Furt calificat

Prin sentinta penala nr. 48 din data de 29.01.2010, Judecatoria Suceava a respins, ca nefondata,  exceptia formulata de inculpatul D. I. de tardivitate a introducerii actiunii civile alaturate actiunii penale de catre partea civila SC „…” SRL.

În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a), e), alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 75 lit. c) Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. I., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru savârsirea infractiunii de furt calificat.

În conformitate cu art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a revocat suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicata sus-numitului prin sentinta penala nr. 3681/28.11.2008 pronuntata de Judecatoria Iasi în dosarul nr. 6140/245/2008, ramasa definitiva prin neapelare la data de 22.12.2008 si s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alaturi de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata prin hotarârea în discutie, inculpatul urmând sa execute pedeapsa de 6 (sase) ani închisoare.

În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului pe perioada executarii pedepsei închisorii exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b) Cod penal.

Conform art.  350 Cod procedura penala s-a mentinut  masura arestarii preventive a inculpatului iar în temeiul art. 88 alin. 1 teza a II-a Cod penal a fost dedusa din pedeapsa rezultanta de 6 ani închisoare durata retinerii si cea a arestarii preventive dispusa în prezenta cauza, începând cu data de 10.09.2009 pâna la zi.

S-a luat act ca partile vatamate SC „…” SRL Suceava si I. L. M. nu s-au constituit parti civile în procesul penal.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e) Cod penal s-a dispus confiscarea speciala a sumei de 720 lei reprezentând bunuri dobândite prin savârsirea infractiunii în dauna partilor vatamate mai sus mentionate.

În baza art. 14 si art. 346 Cod procedura penala, raportat la art. 998 Cod civil, au fost admise actiunile civile formulate de partile civile L.M. S. si H.E. A., inculpatul D. I.  fiind obligat sa plateasca celei dintâi suma de 700 RON, reprezentând prejudiciu nerecuperat, iar celei din urma suma de 700 RON, cu acelasi titlu.

Actiunea civila formulata de partea civila SC „…” SRL a fost respinsa, ca nefondata.

Conform art. 189 si art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul D. I. la plata sumei de 1200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 600 RON se va achita în fondul Ministerului Public, iar suma de 200 RON reprezentând onorariul datorat cu avocatul din oficiu Marginean Mihaela, conform delegatiei pentru asistenta judiciara obligatorie nr. 2388/28.09.2009 se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti

Pentru a hotarî astfel prima instanta, în analiza sa consacrata exceptiei invocata de inculpat, prin aparator, privind tardivitatea cererii de constituire de parte civila formulata de S.C. „…” SRL si depusa la dosar la termenul de judecata din data de 20.01.2009, a retinut ca, asa cum rezulta din situatia de fapt descrisa în rechizitoriul nr. 2478/P/2009 emis la data de 24.09.2009 pe care a transpus-o în preambulul considerentelor,  pentru actul material de sustragere a sumei de 480 lei din sertarul unui birou din magazinul „…” apartinând agentului economic în discutie, proveniti din încasarile de peste zi, calitatea de persoana vatamata o are aceasta societate, iar nu I. L. M., prejudiciul fiind produs în patrimoniul societatii. Aceasta societate  nu a fost mentionata în rechizitoriu si nici nu a fost citata în tot cursul procesului penal, nici în fata organelor de urmarire penala si nici în cursul judecatii pâna la termenul din 20.01.2009 când, prin adresa instantei, i s-a pus în vedere acesteia sa-si precizeze pretentiile împotriva inculpatului.

Ca atare, nefiind respectate dispozitiile art. 76 alin. 2 Cod procedura penala, cum sesizarea cu privire la fapta nu s-a facut în urma plângerii partii vatamate SC „…” SRL, si cum aceasta parte nu a fost înstiintata în mod oficial despre proces, fiind citata abia la termenul mentionat mai sus,  instanta de fond a conchis ca partea vatamata nu se afla în culpa procesuala pentru nerespectarea dispozitiilor art. 15 alin. 2 Cod procedura penala, motiv pentru care a dispus în consecinta, respingând exceptia examinata.

Pe fond, analizând coroborat probele administrate în cauza Judecatoria Suceava a retinut în fapt ca :

- la data de 21.07.2009, inculpatul D. I. se afla împreuna cu minorul M. I., pe strada Ana Ipatescu din municipiul Suceava, în apropierea magazinului …. În timp ce acesta dintâi a ramas în fata magazinului, asigurând paza, cel din urma a intrat în magazin de unde a sustras de pe masa poseta partii vatamate L.M. S., care se afla într-o alta încapere în spatele magazinului, în poseta gasindu-se aproximativ 500 lei, o pereche de ochelari de vedere, cartea de identitate, un contract de vânzare-cumparare, o hotarâre judecatoreasca, precum si o pereche de cercei din aur de cinci grame. Auzind zgomot, partea vatamata a revenit în încaperea magazinului observând minorul care parasea locul fugind, a iesit dupa el si a constatat ca acesta era însotit de un alt tânar, cei doi fiind vazuti de partea vatamata si de martora M. S., fugind printre blocuri si facându-se nevazuti. În spatele blocurilor, poseta a fost aruncata la un buncar, iar banii împartiti între cei doi, inculpatul D. I. primind din suma sustrasa 30 de lei;

- la data de 3.08.2009, dupa ce inculpatul D. I. a intrat împreuna cu M.I. în magazinul … de pe strada Nicolae Balcescu din municipiul Suceava, apartinând SC … SRL, inculpatul a iesit imediat din magazin, uitându-se înapoi spre interior, apoi a ramas de paza în preajma magazinului, de unde din interior, profitând de neatentia vânzatoarei I. L., M. I. a sustras din sertarul biroului un telefon mobil marca Nokia, apartinând vânzatoarei si suma de 480 lei rezultata din vânzarea produselor magazinului, dupa care a iesit, iar cei doi au fugit spre magazinul …, ulterior M. I. împartind banii cu inculpatul care a primit astfel suma de 220 lei;

- la data de 3.09.2009, inculpatul D. I. a intrat în sala de jocuri apartinând S.C. “…” S.R.L împreuna cu acelasi minor si, dupa ce  s-au jucat câteva minute la aparate, profitând de faptul ca gestionara P. I. R. era plecata la toaleta, M.I. s-a deplasat în spatele tejghelei, iar din sertarul biroului a sustras o suma de bani, pe care i-a aratat-o si celuilalt inculpat, acesta mergând la rândul sau la biroul respectiv de unde a sustras si el o suma de bani, pe care i-a dat-o lui M., ulterior parasind împreuna sala, alergând în spatele blocurilor, unde au împartit banii sustrasi, inculpatul D. I. primind suma de 600 lei;

- ulterior, la data de 8.09.2009, în jurul orei 12,40, cei doi, inculpatul D. I. si M. I., au intrat în magazinul apartinând S.C. … S.R.L. cu intentia de a sustrage bunuri, iar în timp ce primul distragea atentia partii vatamate H. E.A., discutând cu aceasta despre preturile la telefoane mobile, minorul a sustras portofelul acesteia dintr-o poseta lasata în holul de acces catre birouri, în care se aflau actul de identitate, doua card-uri bancare, o bancnota de 50 euro, aproximativ 80 lei, trei bonuri cadou în valoare de 150 lei si bonuri de masa, iar dupa aceea, împreuna cu inculpatul D. I. au parasit în graba magazinul pentru a nu fi prinsi de partea vatamata, aruncând portofelul într-un buncar din preajma.

Facând trimitere în motivare la mijloacele de proba relevante în stabilirea situatiei de fapt anterior descrisa, în continuare, instanta de fond a reliefat faptul ca, desi în cursul cercetarii judecatoresti inculpatul în discutie nu a recunoscut decât comiterea actului material de furt din sala de jocuri apartinând SC …, aparându-se prin aceea ca nu a cunoscut intentia de a sustrage a minorului, vinovatia sa a fost dovedita în cazul tuturor celor patru acte materiale de furt, si rezulta din împrejurarea ca el cunostea persoana lui M. I., inculpatul declarând în timpul urmaririi penale ca acesta i-a propus sa sustraga bunuri, precum si din materialitatea faptelor, întrucât modul în care a actionat respectiv asteptându-l pe M. I. în timp ce acesta opera în interior în cazul furturilor de la … si …, sau distragând atentia partii vatamate H. E., dupa care au parasit amândoi locurile infractionale în fuga si au împartit banii sustrasi, demonstreaza intentia sa de a participa la comiterea infractiunii.

În raport de aceste considerentele expuse a conchis ca  declaratia de recunoastere din cursul urmarii penale îl incrimineaza pe inculpat, coroborându-se cu restul probatoriului administrat, iar probele legal administrate în cauza au rasturnat, în mod neîndoielnic, prezumtia relativa de nevinovatie instituita în favoarea sa prin dispozitiile art. 51 si 66 Cod procedura penala, ca si prin art. 23 alin. 11 din Constitutia României si art. 6 paragraf 2 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, facându-se dovada certa si indubitabila a savârsirii faptelor retinute în rechizitoriu.

Dezvoltând, instanta de fond a evidentiat ca rezolutia infractionala  vizând sustragerea bunurilor a fost unica, inculpatul având reprezentarea întregii desfasurari si vointa comiterii faptei în aceasta modalitate, de vreme ce motivatia a fost aceeasi, existând o similitudine de loc si de persoana vatamata, raportat si la similitudinea actelor de executare, la intervalul redus de timp dintre actele de sustragere, fapta fiind comisa cu intentie directa, întrucât a urmarit însusirea de bunuri pe nedrept în modalitatea descrisa, iar actiunea de participare nemijlocita la comiterea furtului din sediul SC „…” SRL, specifica autorului, absoarbe actele de participatie comise cu forma de participatie a complicitatii, astfel ca se impune ca inculpatul sa raspunda pentru întreaga fapta în calitate de autor.

Retinând vinovatia inculpatului sub aspectul comiterii unei fapte incriminate de legea penala, care prezinta gradul de pericol social al infractiunii dedusa judecatii, fiind întrunite conditiile esentiale indicate în art. 17 Cod penal, prima instanta a procedat la condamnarea sa la o pedeapsa individualizata în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal. Tinând cont de elementele expuse punctual în motivare, a dozat-o la 3 ani închisoare, în raport de situatia juridica a inculpatului, a dat eficienta practica disp. art. 83 Cod penal si, revocând suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicata anterior, a aditionat-o la prezenta, dispunând executarea pedepsei totale de 6 ani închisoare, în regim privativ de libertate, apreciind ca functie de circumstantele reale si personale constatate, este o masura de constrângere, dar si un mijloc de reeducare eficient, raspunzând astfel dezideratelor înscrise în art.52 Cod penal, durata retinerii si perioada arestarii preventive fiind computata si mentinuta starea sa de arest.

În ceea ce priveste masura arestarii preventive luata fata de inculpat instanta de fond a retinut, în esenta, ca subzista temeiurile care au stat la baza luarii acesteia si impun în continuare mentinerea acestuia în detentie provizorie, cererea de revocare fiind nefondata, de vreme ce masura nu a fost luata cu încalcarea dispozitiilor legii, iar temeiurile nu au încetat sa existe, dispunând ca atare, în baza art. 350 Cod procedura penala.

În acest context a motivat, în esenta ca, pe baza probatoriului administrat, s-a retinut vinovatia inculpatului sub aspectul infractiunii ce a facut obiectul judecatii, pentru care urmeaza a raspunde penal si s-a apreciat ca lasarea acestuia în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, întrucât existenta antecedentelor în savârsirea de infractiuni contra patrimoniului, ca si comiterea mai multor acte materiale de furt demonstreaza perseverenta infractionala, ignorarea atât a valorilor patrimoniale ocrotite prin art. 1 Cod penal pe care le-a încalcat în mod repetat dar si a avertismentului ferm dat de societate prin hotarârea de condamnare anterioara.

Prin urmare, asemenea fapte nu pot fi tolerate iar cei care le savârsesc sunt datori sa suporte rigorile legii, mai ales ca în cazul de fata s-a constatat ca pedepsele aplicate anterior nu si-au atins scopul educativ si de preventie. Mai mult decât atât, s-a avut în vedere ca imaginea perseverentei infractionale se rasfrânge negativ în planul periculozitatii, astfel ca punerea în libertate a inculpatului este necesara pentru reprimarea infractiunilor, ar naste puternicul sentiment negativ de nesiguranta, creând îngrijorare, temere si dezaprobare, ar întretine neîncrederea în actul de înfaptuire a justitiei si ar conduce la concluzia ca justitia este incapabila si inutila în cazul persoanelor ce persevereaza în savârsirea de fapte antisociale, de vreme ce acestea ignora efectele condamnarilor, sfideaza în continuare valorile sociale si nu dau semne de îndreptare.  S-a tinut cont si de pericolul potential ca inculpatul sa continue o activitate infractionala de vreme ce nu are o sursa legala de venit permanent, aratând ca este incapabil sa-si asigure mijloacele de subzistenta normale prin munca, ori sa se sustraga de la judecata sau executarea pedepsei.

Având în vedere pozitia procesuala exprimata în fata instantei de catre partile vatamate S.C. „…” SRL Suceava si I. L. M., Judecatoria Suceava a luat act ca acestea nu s-a constituit parti civile în cauza si, conferind aplicabilitate disp. art. 118 al. 1 lit. e Cod penal a confiscat suma de 720 lei, reprezentând bunuri dobândite prin savârsirea infractiunii în dauna lor.

Solutionând latura civila a cauzei, constatând ca sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prima instanta a admis actiunile civile promovate de partile civile L. M. S. si H. E. A., acestora fiindu-le creat un prejudiciu cert si, în consecinta, l-a obligat pe inculpat la acoperirea acestuia, urmând sa plateasca în concret fiecareia dintre acestea suma de sa plateasca suma de 700 lei.

Actiunea civila formulata de catre partea civila SC „…” S.R.L.  a fost respinsa ca nefondata, retinându-se ca prejudiciul produs acesteia a fost recuperat în totalitate, vânzatoarea platind contravaloarea sumei de bani sustrasa, rezultata din încasari.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, au declarat apel atât inculpatul D. I., cât si partea civila S.C. „… S.R.L. Radauti.

Inculpatul nu a prezentat în scris motivele pentru care a înteles sa promoveze prezenta cale de atac, interesele sale juridice fiind sustinute de catre aparator desemnat din oficiu care, cu ocazia dezbaterilor, a solicitat a se dispune redozarea pedepsei aplicata de instanta de fond, în sensul orientarii acesteia sub minimul special prevazut de lege, efect al retinerii circumstantelor atenuante ce pledeaza în favoarea sa si, considerând ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive sub incidenta careia se afla în prezent, continuarea cercetarii judecatoresti cu acesta în stare de libertate.

Motivându-si apelul, partea civila S.C. „…” S.R.L. a invocat faptul ca în mod gresit prima instanta a respins actiunea civila promovata, în conditiile în s-a stabilit ca prin fapta inculpatului i s-a cauzat un prejudiciu, astfel ca a solicitat modificarea solutiei pronuntata pe latura civila, urmând a se dispune în rejudecare obligarea acestuia la plata sumei de 500 lei, cu titlu de daune materiale.

Verificând hotarârea atacata în raport de criticile formulate, sub toate aspectele de fapt si de drept, pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu disp. art. 371 si art. 378 Cod procedura penala, Tribunalul constata ca apelurile declarate de inculpatul D.I. partea civila apelanta SC … SRL sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse argumentat în cele ce urmeaza.

Astfel, Tribunalul constata ca prima instanta a determinat în mod corect situatia de fapt, precum si încadrarea în drept, stabilind obiectiv pe baza analizei coroborate a mijloacelor de proba administrate în cauza împrejurarile si modalitatea concreta în care inculpatul a comis cele patru acte materiale de furt calificat retinând just ca actiunea intentionata a acestuia se circumscrie în drept continutului constitutiv al infractiunii de infractiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a), e), alin. 2 lit. b) Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 si art. 75 lit. c) Cod penal.

 Relevante în acest sens sunt cu precadere: declaratiile partilor vatamate L. M. S., I. L. M., a reprezentantului partii vatamate SC … SRL, declaratia partii vatamate H. E.-A., declaratia martorei M. S. - care i-a vazut la data de 21.07.2009 si ulterior i-a recunoscut pe cei doi, inculpatul în discutie si M. I., aceasta aratând ca D. I. astepta în fata magazinului …, de unde a iesit minorul si apoi au fugit amândoi spre magazinul Bucovina, în urma lor iesind vânzatoarea magazinului spunând ca-i fusese furata poseta -, procesele-verbale de cercetare la fata locului, de recunoastere dupa plansele foto, precum si plansele foto dupa înregistrarile camerelor de luat vederi din sediile societatilor comerciale, procesul-verbal de reconstituire - din care rezulta ca inculpatul, plasat în câmpul infractional, cunostea topografia imobilelor, dispunerea obiectelor indicând cu precizie traseul urmat, locul de unde au fost sustrase bunurile, expunând detaliat modalitatea în care a actionat atât el cât si minorul -, coroborate cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului date în faza de urmarire penala si de recunoastere partiala din cursul cercetarii judecatoresti.

În baza acestor mijloace de proba judicios a fost reconstruita ideologic situatia de fapt, stabilindu-se în concret ca inculpatul a actionat în mod conjugat sub aspect rezolutoriu, împreuna cu minorul M. I. astfel ca, prin repetate acte materiale, în maniera descrisa detaliat în motivarea hotarârii atacate si în perioadele de referinta aici indicate, si-a însusit pe nedrept mai multe bunuri din patrimoniul partilor vatamate mai sus-mentionate, fiind dovedita vinovatia inculpatului tras la raspundere penala în calitate de autor, de vreme ce actiunea sa de participare nemijlocita la comiterea furtului din sediul SC „…” SRL, specifica autorului, a absorbit actele de participatie comise sub forma complicitatii, sumele de bani sustrase de minor fiind împartite între cei doi.

În mod vadit probatoriul administrat releva faptul ca actiunile lor au fost concomitente si cooperante în vederea realizarii aceluiasi scop, au desfasurat in mod concordant activitatile materiale prin care s-a realizat infractiunea în baza unui plan conceput în comun.

Sentinta penala atacata este legala si temeinica si din perspectiva operatiunii juridice efectuata de judecator în raport de condamnarea suferita anterior de catre inculpat, astfel ca în acord cu vointa legiuitorului a dat eficienta  practica dispozitiilor legale ce dau continut art. 83 Cod penal, asa cum s-a reliefat anterior.

De altfel aceste aspecte nici nu au fost criticate de apelant însa instanta de control judiciar nu este tinuta sa raspunda doar motivelor expres invocate, având dezlegare prin reglementarile aduse de art. 371 al. 1 si 2 Cod procedura penala sa examineze si alte împrejurari ce tin de  pronuntarea unei hotarâri în deplina legalitate si temeinicie.

Totodata, Tribunalul considera ca pedeapsa a fost individualizata cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, tinându-se cont de dispozitiile partii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în partea generala, de gradul de pericol social al faptei savârsite, dar si de elementele ce caracterizeaza persoana acestuia si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. În spiritul legii, în cadrul operei de individualizare a pedepsei, judecatorul a luat în considerare toate criteriile prevazute de norma legala amintita, le-a evaluat împreuna în mod plural fara preeminenta vreunuia dintre ele si, dupa caz, a acordat fiecaruia o pondere deosebita, determinata de propriul lor continut, asa încât a stabilit pedeapsa cea mai corespunzatoare de natura sa satisfaca scopul definit de art. 52 Cod penal iar modalitatea de executare a pedepsei rezultante a fost just aleasa.

Instanta de fond a dat dovada de maxima clementa,  astfel ca a aplicat inculpatului o pedeapsa egala cu minimul special prevazut de textul de lege incriminator si aceasta nu se impune a fi redozata, de altfel, în conditiile date doar retinând în favoarea sa circumstante atenuante judiciare este posibil a se coborî pedeapsa sub cuantumul stabilit, ori în contextul cauzei Tribunalul nu identifica elemente carora sa le atribuie acest caracter.

În argumentarea punctului de vedere îmbratisat, Tribunalul pune accent pentru început, pe aspectul ca pedeapsa este în masura sa realizeze finalitatea urmarita numai daca prin felul si masura sa reflecta gravitatea faptei, gradul de vinovatie si periculozitatea faptuitorului, daca este rationala, convingatoare, justa si echitabila.

Constatarea uneia sau mai multor împrejurari drept circumstante atenuante este atributul instantei de judecata si, deci, lasata la aprecierea acesteia, fiind de evidentiat ca, desi este posibil sa fie în prezenta unora din împrejurarile enumerate exemplificativ de legea penala, nu este obligata sa reduca sau sa schimbe pedeapsa principala, ci urmeaza a le aprecia în raport cu elementele ce caracterizeaza persoana inculpatului, pericolul social concret al faptei, modalitatea în care a fost comisa, cu urmarile produse sau care s-ar fi putut produce si spre a decide daca au caracter atenuant sau nu.

Numai în masura în care aceste din urma împrejurari nu atribuie faptei deduse judecatii o gravitate sporita, cele exemplificate de legiuitor au semnificatia unor circumstante atenuante judiciare.

În acest context, Tribunalul acorda atentia cuvenita, pe de o parte, valorilor sociale ocrotite de lege carora li s-a adus atingere - fapta fiind îndreptata contra patrimoniului, gradului de pericol social ridicat al acesteia –este compusa din mai multe acte materiale comise la intervale scurte de timp si dupa în mod de operare deja însusit, inculpatul folosind aceleasi tertipuri, fie de distragere a atentiei persoanelor vizate, fie de a întari rezolutia infractionala a minorului, usor de manipulat datorita vârstei, asigurând paza în timp ce acesta actiona efectiv sustragând bunuri si sume de bani, iar în raport de numarul persoanelor implicate în activitatea infractionala si locul în care s-a desfasurat a îmbracat formele agravante ale infractiunii de furt calificat, participatia minorului atragând totodata si agravanta generala prev. de art. 75 lit. c Cod penal -, împrejurarilor în care a fost comisa - în loc public  – precum si urmarii produse constând în diminuarea patrimoniului persoanelor în dauna carora a actionat.

O astfel de fapta ca cea dedusa judecatii este incriminata distinct de legiuitor iar împrejurarile concrete proprii spetei de fata care o circumstantiaza îi confera, asa cum s-a aratat, un grad de pericol social ridicat care atrage un regim sanctionator mai aspru, nefiind justificat a se retine în favoarea inculpatului circumstante atenuante, cu consecinta coborârii pedepsei sub minimul special prevazut de lege. Pluralitatea faptuitorilor, da acestora o mai mare forta de actiune, le creeaza mari posibilitati de savârsire si de ascundere a infractiunii si îi face sa actioneze cu mai multa îndrazneala, iar locurile publice ofera conditii favorabile sustragerii de bunuri. Cel ce sustrage bunuri într-un loc public vadeste o mai mare periculozitate sociala, tocmai pentru ca mizeaza pe toate aceste conditii favorabile, inclusiv pe încrederea publica, atunci când concepe planul sau infractional.

Pe de alta parte,  instanta de control judiciar s-a oprit în cadrul acestei analize si asupra elementelor ce caracterizeaza persoana inculpatului, retinând ca acesta da dovada de perseverenta în activitatea  infractionala, mentiunile înscrise în cazierul judiciar existent la dosar reliefând ca activitatea desfasurata, sanctionata din punct de vedere penal a început înca din timpul minoratului si cu toate ca a suferit o condamnare la pedeapsa închisorii, cu acordarea beneficiului suspendarii conditionate a acesteia pentru savârsirea unei infractiuni de tâlharie sub forma complicitatii, în forma continuata, nu a înteles clementa legii  si nu  si-a modificat conduita în sensul de a adopta o atitudine corecta fata de munca, de ordinea de drept si de regulile de convietuire sociala, ci a continuat sa ignore atât valorile ocrotite de lege, cât si avertismentele ferme date de societate, prin instantele de judecata, prezenta fapta fiind comisa în cadrul termenului de încercare a suspendarii conditionate a pedepsei închisorii de 3 (trei) ani închisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 3681/28.11.2008 pronuntata de Judecatoria Iasi în dosarul nr. 6140/245/2008, ramasa definitiva prin neapelare la data de 22.12.2008, 

Cum pedeapsa aplicata trebuie sa reflecte echilibrul, atât sub aspectul naturii ei, cât si al cuantumului si modalitatii de executare si sa nu arate în nici un caz un efect intimidant, datorita severitatii excesive, sau un efect indulgent, urmare a unei clemente abuzive, nemasurate, instanta de control judiciar apreciaza  asadar ca cea la care a fost condamnat este corect dozata, fiind de natura a realiza functia prevazuta de legiuitor

Ca masura de constrângere, pedeapsa are pe lânga scopul sau represiv si o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legala si judiciara, atât în ceea ce priveste fapta penala savârsita, cât si în ce priveste comportamentul faptuitorului. Ca atare, cuantumul acesteia si modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în asa fel încât sa conduca la reeducarea inculpatului, iar acesta sa se convinga de necesitatea respectarii legii penale si sa evite în viitor savârsirea de fapte penale.

Pentru aceste considerente expuse Tribunalul, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, va respinge apelul promovat de inculpatul D.I. ca nefondat.

În considerarea art. 350 al. 1 corob. cu art. 383 al. 11 Cod procedura penala, constatând ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii preventive ce planeaza asupra inculpatului, respectiv cele prev. de art. 143 Cod penal si art. 148 lit. f Cod procedura penala, subzista si în prezent, indiciile temeinice cristalizându-se la acest moment sub aspect probator, situatia de fapt gasindu-si suport în probele administrate, prin care s-a dovedit cu prisosinta vinovatia inculpatului sub aspectul comiterii infractiunii pentru care  s-a solicitat tragerea sa la raspundere penala, care este pedepsita de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani si existând temerea ca lasarea lui în libertate prezinta în continuare pericol concret pentru ordinea publica, instanta de control judiciar urmeaza a deduce din pedeapsa la care a fost condamnat, perioada arestarii preventive de la 29.01.2010 la zi si a dispune mentinerea starii de arest a acestuia.

Considerentele avute în vedere de catre Judecatoria Suceava cu privire la necesitatea prezervarii ordinii publice sunt pertinente iar instanta de control judiciar si le însuseste, apreciind ca toate aspectele reliefate sedimenteaza convingerea ca prezinta un real pericol pentru ordinea publica, comportamentul sau reprobabil fiind susceptibil a se repeta odata fiind lasat în libertate.

 La fel de important în a da masura periculozitatii acestui inculpat este aspectul ca a sustinut în activitatea infractionala un minor, care fiind înca în formare este astfel pe cale de a-si  însusi un model comportamental gresit, prin raportare la alta scara de valori si reguli de convietuire sociala, contrare celor edictate de stat ca entitate individuala si garant al valorilor sociale protejate de lege, încurajându-l asadar sa savârseasca pe viitor fapte asemanatoare, nefiind de neglijat  ascendentul moral ce-l avea asupra sa decurgând din diferenta de vârsta.

Cu siguranta ca, în fata unei manifestari neagreate social, daunatoare, perturbanta, periculoasa pentru societate de natura a aduce atingere echilibrului social firesc si a crea evident o profunda indignare si dezaprobare în rândul comunitatii indusa de ideea ca persoane ce comit asemenea fapte pot fi cercetate în stare de libertate, generând în aceeasi masura sentimentul de insecuritate, temerea ca drepturile lor nu pot si nu sunt ocrotite, autoritatile judiciare sunt obligate sa ia masuri în scopul apararii interesului general, atenuarea unui posibil conflict între libertate si constrângere putându-se realiza prin limitarea adecvata a libertatii individului.

Conchizând, asemenea fapte ca cele analizate în cauza de fata, neurmate de o riposta ferma a organelor judiciare, ar întretine climatul infractional si ar crea inculpatului impresia ca poate persista în sfidarea legii, ignorând în continuare valorile sociale ocrotite de legiuitor, impunându-se asadar sa se intervina energic si eficient în vederea restabilirii ordinii publice si reprimarea faptelor antisociale, pentru ca altfel s-ar compromite ideea de justitie, de lege, de responsabilizare si responsabilitate sociala, inclusiv de preventie si combatere a fenomenului infractional.

În conditiile date si în lipsa oricaror garantii oferite de persoana inculpatului ca lasat în libertate nu va mai comite alte infractiuni, context în care se pune accent pe aspectul ca el nu are o sursa legala de venit, traind din cersit si nu în ultimul rând ca deprinderea sa (despre care a facut vorbire chiar el în declaratia data în cursul cercetarii judecatoresti – f. 21 ds. verso) de a consuma substante cu efect halucinogen care, dupa cum este cunoscut dau dependenta si imprima oricarui consumator un comportament deviant se poate constitui într-un potential factor determinant de a actiona în aceeasi modalitate, cu scopul de a obtine banii necesari în vederea procurarii lor, se impune mentinerea detentiei provizorii, pentru a pune la adapost drepturile si libertatile cetatenilor, masura arestarii preventive examinata înscriindu-se si la acest moment în coordonatele de legalitate si temeinicie, raspunzând scopului pentru care a fost instituita, preîntâmpinându-se astfel si riscul de a se sustrage de la judecata ori de la executarea pedepsei.

Examinând si critica adusa de partea civila S.C. „…” S.R.L., Tribunalul constata ca aceasta este neîntemeiata, instanta de fond dând o corecta rezolvare juridica în raport de actiunea civila promovata de aceasta. Astfel, în conditiile în care gestionara magazinului – martora I. L. M.  a acoperit lipsa din casa, depunând suma de bani sustrasa, rezultata din încasari, în contabilitate atât scriptic, cât si faptic firma nu figureaza cu lipsa în gestiune si în atare situatie nu mai subzista o conditie esentiala, aceea a existentei unui prejudiciu material ce trebuie recuperat, pentru a fi atrasa angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului. Asa fiind si cum numita I. L. M. a precizat ca nu se constituie parte civila în cauza, în mod corect s-a conferit aplicabilitate disp. art. 118 al. 1 lit. e Cod penal, referitoare la confiscarea speciala. Memoriul depus de martora (f. 36 ds. fond) a fost atestat de functionatul instantei care a si consemnat datele de stare civila ale acesteia, iar partea civila nu a contestat, la nivel declarativ sau probatoriu, sustinerile referitoare la acoperirea prejudiciului.

În consecinta, partea civila nu poate beneficia de repararea prejudiciului cauzat de doua ori, iar întrucât martora nu a avut intentia de a face o liberalitate inculpatului, solutia confiscarii speciale este legala si temeinica în speta.

Pentru considerentele ce preced si apelul declarat de partea civila S.C. „…” SRL, apare ca nefondat, astfel ca în baza aceluiasi temei legal urmeaza a fi respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare