V., moştenitor al victimei, s-a constituit parte civilă în cauză, depunând la dosar înscrisuri (f. 21-59, 60-101, 102-144 d.i.). Numita E.M., moştenitor al victimei a arătat în faza de urmărire penală că se constituie parte civilă în cauză, însă nu a menţionat care sunt pretenţiile sale.

Partea responsabilă civilmente S.C. E. R. A. – R. S.A. a depus la dosar note de şedinţă (f. 157-160 d.i.).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reţinut următoarele:

La data de 15.09.2011, în jurul orei 12:00 – 12:30, inculpatul S. L. V. a condus pe Bd. Timişoara, din Bucureşti, sector 6, autoutilitara marca Ford Tranzit, cu nr. de înmatriculare (...), dinspre B-dul. Vasile Milea către str. Braşov, iar, după ce a trecut de intersecţia cu str. Sibiu, ca urmare a  nerespectării dispoziţiilor legale ce reglementează circulaţia pe drumurile publice, circulând cu viteza de 64 km/h, viteză superioară celei admise pe sectorul respectiv de drum, a surprins şi accidentat mortal pe numita C. V., angajată în traversarea carosabilului pe marcaj pietonal.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

Astfel, din procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului și planșa foto anexată (f. 10-14, 25, 28-31 d.u.p.), rezultă că accidentul s-a produs în data de 15.09.2011, în jurul orelor 12.00-12.30, în București, pe Bd-ul. Timișoara nr. 6C, sector 6, unde circulația se desfășura în ambele sensuri, fiind implicată autoutilitara Ford Tranzit, cu numărul de înmatriculare (...), condusă de inculpatul S. L. V.; în urma accidentului, a rezultat vătămarea corporală a persoanei vătămate C. V.; în acea zonă, existau indicatoare rutiere, respectiv „Trecere pentru pietoni”, „Cedează trecerea”, „Ocolire”, semafoare electrice pentru traficul rutier și pentru pietoni, care funcționau normal la momentul efectuării cercetării la fața locului și stația RATB „Sibiu”; procesul-verbal de cercetare la fața locului a mai relevat faptul că în zona producerii accidentului calitatea marcajelor și a indicatoarelor era bună, iar carosabilul era uscat și nu prezenta denivelări; de asemenea, cercetarea la fața locului s-a desfășurat pe timp de zi, când cerul era senin, iar vizibilitatea normală.

Conform declarațiilor martorului D. M. V. (f. 47-50 d.u.p. și f.180 d.i.), în data de 15.09.2011, în jurul orei 12.30, acesta conducea autoturismul personal pe Bd-ul. Timișoara, dinspre Bd-ul. Vasile Milea către Str. Brașov, fiind în spatele autoutilitarei conduse de inculpat; martorul a precizat că inculpatul a pătruns în intersecția cu str. Sibiu, la culoarea verde a semaforului pentru vehicule, în fața sa circulând și alte mașini, iar, la scurt timp, a frânat brusc, întrucât victima a apărut în fața sa; aceasta se grăbea să ajungă în stația RATB și a traversat pe lângă trecerea de pietoni, din partea stângă a sensului de deplasare al inculpatului, fără să se asigure; potrivit declarației martorului, trecerea de pietoni din acea zonă era semaforizată, iar când s-a petrecut accidentul semaforul pentru pietoni arăta culoarea roșie; în urma impactului, persoana vătămată era conștientă și le-a spus celor prezenţi că se grăbea să plătească nişte facturi.

Victima accidentului, C. V., în vârstă de 86 de ani, a decedat la data de 24.10.2011, la Spitalul Universitar de Urgență București; potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. A3/1438/2011 (f. 44-46 d.u.p.), moartea numitei C. V. a fost violentă; ea s-a datorat sindromului de disfuncție organo-sistemică multiplă, consecutiv unei bronhopneumonii cu focare confluente și arii de abcedere, complicație survenită în urma unui politraumatism cu fractură de humerus drept, fracturi de bazin, femur stâng și gambă dreaptă, la un organism cu numeroase tare organice cronice inerente vârstei; leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, în condițiile unui accident rutier; între leziuni și deces a existat legătură de cauzalitate indirectă, prin apariția complicaţiilor infecţioase pulmonare.

Declarația martorului D.M.V. se coroborează cu concluziile raportului de expertiză tehnică auto din 14.04.2015 (f. 73-85 d.u.p.), în ceea ce privește comportamentul victimei; astfel, conform raportului menționat, starea de pericol în cazul accidentului din data de 15.09.2011, din bd-ul. Timișoara, sector 6, a fost creată de victimă prin faptul că s-a angajat în traversarea străzii la culoarea roșie a semaforului pietonal; cu toate acestea, din raportul de expertiză reiese că accidentul putea fi evitat de către inculpat; astfel, în momentele imediat premergătoare accidentului, autoutilitara Ford Tranzit, cu numărul de înmatriculare (...), condusă de inculpat, se deplasa cu o viteză de 64 km/h, față de 50 km/h, viteza legală maximă admisă; distanța la care se afla autovehiculul în momentul apariției stării de pericol față de locul impactului, respectiv spațiul de care dispunea inculpatul pentru decizie și manevră în vederea evitării lovirii victimei era 39 metri; pentru inculpat a existat posibilitatea tehnică a evitării producerii accidentului în ipoteza în care ar fi circulat cu viteza maximă legală admisă în interiorul localității, deoarece spațiul avut la dispoziție pentru decizie și manevră pentru a evita lovirea victimei (39 metri) era superior spațiului necesar pentru oprirea autovehiculului prin frânare de la viteza maximă legală admisă de 50 km/h; viteza limită maximă de deplasare a autoturismului de la care impactul cu victima putea fi evitat era de 60 km/h; așadar, raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză evidențiază culpa comună a inculpatului și a persoanei vătămate în producerea accidentului.

Prin declarația dată în cursul cercetării judecătorești (f. 171 d.i.), expertul tehnic judiciar E. I. a explicat modalitatea de determinare a vitezei de deplasare a autoutilitarei conduse de către  inculpat (64 km/h), respectiv prin raportare la urmele de frânare, stabilite în urma cercetării la fața locului; totodată a învederat că s-ar fi impus adăugarea la urmele de frânare și a lungimii autovehiculului, ceea ce ar fi determinat o viteză de deplasare de aproximativ 68 km/h.Susținerea inculpatului în sensul că, la momentul producerii accidentului, carosabilul ar fi fost umed, cu consecința reținerii în mod eronat a vitezei de deplasare în cuprinsul raportului de expertiză, nu poate fi reținută, deoarece este contrazisă de declarațiile martorilor D.M. V. (f. 180 d.i.) și G. T. (f. 204 d.i.) care au precizat că, la acel moment, carosabilul era uscat; mai mult, conform declarației expertului tehnic, chiar și în această ipoteză, ar fi rezultat o viteză de deplasare superioară celei maxime admise în localitate (aproximativ 59 km/h).

Inculpatul S. L. V. a fost audiat în cursul urmăririi penale, în calitate de suspect. Ulterior, acesta nu s-a mai prezentat în fața organelor judiciare, fiind plecat la muncă în Marea Britanie.

Declarațiile sale (f. 21, 56-58, 61-64 d.u.p.) se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, în ceea ce privește dinamica accidentului; astfel, inculpatul a arătat că, în data de 15.09.2011, conducea autoutilitara Ford Tranzit, cu numărul de înmatriculare (...), aparținând angajatorului său, Fan Courier Express SRL, fiind în timpul programului de serviciu; în jurul orei 12.30, se afla pe Bd-ul. Timișoara, dinspre Bd-ul. Vasile Milea spre Str. Brașov, circulând cu o viteză de aproximativ 60 km/h, pe banda nr.1; a intrat în intersecția cu str. Sibiu, semaforul pentru vehicule indicând culoarea verde; în acest timp, în fața sa circulau alte două autoturisme care, la intersecția cu str. Sibiu, au virat la stânga, eliberând banda de deplasare; după intersecția cu str. Sibiu, inculpatul a văzut-o pe victimă în timp ce traversa strada de la stânga la dreapta, raportat la direcția sa de mers, pe marcajul pietonal semaforizat, fără a observa însă culoarea semaforului pietonal; acesta a frânat puternic, dar nu a putut evita impactul cu victima; astfel, a lovit-o cu partea din față a autoturismului, după care victima a fost preluată pe parbriz și apoi proiectată pe carosabil; inculpatul a anunțat organele de poliție în legătură cu accidentul și a încercat să-i acorde persoanei vătămate primul ajutor, până la sosirea ambulanţei.

Instanţa a analizat legea penală mai favorabilă, având în vedere succesiunea mai multor legi penale de la data comiterii infracţiunii, având în vedere şi decizia Curţii Constituţionale nr.265/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 C.pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunţată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 470 din 26 iunie 2014, a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global şi nu pe instituţii.

Instanţa a constatat că, din punct de vedere al limitelor de pedeapsă, între cele două reglementări nu există nicio diferenţă; instanţa a considerat că, în prezenta cauză, este necesară aplicarea pedepsei închisorii a cărei executare să fie suspendată condiţionat, şi, prin urmare, legea mai favorabilă inculpatului este legea veche, prin raportare la faptul că suspendarea condiţionată reglementată de legea veche este mai favorabilă inculpatului decât suspendarea sub supraveghere reglementată de legea în vigoare, sub aspectul obligaţiilor pe care inculpatul ar trebui să le respecte pe perioada termenului de încercare.

În drept, fapta inculpatului S. L. V., care, la data de 15.09.2011, în jurul orei 12:00 – 12:30, a condus pe Bd. Timişoara, din Bucureşti, sector 6, autoutilitara marca Ford Tranzit, cu nr. de înmatriculare (...), dinspre B-dul. Vasile Milea către Str. Braşov, iar, după ce a trecut de intersecţia cu str. Sibiu, ca urmare a  nerespectării dispoziţiilor legale ce reglementează circulaţia pe drumurile publice, circulând cu viteza de 64 km/h, viteză superioară celei admise pe sectorul respectiv de drum, a surprins şi accidentat mortal pe numita C. V., angajată în traversarea carosabilului pe marcaj pietonal, la culoarea roşie a semaforului electric, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C.pen.1969.

La  individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de prev. de art. 74 C.pen., reţinându-se că inculpatul a săvârşit o infracţiune gravă, gravitatea acesteia rezultând din natura infracţiunii (împotriva persoanei), din modul de comitere (prin nerespectarea obligaţiei de a conduce cu viteza legală), producând un accident de circulaţie în urma căruia a decedat o persoană. Totodată, instanţa reţine că la producerea rezultatului infracţiunii a contribuit şi culpa concurentă a victimei, care nu a respectat prevederile art. 72 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, angajându-se în traversarea străzii la culoarea roşie a semaforului electric. Din acest punct de vedere al concurenţei culpelor inculpatului şi victimei, faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză, faţă de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară auto, potrivit cărora atât inculpatul cât şi victima aveau posibilitatea de a evita producerea accidentului rutier (inculpatul dacă respecta viteza legală de deplasare, victima dacă nu se angaja în traversarea străzii la culoarea roşie a semaforului electric), precum şi viteza de deplasare a inculpatului (64 km/h faţă de 50 km/h), instanţa apreciază că, procentual, cele două culpe se situează la nivelul de 20% în ceea ce îl priveşte pe inculpat şi de 80% în ceea ce o priveşte pe victimă. Instanţa a făcut precizarea că această cuantificare a culpei nu are relevanţă decât din punct de vedere al laturii civile a cauzei, în ceea ce priveşte latura penală, existenţa culpei victimei chiar şi într-o proporţie mult superioară celei a inculpatului nefiind de natură a determina înlăturarea răspunderii penale.

În ceea ce priveşte circumstanţele persoane ale inculpatului, instanţa  a reţinut că acesta este în vârstă de 30 de ani, nu este căsătorit, are studii liceale, are loc de muncă – lucrând pe teritoriul Marii Britanii, nu are antecedente penale, este o persoană pe deplin încadrată social şi profesional. Instanța de fond a reţinut, de asemenea, că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reţinut că T.V., moştenitor al victimei, s-a constituit parte civilă în cauză, depunând la dosar înscrisuri (f. 21-59, 60-101, 102-144 d.i.).

Instanţa a constatat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale

Astfel, instanţa a constatat că, referitor la daunele materiale, partea civilă a depus la dosar înscrisuri din care rezultă cuantumul cheltuielilor efectuate cu spitalizarea victimei.

Având în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, autovehiculul condus de inculpat fiind asigurat în baza poliţei de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria RO/02/X1/SP nr. 008847137 încheiată la data de 11.03.2013 de S.C. A.-R. A. S.A, valabilă în perioada 12.03.2013 – 11.09.2013 (f. 131 d.i.), instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, conform cărora, în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, în conformitate cu legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare, astfel încât despăgubirile civile urmează a fi suportate de către asigurator.

Împotriva sentinţei penale anterior menţionate, în termenul prevăzut de lege, inculpatul S. L.V. a declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală la data de 30.05.2018.

În motivarea apelului declarat, apelantul-inculpat a solicitat achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C.pr.pen., întrucât, în opinia apărării, fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, lipsind intenţia în săvârşirea faptei. De asemenea, a arătat că prin modul concret de săvârşire al faptei, rezultă în mod indubitabil că victima s-a angajat în traversarea străzii pe culoarea roşie a semaforului, fără a se asigura.

A solicitat ca la pronunţarea soluţiei de achitare să fie avute în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, faptul că acesta nu are antecedente penale, că are un loc de muncă stabil în Marea Britanie, întreţinându-şi părinţii rămaşi în ţară.

Totodată, a solicitat reducerea cuantumului daunelor pe care inculpatul trebuie să le plătească, apreciindu-le ca fiind într-un cuantum prea mare.

Examinând sentinţa penală apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu în limitele învestirii, Curtea a constatat că apelul declarat de apelantul-inculpat este fondat, însă numai din perspectiva individualizării pedepsei.

Curtea a constatat că situaţia de fapt a fost corect stabilită de prima instanţă, raportat la probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și al judecății.

Inculpatul nu neagă în declarațiile sale împrejurarea că a lovit victima în timp ce conducea autoturismul pe drumurile publice, însă susține că fapta nu este săvârșită cu vinovăția pevăzută de lege, în condițiile în care victima s-a angajat în traversarea străzii la culoarea roșie a semaforului.

Într-adevăr, conform declarațiilor martorului D. M. V. (f. 47-50 d.u.p. și f.180 d.i.), în data de 15.09.2011, în jurul orei 12.30, acesta conducea autoturismul personal pe bd-ul. Timișoara, dinspre Bd-ul. Vasile Milea către Str. Brașov, fiind în spatele autoutilitarei conduse de inculpat; martorul a precizat că inculpatul a pătruns în intersecția cu Str. Sibiu, la culoarea verde a semaforului pentru vehicule, în fața sa circulând și alte mașini, iar, la scurt timp, a frânat brusc, întrucât victima a apărut în fața sa; aceasta se grăbea să ajungă în stația RATB și a traversat pe lângă trecerea de pietoni, din partea stângă a sensului de deplasare al inculpatului, fără să se asigure; potrivit declarației martorului, trecerea de pietoni din acea zonă era semaforizată, iar când s-a petrecut accidentul semaforul pentru pietoni arăta culoarea roșie; în urma impactului, persoana vătămată era conștientă și le-a spus celor prezenţi că se grăbea să plătească nişte facturi.

În cauză a fost efectuat raportul de expertiză tehnică, în care s-a concluzionat că starea de pericol în cazul accidentului din data de 15.09.2011, din Bd-ul. Timișoara, sector 6, a fost creată de victimă prin faptul că s-a angajat în traversarea străzii la culoarea roșie a semaforului pietonal; cu toate acestea, accidentul putea fi evitat de către inculpat, în condițiile în care, în momentele imediat premergătoare accidentului, autoutilitara Ford Tranzit, cu numărul de înmatriculare (...), condusă de inculpat, se deplasa cu o viteză de 64 km/h, față de 50 km/h, viteza legală maximă admisă. S-a arătat în raport că pentru inculpat a existat posibilitatea tehnică a evitării producerii accidentului în ipoteza în care ar fi circulat cu viteza maximă legală admisă în interiorul localității, deoarece spațiul avut la dispoziție pentru decizie și manevră pentru a evita lovirea victimei (39 metri) era superior spațiului necesar pentru oprirea autovehiculului prin frânare de la viteza maximă legală admisă de 50 km/h; viteza limită maximă de deplasare a autoturismului de la care impactul cu victima putea fi evitat era de 60 km/h.

Se observă astfel că prima instanță a reținut în mod legal culpa comună a inculpatului și a victimei, în condițiile în care victima s-a angajat în traversarea străzii la culoarea roșie a semaforului, iar inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, în localitate, cu viteza de 64 km/oră, peste limita legală, accidentul putând fi evitat dacă inculpatul ar fi condus cu o viteză de cel mult 60 km/h, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză tehnică.

Or, având în vedere concluziile raportului de constatare tehnică, pe care, de altfel, inculpatul nu le contestă, prima instanță a reținut în mod temeinic culpa comună atât a inculpatului cât și a victimei, fiind corectă proporția stabilită de instanță, de 20% în sarcina inculpatului.

Astfel, prima instanţă a reţinut că la producerea rezultatului infracţiunii a contribuit şi culpa concurentă a victimei, care nu a respectat prevederile art. 72 alin. (4) din O.U.G. nr.195/2002, angajându-se în traversarea străzii la culoarea roşie a semaforului electric, iar faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză, faţă de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară auto, potrivit cărora atât inculpatul cât şi victima aveau posibilitatea de a evita producerea accidentului rutier (inculpatul dacă respecta viteza legală de deplasare, victima dacă nu se angaja în traversarea străzii la culoarea roşie a semaforului electric), precum şi viteza de deplasare a inculpatului (64 km/h faţă de 50 km/h), procentual, cele două culpe se situează la nivelul de 20% în ceea ce îl priveşte pe inculpat şi de 80% în ceea ce o priveşte pe victimă.

Or, după cum corect a reținut prima instanță, această cuantificare a culpei nu este  de natură a determina înlăturarea răspunderii penale, astfel că, în drept, fapta inculpatului S. L. V., care, la data de 15.09.2011, în jurul orei 12:00 – 12:30, a condus pe Bd. Timişoara, din Bucureşti, sector 6, autoutilitara marca Ford Tranzit, cu nr. de înmatriculare (...), dinspre B-dul. Vasile Milea către str. Braşov, iar, după ce a trecut de intersecţia cu str. Sibiu, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ce reglementează circulaţia pe drumurile publice, circulând cu viteza de 64 km/h, viteză superioară celei admise pe sectorul respectiv de drum, a surprins şi accidentat mortal pe numita C. V., angajată în traversarea carosabilului pe marcaj pietonal, la culoarea roşie a semaforului electric, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) C.pen.1969.

Totuși, chiar dacă motivul de apel ce vizează achitarea inculpatului nu este fondat, Curtea a apreciat că apelul este fondat din perspectiva individualizării pedepsei.

Deși în cadrul analizei individualizării pedepsei prima instanță s-a referit și la împrejurarea că inculpatului nu i se poate imputa decât o culpă de 20% în producerea accidentului, totuși prima instanță nu a dat eficiență acestui aspect, apreciind că această culpă comună nu are relevanţă decât din punct de vedere al laturii civile a cauzei.

Curtea a apreciat însă, dat fiind situația de fapt reținută în cauză și particularitățile acesteia, că se impunea ca procentul de culpă reținut în sarcina inculpatului să fie avut în vedere și la stabilirea cuantumului pedepsei.

În plus, a fost avută în vedere și perioada relativ îndelungată de timp ce s-a scurs de la data săvârșirii infracțiunii, de 7 ani, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, așa cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei.

Astfel, Curtea a apreciat că se poate dispune reducerea pedepsei într-un cuantum sub minimul special, cu reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C.pen., raportat atât la culpa concretă a inculpatului, cât și la circumstanțele sale personale, așa cum rezultă acestea din înscrisurile depuse la dosar, precum și la lipsa antecedentelor penale.

Curtea a constatat că prima instanță a reținut în mod temeinic că legea penală mai favorabilă este Codul penal 1969, în condițiile în care limitele de pedeapsă sunt identice în Codul penal 1969 și codul penal în vigoare în prezent, însă potrivit Codului penal 1969 este posibilă suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În plus, Curtea a apreciat că prima instanță a ales în mod corect modalitatea de individualizare a executării pedepsei, raportat la perioada de timp scursă de la data săvârșirii faptelor, de 7 ani, astfel că suspendarea sub supraveghere a executării nu ar mai prezenta eficiența necesară atingerii scopului pedepsei. 

Curtea a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pentru un termen de încercare de trei ani este aptă să asigure atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei.

Relativ la cel de-al treilea motiv de apel, ce vizează cuantumul daunelor morale, Curtea a apreciat că acest motiv de apel nu este fondat, prima instanță stabilind în mod corect cuantumul acestor daune, cu luarea în considerare atât a procentului de culpă atribuit inculpatului, de 20%, cât și a situației concrete a părții civile și a victimei, care avea vârsta de 86 de ani.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen. a admis apelul declarat de apelantul inculpat S. L. V. împotriva sentinței penale nr. 188/05.04.2018, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București, a desființat în parte sentința penală apelată și în fond, rejudecând, în baza art. 178 alin. (2) C.pen. 1969 cu aplic. art. 74 alin. (2) C.pen. 1969, art. 76 C.pen. 1969 și art. 5 C.pen. a dispus condamnarea inculpatului S.L.V. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 81 C.pen. 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C.pen. 1969.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Domenii speta

Spete similare