Confiscare specială. Bunuri care nu se găsesc.

Confiscare specială. Bunuri care nu se găsesc.

Potrivit art. 118 alin. (4) din Codul penal, dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.

Interpretarea per a contrario a acestei dispoziţii duce la concluzia că pot fi confiscate în natură doar bunurile care au fost recuperate de organele judiciare.

Pentru aplicarea art. 118 alin. (4) din Codul penal este necesar nu numai să nu se găsească în natură bunul obţinut prin săvârşirea infracţiunii, dar şi să fie stabilită valoarea acestuia.

- art. 118 alin.4 C. pen.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A II – A PENALĂ, DECIZIA NR. 1102/R din 29.05.2012)

Asupra recursului penal de faţă.

Prin sentinţa penală nr.1164 din 30.11.2011, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul S.N. I., la pedeapsa închisorii de 4 ani, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie în formă agravată.

În baza art. 71 alin. 1 C.p. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p.

În baza art.861 C.p., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art.863 alin.1 C.p. pe durata termenului de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti la datele fixate de consilierul de probaţiune;

- va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C.p.p., i s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 864 C.p.

S-a luat act că partea vătămată D. M. nu s-a constituit parte civilă.

S-a luat act că telefonul marca Nokia 6300, cu carcasă neagră seria IMEI 3548…………. a fost restuit părţii vătămate.

În baza art. 118 alin. 1 lit. e C.p., s-a dispus confiscarea de la inculpat suma de 500 lei şi telefonul marca Nokia 5200, bunuri sustrase de la partea vătămată.

În baza art. 191 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 600 lei.

În baza art. 199 alin. 2 C.p.p., a fost admisă cererea formulată de către av. M. I. şi îl exonerează pe acesta de plata amenzii judiciare în valoare de 200 lei, aplicate la termenul de judecată din data de 09.11.2011.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 16095/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti sub nr. 20590/299/2011, inculpatul S. I. a fost trimis în judecată în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p.

Din mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, s-a reţinut C.pen. la data de 20.09.2009, în jurul orei 13:30, în timp ce cobora scările de acces de la intrarea din staţia de metrou Gara de Nord – intrarea dinspre Maternitatea Polizu, sector 1, inculpatul S. I. a deposedat, prin violenţă (smulgere), pe D. M. de un telefon mobil şi de o sacoşă, prejudiciul cauzat părţii vătămate fiind în cuantum de 1800 lei.

În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare, declaraţiile inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal cameră supraveghere, declaraţii martori, proces-verbal prezentare foto pentru recunoaştere, proces-verbal de conducere în teren, proces-verbal depistare Gara de Nord, fişă cazier judiciar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că la data de 20.09.2009, în jurul orelor 13:30, în timp ce partea vătămată D. M. cobora scările de acces de la intrarea din staţia de metrou Gara de Nord, dinspre Maternitatea Polizu, inc. S. I. i-a smuls un telefon mobil şi o sacoşă.

Astfel, din declaraţiile părţii vătămate D. M. I., a rezultat că în ziua de 20.09.2009, în jurul orelor 13:40, în timp ce cobora scările de acces în staţia de metrou Gara de Nord, ieşirea dinspre Spitalul Polizu, a fost deposedată de telefonul mobil pe care îl avea în mâna dreaptă, de un individ necunoscut care venea din spate şi care i-a pus mâna la gură. Acesta i-a smuls şi punga din plastic pe care o avea în mână, în care se găseau documente personale, suma de 500 lei, încă un telefon mobil şi un aparat de fotografiat.

Declaraţiile părţii vătămate au fost confirmate de martorul B. N., potrivit căruia în data de 20.09.2009, în jurul orei 13:30-13:40, în timp ce se afla în staţia de metrou Gara de Nord, a observat pe scări o femeie gravidă căzută pe jos, iar pe numitul S. I., zis ,,M.”, fugind pe scările de acces către suprafaţă, cu o sacoşă din plastic în mână, colorată cu roşu şi negru.

Inculpatul a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa şi a afirmat că el este persoana filmată de camerele de luat vederi de la metrou.

Din declaraţiile inculpatului a rezultat că acesta a oprit pentru sine doar banii sustraşi, iar restul bunurilor le-a dus acasă la fratele său, S. T. Acesta din urmă a înstrăinat o parte din bunurile sustrase. Telefonul marca Nokia 6300 şi aparatul de fotografiat marca Panasonic le-a vândut martorului A. A. pentru suma de 200 lei, potrivit declaraţiilor acestuia. Martorul, la rândul lui, a vândut aparatul foto la o persoană necunoscută, în zona Pieţii Sudului, păstrând doar telefonul mobil Nokia 6300, cu carcasă de culoare neagră. Telefonul mobil a fost restituit părţii vătămate pe bază de dovadă. Audiat fiind pe acest aspect în cursul urmăririi penale, inculpatul a afirmat că şi-a păstrat doar cele două telefoane mobile, precum şi aparatul foto şi banii; la sacoşă şi la documente le-a dat foc, într-un tomberon. 

