Contestaţie împotriva măsurii asiguratorii luate asupra sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziţiei care a avut loc la 15.07.2020 la imobilul proprietatea sa din localitatea x

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA  PENALĂ

ÎNCHEIERE  NR. 14

Şedinţa din Camera de Consiliu de la 14 Septembrie 2020

Domeniu asociat : Sechestru.Confiscare specială

Titlu : contestaţie împotriva măsurii asiguratorii luate asupra sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziţiei care a avut loc la 15.07.2020 la imobilul proprietatea sa din localitatea x

...........

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din 09.09.2020 privind soluţionarea procesului penal având ca obiect contestarea măsurii asigurătorii formulate de petentul E.I.D. în dosarul nr. x al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.

La apelul nominal făcut în camera de consiliu au lipsit petentul E.I.D.

Procedura de citare este legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor sunt cuprinse în încheierea de amânare a pronunţării din 09.09.2020, ce face parte integrantă din prezenta încheiere.

JUDECĂTORUL DE DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI

Asupra contestaţiei de faţă:

Prin cererea înregistrată la data 21.07.2020, pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. x, petentul E.I.D. a formulat contestaţie împotriva măsurii asiguratorii luate asupra sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziţiei care a avut loc la 15.07.2020 la imobilul proprietatea sa din localitatea x.

În motivare a arătat că, în data de 15.07.2020, în baza mandatului de percheziţie domiciliară nr. x emis la data de 08.07.2020 de către judecătorul de dreptui şi libertăţi din cadrul Tribunalului Gorj, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la imobilul proprietatea sa situat .......... jud. Ilfov, iar în urma percheziţiei efectuată de către organele de poliţie a fost identificată suma de 1.094.790 euro, sumă ce a fost ulterior ridicată în vederea continuării cercetărilor, petentul considerând că s-a instituit astfel o măsură asiguratorie.

Petentul a mai arătat că în cauză urmărirea penală se efectuează în prezent in rem cu privire la infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, dar nu s-a stabilit nici cel puţin estimativ un presupus prejudiciu, iar petentul E.I.D. nu are nicio calitate. Prin urmare, petentul a apreciat că atâta timp cât bunurile ridicate cu ocazia percheziţiei nu au nicio legătură cu faptele ce formează obiectul dosarului şi nici nu sunt destinate să acopere un presupus prejudiciu, măsura respectivă este nelegală.

Petentul a mai susţinut că până în acest moment nu există probe sau indicii temeinice care să ateste că el ar fi comis o infracţiune prevăzută de legea penală , astfel încât luarea unei măsuri asiguratorii ce se manifestă prin indisponibilizarea lichidităţilor băneşti ale sale nu poate fi una adecvată cel puţin ăn această fază procesuală.

Petentul a menţionat că suma de bani care a fost găsită în domiciliul său provine dintr-o sursă licită şi reprezintă toate economiile adunate atât de el cât şi de soţia sa pe perioada întregii lor activităţi lucrative, precizând că este reprezentantul mai multor societăţi comerciale care se ocupă cu vânzarea en detail a diverse produse de import, el încasând de pe urma acestei activităţi venituri considerabile.

Prin precizarea formulată şi depusă la dosar la fila 28, petentul a solicitat emiterea către parchet a unei adrese pentru a înainta judecătorului de drepturi şi libertăţi dosarul cauzei în întregime, întrucât conform art. 250 alin. 3 C.pr.pen. : „Procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi dosarul cauzei, în termen de 24 de ore de la solicitarea dosarului de către acesta.” Petentul a precizat că în cauză nu a fost ataşat întreg dosarul de urmărire penală, ci doar unele acte de urmărire penală, în total 100 file, precizând că numai prin ataşarea întregului dosar al cauzei se respectă echitatrea procedurii, iar petentul îşi poate exercita în mod efectiv dreptul la apărare.

De asemenea, petentul a invocat ca temei, atât art. 250 C.pr.pen., cât şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţie, precizând că măsura ridicării sumei de bani în numerar găsite în imobilul proprietatea sa situat în .....jud. Ilfov şi ridicate conform procesului verbal de percheziţie din 15.07.2020 „în vederea continuării cercetărilor” reprezintă o privare de proprietate şi o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

La data de 03.09.2020, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a înaintat dosarul nr. x pentru a fi observat de judecătorul de drepturi şi libertăţi.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi, analizând cauza de faţă în raport de motivele invocate şi de actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 250 C. proc. pen., împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond.

Așadar, calea de atac specifică în domeniul măsurilor asigurătorii este contestația, care urmează regulile statornicite prin art. 250 Cod procedură penală, dispoziții completate, în mod corespunzător, cu dreptul comun în materia contestației penale, adică dispozițiile art. 4251 Cod procedură penală.

Conform art. 4251 C.pr.pen., calea de atac a contestatiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În raport de dispoziţiile legale menţionate anterior se constată că este admisibilă doar contestația împotriva actului organului de urmărire penală prin care s-a dispus luarea măsurii asigurătorii, nu și împotriva celui prin care s-a dispus ridicarea şi conservarea unor bunuri cu ocazia percheziţiei imobiliare.

Cu privire la percheziţia domiciliară, judecătorul constată că reprezintă un procedeu probatoriu prin care sunt ridicate obiecte sau înscrisuri, ce pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal, de la persoanele fizice sau juridice care le dețin.

Astfel, se constată că ridicarea de obiecte cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare nu reprezintă o măsură asiguratorie, ci este un procedeu folosit de organele de urmărire penală în scopul strângerii mijloacelor de probă necesare pentru buna soluționare a cauzei.

De asemenea, nici actele îndeplinite pentru conservarea bunurilor ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare nu reprezintă măsuri asiguratorii, ci procedee prin care bunurile sunt păstrate la dispoziţia organelor de urmărire penală pentru a fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal.

În urma acestor procedee probatorii și în măsura în care organele de urmărire penală apreciază că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 249 C.pr.pen., se pot institui măsuri asiguratorii asupra bunurilor ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare.

În prezenta cauză, organele de urmărire penală au ridicat cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare în dosarul nr. x de la contestatorul E.I.D., sume de bani (1.094.790 euro + 100 euro ) care, în conformitate cu dispoziţiile art. 163 şi art. 252 C.pr.pen., au fost consemnate la o unitate bancară pe numele contestatorului şi la dispoziţia organului de urmărire penală.

Contrar suţinerilor formulate de apărătorul ales al contestatorului, judecătorul constată că în prezenta cauză nu au fost instituite măsuri asiguratorii asupra sumelor de bani ridicate de la contestatorul E.I.D., în dosarul de urmărire penală nefiind identificată vreo ordonanţă care să prevadă expres luarea unei asemenea măsuri în conformitate cu dispoziţiile art. 249 C.pr.pen..

În consecinţă, având în vedere că în cauză nu au fost dispuse măsuri asiguratorii, iar legea procesual penală nu conține vreo prevedere expresă referitoare la posibilitatea contestării la judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispozițiilor organelor de urmărire penală privind ridicarea de bunuri cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare şi de conservare a acestora în temeiul legii, judecătorul constată că prezenta contestaţie formulată de E.I.D.este inadmisibilă.

Susținerea apărătorului ales al contestatorului, în sensul că măsurile dispuse cu privire la sumele de bani ridicate de la contestator sunt nelegale cu motivarea că împotriva acestuia nu s-a dispus încă începerea în continuare a urmăririi penale pentru infracţiunea de evaziune fiscală, și că nu este stabilit un prejudiciu ori nu există o cerere de constituire parte civilă în cauză, nu relevă aspecte care pot fundamenta o soluție de admitere a prezentei contestații, câtă vreme judecătorul, în acest moment procesual, nu se poate pronunța cu privire la legalitatea actelor efectuate de organele de urmărire penală cu ocazia percheziției domiciliare, respectiv cele de ridicare şi conservare a unor bunuri ce pot servi ca mijloace de probă în procesul penal.

Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul art. 4251 C.pr.pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia măsurilor asiguratorii formulată de contestatorul E.I.D..

În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia măsurilor asiguratorii formulată de contestatorul E.I.D.

Obligă contestatorul la 150 lei cheltuieli judiciare statului.

Definitivă.

Pronunţată în camera de consiliu, azi 14.09.2020, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare