Litigii de muncă - pretenţii

Lipsa calităţii procesuale pasive a unităţilor administrativ teritoriale în litigiile având ca obiect obligarea instituţiilor de învăţământ la plata dobânzii legale aferente drepturilor  băneşti cuvenite unor membrii de sindicat reprezentaţi conform mai multor hotărâri judecătoreşti devenite titluri executorii anterior, pentru neexecutarea lor totală până la data intentării acţiunii (executare eşalonată), cerere care se încadrează în ipoteza prevăzută la art. 39 alin.1, 2 şi 9 din O.U.G. nr. 90/2017.

La data declarării apelului pârâtul nu mai avea nicio atribuţie legală în ceea ce priveşte obligaţia de asigurare a fondurilor necesare plăţii de către unitatea şcolară angajatoare a dobânzii legale aferente unor drepturi salariale ale membrilor de sindicat reprezentaţi de intimatul reclamant, stabilite prin hotărâri judecătoreşti anterioare, obligaţie ce i-a fost impusă prin  sentinţa atacată conform celui d-al doilea petit al cererii de chemare în judecată. Cu alte cuvinte, la data formulării căii de atac apelantul-pârât nu mai era titular al obligaţiei din raportul juridic dedus judecăţii în ceea ce îl priveşte, în sensul art. 36 din Codul de procedură civilă.

Pe cale de consecinţă, apelantul nu avea, la momentul indicat, calitate procesuală pasivă  or, această condiţie de exerciţiu a acţiunii civile este necesar a se verifica pe tot parcursul procesului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, iar nu doar la momentul intentării acţiunii. Această concluzie decurge din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 32 Codul de procedură civilă, conform cărora orice cerere poate fi nu doar formulată, ci şi susţinută doar dacă părţile au calitate procesuală. Soluţia contrară ar fi de natură a conduce în  speţă la încălcarea, prin executarea sentinţei astfel cum a fost pronunţată, a unor norme legale imperative şi anume art. 39 din O.U.G. nr. 90/2017, respectiv la impunerea în sarcina apelantului a unei obligaţii imposibil de executat.

Deliberând asupra apelului declarat constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Braşov, la data de 16.06.2017, sub nr. xxxx/62/2017, reclamantul Sindicatul Învăţământ Preuniversitar „A.” Judeţul B., în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat C. şi D., în contradictoriu cu pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială B. şi Şcoala Gimnazială nr. xx „E.”, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

1. obligarea pârâtei unităţi de învăţământ la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite conform: sentinţei civile nr. 1852/M/10.11.2010, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. xxxx/62/2009, sentinţei civile 1567/MAS/26.11.2013, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. xxxx/62/2013 şi decizia civilă nr. 183/M/4.02.2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. xxxx/62/2012, de la data scadenţei drepturilor până la data plăţii efective, plata urmând a se face în conformitate cu dispozitivul fiecărei sentinţe în parte;

2. obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritoriala B. la alocarea de fonduri necesare plăţii drepturilor conform petitului 1.

Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială B. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că ne aflăm în prezenţa unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile Codului muncii şi că între reclamanţii din prezenta cauză şi pârâta de mai sus nu există nici un raport care să fie supus controlului judecătoresc în baza acestor prevederi legale. De asemenea, pârâta comentează textele de lege pe care le consideră aplicabile în cauză privind finanţarea instituţiile de învăţământ.

Tot în motivarea întâmpinării pârâta a  invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 2010-2013, faţă de data introducerii cererii de chemare în judecată 16.06.2017.

La termenul de judecată din 09.11.2017 instanţa a pus în discuţia părţilor prezente excepţiile invocate în cauză, dispunând respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale a UAT B. iar în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune urmând a se face prin hotărâre.

Prin sentinţa civilă nr. 1690/MAS/23.11.2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, s-au hotărât următoarele:

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la plata dobânzii  legale pentru pretenţiile anterioare datei de 16.06.2014.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERISTAR „A”  JUDEŢUL B., în baza împuternicirii scrise şi în numele membrilor de sindicat: C. – şi E. în contradictoriu cu pârâtele Şcoala Gimnazială nr. xx „E.” prin reprezentat legal, şi Unitatea Administrativ Teritorială  B. prin reprezentat legal, şi în consecinţă:

Obligă pârâta unitatea de învăţământ la plata de dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite conform sentinţei civile nr. 1852/M/10.11.2010 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. xxxx/62/2009, sentinţa civilă nr. 1567/Mas/26.11.2013 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. xxxx/62/2013 şi decizia civila nr. 183/M/4.02.2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. xxxx/62/2012  datorate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective, plata urmând a se face în conformitate  cu dispozitivul fiecărei sentinţe în parte.

Obligă UAT B. să aloce fonduri necesare plăţii  drepturilor conform petitului 1.

Respinge restul pretenţiilor.

În considerentele sentinţei pronunţate prima instanţa reţine:

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară datei de 16.06.2014, instanţa constată că:

În conformitate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii: „în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului material la acţiune, în situaţia în care obiectul contractului individual de muncă constă în plata  unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator”.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 16.06.2017 (fila 1), dată de la care se calculează cei trei ani anterior pentru care reclamantul este îndreptăţit să formuleze pretenţiile din cererea de chemare în judecată.

Având în vedere motivele mai sus expuse, instanţa va admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile reclamantului anterioare datei de 16.06.2014 şi va respinge acţiunea reclamantului ca fiind prescrisă.

Membrii Sindicatului Învăţământ Preuniversitar „A.” Judeţul B., reprezentaţi în prezenta cauză, au activat în perioada 2008 - 2014, în cadrul pârâtei Şcoala Gimnazială nr. xx „E.” B., aceştia desfăşurându-şi şi în prezent activitatea în cadrul acestei unităţi de învăţământ.

Prin hotărârile judecătoreşti menţionate în cererea de chemare în judecată, respectiv: sentinţa civilă nr. 1852/M/15.11.2010, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. xxxx/62/2009, sentinţa civilă 1567/MAS/26.11.2013, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. xxxx/62/2013 şi decizia civilă nr. 183/M/4.02.2013, pronunţată de Curtea de Apel  Braşov în dosarul nr. xxxx/62/2012, pârâtele din prezenta cauză au fost obligate să le plătească membrilor sindicatului reclamant diferenţele de drepturi salariale neacordate, dar cuvenite în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. 15/2008, ale Legii nr. 330/2009, Legii nr. 284/2010 şi 285/2010, actualizate cu indicele inflaţiei la data plăţii.

Fiind vorba despre drepturi salariale cuvenite în temeiul legii şi recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, executarea respectivelor hotărâri s-a realizat eşalonat, în condiţiile O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 230/2011, şi a reglementărilor ulterioare, prin care termenele de eşalonare a plăţilor au fost modificate.

Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. 4 din Codul muncii, forma actuală, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, daune care trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat.

Daunele interese pot să cuprindă, conform art. 1084 din vechiul Cod civil şi 1531 alin. 2 din noul Cod civil, atât pierderea suferită, cât şi beneficiul de care a fost lipsit creditorul.

Faţă de împrejurarea că membrilor sindicatului reclamant din prezenta cauză nu li s-au achitat drepturile salariale cuvenite, de la momentul la care hotărârile mai sus amintite au devenit executorii, respectiv de la data pronunţării acestora, aceştia fiind totodată şi în imposibilitatea de a executa silit respectivele titluri, ca urmare a incidenţei dispoziţiilor O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, dispoziţiile art. 166 alin. 4 din Codul muncii, respectiv art. 1084 din vechiul Cod civil şi 1531 alin 2 din noul Cod civil, constituie cadrul legal în temeiul căruia aceştia pot pretinde daunele interese, produse ca urmare a întârzierii plăţii, respectiv dobânda legală.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1073 din vechiul Cod civil, precum şi cele ale art. 1535 din noul Cod civil, dobânzile legale sunt daune moratorii datorate pentru neexecutarea la timp a obligaţiei, în timp ce actualizarea cu indicele de inflaţie are caracter compensatoriu şi urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti, o astfel de operaţiune având ca finalitate aducerea creanţei la valoarea existentă în momentul stabilirii ei, protejând interesele creditorului, care nu trebuie să suporte din patrimoniul său, fără a avea vreo culpă, efectele devalorizării monedei naţionale.

Dobânzile legale reprezintă daune interese moratorii, respectiv echivalentul prejudiciului provocat creditorului prin întârzierea executării obligaţiilor de către debitor, având un temei diferit de cel al daunelor compensatorii, pe care creditorul le poate pretinde cerând actualizarea creanţei la indicele inflaţiei.

Prin urmare, dobânzile reprezintă sancţiuni pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiilor de plată, iar actualizările cu indicele de inflaţie reprezintă despăgubiri pentru stabilirea valorilor reale ale obligaţiilor băneşti la data efectuării plăţilor, respectiv daune compensatorii, astfel încât, prin recunoaşterea şi acordarea celor două tipuri de daune, nu se ajunge la o dublă reparaţie.

De altfel, şi dispoziţiile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţiile băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar - contabile în domeniul bancar, întăresc această distincţie, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât şi dobânda penalizatoare.

Având în vedere că, în conformitate cu principiul reparării integrale a prejudiciului, daunele interese moratorii pot fi cumulate cu cele compensatorii, constând în actualizarea sumelor de bani cu indicele inflaţiei, precum şi împrejurarea că O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, prin care s-a dispus suspendarea legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, nu cuprinde prevederi de natură a împiedica dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrală a prejudiciului, prin acordarea de daune interese moratorii sub forma dobânzii legale, instanţa constată că membrii sindicatului reclamant reprezentat în prezenta cauză sunt îndreptăţiţi cel puţin în parte la acordarea daunelor moratorii, reprezentând dobânzile legale pentru creanţele salariale stabilite prin hotărârile mai sus evocate.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin decizia nr. 2 din 17.02.2014, pronunţată în recurs în interesul legii, a statuat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 1082 şi 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. 1, alin. 2 teza I şi art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condiţiile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel la data de 08.01.2018 MUNICIPIUL B., prin reprezentant legal Primarul Municipiului B..

Prin declaraţia de apel formulată apelantul a criticat modul de soluţionare de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că ICCJ a dezlegat această chestiune de drept prin decizia nr.13/2016, în sensul că în litigiile ce au ca obiect drepturi salariale legitimarea procesuală pasivă îi revine doar autorităţii publice cu care funcţionarul public se află în raporturi de serviciu, întrucât acesteia îi aparţine prerogativa stabilirii şi acordării drepturilor salariale.

Municipiul B. a fost chemat în judecată, în calitatea sa de ordonator de credite, pentru alocarea fondurilor necesare plăţii sumelor solicitate, în condiţiile în care nu a avut calitatea de parte în litigiul în care s-a stabilit îndreptăţirea reclamantei la drepturile salariale solicitate, fără a se pune în discuţie atribuţiile legal reglementate ale ordonatorului principal de credite. Invocă prevederile O.U.G. nr. 90/2017, art.39.

Apelantul a învederat că solicită admiterea excepţiei în discuţie, având în vedere dezlegările instanţei supreme, obligatorii conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă şi prevederile art. 39 din O.U.G. nr. 90/2017.

Pe cale de excepţie invocă, aşa cum a arătat şi prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, prin raportare la data promovării acţiunii şi dispoziţiile art. 268 alin.1 lit. c din Codul muncii.

Pe fond apelantul a susţinut că prin aplicarea indicelui de inflaţie asupra sumelor reprezentând drepturi salariale câştigate în instanţă s-a asigurat echilibrul valoric între prestaţiile stipulate şi efectele deprecierii monetare, iar în acest mod s-a acoperit orice prejudiciu datorat întârzierii plăţilor prin eşalonare.

Raportat la prevederile art.1 din Legea nr.85/2016 consideră că daunele moratorii trebuie să aibă ca sursă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, de la bugetul de stat.

În drept apelantul a invocat dispoziţiile art.466 şi urm. Cod procedură civilă.

Intimatul SINDICATUL ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR ,,A.” JUDEŢUL B. a formulat întâmpinare, la data de 01.02.2018, act de procedură prin care a invocat excepţia nulităţii apelului îndreptat împotriva încheierii din data de 09.11.2017 a Tribunalului Braşov, faţă de împrejurarea că nu au fost respectate prevederile art. 470 alin.1 lit. b şi alin. 3 Cod procedură civilă.

În subsidiar, intimatul a solicitat menţinerea soluţiei privitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei. Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune intimata a învederat că apelanta nu justifică niciun interes să formuleze un motiv de apel, lipsit de altfel de critici, întrucât prima instanţă a admis excepţia respectivă. Pe fond intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În şedinţa publică din data de 01.03.2018 Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art.22 şi art.224 Cod procedură civilă, a pus în discuţia părţii reprezentate, respectiv intimata, cele două excepţii procesuale invocate prin întâmpinare. A unit cu fondul, în temeiul prevederilor art.248 alin.4 Cod procedură civilă, excepţia nulităţii apelului şi a luat act de poziţia intimatului în sensul că excepţia lipsei de interes a apelantei în legătură cu motivul de apel ce vizează excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune este o apărare pe fond împotriva apelului.

 Intimata Şcoala Gimnazială nr. xx „E.” nu a formulat întâmpinare.

 În apel nu s-au administrat probe noi.

 Analizând cu prioritate, în temeiul prevederilor art.248 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţia de procedură dirimantă invocată de către intimat, care este de natură a face inutilă cercetarea pe fond a apelului Curtea constată că nu este întemeiată.

Art. 470 alin.1 lit. b şi alin. 2 Cod procedură civilă impune obligaţia apelantului de a indica, în cuprinsul cererii de apel, hotărârea pe care o atacă, sub sancţiunea nulităţii. Apelantul Municipiul B. s-a conformat acestei dispoziţii, indicând hotărârea atacată şi anume sentinţa civilă nr. 1690/23.11.2017 a Tribunalului Braşov.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantului, vizată de primul motiv de apel, a fost soluţionată de către prima instanţă prin încheierea de şedinţă din data de 09.11.2017, când au avut loc dezbaterile pe fond în cauza de faţă.

Această încheiere reprezintă practicaua sentinţei apelate, fiind întocmită în conformitate cu prevederile art. 322 alin. 3 Cod procedură civilă şi face corp comun cu sentinţa, astfel după cum reiese din cuprinsul dispoziţiilor menţionate coroborate cu cele ale art.425 alin.1 lit. a Cod procedură civilă.

Din acest considerent apelul făcut cu privire la sentinţa civilă nr. 1690/23.11.2017a Tribunalului Braşov poate cuprinde critici şi cu privire la dispoziţiile primei instanţe referitoare la o excepţie soluţionată prin încheierea de amânare a pronunţării, respectiv încheierea din dezbateri din data de 09.11.2017, nefiind imperios necesar ca pentru învestirea instanţei de control judiciar cu calea de atac a apelului această încheiere să fie indicată, în mod distinct faţă de sentinţă, ca obiect al cererii de apel, conform art.470 alin.1 lit. b Cod procedură civilă.

Examinând actele şi lucrările dosarului, în conformitate cu prevederile art. 476 alin.1 și art. 479 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea retine următoarele:

Art. 36 din Codul de procedură civilă menţionează: "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond."

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantului-pârât Municipiul B. este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.

Instanţa de fond a respins excepţia în discuţie cu motivarea că apelantul ar trebui să asigure finanţarea de bază din bugetul de stat pentru unitatea de învăţământ chemată în judecată, conform art.104 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, sens în care s-a apărat şi intimatul reclamant prin răspunsul la întâmpinare formulat în primă instanţă.

Curtea reţine că, ulterior pronunţării sentinţei apelate, referitor la norma legală invocată de intimatul reclamant şi reţinută de prima instanţă, respectiv art. 104 alin.1 din Legea nr. 1/2011, s-a dispus în mod expres, prin art. 39 din O.U.G. nr. 90/2017 din 6 decembrie 2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României nr.973 din 7 decembrie 2017, că nu se aplică în ipoteze asemenea celei din speţă. În acest sens se reţine conţinutul explicit al dispoziţiei legale menţionate, respectiv:

„ART. 39

(1) Prin derogare de la prevederile art. 104 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu anul 2018, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, se asigură, pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, finanţarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, inclusiv plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, precum şi contribuţiile aferente acestora, precum şi diferenţele salariale prevăzute la art. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2016 privind plata diferenţelor salariale cuvenite personalului didactic din învăţământul de stat pentru perioada octombrie 2008 - 13 mai 2011.

(2) Creditele bugetare aferente cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se repartizează de către Ministerul Educaţiei Naţionale pe inspectorate şcolare în vederea repartizării pe unităţi de învăţământ.

(3) Atunci când, la nivelul unor unităţi de învăţământ, sumele repartizate în baza costului standard sunt insuficiente pentru plata drepturilor prevăzute la alin. (1) inspectoratele şcolare pot efectua redistribuiri ale acestor sume între unităţi de învăţământ de pe raza judeţului/municipiului Bucureşti sau pot proceda la alocarea sumelor rămase nerepartizate, după caz. Redistribuirea sau, după caz, alocarea de sume rămase nerepartizate unor unităţi de învăţământ de pe raza unor judeţe diferite se realizează de către Ministerul Educaţiei Naţionale.

(4) Redistribuirea sumelor potrivit prevederilor alin. (3) conduce implicit la modificarea bugetelor iniţiale aprobate, calculate pe baza costului standard per preşcolar/elev.

(5) Începând cu anul 2018, de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, se asigură fondurile necesare pentru executarea hotărârilor judecătoreşti devenite executorii până la 31 decembrie 2017, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din învăţământul preuniversitar de stat.

(6) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti prevăzute la alin. (5) se va realiza astfel:

a) în anul 2018 se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2019 se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2020 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2021 se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2022 se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

(7) În vederea calculării şi plăţii sumelor reprezentând daunele-interese moratorii prevăzute la alin. (5), Ministerul Educaţiei Naţionale aprobă metodologia de calcul al acestora, prin ordin al ministrului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezenţei ordonanţe de urgenţă, cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învăţământ.

(8) Fondurile aprobate pentru plata daunelor-interese moratorii se repartizează de către Ministerul Educaţiei Naţionale inspectoratelor şcolare, în vederea repartizării pe unităţi de învăţământ.

(9) Sumele reprezentând daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale, acordate prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii după data de 1 ianuarie 2018, se achită de la bugetul de stat, eşalonat în 5 ani de la data titlului executoriu. Prevederile alin. (6) - (8) se aplică în mod corespunzător.”

Astfel după cum reiese din aceste prevederi legale fondurile necesare pentru plata daunelor interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii prin care s-au acordat drepturi salariale personalului din învăţământul preuniversitar de stat, acordate prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii atât înainte cât şi după data de 01.01.2018, se asigură, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, care repartizează către inspectoratele şcolare creditele bugetare aferente şi aprobă metodologica de calcul, iar nu prin bugetul unităţii administrativ-teritoriale locale.

În speţă intimatul-reclamant a solicitat, în cadrul primului petit, obligarea pârâtului Şcoala Gimnazială nr. xx „E.” la plata dobânzii legale aferente drepturilor băneşti cuvenite unor membrii de sindicat reprezentaţi conform mai multor hotărâri judecătoreşti devenite titluri executorii anterior, pentru neexecutarea lor totală până la data intentării acţiunii (executare eşalonată), cerere care se încadrează în ipoteza prevăzută la art. 39 alin.1, 2 şi 9 din O.U.G. nr.90/2017.

Aşadar, la data declarării apelului pârâtul Municipiul B. nu mai avea nicio atribuţie legală în ceea ce priveşte obligaţia de asigurare a fondurilor necesare plăţii de către unitatea şcolară angajatoare a dobânzii legale aferente unor drepturi salariale ale membrilor de sindicat reprezentaţi de intimatul reclamant, stabilite prin hotărâri judecătoreşti anterioare, obligaţie ce i-a fost impusă prin sentinţa atacată conform celui de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată. Cu alte cuvinte, la data formulării căii de atac apelantul-pârât nu mai era titular al obligaţiei din raportul juridic dedus judecăţii în ceea ce îl priveşte, în sensul art. 36 din Codul de procedură civilă.

Pe cale de consecinţă, apelantul nu avea, la momentul indicat, calitate procesuală pasivă or, această condiţie de exerciţiu a acţiunii civile este necesar a se verifica pe tot parcursul procesului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, iar nu doar la momentul intentării acţiunii. Această concluzie decurge din interpretarea per a contrario a prevederilor art.32 Codul de procedură civilă, conform cărora orice cerere poate fi nu doar formulată, ci şi susţinută doar dacă părţile au calitate procesuală. Soluţia contrară ar fi de natură a conduce în speţă la încălcarea, prin executarea sentinţei astfel cum a fost pronunţată, a unor norme legale imperative şi anume art. 39 din O.U.G. nr. 90/2017, respectiv la impunerea în sarcina apelantului a unei obligaţii imposibil de executat.

Aşa fiind, Curtea constată că analizarea criticilor formulate de către apelant pe fondul pricinii devine superfluă.

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 480 alin.1 – 3 Codul de procedură civilă, Curtea va respinge excepţia nulităţii apelului, excepţie invocată de intimatul Sindicatul Învăţământ Preuniveristar „A.” Judeţul B..

Va admite apelul declarat de către apelantul-pârât Municipiul B. împotriva sentinţei civile nr. 1690/MAS din 23.11.2017 şi a încheierii din data de 09.11.2017, pe care le schimbă în parte, în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâtul Municipiul B. şi, în consecinţă, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Învăţământ Preuniversitar ,,A.” Judeţul B. în baza împuternicirii scrise şi în numele membrilor de sindicat: C. şi D. în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială  B. prin reprezentat legal, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Va păstra în rest sentinţa apelată.

Domenii speta

Spete similare