 În cursul urmăririi penale, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma 1800 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, dar în cursul judecăţii a renunţat la pretenţiile civile.

În drept, fapta inculpatului S. I., care în data de 20.09.2009, în jurul orelor 13:30, a venit pe la spatele părţii vătămate D. M., în timp ce aceasta cobora scările de la metrou de la Gara de Nord – Spitalul Polizu, i-a pus mâna la gură, după care i-a smuls telefonul mobil marca Nokia pe care partea îl avea în mână şi sacoşa în care se găseau un alt telefon mobil marca Nokia, suma de 500 lei, un aparat foto marca Panasonic şi nişte documente, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p.

Instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului infracţiunea de tâlhărie, deoarece acesta, prin acte de violenţă – i-a pus inculpatei mâna la gură, motiv pentru care aceasta şi-a pierdut echilibrul şi a căzut pe scările de la metrou, a deposedat partea de bunurile pe care le avea asupra sa.

Având în vedere faptul că inculpatul a comis fapta la gura de metrou de la Gara de Nord, instanţa de fond a reţinut în sarcina acestuia elementul circumstanţial agravant, prev. de art. 211 alin. 2 lit. c C.p., deoarece locul săvârşirii faptei reprezintă un loc public, potrivit dispoziţiilor art. 152 lit. a C.p.

Forma de vinovăţie a săvârşirii faptei este intenţia directă calificată prin scop, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.p., deoarece inculpatul a exercitat actele de violenţă asupra părţii vătămate, cu scopul de a o deposeda pe aceasta de bunurile pe care aceasta le avea asupra ei.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, instanţa de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C.p.p., cerere admisă de către instanţă. Prin urmare, pedeapsa va fi individualizată în limite cuprinse între 3 ani şi 4 luni – 13 ani şi 4 luni.

Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere faptul că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, aspect semnalat de fişa acestuia de cazier judiciar, care atestă că acesta nu a fost sancţionat niciodată, nici măcar cu o amendă administrativă, precum şi faptul că lipsa unei surse de existenţă este cea care l-a determinat pe inculpat să săvârşească această faptă, fiind un om al străzii, instanţa va aplica acestuia o pedeapsă orientată spre minim, şi anume pedeapsa închisorii de 4 ani. În dozarea pedepsei, s-a ţinut seama şi de deficienţa inculpatului, acesta fiind surdo-mut, motiv pentru care nici instanţa nu s-a putut înţelege cu el decât cu ajutorul semnelor, prin intermediul unui interpret.

Chiar dacă fapta inculpatului are un grad de pericol social destul de ridicat, totuşi circumstanţele personale îl recomandă pentru executarea pedepsei în stare de libertate, cu suspendare sub supraveghere, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 861 C.p., stabilind un termen de încercare de 7 ani. Raţiunea pentru care instanţa nu va opta pentru executarea pedepsei în stare de detenţie, este generată de faptul că, dat fiind faptul că inc. este la prima faptă penală, merită să i se acorde o şansă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 863 alin. 1 C.p., pe durata termenului de încercare, inc. va executa măsurile de supraveghere, prev. de lit. a-d C.p.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii, potrivit art. 71 C.pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen., instanţa de fond a interzis inculpatului drepturile electorale de a fi ales şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei, până la executarea pedepsei, în conformitate cu prevederile Deciziei nr. LXXIV/2007 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe calea recursului în interesul legii. Însă, având în vedere că instanţa va aplica o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, în baza art. 71 alin. 5 C.p., instanţa va suspenda executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Pe latură civilă, partea vătămată D. M. I. s-a constituit iniţial parte civilă, după care, la termenul de judecată din data de 14.09.2011, a declarat că renunţă la calitatea de parte civilă.

Părţii vătămate i-a fost restituit unul dintre telefoanele mobile sustrase, şi anume telefonul marca Nokia 6300, pe bază de dovadă.

În schimb acesteia nu i-au fost restituite celelalte bunuri sustrase, şi anume: telefonul mobil marca Nokia 5200, aparatul foto marca Panasonic, precum şi suma de 500 lei.

Deoarece partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, instanţa, în baza art. 118 alin. 1 lit. e C.p., a dispus confiscarea sumei de 500 lei, precum şi a telefonului mobil Nokia  5200, sustras de la partea vătămată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei penale recurate, înlăturarea dispoziţiilor de confiscare a telefonului mobil şi aplicarea unei măsuri de siguranţă a confiscării speciale a echivalentului în bani al valorii bunurilor sustrase de inculpat.

Ministerul Public a criticat hotărârea recurată sub aspectul nelegalităţii confiscării unui bun ce nu a fost găsit în cursul procesului penal.

Conform art.118 alin.1 lit.e C.pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin comiterea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acestuia.

Din declaraţiile date de partea vătămată, reiese faptul că inculpatul a sustras de la aceasta un telefon mobil marca Nokia 5200, un aparat foto digital marca Panasonic, o serie de acte şi obiecte de uz personal, un alt telefon mobil marca Nokia 6300 şi 500 RON, partea vătămată estimând valoarea acestor bunuri în cuantum de 1800 lei şi în cursul judecăţii a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.

Inculpatul a înstrăinat o parte din bunurile sustrase martorului A. A., care l-a rândul lui a vândut aparatul foto şi a păstrat telefonul mobil, care a fost restituit părţii vătămate.

Faţă de acestea, Ministerul Public a constatat că părţii vătămate i-a fost restituit, pe bază de dovadă, doar un telefon mobil, celelalte bunuri nefiind găsite la inculpat, iar instanţa de fond nu putea să dispună confiscarea acestui bun. De asemenea, Parchetul a mai solicitat să se dispună şi confiscarea specială a echivalentului în lei a valorii celuilalt telefon sustras de la partea vătămată.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât şi din oficiu, Curtea în temeiul dispoziţiilor art.3856 alin.2 şi 3 Cod procedură penală, constată recursul ca fiind fondat, pentru considerentele următoarele:

Din probele aflate la dosar şi analizate de prima instanţă rezultă că fapta săvârşită de inculpatul S. I. care în data de 20.09.2009, în jurul orei 13:30, în timp ce cobora scările de acces de la intrarea din staţia de metrou Gara de Nord – intrarea dinspre Maternitatea Polizu, sector 1, a deposedat prin violenţă (smulgere), pe D. M. de un telefon mobil şi de o sacoşă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p, după cum rezultă din declaraţiile inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal de vizionare a imaginilor înregistrate de camera de supraveghere, declaraţii martori, proces-verbal prezentare foto pentru recunoaştere, proces-verbal de conducere în teren, proces-verbal depistare Gara de Nord, imaginile înregistrate de camera de supraveghere.

Din analiza probelor de la dosar rezultă că inculpatul a sustras de la partea vătămată D. M. un telefon mobil marca Nokia 5200, un aparat foto digital marca Panasonic, o serie de acte şi obiecte de uz personal, un alt telefon mobil marca Nokia 6300 şi 500 RON, partea vătămată estimând valoarea acestor bunuri în cuantum de 1800 lei şi în cursul judecăţii a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză. Din aceste bunuri a fost restituit părţii vătămate telefonul marca Nokia 6300.

Conform art.118 alin.1 lit.e C.pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin comiterea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acestuia.

Potrivit art. 118 alin. 4 Cp dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani şi bunuri până la concurenţa valorii acestora.

Interpretarea per a contrario a acestui articol duce la concluzia că pot fi confiscate în natură doar bunurile care au fost recuperate de organele judiciare (de altfel, punerea în executare a unei astfel de măsuri în caz contrar ar fi imposibilă fizic). Prin urmare, nu se impunea confiscarea în natură a telefonului marca Nokia 5200 care nu a fost recuperat, motiv pentru care Curtea va înlătura această dispoziţie din hotărârea atacată.

Pentru a aplica, însă, art. 118 alin. 4 Cp, aşa cum a solicitat Parchetul, este necesar nu numai să nu se găsească în natură bunul obţinut prin săvârşirea infracţiunii, dar şi să fie stabilită valoarea acestuia întrucât confiscarea urmează să aibă ca obiect bani sau bunuri până la concurenţa valorii bunului sustras.

În cauza de faţă, persoana vătămată a apreciat global prejudiciul produs prin infracţiunea săvârşită de inculpat la suma de 1800 de lei, fără a face dovada valorii bunurilor sustrase (cu privire la telefonul Nokia 6300, restituit, însă, părţii vătămate, a fost depus contract de abonament pentru serviciile Cosmote, din care nu rezultă valoarea telefonului mobil).

Prin urmare, nefiind dovedită valoarea bunului sustras de inculpat şi nerecuperat, instanţa de recurs este în imposibilitatea de a dispune confiscarea unei sume echivalente acestei valori câtă vreme aceasta nu a fost stabilită pe bază de probe.

Faţă de cele reţinute Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.p.p, va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti împotriva sentinţei penale recurate, va casa, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând în fond, va înlătură dispoziţia de confiscare a telefonului mobil marca Nokia 5200 de la inculpat.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 192 alin. 3) C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare