Masuri asiguratorii. Cerere având ca obiect instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitoarei. Conditii admisibilitate.

Codul de procedura civila, art. 591 – art. 596

Masurile asiguratorii sunt mijloace procesuale care au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmaribile ale debitorului sau a bunurilor care formeaza obiectul procesului, pentru a evita disparitia sau degradarea lor ori diminuarea activului patrimonial al debitorului, care astfel nu mai poate dispune de aceste bunuri.

Sechestrul asigurator este acea masura asiguratorie la care apeleaza creditorul unei sume de bani, si care consta în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmaribile ale debitorului, pâna la ramânerea definitiva (irevocabila) a hotarârii date în procesul principal în scopul valorificarii bunurilor în momentul în care creditorul va obtine un titlu executoriu.

Specific sechestrului asigurator este faptul ca obiectul actiunii principale il constituie plata unei sume de bani, sediul materiei regasindu-se în continutul dispozitiilor art. 591 – art. 596 Cod procedura civila.

In legatura cu conditiile de înfiintare a sechestrului asigurator, art. 591 Cod procedura civila prevede mai multe situatii:

a)creanta creditorului este exigibila si este constatata prin înscris;

b)creanta creditorului este exigibila dar nu este constatata prin act scris;

c)creanta nu este exigibila – cazul în care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise, ori atunci când este pericol ca debitorul sa se sustraga acestor cazuri.

In fiecare din situatiile sus-expuse, creditorul se afla în situatia de a achita o cautiune, dupa cum urmeaza:

a) sub aspectul cuantumului la aprecierea judecatorului/la latitudinea instantei si care va fi stabilita în conditiile art. 7231 alin. 2 Cod procedura civila;

b) necesar a se face dovada consemnarii cu titlu de cautiune sub aspectul cuantumului a jumatate din valoarea reclamata;

c) depunerea cautiunii este obligatorie, iar sub aspectul cuantumului aceasta este lasata la aprecierea instantei.

In toate situatiile enumerate, pentru a se putea înfiinta sechestrul asigurator, creditorul trebuie sa faca dovada ca a declansat procesul prin care tinde la realizarea creantei sale, depunând un exemplar de pe copia cererii de chemare în judecata care, la rândul sau trebuie sa fie legal timbrata si sa fie fixat termen de judecata, nu si atunci când, în conditiile art. 114 Cod procedura civila, s-a acordat reclamantului un termen scurt pentru completarea sau modificarea cererii sale.

Dovada de plata a cautiunii în cuantumul mentionat, împreuna cu dovada intentarii actiunii trebuie alaturate cererii de sechestru la momentul înregistrarii cererii.

Este necesar a se retine ca, în situatia prevazuta la lit. ”b” – creanta exigibila dar neconstatata prin act scris – dovada platii cautiunii nu poate fi facuta ulterior, pe parcursul procesului, ceea ce înseamna ca instanta nu poate acorda un termen pentru depunerea sau completarea cautiunii.

Constatând neîndeplinirea acestei obligatii, instanta va respinge cererea de sechestru asigurator ca inadmisibila.

În referire la situatia expusa la puctul ”b”, conform cu care creanta este exigibila dar creditorul nu are constatarea prin act scris, urmeaza a se retine ca poate solicita înfiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului daca dovedeste ca a intentat actiunea.

Din cele ce preced rezulta ca una dintre conditiile necesare pentru aplicarea sechestrului judiciar este aceea ca reclamanta trebuie sa dovedeasca ca a intentat actiune pentru creanta în discutie.

Pe de alta parte, potrivit art. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara în scopul realizarii prin executare silita a creantelor.

Rezulta ca procedura somatiei de plata este o procedura de executare a creantelor, iar în codul de procedura se face o analiza a conditiilor de admisibilitate a unei asemenea cereri, respectiv existenta unei creante certe, lichide si exigibile fara a se putea supune analizei fondul pricinii.

Din perspectiva celor de mai sus rezulta ca „cererea de emitere a ordonantei continând somatia de plata” – nu face dovada ca creditoarea a introdus pe rolul instantei o actiune în pretentii fundamentata pe dispozitiile dreptului comun.

Aceasta pentru ca textul art. 591 Cod procedura civila este imperativ si el arata expres ca este necesara dovada introducerii actiunii si nu a unei cereri de emitere a somatiei.

Creditoarea S.C. „B.P.” S.R.L. a chemat în judecata debitoarea S.C. „G.I.” S.R.L., solicitând ca prin încheierea ce se va pronunta, în temeiul dispozitiilor art. 591 si 592 Cod procedura civila, sa se dispuna instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitoarei.

În motivarea cererii formulate, în fapt, creditoarea arata ca S.C. „G.I.” S.R.L. figureaza debitoare cu suma de 451.164,96 lei rezultata din derularea contractului de antrepriza nr. 04/03.02.2007 în temeiul caruia creditoarea s-a obligat a realiza în beneficiul debitoarei lucrari de constructii montaj la obiectivul Fabrica de produse din carne G., respectiv instalatii termice, pentru care s-au emis facturi fiscale ce au fost acceptate la plata.

Întrucât debitoarea nu si-a îndeplinit, la scadenta, obligatiile contractuale privind plata contravalorii lucrarilor efectuate, creditoarea a promovat, pe rolul instantei, o cerere întemeiata pe dispozitiile O.G. nr. 5/2001 prin care a solicitat emiterea somatiei de plata pentru suma de 451.164,96 lei, compusa din debit principal de 318.541,56 lei si penalitati de întârziere în cuantum de 132.623,40 lei.

Apreciind îndeplinite cerintele prevazute la art. 591 alin. 1 Cod procedura civila si având în vedere cuantumul mare al debitului restant si pericolul înstrainarii bunurilor din patrimoniul debitoarei, creditoarea a solicitat admiterea cererii.

Prin încheierea nr. 41 din 10.03.2008, Tribunalul Constanta a admis cererea formulata de creditoarea S.C. „B.P.” S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. „G.I.” S.A., a încuviintat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile proprietatea debitoarei pâna la solutionarea irevocabila a cererii creditoarei privind pronuntarea ordonantei ce contine somatia de plata.

S-a stabilit în sarcina creditoarei o cautiune în cuantum de 45.116,5 Ron ce urmeaza a fi platita în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei încheieri sub sanctiunea desfiintarii de drept a sechestrului.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Relativ la cerinta „dovezii intentarii actiunii”, instanta a apreciat ca formularea cererii privind emiterea somatiei de plata conform O.G. nr. 5/2001 este suficienta întrucât în acest mod creditoarea a probat ca a declansat procesul prin care tinde la realizarea creantei sale.

Esential în aprecierea îndeplinirii acestei conditii este ca la procedeul sechestrului asigurator se poate recurge doar atunci când obiectul actiunii vizeaza plata unei creante, împrejurare confirmata în speta.

În plus, pornind de la scopul si finalitatea sechestrului asigurator, pentru asigurarea realizarii creantei pretinse si creditorului din procedura somatiei de plata trebuie sa i se recunoasca aceleasi mijloace de protectie a drepturilor subiective – concretizate în masuri asiguratorii – puse la dispozitia reclamantului din procedura de drept comun.

În consecinta, în aplicarea dispozitiilor art. 908 Cod comercial coroborat cu art. 591 si art. 7231 alin. 2 Cod procedura civila, instanta a admis cererea si a stabilit în sarcina reclamantei o cautiune, în valoare de 45.116,5 RON ce urmeaza a fi platita în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, sub sanctiunea desfiintarii de drept a sechestrului conform art. 592 alin. 2 Cod procedura civila.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs debitoarea, invocând drept motiv de nelegalitate neîndeplinirea în cauza a conditiei prevazuta de art. 591 Cod procedura civila, în sensul ca, creditoarea nu a facut dovada existentei unei actiuni pe fond care sa justifice luarea acestei masuri.

Se sustine ca procedura somatiei de plata instituita în conditiile O.G. nr. 5/2001 – nu constituie o actiune de fond în conditiile art. 591 Cod procedura civila.

Celelalte motive de recurs se refera la faptul ca nu exista o creanta certa, lichida si exigibila si de asemenea, creditoarea nu a dovedit în nici un fel ca exista posibilitatea înstrainarii bunurilor.

Recursul este fondat, retine instanta de control pentru urmatoarele considerente, în esenta:

Potrivit art. 591 Cod procedura civila, creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata printr-un înscris si este exigibila poate solicita înfiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului daca dovedeste ca a intentat actiunea.

Din cele ce preced rezulta ca una dintre conditiile necesare pentru aplicarea sechestrului judiciar este aceea ca reclamanta trebuie sa dovedeasca ca a intentat actiune pentru creanta în discutie.

Pe de alta parte, potrivit art. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara în scopul realizarii prin executare silita a creantelor.

Rezulta ca procedura somatiei de plata este o procedura de executare a creantelor, iar în codul de procedura se face o analiza a conditiilor de admisibilitate a unei asemenea cereri, respectiv existenta unei creante certe, lichide si exigibile fara a se putea supune analizei fondul pricinii.

Din perspectiva celor de mai sus rezulta ca „cererea de emitere a ordonantei continând somatia de plata” – nu face dovada ca creditoarea a introdus pe rolul instantei o actiune în pretentii fundamentata pe dispozitiile dreptului comun.

Aceasta pentru ca textul art. 591 Cod procedura civila este imperativ si el arata expres ca este necesara dovada introducerii actiunii si nu a unei cereri de emitere a somatiei.

Asa fiind, se constata ca în cauza nu sunt întrunite conditiile art. 591 Cod procedura civila cu privire la existenta unei actiuni de fond care sa justifice luarea masurii sechestrului asigurator.

Pe cale de consecinta, apreciaza Curtea ca si recursul este fondat, urmând ca în baza art. 312 Cod procedura civila sa fie admis, modificata în tot sentinta, în sensul ca va fi respinsa cererea dedusa judecatii, ca nefondata.

Domenii speta

Spete similare