Certificat de încadrare în grad de handicap. Aprecierea instanţei asupra consecinţelor juridice ale actelor medicale nu înseamnă depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Instanţa, în analiza sa relativ la certificatul de handicap emis, face aprecieri strict juridice, iar nu medicale, nefiind vorba despre modificarea conţinutului actelor medicale, ci, fiind deja emise ca atare de către specialiştii abilitaţi în cadrul acesteia (şi statuând acestea asupra unui anumit nivel al stării sănătăţii păţii), instanţa doar a apreciat asupra corectei reţineri a efectelor lor juridice. A considera altfel – a aprecia că în cadrul căii de atac exercitate împotriva deciziei comisiei/certificatului de handicap, instanţa nu poate face o atare apreciere astfel cum s-a arătat anterior şi că nu este abilitată a verifica conţinutul juridic, înseamnă a statua implicit că de fapt, nu există o cale de atac efectivă împotriva deciziei comisiei (aceasta împotriva reglementărilor legale care permit acest drept), ceea ce nu poate fi acceptat.

Hotărârea:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. .../86/2017 la data de  29.09.2017 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei și Protecţiei Sociale, Direcţia Generală - Protecţia Persoanelor cu Handicap şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap B. a solicitat anularea Certificatului de încadrare în grad de handicap „grav” nr. 4002/12.09.2017 emis de Comisia de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap şi obligarea pârâtei la emiterea unui nou certificat de încadrare în grad de handicap „grav cu asistent personal” aferent perioadei de evaluare avute în vedere la emiterea certificatului de încadrare contestat în prezenta cauză.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.02.2018 instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a prim pârâtului Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

Prin sentinţa nr. 381 din 22 martie 2018, Tribunalul Botoşani – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a secund pârâtei şi a respins acţiunea în contradictoriu cu aceasta ca fiind făcută împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă; a admis acţiunea având ca obiect „anulare act administrativ” formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală - Protecţia Persoanelor cu Handicap şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap B.; a anulat certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4002/12.09.2017; a obligat terţ pârâta la emiterea unui nou certificat de încadrare în grad de handicap grav şi cu asistent personal.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliul Judeţean B.

În motivarea căii de atac promovate, pârâta-recurentă precizat că prin hotărârea dată instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, aceasta fiind abilitată doar să verifice în ce măsură dreptul de apreciere conferit de lege comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap s-a exercitat în limitele şi cu respectarea legii (instanţa nu a precizat ce normă juridică a fost încălcată în emiterea actului administrativ. A invocat şi înserat art. 85 alin.3 din Legea nr.448/2006 şi a arătat că, competenţa de a stabili gradul şi tipul de handicap revine exclusiv comisiei de evaluare, doar membrii acesteia se pronunţă cu privire la actele medicale şi starea de sănătate a unei persoane pentru încadrarea sau nu în grad şi tip de handicap, instanţelor judecătoreşti nefiindu-le stabilite competenţe de încadrare sau modificare a gradelor de handicap, astfel considerându-se exces de putere din partea acestora.

Urmare a considerentelor instanţei de fond, precum că scorul ADL=3, Indicele Barthel=40, cu care au fost apreciate starea medico-socială a reclamantei ar presupune dependenţă totală ce necesită încadrarea în grad de handicap grav cu asistent personal  ori, aşa cum s-a prezentat intimata în faţa comisiei s-a apreciat că aceasta se poate mobiliza în contextul în care şi ancheta socială a precizat că statusul funcţional al persoanei în cauză pentru activităţile zilnice sunt afectate doar parţial, instanţa de fond reţinând per contrario că reclamanta „nu este capabilă de autonomie şi autoîngrijire”.

Faţă de cele arătate a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea sentinţei, iar în rejudecare  respingerea pretenţiilor reclamantei şi să se dispună menţinerea valabilităţii actului administrativ - certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4002/ 12.09.2017 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap B.

În drept, recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 483 şi 488  alin. 1 punctele 4 şi 8 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, art. 85-87 din Legea nr. 448/2006.

Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:

Recurenta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean B. a criticat sentința Tribunalului Suceava, arătând că instanța de fond a soluționat în mod greșit cauza, făcând aplicarea greșită a normelor de drept procesual şi material. Astfel, arată recurenta, instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, cât timp potrivit legii, competenţa în cauză aparţine exclusiv comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, şi că indiferent de scorul Scalei ADL şi indicele Barthel de apreciere a stării medico – sociale a reclamantei, comisia a apreciat că aceasta se poate mobiliza. 

Analizând criticile formulate, Curtea apreciază că acestea nu sunt întemeiate. Astfel, prima instanța a reţinut în mod corect că probele administrate în cauză, acte medicale şi ancheta socială, susţin starea de dependenţă a reclamantei la un nivel pentru care dispoziţiile legale în materie reglementează acordarea de asistent personal. Astfel, aşa cum s-a reţinut, indicatorii scorul Scalei ADL (3) şi indicele Barthel (40) de apreciere a stării medico – sociale a reclamantei sunt cei aferenţi, potrivit Ordinului nr. 707/2014, unei stări de dependenţă totală. Or, faţă de atari acte medicale care statuează această stare, simpla afirmaţie a recurentei din recurs, că în aprecierea sa reclamanta se poate mobiliza, apare ca nefondată şi insuficientă în a susţine respingerea dreptului.

Nu se poate reţine că instanţa ar fi depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti. Este de observat în acest sens, că instanţa, în analiza sa, a făcut aprecieri strict juridice, iar nu medicale; instanţa nu a modificat conţinutul actelor medicale temei al analizei, ci, fiind deja emise ca atare de către recurentă/specialiştii abilitaţi în cadrul acesteia (şi statuând acestea asupra unui anumit nivel al stării sănătăţii acesteia), a apreciat doar asupra corectei reţineri a efectelor lor juridice. A considera altfel – a aprecia că în cadrul căii de atac exercitate împotriva deciziei comisiei/certificatului de handicap, instanţa nu poate face o atare apreciere astfel cum s-a arătat anterior şi că nu este abilitată a verifica conţinutul juridic, înseamnă a statua implicit că de fapt, nu există o cale de atac efectivă împotriva deciziei comisiei (aceasta împotriva reglementărilor legale care permit acest drept), ceea ce nu poate fi acceptat.

Pentru aceste motive, curtea, reținând că hotărârea pronunțată de prima instanța este legală, că nu există motive de nelegalitate care să atragă casarea acesteia, și că astfel, cererea de recurs este neîntemeiată, urmează ca, în temeiul art. 496 C.pr.civ. să respingă recursul ca atare.

Domenii speta

Spete similare