Extinderea de drept a valabilităţii documentaţiei de urbanism până la momentul finalizării investiţiilor începute în perioada de valabilitate

Recurs. Extinderea de drept a valabilităţii documentaţiei de urbanism până la momentul finalizării investiţiilor începute în perioada de valabilitate. Emiterea a două certificate de urbanism pentru aceeaşi parcelă, cu conţinut diferit în ce priveşte regimul tehnic

- art. 30 şi art. 56 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 350/2001

Certificatul de urbanism trebuie să respecte documentaţia de urbanism în vigoare la data emiterii certificatului. Situaţia tranzitorie, vizând schimbarea documentaţiei de urbanism pe perioada de valabilitate a certificatului de urbanism îşi găseşte soluţia legislativă în prevederile art. 56 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 350/2001.

Prevederile documentaţiei de urbanism, în vigoare la momentul emiterii primului certificat de urbanism, îşi extind valabilitatea de drept, însă numai pentru acele investiţii care au început în timpul perioadei de valabilitate, până la finalizarea acestora, şi nu pentru orice lucrări de investiţii ce vizează acel imobil, pe perioadă nelimitată.

Prin urmare, are deosebită relevanţă scopul în care a fost emis primul certificatul de urbanism, respectiv investiţiile pentru realizarea cărora a fost solicitat, întrucât numai pentru acestea se extinde valabilitatea PUG - ului până la momentul finalizării lor.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 32 din 18 ianuarie 2019

Prin Sentința nr. (...)/CA/02.04.2018, Tribunalul (...) a respins, ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii Centrul de (…) SA şi (...) SA, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul (...), Primarul Municipiului (...), Instituţia Arhitectului Şef şi Consiliul Local al Municipiului (...).

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul (...) a reținut următoarele:

Reclamantele Centrul de (...) (...) SA și (...) SA, au solicitat instanței de judecată să fie obligaţi pârâţii să emită certificatul de urbanism, în temeiul art. 30 din Legea 350/2001, care să cuprindă aceleaşi condiţii tehnice stipulate în certificatul de urbanism nr. (...)/27.07.2016, astfel cum acesta a fost prelungit prin certificatul de urbanism nr. (...) din 27.07.2017, iar în secundar, să dispună anularea parţială (pentru zona în care se află poziționate imobilele reclamantelor) a prevederilor H.C.L. nr. 501/28.07.2016, ce vizează „Aprobarea Planului Urbanistic General al Municipiului (...)”, ca nelegale, în sensul revenirii, pentru zona vizând aceste imobile, la aceleași condiții tehnice (CUT, POT etc.), existente anterior adoptării HCL 501/2016.

Instanţa de fond a reţinut că pentru amplasamentul identificat prin numerele topo. (...), (...)/1, (...)/4 și (...)/6, au fost emise trei certificate de urbanism astfel: C.U. nr. (...)/27.07.2016, C.U. nr. (...)/2.05.2017 şi nr. (...)/21.07.2017, fiind prelungită valabilitatea Certificatului de Urbanism nr. (...)/27.07.2016.

Instanţa a reținut că potrivit disp. art. 30 din Legea nr. 350/2001, pentru aceeași parcelă se pot elibera mai multe certificate de urbanism, iar conţinutul acestora, bazat pe documentațiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, şi celelalte reglementări în domeniu, trebuie să fie aceleaşi pentru toţi solicitanţii.

Însă, în aceeaşi măsură, art. 31 din acelaşi act normativ, la paragraful c), menţionează că în capitolul referitor la regimul tehnic al imobilului se trece extras din regulamentul local aferent documentației de urbanism aprobate în vigoare. Or, deși, amplasamentul pentru care s-au eliberat certificatele de urbanism este același în ambele cazuri, în cazul Certificatului de Urbanism nr. (...)/27.07.2016 în paragraful referitor la „Regimul tehnic” au fost înscrise reglementările instituite prin PUG - ul aprobat prin HCL nr. 6/2001, aflat în vigoare la data respectivă, în timp ce în certificatele de urbanism solicitate după data de 01.10.2016 (data de la care s-au aplicat reglementările PUG - ului aprobat prin HCL nr. 501/2016), paragraful referitor la Regimul tehnic cuprinde reglementările impuse pe același amplasament prin noul plan urbanistic general.

În concordanță cu poziția exprimată de pârâţi, instanţa a reţinut că regimul tehnic al certificatelor de urbanism emise în anul 2017 au acelaşi conţinut, însă exprimă reglementările instituite în zonă prin PUG aprobat prin HCL nr. 501/2016, în timp ce certificatul de urbanism nr. (...)/27.07.2016, conține la regimul tehnic reglementările în vigoare la data emiterii acestuia (PUG aprobat prin HCL 6/2001), astfel că nu se poate reține critica reclamantelor, în ce privește emiterea a două certificate de urbanism, cu date tehnice diferite pentru acelaşi imobil.

Mai mult, scopul pentru care a fost solicitat Certificatul de Urbanism nr. (...)/27.07.2016, a fost pentru reabilitarea termică a fațadelor clădirilor proprietatea reclamantei SC (...) SA, ceea ce nu implică modificări ale indicilor urbanistici POT şi CUT existenţi, motiv pentru care a şi fost prelungită perioada de valabilitate a Certificatului de Urbanism menționat, chiar dacă RLU aferent PUG aprobat prin HCL nr. 501/2016 face precizarea că certificatele de urbanism emise anterior intrării în vigoare a noului PUG nu pot fi prelungite.

Astfel, instanța a respins solicitarea reclamantelor de obligare a pârâţilor la emiterea Certificatului de Urbanism, care să cuprindă aceleaşi condiţii tehnice stipulate în Certificatul de Urbanism nr. (...)/27.07.2016, astfel cum a fost prelungit.

Privitor la cererea subsidiară, de anulare parțială a HCL nr. 501/28.07.2016, instanța a reţinut că hotărârea consiliului local al municipiului (...) vizează „Aprobarea Planului Urbanistic General al Municipiului (...)”, iar amplasamentul situat în (...) pe str. (...) nr. (...) se află în Ansamblul Urban „Centrul Istoric (...)”, ce figurează în lista de monumente istorice aprobată prin Ordin al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Reclamantele sunt nemulțumite de modificarea coeficientului de utilizare al terenului proprietatea acestora, situat în (...) pe str. (...), nr. (...), prin noul Certificat de Urbanism, emis de primăria Municipiului (...), la data de 03.05.2017, însă modificarea acestor indici urbanistici POT, CUT, precum şi a regimului de înălțime maxim admis din zona respectivă se datorează condițiilor impuse prin avizul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Instanţa a considerat că trebuie menținut un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității şi imperativele apărării dreptului de proprietate, grija de a asigura un astfel de echilibru fiind inerentă mecanismului protejării acestui drept, însă, în cazul de față, anularea, chiar parțială a HCL nr. 501/2016, la cererea unui proprietar ce a pretins afectarea dreptului de proprietate, afectează întreg Ansamblul Urban „Centrul Istoric (...)”, din str. (...) nr. (...), care figurează în lista de monumente istorice aprobată prin Ordin al Ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Tribunalul a reţinut că potrivit art. 46 din Legea 350/2001, Planul urbanistic general are atât caracter director şi strategic, cât şi caracter de reglementare şi reprezintă principalul instrument de planificare operaţională, constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acțiunilor de dezvoltare. Fiecare unitate administrativ-teritorială trebuie să îşi actualizeze la maximum 10 ani Planul urbanistic general în funcţie de evoluţia previzibilă a factorilor sociali, geografici, economici, culturali şi a necesităţilor locale.

Alineatul 2 al articolului prevede că planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt, la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază şi cu privire la „ … f) stabilirea zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor istorice şi a siturilor arheologice reperate;”

Elaborarea planului urbanistic general (PUG), reprezintă un proces ce presupune parcurgerea mai multor etape: evaluarea situației existente, identificarea disfuncționalităților și formularea recomandărilor de soluţionare a acestora; evaluarea situaţiei existente din punct de vedere economic, social, al protecţiei mediului şi al fondului construit, etapă în care locuitorii municipiului au fost informaţi cu privire la procesul demarat prin publicarea pe site-ul oficial al primăriei (www.(...).ro) a unui anunţ şi a unui chestionar prin care locuitorii erau invitați să își spună punctul de vedere cu privire la disfuncționalitățile constatate, sugestii privind modalităţi de îmbunătăţire ale calităţii vieţii, astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele 80 - 97 din dosar.

În ce priveşte elaborarea PUG - ului, acesta s-a făcut folosind un suport cadastral pentru care OCPI (...) a emis avizul nr. (...)/2012. Planul Urbanistic General şi Regulamentul Local de Urbanism aferent PUG - ului au fost supuse consultării publicului pentru 45 de zile, iar în săptămâna 1 - 8 august 2013 au fost organizate dezbateri publice în care a existat posibilitatea ca elaborării PUG - ului să răspundă observațiilor publicului interesat de conţinutul viitorului plan urbanistic general.

Astfel, instanţa a reţinut că, singură, autoritatea administrativă, poate exprima şi adopta soluţii de configurare urbanistică care vor schimba înfăţişarea urbei, în condiţiile legii, iar legea urbanismului oferă remedii specifice pentru acomodarea unor situaţii speciale prin intermediul Planurilor Urbanistice de Detaliu. În nici o circumstanţă, instanţa judiciară nu poate cenzura, altfel decât depăşindu-şi competenţa şi încălcând principiul separaţiei puterilor în stat, raţiunile de oportunitate şi urbanism – ordine publică şi drept administrativ – ce stau la baza unui PUG legal adoptat.

Instanţa nu a putut redesena sau invalida nici în tot, dar cu atât mai puţin „în parte” un PUG conform unei părţi interesate care se consideră nemulţumită şi virtual afectată de propunerile urbanistice avansate de arhitecţi şi adoptate ca atare de autoritatea administrativă locală.

În speţă, varianta PUG - ului rezultată în urma observaţiilor formulate în perioada de consultare a publicului, a fost prezentată Consiliului Local al Municipiului (...), fiind avizată prin HCL nr. 866/2013, or, cenzura judiciară a legalităţii unei hotărâri CL (…) nu poate merge atât de departe încât să altereze substanţa unui plan urbanistic. În nici un caz nu poate face asta plecând de la considerente de ocrotire a proprietăţii private. Aspectele ce ţin de criticile aduse de proprietari PUG - ului ar putea, teoretic, fi acomodate – însă strict în cadrul unor proceduri administrative şi nu judiciare, – prin intermediul unor Planuri Urbanistice de Detaliu, documentaţii de urbanism distincte, singurele în măsură a reglementa permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite şi amenajările.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs recurenţii Centrul de (...) (...) SA şi (...) SA, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul obligării pârâților la emiterea Certificatului de Urbanism, în temeiul art. 30 din Legea 350/2001, cuprinzând aceleași condiții tehnice stipulate în Certificatul de Urbanism (...)/27.07.2016, astfel cum acesta a fost prelungit prin Certificatul de Urbanism nr. (...) din 27.07.2017.

În subsidiar, anularea în parte (pentru zona în care se află poziţionate imobilele) a prevederilor Hotărârii Consiliului Local nr. 501 din data de 28.07.2016 care vizează „Aprobarea Planului Urbanistic General al Municipiului (...)”, ca nelegale, în sensul revenirii, pentru zona vizând aceste imobile, la aceleași condiții tehnice (CUT, POT etc.) existente anterior adoptării H.C.L. nr. 501/2016.

În motivare, recurenții arată că în conformitate cu art. 30 din Legea 350/2001, pârâții erau obligaţi la emiterea unor certificate de urbanism în aceleași condiții urbanistice cu cel emis inițial, în anul 2016, nicidecum în forma în care au înțeles pârâții sa emită certificate de urbanism, prin modificarea indicilor urbanistici conform noului PUG.

Certificatul de Urbanism nr. (...)/27.07.2016 atestă pentru imobilele vizate de cererea de chemare în judecată, anumite condiții tehnice urbanistice, printre care era reglementat inclusiv un CUT (coeficient de utilizare a terenului) de maxim 6.

Ulterior acestui moment, (...) SA a iniţiat şi agreat condiţiile unui transfer de proprietate cu (...) SRL asupra întregii proprietăți. În anul 2017, reprezentantul promitentei cumpărătoare (...) SRL) a solicitat de asemenea un certificat de urbanism către pârâți, fiindu-i eliberat un CU (...)/ 02.05.2017 - cu care atestă pentru imobilele vizate cu totul alte condiții decât cele menţionate iniţial în anul 2016, respectiv CUT fiind de maxim 2 - conform HCL 501/2016. Ca urmare a acestei situaţii privind schimbarea regimului tehnic al imobilelor, promitenta cumpărătoare (...) SRL a transmis intenţia de a nu mai finaliza procedurile de achiziţie. În acest mod, (...) SA a suferit un prejudiciu financiar semnificativ.

Precizează că a dobândit aceste imobile în condiţiile în care dorea edificarea unei clădiri de birouri şi dezvoltarea acestei zone, având în vedere indicii urbanistici existenţi în zonă la data achiziţiei (incluzând CUT de maxim 5), fiind previzionat atât preţul achiziţiei cât şi preţul dezvoltării preconizate. Motivul pentru care nu au fost demarate procedurile de construcţie pentru aceste imobile până la momentul anului 2016 a fost determinat de perioada îndelungată în care o parte din acest imobil s-a aflat pe rolul instanțelor judecătorești, datorită unor dosare de revendicare (dosare finalizate la sfârșitul anului 2015).

Certificatul de urbanism emis în anul 2016, prin care s-a stipulat un CUT de 6 pentru imobile, este un certificat valabil, astfel încât certificatul de urbanism emis în anul 2017 pentru același imobil – atât timp cât încă există valabil Certificatul de Urbanism din anul 2016, este un Certificat de Urbanism care conține date nereale şi nelegale din punct de vedere al condițiilor tehnice în care poate fi exploatat imobilul.

Recurenţii arată că pârâții au emis două certificate de urbanism care prevăd condiții diferite - element prohibit de lege, creându-se astfel o lex tertia. Acest aspect a fost însă agreat de instanța de judecată.

Legea 350/2001 nu face nici un fel de distincție între certificatele de urbanism, respectiv scopul emiterii acestor certificate la care instanţa de fond a făcut trimitere. Or, din acest punct de vedere, atâta timp cât un certificat de urbanism este un act administrativ valabil, cum este certificatul iniţial, pârâții, indiferent de scopul pentru care a fost cerut un alt certificat, acest al doilea certificat nu putea fi diferit de cel în vigoare. Faptul că ulterior a apărut o nouă documentație PUG este aplicabil în cazul în care pentru un imobil se solicită eliberarea unui certificat de urbanism pur şi simplu, nicidecum cum este această situație, când anterior fusese și există valabil un certificat de urbanism emis deja.

Un exemplu este art. 7 din Legea 50/1991, în care legiuitorul prevede faptul că dacă a expirat o autorizație de construire, dar între timp a fost adoptat un nou PUG care prevede alte reguli urbanistice, autoritatea locală va emite o nouă autorizație, chiar dacă nu se respectă prevederile urbanistice în vigoare. Art. 7 din Legea 50/1991 confirmă faptul că predictibilitatea unor investiții este susținută de lege, iar un investitor nu va pierde toți banii investiți până la un moment dat, ci va putea continua investiţia, în baza previziunii legii.

Recurenții precizează că potrivit Legii nr. 50/1991 şi Legii nr. 350/2001, certificatul de urbanism reprezintă „cartea de identitate” valabilă a unui imobil. În termenul de valabilitate al unei astfel de „cărţi”, art. 30 din Legea 350 impune interdicția eliberării unui certificat diferit, sens în care argumentele instanței de fond, referitoare la intrarea în vigoare a unui nou PUG - sunt contrazise de scopul legii dovedit inclusiv cu art. 7 din Legea 50/1991, în vreme ce argumentul legat de „scopul” emiterii certificatului de urbanism nu se regăseşte în nici o normă legală. Niciunde nu este stipulată obligația ca în funcție de scopul solicitării unui certificat, autoritatea publică să emită certificate diferite.

Recurenții precizează că atâta timp cât în circuitul civil există „cartea de identitate a imobilului” transcrisă în certificatul valabil, autoritatea este obligată să emită toate actele conform cu prevederile legii, sens în care reținerile primei instanțe nu sunt susținute de nici un text de lege, la fel cum sunt şi nefondate referitor la vreun argument avut în vedere la respingerea petitului principal al cererii de chemare în judecată.

Menționează faptul că atâta timp cât legiuitorul a prevăzut un termen de valabilitate al Certificatului de Urbanism cât şi obligativitatea mențiunii acelorași condiții tehnice și juridice în cazul emiterii unor Certificate de Urbanism pentru aceeași parcelă, rezultă fără putere de interpretare faptul că în situația dată, în perioada de valabilitate a unui act administrativ emis în condiții legale acest act își produce efectele.

Elementul suplimentar este faptul că la data de 27.07.2017 pârâții au emis certificatul de urbanism cu nr. (...), prin care  se prelungea valabilitatea Certificatului de Urbanism din anul trecut, certificat care cuprinde aceleași elemente tehnice - incluzând şi CUT de 6, cum era previzionată zona recurenţilor în PUG - ul anterior. Or, dacă s-ar fi aplicat motivarea instanței de fond sau a atitudinii pârâților, aceştia erau „obligaţi” să nu prelungească certificatul inițial, fiind între timp intrat în vigoare un nou PUG - cu condiții diferite.

Din acest punct de vedere, pârâții au procedat în singura modalitate legală prevăzută de lege: având deja emis un Certificat de urbanism, care cuprinde elementele urbanistice aplicabile la data solicitării Certificatului inițial și prelungind acest certificat conform legii. Or, din această perspectivă, documentul administrativ care atestă condițiile de urbanism aplicabile pe o zonă își produce efectele până la data expirării acestuia, indiferent de scopul eliberării acestui act.

În sensul celui de-al doilea petit, recurenţii fac referire la Minuta Curții de Apel Cluj, prin care magistrații acestei Curți, ținând cont de practica neunitară a acestei instanțe, au apreciat faptul că „oportunitatea” conferită de lege autorității publice locale nu poate fi exercitată în mod abuziv de legiuitorul local, trebuind să aibă strânsă legătură cu norme legale, concrete.

Recurenții arată că este de neconceput ca o motivare a unei instanțe să reţină că instanța nu poate să se substituie legiuitorului local, lăsând la libera apreciere a pârâților o „oportunitate” neîntemeiată pe nici un text legal, sub justificarea liberei aprecieri şi autonomiei la nivel local. Această atitudine dă loc la abuzuri.

A se invoca faptul că zona este considerată „oportună” a fi protejată din prisma valorii arhitecturale este un non sens, în măsura în care imobilul nu are nici un fel de valoare istorică arhitecturală. Acest lucru, cu atât mai mult cu cât motivarea este extrem de laxă, fără însă nici un singur temei legal care să susţină această încadrare în vreo zona arhitecturală, sau de situri arheologice, care să le limiteze lor dreptul constituțional de proprietate, astfel cum acesta este protejat inclusiv de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Dimpotrivă, recurenții arată că dreptul constituțional de proprietate, cât și procedura de informare efectivă, susțin inoportunitatea și modul formal și birocratic în care a fost făcută această modificare asupra proprietății, aspecte care sunt temeiuri legale suficiente cât să justifice atât abuzul autorității față de proprietate, cât și încălcarea procesului de elaborare al PUG.

Recurenții arată că procedura informării publicului nu a fost respectată de către pârâți, fiind strict formală şi evazivă.

Recurenții apreciază că este încălcat în mod iremediabil dreptul la proprietate, fără a se ţine cont sub nici o formă nici de realitățile de la faţa locului, de scopul Legii nr. 350/2001, lege care trebuie să fie coroborată cu restul normelor vizând respectarea dreptului de proprietate privată a fiecărui cetățean pe care pârâții se presupune că i-ar reprezenta.

Ulterior schimbării regimului urbanistic, pârâţii au transmis către (...) SA, la data de 12.05.2017, o notificare prin care își exprimau intenția de a expropria o parte din imobilele care îi aparțin. Practic, pârâții prin noul PUG au scăzut valoarea imobilului - exprimându-și ulterior intenția de a expropria la valoarea scăzută de dânșii.

S-a învederat pârâților faptul că anterior elaborării PUG, Centrul de (...) (...) S.A. a obținut autorizarea provizorie de la Ministerul Cercetării şi Inovării, pentru funcționarea unui Centru de Transfer Tehnologic în IT cu finanțare europeană prin POR 2014 - 2020. În baza acestei autorizări, societatea își propusese să implementeze acest proiect în imobilul din (...), str. (...) nr. (...), imobil vizat de plângerea administrativă prealabilă.

La momentul de față, finanțarea cu fonduri europene pentru derularea activităților Centrului în acest imobil nu mai este posibilă, din cauza faptului că prin diminuarea CUT de la 6 la 2 conform noului PUG, nu s-ar mai putea realiza cerinţa impusă de finanţator constând în extinderea imobilului. Realizarea acestui proiect în (...), ar fi în beneficiul acestei comunități, ținând seama de obiectivele sale.

Recurenții arată că necuprinzând în RLU aceste situații tranzitorii, pârâții ca instituție sunt în culpă, adoptând o documentație de urbanism care încalcă prevederile Ghidului privind metodologia de elaborare și conținutul cadru al Planului Urbanistic General - Ghid postat pe site-ul Ministerului Dezvoltării, obligatoriu a fi respectat la momentul elaborării unei documentații PUG.

Recurenții apreciază că li se aduce atingere dreptului de proprietate şi folosință, prin încadrarea arbitrară și neconformă cu situația de fapt şi de drept a imobilelor, contrară scopului dorit pentru imobilele lor.

Încadrarea dată zonei încalcă inclusiv prevederile cuprinse în Legea nr. 350/2001, care stipulează imperativ în sarcina părții adverse, la momentul reglementarii, să aibă în vedere delimitarea impusă de regimul juridic al imobilelor în zonă, de folosința actuală a terenurilor şi a construcțiilor din zonă, de omogenitatea funcțională a zonei deja constituite (imobilele recurenților fiind de birouri, cu posibilitatea modernizării şi extinderii acestora). Orice alte argumente contrare, raportate la valori arheologice virtuale, sunt nelegale şi nesusținute de vreun temei legal.

Referitor la culpa în care se află pârâții, recurenții arată că pârâţii sunt direct responsabili de consecinţele juridice ale încălcării drepturilor cetățenilor, în cazul de faţă dreptul de proprietate, putând corecta, pe cale administrativă, actele care produc aceste vătămări şi prejudicii, în caz contrar, singura variantă de respectare a legii rămânând instanţele de judecată, apte să decidă legalitatea unei astfel de reglementari.

În cazul de faţă, pârâţii, fără a-şi reglementa situaţiile tranzitorii referitoare la acte deja emise, sub umbrela „oportunităţii”, au instituit în mod nelegal, pentru zona imobilului, încadrări urbanistice care nu erau aplicabile decât odată cu expirarea actului administrativ valabil, respectiv Certificatul iniţial, valabil în perioada de aplicare a OG 100/2016.

Recurenţii mai arată că reglementarea PUG trebuia să cuprindă inclusiv actele deja emise pentru zonele cuprinse în acesta, nicidecum să pună în sarcina persoanelor fizice condiții nou imprevizibile, atâta timp cât deţin un act care atestă datele reale ale imobilelor, astfel cum acestea au fost cuprinse în Certificatul de Urbanism din anul 2016.

Intimaţii Municipiul (...), Primarul Municipiului (...), Instituţia Arhitectului Şef şi Consiliul Local al Municipiului (...) au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat, şi pe cale de consecinţă, menținerea sentinţei ca fiind legală şi temeinică.

În motivare, intimaţii arată în ceea ce priveşte criticile aduse de către recurentă, că acestea nu se circumscriu niciunui motiv de casare, ca atare sunt simple alegaţii fără temei sau logică.

Intimaţii apreciază că instanţa de fond a analizat toate motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, prin urmare, hotărârea instanţei pronunţată de Tribunalul (...) este temeinică şi legală, impunându-se menţinerea acesteia în totalitate.

Solicitarea de obligare la emiterea unui certificat de urbanism pentru imobilul situat în (...), str. (...) nr. (…), care să cuprindă aceleaşi condiţii tehnice stipulate în certificatul de urbanism nr. (...)/27.07.2016, este neîntemeiată, deoarece, deşi art. 30 al Legii nr. 350/2001 arată că „pentru aceeaşi parcelă se pot elibera mai multe certificate de urbanism, dar conţinutul acestora, bazat pe documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanismului, şi celelalte reglementări în domeniu trebuie să fie aceleaşi pentru toţi solicitanţii”, art. 31 la paragraful c), menţionează că în capitolul referitor la regimul tehnic al imobilului se trece extras din regulamentul local aferent documentaţiei de urbanism aprobate în vigoare.

Intimaţii arată că regimul tehnic al certificatelor de urbanism emise în anul 2017 au același conținut, exprimând reglementările instituite în zonă prin PUG aprobat prin HCL 501/2016, în timp ce certificatul de urbanism emis în anul 2016 conţine la regimul tehnic reglementările în vigoare la data emiterii acestuia (PUG aprobat prin HCL nr. 6/2001).

Un alt aspect este scopul pentru care a fost solicitat certificatul de urbanism nr. (...)/27.07.2016: al reabilitării termice a faţadelor SC (...) SA.

Or, reabilitarea faţadelor unui imobil existent nu implică modificări ale indicilor urbanistici POT şi CUT existenţi. Acesta a fost şi motivul pentru care s-a prelungit perioada de valabilitate a certificatului de urbanism nr. (...)/27.07.2016, chiar dacă RLU aferent PUG aprobat prin HCL 501/2016 face precizarea că certificatele de urbanism emise anterior intrării în vigoare a noului PUG nu pot fi prelungite.

Mai mult decât atât, intimații precizează că amplasamentul situat în (...) pe str. (...) nr. (…) se află în Ansamblul Urban „Centrul Istoric (...)”, care figurează în lista de monumente istorice aprobată prin Ordin al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Ca atare, modificarea indicilor urbanistici POT, CUT, precum şi a regimului de înălţime maxim admis din zonă se datorează condiţiilor impuse prin avizul Ministerului Culturii.

Elaborarea planului urbanistic general (PUG) reprezintă un proces ce presupune parcurgerea mai multor etape. Strategia de dezvoltare urbană a municipiului (...) (Masterplan 2030) a fost supusă dezbaterii publice într-o şedinţă organizată la sediul primăriei, eveniment mediatizat în presa locală şi pe site-ul instituţiei www.(...).ro. Versiunea rezultată în urma dezbaterii publice a fost aprobată prin HCL 334/2013 şi a fundamentat reglementările urbanistice formulate în etapa de elaborare a PUG - ului şi a RLU.

Planul Urbanistic General şi Regulamentul Local de Urbanism aferent PUG - ului au fost supuse consultării publicului pentru 45 de zile, iar în săptămâna 1 - 8 august 2013 au fost organizate dezbateri publice în care a existat posibilitatea ca elaborarea PUG - ului să răspundă observațiilor publicului interesat de conținutul viitorului plan urbanistic general. Informarea publicului, pentru această etapă de consultare şi implicare s-a făcut prin anunţuri informative postate pe site-ul www.(...).ro , respectiv afişate în instituţii cu impact la public şi în staţiile mijloacelor de transport în comun.

Materialul supus consultării (Piesele scrise şi Piesele desenate ale PUG - ului) a fost publicat pe site-ul www.(...).ro.

Intimaţii precizează că varianta PUG - ului rezultată în urma observațiilor formulate în perioada de consultare a publicului, a fost prezentată Consiliului Local al Municipiului (...), fiind avizată prin HCL 866/2013.

În ceea ce privește capătul subsidiar şi anume revocarea în parte a Hotărârii Consiliului Local (...) nr. 501/2016, care vizează „Aprobarea Planului Urbanistic General al municipiului (...)”, intimații arată că principiul revocabilității actului administrativ este de esența acestuia, cu excepțiile prevăzute de lege.

Una din aceste excepţii este circumscrisă dispoziţiilor art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004. Astfel, conform acestui text legal autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.

Cauzele care determină revocarea pot fi analizate din două puncte de vedere: revocarea intervenită pentru cauze de nelegalitate a actului şi revocare care intervine pentru cauze de neoportunitate a acestuia.

Însă, reglementările urbanistice instituite prin PUG - ul în forma aprobată prin HCL nr. 501/2016 sunt rezultatul corelării formei rezultate în urma consultării publicului cu condițiile impuse de instituțiile avizatoare specificate prin Legea nr. 350/2001.

Ca atare, având în vedere cele arătate mai sus, autoritatea emitentă, nu consideră că sunt motive de nelegalitate şi de neoportunitate, în ceea ce priveşte Hotărârea Consiliului Local al Municipiului (...) nr. 501/2016, prin urmare, nu se impune în niciun fel revocarea acesteia.

Instanţa de fond a reţinut că singura care poate exprima şi adopta soluții de configurare urbanistică în condițiile legii, este autoritatea administrativă şi în nicio circumstanță instanța judiciară nu poate cenzura rațiunile de oportunitate şi urbanism, ordine publică şi drept administrativ, ce stau la baza elaborării unui PUG legal adoptat, în caz contrar s-ar încălca principiul separației puterilor în stat.

În drept, intimații invocă art. 205 Cod procedură civilă.

Analizând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat recursul ca fiind întemeiat din următoarele considerente:

Motivele de recurs referitoare la interpretarea şi aplicarea art. 30 din Legea nr. 350/2001 se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, când hotărârea este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, iar motivele de recurs vizând motivarea instanţei de fond în sensul că nu se poate substitui autorităţii publice în aprecierea oportunităţii adoptării un act administrativ se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă, acest din urmă motiv fiind găsit întemeiat.

Referitor la interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 30 din Legea nr. 350/2001, instanţa a reţinut că, potrivit acestui text, pentru aceeaşi parcelă se pot elibera mai multe certificate de urbanism, dar conţinutul acestora, bazat pe documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, şi celelalte reglementări în domeniu trebuie să fie aceleaşi pentru toţi solicitanţii.

Relevant în cauză este şi art. 31 din Legea nr. 350/2001, conform căruia certificatul de urbanism cuprinde elemente privind  a) regimul juridic al imobilului;  b) regimul economic al imobilului;  c) regimul tehnic al imobilului - extras din regulamentul local aferent documentaţiei de urbanism aprobate în vigoare, cu precizarea documentaţiei de urbanism în vigoare la data emiterii, a numărului hotărârii de aprobare şi, după caz, perioada de valabilitate, procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului, dimensiunile minime şi maxime ale parcelelor, echiparea cu utilităţi, edificabil admis pe parcelă, circulaţii şi accesuri pietonale şi auto, parcaje necesare, alinierea terenului şi a construcţiilor faţă de străzile adiacente terenului, înălţimea minimă şi maximă admisă;  d) regimul de actualizare/modificare a documentaţiilor de urbanism şi a regulamentelor locale aferente - în cazul în care intenţia sa nu se încadrează în prevederile documentaţiilor de urbanism aprobate.

Astfel, pentru amplasamentul identificat prin numerele topo. (...), (...)/1, (...)/4 și (...)/6, au fost emise trei certificate de urbanism astfel:

C.U. nr. (...)/27.07.2016, certificat ce a fost prelungit la data de 27.07.2017 pentru încă 12 luni, emis în baza HCL (...) nr. 6/2001 vizând aprobarea Planului Urbanistic General al Municipiului (...), în scopul declarat: reabilitare termică a faţadei clădirilor

C.U. nr. (...)/2.05.2017, ce nu a fost solicitat de către reclamante, ci de către o terţă persoană (...), emis în baza  HCL nr.  501/2016 privind aprobarea PUG

C.U. nr. (...)/21.07.2017, emis în baza  HCL nr.  501/2016 privind aprobarea PUG, în scopul declarat : aviz prealabil de oportunitate în vederea reabilitării şi extinderii clădirilor.

Reclamantele critică certificatul de urbanism nr. (...)/21.07.2017 întrucât ar încălca prevederile art. 30 din Legea nr. 350/2001 pentru că au conţinut diferit în ce priveşte regimul tehnic al imobilului, deşi legea impune acelaşi conţinut.

În mod corect a apreciat prima instanţă că art. 30 din Legea nr. 350/2001 nu trebui interpretat în mod singular, rupt de restul dispoziţiilor legii privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, ci trebuie asigurată o interpretare sistematică a acesteia.

Astfel, în primul rând certificatul de urbanism trebuie să respecte documentaţia de urbanism în vigoare la data emiterii certificatului. Or, în speţă cele două certificate emise respectă documentaţia de urbanism în vigoare la data emiterii.

Situaţia tranzitorie, la care fac referire recurentele reclamante, vizând schimbarea documentaţiei de urbanism pe perioada de valabilitate a certificatului de urbanism îşi găseşte soluţia legislativă în prevederile art. 56 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 350/2001.

Potrivit acestui text, în vigoare la momentul emiterii primului certificat de urbanism nr. (...)/27.07.2016, perioada de valabilitate a documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale abilitată să aprobe documentaţia, în conformitate cu gradul de complexitate şi cu prevederile acesteia.

„Valabilitatea prevederilor documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism se extinde de drept pentru acele investiţii care au început în timpul perioadei de valabilitate, până la finalizarea acestora.”

În consecinţă, prevederile documentaţiei de urbanism aprobate prin HCL nr. 6/2001, în vigoare la momentul emiterii primului certificat de urbanism, îşi extind valabilitatea de drept, astfel cum susţin recurentele reclamante, însă numai pentru acele investiţii care au început în timpul perioadei de valabilitate, până la finalizarea acestora, şi nu pentru orice lucrări de investiţii ce vizează acel imobil pe perioadă nelimitată, o dată emis un prim certificat. Interpretarea dată legii de către recurentele reclamante nu poate fi primită.

Prin urmare, are deosebită relevanţă scopul în care a fost emis primul certificat de urbanism în 2016, respectiv investiţiile pentru realizarea cărora a fost solicitat, întrucât numai pentru acestea se extinde valabilitatea HCL nr. 6/2001 până la momentul finalizării lor.

În speţă, Certificatul de urbanism nr. (...)/27.07.2016 a fost solicitat pentru realizarea investiţiei de reabilitare termică a faţadei clădirilor. Numai pentru această investiţie se prelungeşte valabilitatea PUG aprobat prin HCL nr. 6/2001.

În consecinţă, autoritatea pârâtă a procedat în mod legal la prelungirea valabilităţii certificatului de urbanism la data de 27.07.2017 pentru încă 12 luni, pentru realizarea investiţiei de reabilitare faţadă, în temeiul art. 56 alin. 5 din Legea nr. 350/2001.

Anterior prelungirii valabilităţii, la data de 06.07.2017, Centrul de (...) (...) SA a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism pentru reabilitare şi extindere a clădirilor, iar în soluţionarea acestei cereri s-a emis certificatul de urbanism nr. (...)/21.07.2017, care a cuprins regimul tehnic al imobilului astfel cum era reglementat la data emiterii noului certificat, prin PUG aprobat prin HCL (...) nr. 501/2016.

Fiind solicitat pentru o altă investiţie, respectiv reabilitare şi extindere a clădirilor, în mod legal autoritatea pârâtă a apreciat că trebuie să arate noul regim tehnic valabil în baza noului PUG în vigoare, întrucât nu există nici un motiv pentru a se considera extinsă valabilitatea vechiului PUG.

Fiind vorba de o altă investiţie decât cea pentru care s-a emis certificatul de urbanism în 2016, nu sunt întrunite elementele situaţiei de excepţie reglementată de art. 56 alin. 5 din Legea nr. 350/2001, respectiv să fie vorba de aceeaşi investiţie.

Pentru aceste considerente, instanţa de fond a apreciat în mod legal asupra aplicării prevederilor de drept material considerând că s-a modificat scopul pentru care a fost solicitat certificatul de urbanism, motiv pentru care noul certificat de urbanism trebuie să cuprindă regimul tehnic al imobilului astfel cum rezultă din PUG aprobat prin HCL (...) nr. 501/2016.

Referitor la cererea subsidiară formulată de recurentele reclamante, în sensul anulării parţiale a prevederilor H.C.L. nr. 501/28.07.2016, ce vizează „Aprobarea Planului Urbanistic General al Municipiului (...)”, ca nelegale, în sensul revenirii, pentru zona vizând imobilele din litigiu, la aceleaşi condiţii tehnice (CUT, POT etc.), existente anterior adoptării HCL 501/2016, prima instanţă a apreciat asupra oportunităţii autorităţii publice de a elabora şi aproba documentaţia de urbanism, considerând că nu se poate substitui acesteia şi că autoritatea publică a obţinut avizul OCPI (...) pentru PUG, respectiv că PUG a fost supus consultării publice timp de 45 de zile.

În susţinerea cererii, reclamantele au invocat mai multe motive de nelegalitate referitoare la imposibilitatea de cunoaştere a PUG - ului aprobat prin HCL (...) nr. 501/2016, neaducerea lui la cunoştinţă publică şi nerespectarea procedurii de informare publică prevăzută de Ordinul nr. (...)/2010, lipsa informării persoanelor direct vizate de modificări, lipsa reglementării prin PUG a situaţiilor tranzitorii precum cea din speţă încălcând prevederile Ghidului privind metodologia de elaborare şi conţinutul cadru al PUG emis de Ministerul Dezvoltării, nerespectarea situaţiei reale din teren de către noua documentaţie, lipsa de previzibilitate a PUG. Toate acestea au avut drept consecinţă, potrivit acţiunii formulate, încălcarea dreptului de proprietate al recurentelor reclamante sub aspectul dreptului de folosinţă, cu efecte asupra dreptului de dispoziţie, respectiv producerea unui prejudiciu reclamantelor prin scăderea valorii de circulaţie a imobilului prin noul regim tehnic aprobat.

Instanţa a constatat întemeiate în cauză motivele de casare prevăzute la art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă, legate de lipsa motivării sentinţei cu privire la capătul de cerere privind anularea în parte a HCL nr. 501/2016.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă hotărârea atacată este nelegală dacă nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei.

Art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă prevede obligaţia pentru instanţă de a indica, în considerentele hotărârii, obiectul cererii, susţinerile părţilor, pe scurt, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivele de fapt şi de drept la care se referă art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă  reprezintă premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei, în lipsa lor hotărârea devenind arbitrară şi anulează principiile care guvernează procesul civil.

De asemenea, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi de altfel singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Examinând sentinţa recurată prin raportare la exigenţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă, Curtea a constatat că aceasta nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat apărările reclamantei invocate mai sus, respectiv imposibilitatea de cunoaştere a PUG - ului aprobat prin HCL (...) nr. 501/2016, nerespectarea procedurii de informare publică prevăzută de Ordinul nr. (...)/2010, instanţa limitându-se a arăta că PUG - ul a fost supus dezbaterii publice timp de 45 de zile, fără a examina în concret respectarea procedurii legale invocate de reclamante.

Instanţa nu a examinat apărări precum lipsa informării persoanelor direct vizate de modificări, lipsa reglementării prin PUG a situaţiilor tranzitorii precum cea din speţă şi încălcarea astfel a Ghidului privind metodologia de elaborare şi conţinutul cadru al PUG emis de Ministerul Dezvoltării, nerespectarea situaţiei reale din teren de către noua documentaţie, lipsa de previzibilitate a PUG.

Chiar dacă hotărârea nu trebuie să cuprindă şi să discute în mod special toate argumentele invocate de părţi, fiind suficient ca ea să arate motivele de fapt şi de drept care au dus la adoptarea soluţiei, în speţă, nu se poate aprecia că argumentele reclamantelor au fost grupate de către prima instanţă, aceasta arătând motivele de fapt şi de drept comune ce au condus la adoptarea soluţiei.

Prima instanţă nu a examinat nici existenţa în speţă a unui exces de putere, invocat de reclamante, respectiv exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii publice cu încălcarea  dreptului de proprietate privată al reclamantelor, în interpretarea art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, pentru a examina legalitatea şi temeinicia unui act administrativ, fie normativ, fie individual, în raport de criticile aduse de reclamante şi apărările autorităţilor publice, trebuie să se regăsească la dosar acest act contestat, cel puţin în extras cu privire la partea criticată, cu toată documentaţia şi motivele ce au stat la baza modificării documentaţiei urbanistice a imobilului/zonei din litigiu.

În speţă, litigiul nu poate fi soluţionat în lipsa actului contestat, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, astfel cum prevede art. 13 din Legea nr. 554/2004.

Or, examinând actele dosarului, Curtea a constatat că pârâţii au depus numai avizul nr. (...)/2012 emis de OCPI (...) şi documente privind procesul de informare şi consultare a publicului în legătură cu PUG (filele 79 - 97), fără a se regăsi în cuprinsul dosarului actul administrativ contestat sau alte documente ce au stat la baza lui, înscrisuri ce nu au fost solicitate de către instanţa de judecată prin adresa dispusă la termenul de judecată din 22.01.2018 (filele 112 - 153).

Judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv, argumentele reclamantei, nu a procedat la o înlăturare, motivat şi argumentat, în mod explicit, a susţinerilor din acţiunea în contencios administrativ, limitându-se la a arăta că oportunitatea emiterii unui act administrativ nu poate fi cenzurată de instanţa de judecată. Or, şi oportunitatea actului administrativ constituie o condiţie de validitate a actului administrativ, rămânând instanţei de contencios administrativ să examineze dacă exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii publice s-a realizat cu exces de putere, adică în mod abuziv, fără justificări legale, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor reclamanţilor.

Or, din perspectiva celor expuse, este de observat că hotărârea instanţei de fond nu se circumscrie exigenţelor art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă, în condiţiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părţi prin prisma tuturor susţinerilor şi apărărilor.

În aceste condiţii, controlul judiciar este imposibil de realizat, motiv pentru care în temeiul art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă, reţinând că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, recursul a fost admis, a fost casată în parte hotărârea recurată cu privire la capătul de cerere privind anularea în parte a HCL nr. 501/2016, cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, se vor examina toate susţinerile şi apărările părţilor prin raportare la obiectul dedus judecăţii, se va solicita actul administrativ contestat şi documentaţia relevantă ce a stat la baza lui şi se va administra orice mijloc de probă considerat necesar în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele puse în discuţie de către părţi.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Domenii speta

Spete similare