Confiscare specială

Prin sentinţa  penală  nr. 274/30.01.2014,  pronunţată de JUDECĂTORIA  BACĂU, în dosarul nr. 14247/180/2013 , s-a  admis  cererea.

În temeiul art. 240 al. 1 şi art. 243 din Legea 302/2004 s-a  recunoscut  sancţiunea pecuniară în cuantum de 45 euro aplicată de autorităţile olandeze cetăţeanului român M.M.R., domiciliat in mun. Bacau.

S-a  dispus ca acesta să plătească suma de 45 euro transformată în lei la cursul zilei în care va face plata.

Conform art. 246 al. 2 din Legea 302/2004  cheltuielile judiciare avansate de stat au  rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că  sub nr. 14247/180/2013 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Bacău sesizarea autorităţilor olandeze prin care se solicită instanţei ca în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, să dispună cu privire la recunoaşterea sancţiunii pecuniare în sumă de 45 euro, aplicată cetăţeanului român M.M.R., sancţiune aplicată acestuia în  data de 08.03.2013

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a  reţinut :

Prin hotărârea din data de 08.03.2013 autorităţile de poliţie rutieră olandeze au dispus sancţionarea cetăţeanului român M.M.R. pentru depăşirea vitezei legale.

Potrivit  art. 239 din  Legea nr.  302/2004:

(1) Următoarele infracţiuni, dacă se pedepsesc în statul emitent, astfel cum sunt definite de legislaţia statului emitent, dau loc, conform prevederilor deciziei-cadru şi fără a fi necesară verificarea dublei incriminări a faptei, la recunoaşterea şi executarea hotărârilor:

33. comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus şi perioadele de odihnă şi reglementările privind bunurile periculoase;

(2) Pentru alte infracţiuni decât cele prevăzute la alin. (1), executarea este subordonată condiţiei ca faptele la care se referă hotărârea să constituie infracţiune potrivit legii române, indiferent de elementele constitutive ale acesteia şi indiferent de modul în care este descrisă.

Potrivit  art. 240

Recunoaşterea şi executarea hotărârilor

(1) Autorităţile judiciare române de executare recunosc o hotărâre fără alte formalităţi şi iau imediat toate măsurile necesare pentru executarea acesteia, cu excepţia cazului în care constată că este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevăzute la art. 241.

(2) Dacă autoritatea judiciară română care a primit o hotărâre nu are competenţa de a o recunoaşte şi de a lua măsurile necesare în vederea executării acesteia, ea va trimite hotărârea, din oficiu, autorităţii competente şi va aduce acest lucru la cunoştinţa autorităţii competente din statul emitent, în mod corespunzător.

ART. 241

Motivele de nerecunoaştere şi neexecutare

(1) Autorităţile judiciare române de executare pot refuza să recunoască şi să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul prevăzut la anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea.

(2) În afara cazului prevăzut la art. 239 alin. (2), autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască şi să execute hotărârea şi dacă se stabileşte că:

a) împotriva persoanei condamnate şi pentru aceleaşi fapte s-a pronunţat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent şi, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;

b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competenţa instanţelor române;

c) hotărârea se referă la fapte care:

(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parţial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau

(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea aceloraşi infracţiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;

d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;

e) hotărârea a fost pronunţată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunţat hotărârea;

f) conform certificatului prevăzut la anexa nr. 3, persoana respectivă:

(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost, în conformitate cu legea statului emitent, informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la dreptul său de a contesta cauza şi la termenele de exercitare a căii de atac; sau

(ii) nu s-a prezentat personal, cu excepţia cazului în care certificatul precizează că:

- persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la procedura desfăşurată în conformitate cu legea statului emitent; sau

- persoana a specificat că nu contestă cauza;

g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.

Instanţa a  încuviinţat solicitarea autorităţilor slovene, motivat de faptul că pct. 33 al art. 239 alin. 1 din lege, comportamente care încalcă reglementările privind traficul rutier, inclusiv încălcări ale reglementărilor privind orele de condus şi perioadele de odihnă şi reglementările privind bunurile periculoase; este exceptat de la motivele de nerecunoaştere prevăzut de art. 241, potrivit prevederilor art. 239 alin 2 , toate celelalte infracţiuni decât cele prevăzute în art. 239 alin 1 din lege, instanţa având posibilitatea nerecunoaşterii pentru unul din motivele prevăzute la art. 241.

În cauză motivele de refuz enumerate de art. 241 nu au aplicabilitate, întrucât făptuitorul a fost sancţionat pentru o abatere expres prevăzută şi care nu face astfel obiectul motivelor de nerecunoaştere şi neexecutare, doar celelalte infracţiuni decât cele expres enumerate de art. 239 alin 1, putând face obiectul motivelor de refuz şi în consecinţă va fi recunoscută sancţiunea pecuniară aplicată de autorităţile olandeze,  s-a dispus emiterea formelor de executare a amenzii la cursul  în lei la data efectuării plăţii.

Împotriva acestei hotărâri  în termen legal a formulat contestaţie condamnatul, fără să o motiveze în scris.

Legal citat, s-a prezentat în faţa instanţei nu s-a prezentat, însă a fost asistat de apărător ales. 

Acesta a solicitat admiterea contestaţiei,  desfiinţarea sentinţei  penale contestate,  reţinerea  cauzei  spre  rejudecare iar  pe  fond  a se  dispune  respingerea  cererii de  recunoaştere  a  sancţiunii  pecuniare  în  sumă  de  45  EURO, aplicată  de  autorităţile olandeze.

Totodată,  a  solicitat a se  dispune anularea formelor de executare emise către organul financiar.

Tribunalul,  analizând actele şi licurările dosarului constată că prezenta contestaţia  este fondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 241 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară în materie penală: motivele de nerecunoaştere şi neexecutare

(1) Autorităţile judiciare române de executare pot refuza să recunoască şi să execute o hotărâre dacă nu a fost prezentat certificatul prevăzut la anexa nr. 3, dacă certificatul respectiv este incomplet sau este în mod vădit necorespunzător cu hotărârea.

(2) În afara cazului prevăzut la art. 239 alin. (2), autoritatea judiciară română de executare poate refuza să recunoască şi să execute hotărârea şi dacă se stabileşte că:

a) împotriva persoanei condamnate şi pentru aceleaşi fapte s-a pronunţat o hotărâre în România sau în orice alt stat decât statul emitent şi, în cel din urmă caz, hotărârea a fost executată;

b) executarea hotărârii este prescrisă conform legii române, iar hotărârea se referă la fapte care intră în competenţa instanţelor române;

c) hotărârea se referă la fapte care:

(i) sunt considerate de legea română ca fiind comise integral sau parţial pe teritoriul României ori într-un loc considerat ca atare; sau

(ii) au fost comise în afara teritoriului statului emitent, iar legea română nu permite urmărirea aceloraşi infracţiuni atunci când sunt comise în afara teritoriului României;

d) există imunitate conform legii române, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii;

e) hotărârea a fost pronunţată referitor la o persoană fizică care, conform legii române, dată fiind vârsta acesteia, nu ar fi trebuit să răspundă penal pentru faptele cu privire la care s-a pronunţat hotărârea;

f) conform certificatului prevăzut la anexa nr. 3, persoana respectivă:

(i) în cazul unei proceduri scrise, nu a fost, în conformitate cu legea statului emitent, informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la dreptul său de a contesta cauza şi la termenele de exercitare a căii de atac; sau

(ii) nu s-a prezentat personal, cu excepţia cazului în care certificatul precizează că:

- persoana a fost informată personal sau printr-un reprezentant, competent potrivit legii naţionale, referitor la procedura desfăşurată în conformitate cu legea statului emitent; sau

- persoana a specificat că nu contestă cauza;

g) pedeapsa pecuniară este mai mică de 70 euro sau decât echivalentul în lei al acestei sume.

Deşi instanţa de fond a avut în vedere  temeiul juridic aplicabil speţei, din eroare s-a admis cererea punerea în executare a amenzii pecuniare în cuantum de 45 de EURO, deşi, lit. g a articolului arătat, interzice punerea în executare a unei pedepse pecuniare mai mici de 70 de EURO.

Nefiind alte motive care să determine desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare, TRIBUNALUL,  în  temeiul  art.425 ind.1 alin. 7 pct.2 lit. a  Cod pr. penală  va ADMITE contestaţia  formulată  de  petentul M.M.R., împotriva  sentinţei  penale  nr. 274 din 30 IANUARIE  2014,  pronunţată  de  JUDECĂTORIA  BACĂU, în  dosarul  nr. 14247/180/2013.

 Va  desfiinţa sentinţa penală contestată.

 Va  reţine  cauza  spre  rejudecare  şi  pe  fond;

 Va  RESPINGE  ca nefondată  cererea  de recunoaşterea  sancţiunii  pecuniare  în  cuantum  de  45  EURO,  aplicată  de  autorităţile  olandeze.

  Va  dispune  anularea  formelor  de  executare  emise  de  organul  financiar.

 Va  constată  că  petentul  a  avut  apărător  ales.

 În  temeiul  art. 275  alin. 3 Cod pr. penală,  cheltuielile  judiciare  avansate  de  stat  vor rămâne în  sarcina  acestuia.

Domenii speta

Spete similare