Înregistrări în registrul comerţului. Plângere rezoluţie. Reducere capital social în condiţiile existenţei unui sechestru asigurator penal asupra acţiunilor. Art. 15324 Legea nr. 31/1990.

Înregistrări în registrul comerţului. Plângere rezoluţie. Reducere capital social în condiţiile existenţei unui sechestru asigurator penal asupra acţiunilor. Art. 15324 Legea nr. 31/1990.

Măsura reducerii de capital social este impusă de lege în situaţia excepţională a înregistrării unor pierderi care sunt mai mari decât jumătate din valoarea capitalului social. […] Sechestrul a privit acţiunile deţinute de inculpat la societatea petentă, acţiuni care reflectă un drept de creanţă al acţionarului asupra societăţii corespunzător numărului de acţiuni deţinute, indiferent de valoarea nominală a acestora. […] Reducerea capitalului social, care este o valoare contabilă, prin diminuarea valorii nominale a acţiunilor, nu afectează drepturile de creanţă aferente acestor acţiuni, care se exprimă printr-un procent din valoarea patrimonială a activului deţinut de societate.

(Secţia a VI-a Civilă, decizia civilă nr. 1770 din data de 28 septembrie 2018)

Prin cererea înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. 749013/28.11.2017, petenta C A - R E R SA a solicitat înregistrarea în Registrul Comerţului a menţiunilor privind capital social, număr acţiuni, modificare date acţionari persoane juridice, listă acţionari.

Prin rezoluția nr. 161204/5.12.2017 persoana desemnată conform O.U.G. 116/2009 a respins cererea formulată, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele legale, prin raportare la Ordonanța nr. 479/P/22.10.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție.

Cu adresa nr. 780980/22.12.2017 ORCTB a înaintat plângerea înregistrată cu cererea de depunere şi menţionare acte nr. 779476/21.12.2017 formulată de C A-R E R SA, împotriva rezoluţiei persoanei desemnate conform O.U.G. nr. 116/2009 pronunţată în soluţionarea  cererii nr. 749013/28.11.2017.

Prin cererea formulată petenta a solicitat admiterea plângerii şi anularea rezoluţiei nr. 161204/05.12.2017 pronunţată în şedinţa din data de 05.12.2017 de dna. R.N.A. şi înregistrarea menţiunii nr. 749013/28.11.2017 formulată de C A R E R SA privind diminuarea capitalului social prin diminuarea valorii acţiunii de la 4 lei/acţiune la 2 lei/acţiune. Decizia de diminuare a capitalului social nu a fost contestată de inculpatul F.R. şi de nicio altă persoană interesată, conform legii.

În acest context, prin hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 6/09.10.2017 s-a dispus „reducerea capitalului social al societăţii cu suma de 18.821.998 lei, de la 37.643.996 lei la 18.821.998 lei, prin reducerea valorii nominale a acţiunii de la 4 lei/acţiune la 2 lei/acţiune, proporţional cu cota de participare a fiecărui acţionar la capitalul social. Reducerea capitalului social este realizată pentru acoperirea parţială a pierderilor cumulate, înregistrate la 31.12.2016 în cuantum de 20.615.108,72 lei".

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) lit. a) din Norma ASF nr.20/2016, sunt supuse aprobării A.S.F., următoarele modificări în situaţia societăţilor, în condiţiile prevăzute de prezenta normă: a) majorarea/reducerea capitalului social. Avizul ASF privind diminuarea capitalului social, a fost acordat prin Decizia nr. 1674/27.11.2017.

Prin Ordonanţa nr. 479/P/2015 din data de 22.10.2015, s-a dispus „aplicarea sechestrului asigurător, până la concurenţa sumei de 1.018.076,97 lei, asupra bunurilor imobile şi mobile, proprietatea inculpatului F.R.”, inclusiv asupra: „- unui număr de 1690 acţiuni pe care le deţine la C A „ CARE R,, SA reprezentând suma de 16.900 lei, respectiv 0,0383% din capitalul social al societăţii,,.

Ulterior solicitărilor petentei, prin Ordonanţa emisă în data de 15.03.2016, D N A a admis cererea petentei ca fiind întemeiată şi a dispus „în sensul că menţine sechestrul asigurător asupra celor 1690 acţiuni la valoarea nominală de 4 lei/acţiune, ce reprezintă suma de 6.764 lei şi nu suma de 16.900 lei cât a fost menţionată în Ordonanţa din ''10.2015,,. Ca urmare a transmiterii Ordonanţei DNA din data de 15.03.2016, în data de 23.03.2016 prin rezoluţia nr. 60814 a ONRC, s-a admis cererea formulată de CARE R SA şi s-a înregistrat menţiunea privind diminuarea capitalului social.

Prin urmare în acest moment, sechestrul este instituit de DNA asupra unui număr de 1690 acţiuni la valoarea de 4 lei/acţiune, deţinute de dl. F.R. la C A R E R S.A.

Aşa  cum rezultă din Ordonanţa nr. 479/P/2014, emisă de DNA, sechestrul asigurător a fost instituit până la concurenţa sumei de 1.018.076,97 lei asupra bunurilor imobile şi mobile, proprietatea inculpatului F.R.

Măsura instituirii sechestrului asigurător s-a impus în contextul în care dl. F.R. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu în formă continuată (53 acte materiale) şi uz de fals în formă continuată (7 acte materiale), prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 309 C.pen., de art. 323 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. şi art. 5 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen., în cadrul dosarului nr. 35179/3/2017 aflat în curs de soluţionare pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia I Penală. Dosarul are următorul termen de judecată în data de 16.01.2017, petenta fiind singura persoană care s-a constituit parte civilă în dosarul penal pentru recuperarea sumei de 1.018.076,97 lei, în cazul în care se va constata vinovăţia domnului F.R. Prin urmare, sechestrul asigurător a fost instituit de DNA în beneficiul petentei, având în vederea adresa formulată de Companie prin care a arătat că se constituie parte civilă în dosarul penal cu suma de 1.018.076,97 lei.

Din interpretarea dispozițiilor art. 249 alin. (1) C.pr.pen. rezultă că scopul instituirii sechestrului asigurător este acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărirea penală a bunurilor. Or, reducerea capitalului social al CARE R SA, prin diminuarea valorii acţiunii de la 4 lei/acţiune la 2 lei/acţiune, nu este făcută în scopul ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărirea penală a părţilor sociale deţinute de dl. F.R.

Mai mult decât atât, prin Hotărârea AGEA nr. 2/30.05.2017, s-a arătat în mod expres faptul că „reducerea capitalului social este realizată pentru acoperirea parţială a pierderilor cumulate, înregistrate la 31.12.2016 în cuantum de 20.615.108,72 lei".

Continuând, prin Hotărârea AGEA nr. 3/30.05.2017, acţionarii au înţeles să aprobe contractarea „unui împrumut subordonat în valoare de 20.000.000 lei de la acţionarul majoritar EB S.A., convertibil ulterior în acţiuni, în vederea majorării capitalului social al societăţii CARE R, după implementarea Hotărârii AGEA nr. 2/30.05.2017".

În acest context, refuzul ONRC de a înregistra modificarea capitalului social apare ca nejustificat, cu atât mai mult cu cât sechestrul instituit de D N A are caracter provizoriu.

Instituirea sechestrului penal asupra unui bun al învinuitului sau inculpatului de către procuror sau instanţa de judecată, reprezintă o creanţă condiţionată ce îşi are izvorul în fapta ilicită cauzatoare de prejudicii şi care angajează răspunderea civilă delictuală a acestuia.

Prin urmare este vorba despre o creanţă sub condiţie suspensivă, care se îndeplineşte numai în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti penale.

Prin încheierea din data de 01 Februarie 2018 Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a respins plângerea formulată de petenta SC C A-R E R (CARE -R) SA, ca neîntemeiată.

În considerente se reține că motivul respingerii cererii de înregistrare a menţiunii privind reducerea de capital este legat de indisponibilizarea a 1690 acţiuni la valoarea nominală de 4 lei/acţiune (ce reprezintă suma de 6.764 lei) ca urmare a măsurii sechestrului asigurător menţinut prin Ordonanţa din 15 martie 2016 pronunţată de Direcţia Naţională Anticorupţie în dosarul nr. 479/P/2014. În opinia Tribunalului, chiar dacă adunării generale îi este cunoscut dreptul de a decide asupra reducerii capitalului social [art. 113 lit. g) din Legea 31/1990] şi a fost parcursă procedura prevăzută de art. 142 din Norma metodologica privind modul de tinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor si de eliberare a informaţiilor aprobată prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr.2594/2008, înregistrările în registrul comerţului nu pot înfrânge efectele obligatorii ale unor măsuri asiguratorii necontestate şi care au caracter executoriu.

Contrar celor susţinute de petentă, sechestrul nu a privit acţiunile numai din punctul de vedere al numărului, ci şi din perspectiva valorii nominale, aceasta fiind trecută expres în dispozitivul Ordonanţei.

De altfel, se observă că petenta a formulat o cerere în cadrul procesului penal, adresată instanţei prin care a solicitata a se menţine sechestrul asigurător asupra aceluiaşi număr de acţiuni, însă la valoarea nominală diminuată, de 2 lei/acţiune, cerere care a fost respinsă  în cadrul şedinţei din 21 iunie 2017 de Tribunalul Bucureşti - Secţia I Penală, cu motivarea că excedează competenţelor instanţei şi cadrului procesual.

Or, în condiţiile în care această modificare a valorii nominale nu a fost primită în cadrul unei proceduri judiciare, este evident că în cadrul prezentei plângeri, care nu are un caracter contencios, nu se poate proceda la încuviinţarea înregistrării solicitate, care ar avea ca efect exact modificarea Ordonanţei parchetului de instituire, respectiv de menţinere a sechestrului asigurător.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel petenta SC C A-R E R SA solicitând admiterea apelului şi modificarea în tot a încheierii pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă; admiterea plângerii astfel cum a fost formulată şi anularea rezoluţiei nr.161204/05.12.2017 pronunţată în şedinţa din data de 05.12.2017 de dna. R.N.A.; înregistrarea menţiunii nr. 749013/28.11.2017 formulată de C A R E R SA privind diminuarea capitalului social prin diminuarea valorii acţiunii de la 4 lei/acţiune la 2 lei/acţiune.

În motivare, după un scurt istoric al situaţiei de fapt, se susține că încheierea pronunţată de instanţa de fond nu cuprinde motivele care au stat la baza respingerii plângerii formulate de subscrisa ca neîntemeiată.

Încheierea apelată, cuprinde opinii proprii ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă, care nu sunt întemeiate în drept. Instanţa reţine că „ înregistrările în registrul comerţului nu pot înfrânge efectele obligatorii ale unor măsuri asigurătorii necontestate şi care au un caracter executoriu,,, fără a aduce niciun argument cu privire la motivele care au condus la o astfel de opinie.

De asemenea, instanţa arată că „sechestrul nu a privit acţiunile numai din punctul de vedere al numărului ci şi din perspectiva valorii nominale, aceasta fiind trecută expres în dispozitivul Ordonanţei". Nici de această dată nu se invocă o dispoziţie legală, deşi din susţinerile organului de cercetare penală rezultă în mod expres că în realitate sechestrul a fost instituit pe numărul de acţiuni la valoarea pe care o aveau la momentul instituirii.

Cu privire la acest aspect, procurorul care a instrumentat dosarul în cursul urmăririi penale, prin adresa transmisă către subscrisa a precizat că „prin Ordonanţa nr. 479/P/2014 din data de 22.10.2015 au fost indisponibilizate un număr de 1.690 acţiuni pe care inculpatul F.R. le deţine la C A R E R SA reprezentând suma de 16.900 lei, respectiv 0,0383% din capitalul socii al societăţii, aşa cum era menţionat la ORC la acea dată,,.

Aceeaşi a fost şi opinia procurorului de instanţă, care a arătat că „sechestrul a fost dispus asupra celor 1.690 de acţiuni, neavând importanţă valoarea acestora,, precizând că „valoarea nominală nu prezintă relevanţă pentru cauza de faţă, având în vedere că această valoare poate să crească sau să scadă,,.

Mai mult decât atât, instanţa reţine faptul că ,, în condiţiile în care această modificare a valorii nominale nu a fost primită în cadrul unei proceduri judiciare este evident că în cadrul prezentei plângeri care nu are caracter contencios, nu se poate proceda la încuviinţarea înregistrării solicitate, care ar avea ca efect modificarea Ordonanţei parchetului de instituire, respectiv menţinerea sechestrului asigurător ".

Ca urmare a interpretării susţinerii instanţei de judecată, rezultă că aceasta respinge plângerea formulată, deoarece şi instanţa penală a procedat în aceeaşi manieră, fără a aduce un alt argument legal sau raţional. Instanţa penală a respins cererea ca nefiind întemeiată în drept, considerând că o astfel de cerere excede cadrului procesual.

Or, plângerea a fost formulată în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3), (4), (5) şi (6) din Legea nr. 116 din 29 decembrie 2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului. Spre deosebire de instanţa penală care nu putea pronunţa o soluţie asupra cererii formulate, instanţa de fond are un temei legal, fiind competentă să soluţioneze plângerea în cadrul fixat de O.U.G. nr. 116 din 29 decembrie 2009.

Pe lângă motivele invocate mai sus, instanţa de fond nu poate întemeia respingerea plângerii formulate de C. R SA invocând faptul că şi instanţa penală a respins cererea. Susține apelanta că natura celor două cereri este diferită, cererea adresată instanţei penale, a avut ca obiect „ menţinerea sechestrului asigurător instituit de D N A prin intermediul Ordonanţei de luare a unor măsuri asigurătorii la data de 22.10.2015 asupra celor 1690 de acţiuni deţinute de dl. R.F. la C A R E R SA, la o valoare nominală de 2 lei/acţiune, rezultând o sumă totală de 3.380 lei, pentru a asigura respectarea în întregime a Hotărârii AGEA nr. 2/30.05.2017 "iar plângerea formulată are ca obiect „anularea rezoluţiei nr. 161204/05.12.2017 pronunţată în şedinţa din data de 05.12.2017 de dna. R.N.A. şi înregistrarea menţiunii nr. 749013/28.11.2017formulată de C A R E R SA privind diminuarea capitalului social prin diminuarea valorii acţiunii de la 4 lei/acţiune la 2 lei/acţiune ".

Astfel, instanţa de fond avea obligaţia să analizeze în ce măsură decizia ONRC de a respinge cererea de înregistrare a diminuării capitalului social este legală având în vedere natura sechestrului asigurător şi efectele pe care acesta le produce în raport de contextul şi motivele prezentate.

Înregistrarea în registrul comerţului a diminuării capitalului social nu aduce modificări Ordonanţei nr. 479/P/2014 emisă de DNA, această ramând valabilă, deoarece a fost instituită asupra acţiunilor deţinute la CARE R SA de inculpatul F.R., în număr de 1690. Mai mult decât atât, sechestrul penal este o măsură procesuală cu caracter real, ce are ca efect indisponibilizarea bunului asupra căruia a fost instituit, împiedicând încheierea oricărui act juridic civil care are drept scop scoaterea bunurilor din patrimoniul inculpaţilor.

Prin indisponibil se înţelege „ care nu poate fi disponibil, care nu poate fi folosit după voie, care nu este liber". În sens juridic, prin indisponibil se înţelege „de care nu se poate dispune". În cursul procesului penal, Statul (reprezentat de titularul măsurilor asigurătorii) beneficiază de măsuri de indisponibilizare şi conservare care, odată instituite, împiedică, înstrăinarea şi sustragerea de la urmărire a bunurilor aflate sub imperiul lor.

Sechestrul asigurător reglementat de art. 249 C.pr.pen. nu are natura juridică a unei garanţii reale, ci a unui act procesual penal de indisponibilizare a bunului, pentru ca acesta să nu poată face obiectul niciunei înstrăinări până la pronunţarea unei hotărâri penale definitive, de condamnare sau de achitare, după caz. Or, prin diminuarea capitalului social, nu se urmăreşte o înstrăinarea a acţiunilor deţinute de inculpatul F.R., ele vor rămâne în proprietatea acestuia şi după înregistrarea menţiunii Ia Registrul Comerţului.

Societatea nu dispune de acţiunile inculpatului, ci aduce la îndeplinire o Hotărâre a Adunării Generale a Acţionarilor pentru acoperirea parţială a pierderilor cumulate la finalul anului 2016.

Totodată, raportat la susţinerea instanţei privind faptul că apelanta nu a contestat măsura dispusă de organul penal, aceasta devenind executorie, se arată că la momentul instituirii sechestrului asigurător nu a existat niciun motiv pentru a putea formula o contestaţie.

De asemenea, apelanta nu are la dispoziţie nici varianta prevăzută de art. 250 alin. (1) C.pr.pen., o contestaţie formulată la acest moment, ar fi respinsă ca tardiv formulată, având în vedere că termenul de 3 zile a fost cu mult depăşit.

Se invocă și Decizia nr. 2/19.02.2018 pronunţată de ICCJ privind soluţionarea recursului în interesul legii, conform căreia „existenţa unui sechestru asigurător penal asupra imobilelor unei persoane fizice sau juridice nu suspendă executarea silită începută de un creditor ipotecar, al cărui drept de ipotecă asupra aceloraşi bunuri a devenit opozabil terţilor anterior înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal şi nu determină nulitatea actelor de executare ulterioare înfiinţării măsurii asigurătorii din procesul penal asupra aceloraşi bunuri".

Prin decizia invocată mai sus, ICCJ interpretează dispoziţiile legale în sensul în care dacă există concurenţă între un sechestru asigurător instituit asupra unui bun şi o altă garanţie opozabilă terţilor anterior înfiinţării măsurii penale asigurătorii, bunul poate fi înstrăinat prin executare silită.

Or, dacă ICCJ este de părere că un bun asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurător penal, poate fi înstrăinat, diminuarea valorii acţiunii, în procesul de reducere a capitalului social, operaţiune care nu are ca efect scoaterea bunului din proprietatea inculpatului, apare nu numai ca o soluţie legală şi pertinentă, ci ca singura posibilitate de a aduce la îndeplinire Hotărârea acţionarilor nr. 2/30.05.2017.

De altfel, vă rugăm să observaţi că de-a lungul timpului, au existat mai multe măsuri de instituire a sechestrului asigurător asupra unor acţiuni deţinute de diverse persoane publice în societăţi listate la Bursă.

Sechestrul penal instituit asupra acestora nu a blocat fluctuaţia valorii acţiunilor, aceasta fiind diferita de la o zi la alta, aşa cum se poate observa din informaţiile publicate pe site-ul BVB.

Pe fondul cauzei se arată că sechestrul asigurător a fost instituit de DNA în beneficiul apelantei, având în vederea adresa formulată de Companie prin care a arătat că se constituie parte civilă în dosarul penal cu suma de 1.018.076,97 lei. Scopul instituirii sechestrului asigurător este acela de a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărirea penală a bunurilor. Or, reducerea capitalului social al CARE R SA, prin diminuarea valorii acţiunii de la 4 lei/acţiune la 2 lei/acţiune, nu este făcută în scopul ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărirea penală a părţilor sociale deţinute de dl. F.R.

În acest context, refuzul ONRC de a înregistra modificarea capitalului social apare ca nejustificat, cu atât mai mult cu cât sechestrul instituit de D N A are caracter provizoriu.

Operaţiunea pe care societatea apelantă (singura constituită ca parte civilă în procesul penal) a întreprins-o prin Hotărârea AGEA nr. 2/30.05.2017 nu are ca scop scoaterea bunurilor din patrimonial inculpatului. Numărul de 1690 de acţiuni pe care acţionarul inculpat le deţine la CARE R SA nu se va schimba, acţiunile rămânând în proprietatea acestuia. Ca urmare a diminuării capitalului social, singura modificare care intervine este cu privire la valoarea fiecărei acţiuni, care se va reduce de la 4 lei la 2 lei.

Refuzul ONRC motivat de instituirea sechestrului de către DNA pentru a asigura despăgubirea apelantei, împiedică implementarea planului de finanţare pe termen scurt şi de redresare pentru a asigura restabilirea fondurilor proprii de bază eligibile pentru respectarea MCR şi SCR al companiei asumat în faţa ASF. Incidenţa unei asemenea situaţii, ar avea consecinţe grave asupra companiei care se află în acest moment în procedura de redresare, planul menţionat anterior, fiind depus tocmai în scopul prevenirii stării de insolvenţă şi al evitării intrării în procedura falimentului.

ONRC a formulat întâmpinare arătând că instanţa de fond, in considerentele sale, precizează motivele pentru care consideră că persoana desemnată, corect şi legal s-a pronunţat prin rezoluţia nr. 161204/05.12.2017, atunci când a soluţionat cererea nr. 749013/28.11.2017, cu privire la diminuarea capitalului social la societatea A-R E R SA, J40/3151/2009. EUID ROONRC J40/3151/2009, CUI 25252500.

Până la data prezentei nu au intervenit elemente noi cu privire la sechestrul asigurător instituit şi menţinut prin Ordonanţa din 15.03.2016 pronunţată de DNA în dosarul nr.479/P/2014.

În ceea ce priveşte apelul formulat, solicităm respingerea acestuia, şi păstrarea sentinţei din fond, având în vedere faptul că soluţia pronunţată de persoana desemnată prin rezoluţia nr.161204/05.12.2017, este una corectă şi legală.

Analizând apelul prin raportare la motivele de apel invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 480 C.pr.civ., Curtea urmează să îl admită şi, pe cale de consecinţă, să schimbe încheierea din 01.02.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, în dosarul nr. 48523/3/2017, în contradictoriu cu intimatul ONRC prin ORCTB, să anuleze rezoluţia ORCTB 161204/5.12.2017 şi să dispună înregistrarea în registrul comerţului a menţiunii 749013/28.11.2017 privind diminuare capital social în baza Hot. AGEA nr. 2/30.05.2017.

1. În ce privește primul motiv de apel, Curtea apreciază ca neîntemeiată critica referitoare la nemotivarea încheierii atacate. Astfel, Curtea reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C.pr.civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile parților. În mod necesar, o hotărâre judecătoreasca trebuie sa cuprindă în motivarea sa argumentele pro si contra care au format, în fapt si în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțata, argumente care, în mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susținerile si apărările părților, iar, pe de alta parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecații, în caz contrar fiind lipsita de suport probator si legal si pronunțata cu nerespectarea prevederilor  art. 425 alin. (1) lit. b) C.pr.civ..

Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternica garanție a imparțialității judecătorului si a calității actului de justiție, precum si o premisa a exercitării corespunzătoare de către instanța superioara a atribuțiilor de control judiciar de legalitate si temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigenta a art. 21 alin. (3) din Constituția României si art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale.

Obligația de respectare a dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil și obligația de a insera în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care au stat la baza acesteia nu trebuie interpretate în sensul că instanța trebuie să răspundă detaliat la fiecare argument al părților, putând selecta și grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, răspunzând explicit sau implicit la argumentele principale aduse de parte.

Curtea constată că, în analiza plângerii formulate, instanța de fond a expus motivele pentru care a apreciat că se impune respingerea acesteia, cu referire la considerentele de fapt avute în vedere.

Împrejurarea că nu s-a răspuns tuturor apărărilor petentei nu conduce la concluzia că hotărârea atacată este nemotivată.

Totodată susține apelanta că instanța respinge plângerea deoarece instanța penală a procedat în aceeași manieră, fără vreun alt argument legal sau rațional. Or, împrejurarea dacă motivele avute în vedere de către instanța de fond sunt sau nu legale sau corecte nu conduce la concluzia că hotărârea este nemotivată, aceste aspecte urmând a fi analizate pe fondul apelului.

2. Cu privire la soluția pronunțată, Curtea reține următoarele:

În speţă, prin hotărârea nr.2/30.05.2017 a AGEA a C A-R E R SA s-a hotărât aprobarea reducerii de capital a societăţii cu suma de 18.821.998 lei, de la 37.643.996 lei la 18.821.998 lei, prin reducerea valorii nominale a acţiunii de la 4 lei/acţiune, la 2 lei/acţiune, proporţional cu cota de participare a fiecărui acţionar la capitalul social, reducerea fiind realizată pentru acoperirea parţială a pierderilor cumulate, înregistrate la 31.12.2016 în cuantum de 20.615.108,72 lei.

Anterior acestei hotărâri, asupra acţiunilor deţinute de F.R. (care reprezentau 0,0383% din capitalul social) s-a instituit un sechestru asigurător în dosarul penal nr.479/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Ordonanţa din 22.12.2015. Sechestrul s-a instituit asupra numărului de 1690 de acţiuni deţinute la C A-R E R SA.

Prin Ordonanţa din 15.03.2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din dosarul penal nr.479/P/2014, faţă de solicitarea de rectificare în vederea înregistrării unei menţiuni de reducere a capitalului social s-a dispus rectificarea Ordonanţei din 22.10.2015 în sensul instituirii sechestrului asigurător asupra celor 1690 de acţiuni la o valoare nominală de 4 lei/acţiune, conform hotărârii AGEA nr.3/12.10.2015, precizându-se o valoare totală de 6.764 lei.

Ulterior adoptării Hotărârii AGEA nr.2/30.05.2017, C A-R E R SA, care are calitatea de parte civilă în dosarul penal înregistrat pe rolul instanţelor sub nr. 25413/3/2016, a solicitat menţinerea sechestrului asigurător asupra acţiunilor deţinute de inculpat la o valoare de 2 lei/acţiune, instanţa respingând cererea cu motivarea că aceasta excedează competenţei instanţei şi cadrului procesual penal.

Curtea reţine că, pe de o parte, dispoziţiile art. 15324 din Legea nr. 31/1990 prevăd ca, în cazul unor pierderi stabilite prin situaţiile financiare anuale aprobate conform legii, urmare a cărora activul net al societăţii, determinat ca diferenţă între totalul activelor şi totalul datoriilor societăţii, s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, consiliul de administraţie/directoratul convoacă de îndată adunarea generală extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie dizolvată, iar dată AGEA nu hotărăşte dizolvarea, societatea este obligată ca, cel târziu până la încheierea exerciţiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile, să procedeze la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puţin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve.

Dispoziţiile art.15324 alin. (5) prevăd că în cazul neîntrunirii AGEA sau în cazul în care aceasta nu a putut delibera valabil nici în a doua convocare, orice persoană interesată se poate adresa instanţei pentru a cere dizolvarea societăţii.

Prin urmare, măsura reducerii de capital social este impusă de lege în situaţia excepţională a înregistrării unor pierderi care sunt mai mari decât jumătate din valoarea capitalului social.

În speţă, instanţa de fond reţine dreptul adunării generale de a decide asupra reducerii capitalului social şi parcurgerea procedurii prevăzute de art.142 din Norma metodologică privind modul de ţinere a registrului comerţului,de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor aprobată prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2594/2008.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Curtea apreciază că sechestrul a privit acţiunile deţinute de inculpat la societatea petentă, acţiuni care reflectă un drept de creanţă al acţionarului asupra societăţii corespunzător numărului de acţiuni deţinute, indiferent de valoarea nominală a acestora.

Noţiunea de capital social reprezintă valoarea tuturor aporturilor asociaţilor unei societăţi comerciale. Capitalul social nu se confundă cu patrimoniul societăţii, reprezentat de valoarea activului net deţinut de societate la un moment dat. Capitalul social nu certifică valoarea de fapt a patrimoniului societății, ci reprezintă doare valoarea contabilă a aporturilor asociaților.

Astfel, cele două noțiuni exprimă aceeași valoare doar la constituirea societății, când patrimoniul inițial este egal cu totalitatea aporturilor asociaților (în ipoteza în care acestea au fost vărsate, iar fondatorii nu au angajat societatea in contracte care să genereze obligații ale acesteia). Patrimoniul social este supus unei continue fluctuații, acesta evoluând în raport cu rezultatele economice, pozitive sau negative, ale societății.

Valoarea societății la un moment dat, valoare la care se raportează drepturile corespunzătoare acțiunilor deținute, nu se confundă și nu este egală cu capitalul social. patrimoniul include totalitatea drepturilor și obligațiilor entității colective, deci activ și pasiv.

Reducerea capitalului social, care este o valoare contabilă, prin diminuarea valorii nominale a acţiunilor, nu afectează drepturile de creanţă aferente acestor acţiuni, care se exprimă printr-un procent din valoarea patrimonială a activului deţinut de societate.

Cu alte cuvinte, prin reducerea capitalului social în forma reducerii valorii nominale a acţiunilor nu se modifică cuantumul drepturilor patrimoniale ale deţinătorului acţiunilor faţă de societate (sub forma dividendelor sau a sumelor cuvenite urmare a lichidării societăţii).

Sechestrul (civil sau penal) are ca efect indisponibilizarea bunului asupra căruia a fost instituit, respectiv împiedicarea încheierii oricărui act juridic care are drept scop scoaterea bunului din patrimoniul deţinătorului. Or, diminuarea valorii acţiunii de la 4 lei/acţiune la 2 lei/acţiune, cu menţinerea cotei de participare la profit şi pierderi a deţinătorului acţiunilor, nu afectează drepturile patrimoniale aferente acestor acţiuni.

Mai mult, trebuie avută în vedere împrejurarea că reducerea capitalului social reprezintă o măsură impusă de dispoziţiile legale în situaţia dată, în care patrimoniul societăţii s-a diminuat la mai puţin de jumătate din valoarea iniţială. Consecința nerespectării dispozițiilor legale privind reducerea obligatorie a capitalului social o constituie dizolvarea societății, o sancțiune pe care acționarii au dorit să o evite prin hotărârea adoptată.

În mod corect afirmă apelanta că numărul de 1690 de acţiuni pe care inculpatul le deţine în cadrul societăţii nu se schimbă. Mai mult, nu se schimbă cota de participare a acestuia la profit şi pierderi (0,0383% din capitalul social), prin urmare drepturile patrimoniale ale acționarului, supuse sechestrului.

Curtea mai reține împrejurarea că nici persoana desemnată și nici instanța de fond nu indică dispozițiile legale care impun respingerea cererii de înregistrare. Dispozițiile art. 249 C.pr.pen. indică scopul instituirii sechestrului asigurător ca fiind acela al evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune. Textul prevede că Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora. În aceste condiții, respectarea dispozițiilor legale privind reducerea obligatorie a capitalului social atunci când activul net se diminuează la mai puțin din valoarea capitalului social subscris nu afectează drepturile patrimoniale aferente acțiunilor. Societatea nu dispune de acţiunile inculpatului, ci aduce la îndeplinire o Hotărâre a Adunării Generale a Acţionarilor pentru acoperirea parţială a pierderilor cumulate la finalul anului 2016.

Curtea mai reține ca întemeiată apărarea apelantei în sensul că ordonanța prin care s-a dispus instituirea sechestrului nu putea fi atacată pentru intervenirea ulterioară a reducerii capitalului social prin reducerea valorii acțiunilor, iar solicitarea adresată instanței de modificare a prevederilor Ordonanței sub aspectul valorii părților sociale a fost respinsă de instanța (în fața căreia a ajuns între timp dosarul) nu ca nelegală, ci pentru motivul că instanța nu poate modifica o măsură dispusă de organul de urmărire penală, în contextul dat.

De remarcat este și împrejurarea că, ulterior sechestrării acțiunilor, societatea a mai procedat la o reducere a capitalului social prin reducerea valorii nominale a acțiunilor, de la 10 la 4 lei, fiind modificat în acest sens dispozitivul ordonanței.

Domenii speta

Spete similare