Sechestru asigurător. obligativitatea plăţii cauţiunii. condiţii de admisibilitate a cererii. aprecierea caracterului de creanţă constatată prin act scris. facturi neacceptate la plată.

SECHESTRU ASIGURĂTOR. OBLIGATIVITATEA PLĂŢII

CAUŢIUNII. CONDIŢII DE ADMISIBILITATE A CERERII.

APRECIEREA CARACTERULUI DE CREANŢĂ

CONSTATATĂ PRIN ACT SCRIS. FACTURI NEACCEPTATE

LA PLATĂ.

Art. 591 alin. 1 Cod proc. civilă şi art. 46 şi 908 Cod

comercial

În materie comercială, când se cere instituirea sechestrului

asigurător asupra unor bunuri imobile, este obligatorie plata cauţiunii, conform

dispoziţiilor art. 908 Cod comercial  Aprecierea caracterului de creanţă constatată

prin act scris, potrivit art. 591 alin. 1 Cod proc. civilă, presupune prevederea expresă

a sumei datorate în virtutea unui contract În lipsa acesteia sau a unor facturi

acceptate la plată, nu poate fi reţinut caracterul de act constatator al creanţei, întrucât

doar asemenea facturi pot constitui mijloace eficiente de probare a operaţiunilor

comerciale, conform dispoziţiilor art. 46 Cod comercial.

Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de

contencios administrativ  şi fiscal, decizia nr. 996/R-

C/15 octombrie 2007 

Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr. 1944/90/2007

pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta - creditoare S.C.R.II S.A. Spania

a chemat în judecată pe pârâta S.C.A.H. S.R.L., solicitând instanţei  ca

prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună înfiinţarea sechestrului 

asigurător asupra bunurilor mobile aparţinând pârâtei - debitoare  situate

în Hotelul  F.B. din Mamaia, jud. Constanţa până la concurenţa sumei

213.298,84 EURO.

În motivarea cererii s-a arătat că la data de 1.12.2004 între

părţi s-a încheiat un contract de prestări servicii în baza căruia reclamanta

a prestat servicii de asistenţă tehnică în beneficiul pârâtei, din care a

rămas neachitate sumele de 75.000 EURO - servicii de consultanţă,

92.933,65 EURO - servicii de management, 36.582,9 EURO - servicii de

asistenţă şi 2000 EURO - contravaloare materiale de publicitate, la care

se adaugă dobânda de 1448,75 EURO.

Reclamanta a  mai arătat că sunt îndeplinite condiţiile

prevăzute de art. 591 alin.1 Cod pr.civ., în sensul că deţine o creanţă

exigibilă constatată prin act scris, respectiv contractul de management şi

facturile fiscale depuse la dosar  şi în prezent a fost înregistrată pe rolul

Tribunalului Vâlcea cerere de chemare în judecată, înregistrată sub

numărul 1529/90/2007.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 591 alin.1 Cod

pr. civ.

Prin încheierea nr.62/C/02.05.2007, Tribunalul Vâlcea a

admis cererea şi a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra

bunurilor mobile ale pârâtei: stocuri de marfă ( alimente , băuturi),

aparatură computerizată aflată în dotarea hotelului ( monitoare calculato,

hard  - diskuri), mobilier camere de hotel, mobilier recepţie, mobilier bar

şi restaurant, echipament specific bucătărie ( aparatură electrocasnică:

aragazuri,cuptoare, frigidere, congelatoare, cuptoare cu microunde,

expressoare), veselă de servire bar şi bucătărie, aparatură întreţinere şi

asigurare curăţenie ( aspiratoare, maşini de spălat), aflate în Hotelul F.B.,

până la concurenţa sumei de 213.298,84 EURO în echivalent în lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut că,

potrivit disp. art.591 alin.1 Cod procedură civilă, creditorul care nu are

titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este

exigibilă poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător, dacă

dovedeşte că a intentat acţiune.

Instanţa a apreciat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile

prevăzute de art.591 alin.1 Cod procedură civilă, în sensul că reclamanta

are o creanţă ce este constatată prin act scris, este exigibilă şi a făcut

dovada că a intentat acţiune.

S-a reţinut că reclamanta deţine contract de management

încheiat cu pârâta, în baza căruia a prestat servicii de asistenţă tehnică şi

de management, pentru care s-au emis facturi fiscale,  aceasta neachitând

contravaloarea serviciilor cuprinse în facturile emise în perioada

septembrie-noiembrie 2005 şi respectiv iunie-noiembrie 2006 şi că

reclamanta a depus la dosar copie de pe acţiunea înregistrată la

Tribunalul Vâlcea la data de 21.03.2007, care are ca obiect obligarea

pârâtei la plata sumei  213.298,84 EURO .

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul, care a 

criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie prin prisma următoarelor

motive de  recurs:

1. Deşi între părţi a fost încheiat în anul 2005 un contract de

administrare, care urma să intre în vigoare începând cu data de

30.04.2006, acesta este un contract sinalagmatic, cu executare succesivă,

iar în conţinutul lui nu este prevăzut un preţ.

De asemenea, acest contract arată că până la data de

30.04.2006, părţile vor încheia un alt contract de asistenţă tehnică, acesta

nefiind prezentat, deşi intimata reclamantă a pretins instituirea

sechestrului pentru obligaţii anterioare datei de 30.04.2006.

2.Înscrisurile prin care se constată creanţa constă în acte

unilaterale, respectiv facturi fiscale, care nu au fost însuşite de către

societatea pârâtă şi nu au fost trimise de către intimata reclamantă.

3.Măsurile asiguratorii se instituie numai până la concurenţa

creanţei, iar în speţă măsura dispusă depăşeşte cu mult valoarea debitului.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs

invocate, dar şi sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art.304 ind. 1

C.proc.civ.,  Curtea a constatat că recursul este fondat .

Astfel, potrivit art. 591 alin.1 Cod procedură civilă, creditorul

care nu are titlu executoriu, dar a cărui  creanţă este constatată prin act

scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea sechestrului asigurator,

dacă dovedeşte că a intentat acţiune.

Având în vedere caracterul comercial al creanţei, plata unei

cauţiuni este obligatorie, în raport de dispoziţiile art.908 Cod comercial.

Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este

constatată în scris, dacă dovedeşte că a depus  o cauţiune de jumătate din

valoarea reclamată.

În concluzie, potrivit art.591 alin.1 Cod procedură civilă,

instituirea măsurii asiguratorii este admisibilă, în două ipoteze:

1. creanţa este constatată prin act scris şi este exigibilă, iar

creditorul dovedeşte că a intentat acţiune şi achită cauţiunea pusă în

vedere de instanţă, conform art.908 Cod comercial.

2. creanţa nu este constatată în scris, dar creditorul dovedeşte

că a intentat acţiune şi că a depus jumătate din valoarea reclamată.

În speţă, s-a apreciat că  nu sunt întrunite condiţiile pentru

niciuna din cele două ipoteze legale care permit instituirea măsurii

asiguratorii.

Astfel, trebuia observat că nu s-a achitat nicio cauţiune, ceea

ce face ca încheierea pronunţată să fie nelegală.

Mai mult, niciunul dintre înscrisurile prezentate de reclamantă

nu poate fi considerat drept act scris constatator al creanţei, în sensul

art.591 alin.1 Cod procedură civilă.

Contractul  de management încheiat cu pârâta, în baza căruia

reclamanta pretinde că a prestat servicii de asistenţă tehnică şi de

management, nu cuprinde nicio sumă, ci doar o referire la un comision

de management exprimat procentual (art.III, pct.3.2.2 lit.a), neputând fi

considerat înscris constatator al creanţei.

Nici facturile fiscale emise nu întrunesc condiţia de act scris,

întrucât, potrivit dispoziţiilor art.46 Cod comercial,  numai factura

acceptată face proba în contra debitorului, în speţă condiţia acceptării

nefiind întrunită.

Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.2 Cod pr.civilă, recursul a fost

admis, iar încheierea modificată în sensul respingerii cererii ca

neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare