Cerere formulată de debitoare, prin administrator judiciar, prin care solicită să se constate decăderea creditorului bugetar din dreptul de a-şi realiza creanţa fiscală

Litigii cu profesionişti

Apel. Procedura insolvenţei. Cerere formulată de debitoare, prin administrator judiciar, prin care solicită să se constate decăderea creditorului bugetar din dreptul de a-şi realiza creanţa fiscală în cadrul procedurii de reorganizare, cât şi ulterior închiderii procedurii, cu obligarea sa de a radia din evidenţa fiscală creanţa, ca o consecinţă a respingerii cererii sale de înscriere creanţă suplimentară şi a confirmării planului de reorganizare. Prematuritatea cererii, câtă vreme debitoarea se află în procedura de reorganizare şi nu a intervenit o hotărâre care să constate că obligaţiile asumate prin plan au fost executate şi poate interveni reinserţia debitoarei în circuitul economic prin efectul închiderii procedurii reorganizării

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 335 din 13 decembrie 2018

- art. 114, art. 140, art. 181 din Legea nr. 85/2014

Prin Sentinţa nr. (...) din 01.03.2018, Tribunalul (...) a respins cererea formulată de debitorul S.C. (D) S.R.L. cu sediul în (...), CUI RO(...), J(...)/2011, societate în insolvenţă, reprezentată prin administrator judiciar Cabinet de Insolvenţă (...) cu sediul în (...), nr. de ordine în R.S.P. (...), în contradictoriu cu creditorul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), cu sediul în (...), având ca obiect contestaţie creanţe – obligaţia de a face.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin Încheierea (...)/F/2015 dată în şedinţa Camerei de consiliu de la data de 19.03.2015, din Dosarul nr. (...)/2015, instanţa a admis cererea debitoarei S.C. (D) S.R.L. cu sediul în (...) şi a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei în baza Legii nr. 85/2014, fiind numit administrator judiciar provizoriu Cabinet de Insolvenţă (...) cu sediul în (...), (...).

Creditorul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), cu sediul în (...), a înregistrat la data de 28.04.2015 o declaraţie de creanţe prin care a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 171 lei reprezentând impozit salarii, CAS angajator/asiguraţi, CASS angajator/asiguraţi, cu accesorii aferente calculate până la data deschiderii procedurii insolvenţei, 19.03.2015, conform adresei nr. (...)/21.04.2015 emise de Colectare Contribuabili Mijlocii, sumă ce a fost integral înscrisă în tabelul preliminar de creanţe (fila nr. 24 din dosarul cauzei).

Ulterior, contestatorul, prin declaraţia suplimentară de creanţe, înregistrată la dosar la data de 29 iunie 2015, a solicitat înscrierea la masa credală şi a sumei de 4.382.611 lei reprezentând obligaţiile datorate de debitoare bugetului general consolidat al statului, rezultând în urma inspecţiei fiscale, înscrisă în Decizia de impunere F-(...)/18.06.2015 şi Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria A/2009 nr. (...)/18.06.2015.

Prin Sentinţa nr. (...)/F/2016 pronunţată la data de 31.03.2016 în Dosar nr. (...)/2015/a1 al Tribunalului (...) - Secţia a II-a Civilă (filele 7 - 10 din dosarul cauzei), menţinută ca efect al respingerii ca nefondat a apelului declarat de apelanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), prin Decizia nr. (...)/C/2017 - A pronunţată la data de 19 ianuarie 2017 de Curtea de Apel (...) - Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal (filele 11 - 13 din prezentul dosar), instanţa a admis excepţia tardivităţii invocată de administratorul judiciar Cabinet de Insolvenţă (...), şi în consecinţă, a respins ca tardivă contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor debitorului S.C. (D) S.R.L. (...) formulată de creditorul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), în contradictoriu cu debitorul susmenţionat, societate în insolvenţă, reprezentată prin administrator judiciar provizoriu Cabinet de Insolvenţă (...), instanţa reţinând în sinteză că în cauză intimata nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerinţelor prevăzute la art. 186 Cod procedură civilă pentru repunerea sa în termenul procedural pierdut - în speţă, termenul de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, pentru înregistrarea suplimentului cererii de admitere a creanţei iniţiale -, respectiv justificarea existenţei unor motive temeinice ce au cauzat întârzierea şi respectarea prevederilor art. 186 alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul depunerii cererii de repunere în termen şi îndeplinirii actului procedural în termenul prevăzut expres de lege, respectiv în 15 zile de la încetarea împiedicării, aspectele invocate de creditorul bugetar, legate de volumul mare de documente şi operaţiuni necesare a fi efectuate, precum şi insuficienţa personalului ce au determinat imposibilitatea finalizării inspecţiei fiscale în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 102 alin. 2 Legea nr. 85/2014, neputând fi reţinute de către instanţă.

Instanţa a reţinut că la data de 28.04.2015, data formulării declaraţiei de creanţe, inspecţia fiscală la societatea debitoare era demarată, aspect ce rezultă din Decizia de impunere nr. F-(...)/18.06.2015 şi Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria A/2009 nr. (...)/18.06.2015, astfel că în cauză întârzierea în efectuarea raportului de inspecţie fiscală nu poate justifica depunerea declaraţiei suplimentare de creanţe cu depăşirea termenului prevăzut de art. 102 alin. 2 Legea nr. 85/2014, inspecţie ce s-a finalizat la data de 18.06.2015, motivele invocate de contestator nefiind întemeiate şi neputând constitui argumente pertinente pentru repunerea în termenul de depunere a declaraţiei suplimentare de creanţă.

Or, câtă vreme motivele invocate în susţinerea cererii de repunere în termen legate de impedimentele avute în privinţa efectuării controlului fiscal, au încetat odată cu finalizarea controlului şi stabilirea prin decizia de impunere a obligaţiilor suplimentare de plată, creditorul bugetar trebuia să înregistreze cele două cereri odată cu declaraţia de creanţe iniţială.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut, cu autoritate de lucru judecat, că apelanta creditoare a formulat contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor la data de 18.12.2015, cu depăşirea termenului de depunere la tribunal a contestaţiilor faţă de tabelul de creanţe, de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar, termen prevăzut de art. 111 alin. (2) din Legea 85/2014, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată, în cauză tabelul preliminar de creanţe fiind publicat în BPI nr. (...) la data de 08.06.2015, iar contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor fiind formulată de către creditoare la data de 18.12.2015.

Pe de altă parte, a reţinut instanţa de apel, chiar dacă s-ar aprecia că, în speţă, instanţa a fost investită cu o contestaţie la măsura practicianului în insolvenţă de neînscriere a creanţei suplimentare solicitate de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), în condiţiile în care cea din urmă nu şi-a motivat în drept solicitarea adresată tribunalului, şi acest demers al său este tardiv.

În acest sens, Curtea a avut în vedere prevederile art. 59 alin. (5) din Codul insolvenţei conform căruia, debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar şi ale alin. 6 al aceluiaşi articol, în baza căruia, contestaţia trebuie să fie depusă în termen de 7 zile de la publicarea în BPI a extrasului raportului de activitate.

Aşa cum reiese din actele dosarului, administratorul judiciar a notificat individual creditoarea apelantă cu privire la neînscrierea creanţei suplimentare, iar cea din urmă a confirmat primirea, prin aplicarea ştampilei, la data de 11.11.2015.

Astfel, din moment ce încunoştinţarea apelantei cu privire la aspectul în discuţie s-a făcut la data de 11.11.2015, iar contestaţia a fost înregistrată pe rolul primei instanţe la data de 18.12.2015, reiese în mod evident că şi acest termen de 7 zile stipulat de lege a fost depăşit.

În concluzie, indiferent că ne aflăm în prezenţa unei contestaţii la tabel sau a unei constaţii împotriva măsurii administratorului judiciar, demersul apelantei este tardiv.

Din analiza motivelor de apel, se desprinde faptul că apelanta nici nu a criticat sentinţa tribunalului sub aspectul soluţiei adoptate în cauză, ci s-a mărginit să facă referire la succesiunea cererilor de creanţă formulate în cadrul procedurii şi la respectarea de către ea a art. 102 alin. 1 din Legea 85/2014, referitor la termenul în care o organele bugetare pot formula declaraţie suplimentară de creanţe, or, aceste aspecte sunt superflue faţă de modul de soluţionare a pricinii.

Prin Încheierea nr. (...)/F/2015 pronunţată la data de 12.11.2015 de către Tribunalul (...) - Secţia a II-a Civilă, în Dosar nr. (...)/2015, rămasă definitivă prin neapelare, instanţa în temeiul art. 139 din Legea privind procedura insolvenţei, a confirmat planul de reorganizare a societăţii debitoare S.C. (D) S.R.L. (...), propus de către debitor prin administratorul judiciar Cabinet de Insolvenţă (...) cu sediul în (...), executarea planului de reorganizare urmând a nu putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării, cu excepţia cazului prevăzut la art. 139(5) din Legea nr. 85/2014.

Pentru a pronunţa această soluţie judecătorul sindic a reţinut în sinteză că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute la art. 139 alin. 1 din Legea 85/2014 - respectiv cel puţin jumătate plus una din categoriile de creanţe menţionate la art. 138 alin. 3 din lege au acceptat planul.

Potrivit prevederilor art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, „Când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan.”

Conform art. 181 alin. (2) din acelaşi act normativ, “La data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan.”

Faţă de textele de lege susmenţionate, judecătorul sindic a apreciat că radierea creanţelor din evidenţele creditorilor bugetari, poate opera doar după ce procedura de reorganizare a reuşit şi nu în perioada reorganizării. Acest aspect este confirmat de dispoziţiile art. 175 din Legea nr.  85/2014 care prevede că: (…) ,,(1) O procedură de reorganizare prin continuarea activităţii sau de lichidare pe baza de plan va fi închisă, prin sentinţă, în baza unui raport al administratorului judiciar care constată îndeplinirea tuturor obligaţiilor de plata asumate în planul confirmat. Dacă o procedura începe ca reorganizare, dar apoi devine faliment, aceasta va fi închisă potrivit prevederilor art. 167.”

Ca atare, descărcarea debitorului de sumele menţionate în petitul acţiunii poate opera la finalul reorganizării în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat şi nu în timpul acesteia.

Faţă de cele reţinute, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată cererea administratorului judiciar, formulată în reprezentarea debitorului S.C. (D) S.R.L. (...), societate în insolvenţă, în contradictoriu cu creditorul Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), având ca obiect contestaţie creanţe - obligaţia de a face, ca fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel SC (D) SRL prin administratorul judiciar, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei pronunțată de Tribunalul (...) ca nelegală şi netemeinică şi reţinerea cauzei spre rejudecare în fond, cu consecinţa admiterea cererii, în temeiul art. 1516, 1528 Noul Cod Civil raportat la art. 1201 Noul Cod Civil şi art.114 al Legii 85/2014, admiterea excepţiei decăderii creditoarei DGRFP (...) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...) - Serviciul Evidenţă pe plătitor persoane juridice din dreptul de a-şi mai putea realiza creanţa fiscală în cuantum de 4.425.708 lei, admiterea excepţiei puterii de lucru judecat, în temeiul art. 1201 Noul Cod Civil în ce priveşte creanţa în sumă de 4.425.708 lei pretinsă de creditoarea DGRFP (...) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...) - Serviciul Evidenţă pe plătitor persoane juridice şi obligarea pârâtei să scadă din evidenţa fiscală creanţa în cuantum de 4.425.708 lei.

Prin motivarea căii de atac formulate, SC (D) SRL critică faptul că instanţa de fond a dat o greșită interpretare şi aplicare a normelor de drept privind procedura insolvenţei, având în vedere următoarele:

Art. 140 şi art. 181 alin. 2 Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei precizează expres momentul la care operează descărcarea de datoriile necuprinse în planul de reorganizare judiciară, ca fiind momentul intrării în vigoare a sentinţei care confirmă planul de reorganizare judiciară şi respectiv, la data confirmării planului de reorganizare judiciară.

Apreciază apelanta că faţă de aceste reglementari exprese, la data pronunţării sentinţei de confirmare a planului, hotărâre executorie, operează descărcarea debitorului de datoriile necuprinse în plan, iar a da o altă interpretare unor norme exprese, presupune a nu respecta prevederile legale.

În continuare, se arată că apelanta a solicitat obligarea pârâtei la radierea din fişa rol a SC (D) SRL societate în insolvenţă, a sumei în cuantum de 4.425.708 lei, reprezentând sume stabilite prin actele de control emise de debitoare cu privire la SC (D) SRL: Decizia nr. (...)/19.06.2015, Proces verbal nr. (...)/18.06.2015 şi Proces verbal nr. (...)/24.08.201, suma menţionată mai sus fiind compusă din: 33.376 lei, reprezentând impozit pe profit, conform Deciziei nr. (...)/19.06.2015; 17.690 lei, reprezentând majorări TVA, conform Deciziei nr. (...)/19.06.2015; 20.000 lei, reprezentând amenzi, conform Procesului verbal nr. (...)/18.06.2015; 4.259.287 lei, reprezentând încasări din valorificarea bunurilor confiscate, conform Procesului verbal nr. (...)/18.06.2015; 18.013 lei, reprezentând impozit pe profit, conform Procesului verbal nr. (...)/24.08.2016; 25.084 lei, reprezentând TVA de plată, conform Procesului verbal nr. (...)/24.08.2016 şi a decontului aferent lunii iulie 2016.

În susţinerea cererii sale, societatea apelantă a invocat excepţia decăderii creditorului AJFP (...) din dreptul de a-şi mai putea valorifica creanţa, faţă de prevederile art. 114 ale Legii nr. 85/2014 şi excepţia puterii de lucru judecat, în temeiul art. noul Cod civil privind dreptul de creanţă, atât raportat la prevederile sentinţei judecătoreşti de confirmare a planului de reorganizare judiciară, planul confirmat având calitatea de titlu executoriu, cât şi faţă de prevederile hotărârii judecătoreşti de respingere a contestaţiei aceluiaşi creditor la tabelul preliminar al societăţii, hotărâre irevocabilă.

Referitor la excepţia decăderii creditorului din dreptul de a-şi mai putea valorifica creanţa în cadrul procedurii insolvenţei, cât şi ulterior, apelanta arată următoarele:

Procedura insolvenţei a fost deschisă faţă de societate la data de 19.03.2015, conform încheierii nr. (...)/19.03.2015 pronunţată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2015. Din actele de control menţionate mai sus reiese foarte clar faptul că perioada controlată vizează perioade de dinainte de momentul deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoare: Decizia nr. (...)/19.06.2015 vizează perioada de activitate 2012 - 2014, Procesul verbal nr. (...)/18.06.2015 vizează perioada 01.01.2012 - 28.02.2015, iar Procesul verbal nr. (...)/24.08.2016, fiind emis în strânsă legătură cu Procesul verbal anterior menţionat, vizează perioada 2013-2015.

Faţă de această situaţie, apelanta invocă prevederile art. 102 alin. l din Legea nr.85/2014, în temeiul cărora s-a depus un supliment la declaraţia de creanţă iniţială, solicitând înscrierea în tabelul creanţelor debitoarei cu suma de 4.382.611 lei, solicitare ce a fost însă respinsă; contestaţia formulată împotriva tabelului preliminar, ca urmare a respingerii suplimentului la declaraţia de creanţă iniţială, ce a format obiectul dosarului nr. (...)/2015/al, a fost, de asemenea, respinsă prin hotărârea nr. (...)/31.03.2016 a Tribunalului (...), rămasă definitivă prin respingerea apelului, conform hotărârii nr. (...)/19.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel (...).

Faţă de prevederile art. 114 ale Legii nr. 85/2014 şi faţă de Sentinţa nr. (...)/31.03.2016 a Tribunalului (...), rămasă definitivă prin hotărârea nr. (...)/19.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel (...), apelanta înțelege să invoce excepţia decăderii creditorului din posibilitatea de a-şi mai valorifica dreptul de creanță atât în procedura insolvenţei, cât şi ulterior închiderii procedurii insolvenţei.

Prin urmare, cu privire la suma de 4.382.611 lei există putere de lucru judecat referitor la imposibilitatea înscrierii sale în tabelul de creanţe existente împotriva debitoarei (D) SRL - societate în reorganizare şi pe cale de consecinţă, este inadmisibil a o transpune ca datorie curentă, ea nefiind născută după data deschiderii procedurii insolvenţei.

 Pe de altă parte, cu privire la cuantumul dreptului de creanţă, apelanta invocă şi puterea de lucru judecat a Sentinţei nr. (...)/F/2015 a Tribunalului (...), definitivă, prin care a fost confirmat planul de reorganizare judiciară a societăţii, această creanță neregăsindu-se în creanţele din programul de plăți a planului de reorganizare judiciară.

Referitor la suma în cuantum de 43.097 lei, rezultând din Procesul verbal nr. (...)/24.08.2016 şi din decontul aferent lunii iulie 2016, apelanta arată că debitul se referă tot la o perioadă anterioară deschiderii procedurii insolvenţei (2013 - 2015); această sumă nu a fost cuprinsă în suplimentul de declaraţie în cadrul dosarului de insolvenţă şi nici nu se mai poate formula înscrierea ei ca debit împotriva SC (D) SRL - societate în reorganizare deoarece o astfel de solicitare este tardivă.

Având în vedere că în baza titlului executoriu Sentinţa nr. (...)/31.03.2016 a Tribunalului (...), rămasă definitivă prin hotărârea nr. (...)/19.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel (...) s-a dispus respingerea suplimentului la declaraţia de creanţă a AJFP (...), în cuantum de 4.382.611 lei, nemaiexistând acest drept de creanţa, precum şi cele menţionate mai sus, apelanta susţine că este inadmisibil să se menţină, în fişa rol, înscrisă, o sumă ce se referă la o creanţa ce nu mai există, astfel că solicită să se procedeze la executarea silită a obligaţiei de a face a debitoarei AJFP (...) - constând în radierea sumei de 4.425.708 lei din fişa rol a SC (D) SRL - societate în reorganizare.

În fine, apelanta mai precizează că a solicitat şi executarea silită a celor două hotărâri judecătoreşti invocate mai sus, însă Judecătoria (...) a respins cererea pe motiv că dispozitivul hotărârilor judecătoreşti menţionate mai sus nu prevede obligaţia pârâtei de a radia obligaţiile fiscale din fişa rol.

Concluzionând, pentru toate motivele invocate, apelanta solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Curtea de apel, analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, a reţinut că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art. 480 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui şi menţinerea în tot a sentinţei apelate pentru următoarele considerente:

Prin încheierea nr. (...)/F/19.03.2015, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă a debitoarei S.C. (D) S.R.L., iar ulterior, prin încheierea nr. (...)/F/12.11.2015, rămasă definitivă prin neapelare, în temeiul prevederilor art. 139 din Legea insolvenţei, a confirmat planul de reorganizare a societăţii debitoare propus de către aceasta prin administratorul judiciar, executarea planului de reorganizare neputând depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării, cu excepţia cazului prevăzut la art. 139 alin. 5 din lege.

 În vederea înscrierii la masa credală a debitoarei, creditorul D.G.R.F.P (...) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), a formulat declaraţie de creanţă prin care a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 171 lei reprezentând impozit salarii, CAS angajator/asiguraţi, CASS angajator/asiguraţi, cu accesorii aferente calculate până la data deschiderii procedurii insolvenţei.

Ulterior, acelaşi creditor, a solicitat înscrierea la masa credală şi cu suma de 4.382.611 lei reprezentând obligaţii datorate bugetului general consolidat al statului, rezultate în urma inspecţiei fiscale şi stabilite prin Decizia de impunere F-(...)/18.06.2015 şi Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria A/2009 nr. (...)/18.06.2015.

Prin Sentinţa nr. (...)/F/31.03.2016 pronunţată de judecătorul sindic şi menţinută prin Decizia nr. (...)/C/2017 - A pronunţată la data de 19 ianuarie 2017 de Curtea de Apel (...), s-a respins ca tardivă contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor debitorului formulată de creditorul D.G.R.F.P (...) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), prin care creditorul a contestat neînscrierea la masa credală şi a creanţei în sumă de 4.382.611 lei solicitată prin declaraţia de creanţă suplimentară.

Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, debitorul reprezentat prin administrator judiciar, a solicitat instanţei să dispună admiterea excepţiei decăderii creditorului bugetar din dreptul de a-şi mai putea realiza creanţa fiscală în cuantum de 4.425.708 lei, în cadrul procedurii de reorganizare judiciară, cât şi ulterior închiderii procedurii şi obligarea acestuia să scadă din evidenţa fiscală creanţa în cuantum de 4.425.708 lei, având în vedere decăderea intervenită în temeiul art. 114 al Legii nr. 85/2014. De asemenea, s-a solicitat admiterea excepţiei puterii de lucru judecat, în ceea priveşte creanţa în sumă de 4.425.708 lei pretinsă de creditor şi obligarea creditorului să scadă din evidenţa fiscală creanţa având în vedere puterea de lucru judecat rezultată din sentinţa nr. (...)/F/2015 a Tribunalului (...), prin care a fost confirmat planul de reorganizare judiciară a debitoarei şi faţă de dispoziţiile sentinţei nr. (...)/31.03.2016 a Tribunalului (...), rămasă definitivă prin decizia nr. (...)/19.01.2017 pronunţată de Curtea de Apel (...), prin care s-a dispus respingerea suplimentului la declaraţia de creanţă a A.J.F.P. (...), în cuantum de 4.382.611 lei.

În motivarea cererii s-a arătat că suma pentru care se solicită radierea din fişa rol a debitoarei, reprezentă debite stabilite prin Decizia nr. (...)/19.06.2015, Procesul-verbal nr. (...)/18.06.2015 şi Proces-verbal nr. (...)/24.08.2016, suma fiind compusă din suma de 33.376 lei, reprezentând impozit pe profit, conform Deciziei nr.(...)/19.06.2015, din suma de 17.690 lei, reprezentând majorări T.V.A., conform Deciziei nr. (...)/19.06.2015, din suma de 20.000 lei, reprezentând amenzi, conform Procesului-verbal nr. (...)/18.06.2015, din suma de 4.259.287 lei, reprezentând încasări din valorificarea bunurilor confiscate, conform Procesului-verbal nr. (...)/18.06.2015, din suma de 18.013 lei, reprezentând impozit pe profit, conform Procesului-verbal nr. (...)/24.08.2016 şi din suma de 25.084 lei, reprezentând T.V.A. de plată, conform Procesului-verbal nr. (...)/24.08.2016 şi decontului aferent lunii iulie 2016.

Analizând cererea formulată, curtea a reţinut că potrivit prevederilor art. 114 din Legea nr. 85/2014, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 42, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 100 alin. 1 lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.

Conform prevederilor art. 114 alin. 2 din lege, această decădere va fi constatată de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care nu va mai înscrie creditorul în tabelul creditorilor.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 140 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător, creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan, însă în cazul intrării în faliment se va reveni la situaţia stabilită prin tabelul definitiv al creanţelor cu scăderea sumelor achitate în timpul reorganizării. Conform prevederilor art. 181 alin. 2 din acelaşi act normativ, la data confirmării unui plan de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan.

Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că creditorii care nu au solicitat înscrierea la masa credală înlăuntrul termenului prevăzut la art. 100 alin. 1 lit. b) din lege, vor fi decăzuţi, din dreptul de a fi înscrişi în tabelul creditorilor şi nu vor avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului ulterior închiderii procedurii. În cazul în care s-au înscris la masa credală cu respectarea prevederilor legale, dar s-a confirmat un plan de reorganizare prin care se aduc modificării în privinţa creanţei înscrise, aceştia vor avea dreptul de a-şi realiza creanţa în cuantumul modificat prin plan, cu excepţia cazului în care planul de reorganizare nu reuşeşte şi se trece la faliment când se va revenii la situaţia anterioară din tabelul definitiv de creanţe.

Într-adevăr dispoziţiile art. 181 alin. 2 din lege stipulează că la data confirmării planului intervine descărcarea debitorului de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan, însă aceste dispoziţii trebuie să fie aplicate coroborat cu prevederile art. 140 alin. 1 din lege, câtă vreme în caz de nereuşită a planului de reorganizare se revine la vechea situaţie prevăzută în tabelul definitiv al creanţelor şi se scade doar ceea ce s-a achitat în perioada de reorganizare. Prin urmare, anterior stabilirii reuşitei sau nu a unui plan de reorganizare nu se poate dispune radierea vreunei creanţe ori a unei părţi a acesteia în baza celor stabilite prin planul de reorganizare.

În speţă, apelanta a solicitat să se dispună radierea din fişa de rol a debitoarei a creanţei bugetare în sumă de 4.425.708 lei deoarece a intervenit decăderea creditorului bugetar din dreptul de a-şi mai realiza creanţa în timpul procedurii, cât şi ulterior închiderii acesteia, câtă vreme pentru suma de 4.382.611 lei creditorului i s-a respins contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor, iar suma de 43.097 lei rezultată din procesul-verbal nr. (...)/24.08.2016 şi din decontul aferent lunii iulie 2016 vizează o perioadă anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, invocând în acest sens puterea de lucru judecat a hotărârii prin care s-a respins contestaţia la tabel, precum şi a celei prin care s-a confirmat planul de reorganizare în cadrul căruia nu au fost cuprinse aceste sume.

Din analiza dosarului de insolvenţă şi susţinerile lichidatorului judiciar, rezultă că debitoarea se află în continuare în perioada de reorganizare şi nu există încă o hotărâre prin care să se constate că obligaţiile asumate în planul de reorganizare au fost îndeplinite şi că poate interveni reinserţia debitoarei în circuitul economic prin efectul închiderii procedurii reorganizării. Ori, câtă vreme încă nu s-a stabilit că au fost îndeplinite toate obligaţiile asumate prin planul de reorganizare nu poate interveni descărcarea solicitată de către debitoare şi radierea obligaţiilor necuprinse în planul de reorganizare ori nesolicitate în conformitate cu prevederile legale în cadrul procedurii, această analiză referitoare la îndeplinirea planului neputând avea loc direct în apel.

Practic, cererea formulată de către debitoare este una prematură la acest moment deoarece radierea debitelor are drept scop împiedicarea creditorului de a-şi mai urmări realizarea creanţelor anterioare deschiderii procedurii, pe care nu le-a solicitat în conformitate cu prevederile legale în cadrul procedurii, ulterior închiderii procedurii. Ori, doar la momentul la care se dispune închiderea procedurii intervine descărcarea debitorului, invocată de către apelantă, de obligaţiile care nu au fost cuprinse în planul de reorganizare ori a celor care nu au fost solicitate în termenele prevăzute de lege în cadrul procedurii şi se poate dispune obligarea creditorului la radierea acestor creanţe, cererea de radiere şi de închidere a procedurii fiind în strânsă legătură.

Drept urmare, curtea a constatat că în mod corect a reţinut judecătorul sindic că radierea creanţelor din evidenţa creditorului bugetar, poate opera doar după ce procedura de reorganizare a reuşit şi nu în perioada reorganizării, iar descărcarea debitorului poate opera doar la finalul reorganizării în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat şi nu în timpul acesteia. În acest scop, se poate solicita concomitent judecătorului sindic să se constate îndeplinirea obligaţiilor asumate prin planul de reorganizare şi să dispună radierea creanţelor anterioare deschiderii procedurii nesolicitate în termenele prevăzute de lege ori necuprinse în planul de reorganizare.

Concluzionând, curtea a reţinut că motivele de apel invocate în cauză sunt nefondate, în mod judicios dispunând prima instanţă respingerea cererii formulate de către apelanta debitoare.

În consecinţă, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului şi menţinerea în tot a sentinţei atacate, fără acordarea cheltuielilor de judecată deoarece acestea nu au fost solicitate de către părţi.

Domenii speta

Spete similare