Drepturi ale copiilor/elevilor/tinerilor cu cerinţe educative speciale care sunt şcolarizaţi în sistemul de învăţământ special şi special integrat. Calitatea procesuală pasivă în cauză a uat pentru pretenţii formulate înce

Conform art.3 alin.2 din H.G. 564/2017, alocaţia zilnică de hrană se acordă lunar, în funcţie de numărul de zile de şcolarizare şi de prezenţa şcolară, indiferent de numărul de ore de curs pe zi la care participă copilul, pe perioada de valabilitate a certificatului de orientare şcolară şi profesională. Nu este justificată astfel acordare acestor drepturi pe parcursul întregului an calendaristic, inclusiv în zilele de week-end, sărbători legale.

Legea nr. 6/2017 a bugetului de stat pe anul 2017 nu poate fi reţinută ca temei juridic care să justifice calitatea procesuală pasivă în cauză a unităţii administrativ-teritoriale pentru pretenţiile formulate începând cu data de 01.01.2017, pe de o parte pentru că această lege nu poate fi aplicată retroactiv, având în vedere că a intrat în vigoare la 20 februarie 2017, iar pe de altă parte, pe considerentul că Anexa nr. 5, invocată de recurent, conţine doar o evidenţiere a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor şi Municipiului Bucureşti pe anul 2017 şi estimări pe anii 2018 – 2020 şi nu stabileşte competenţa alocării fondurilor pentru copiii cu cerinţe educative speciale şcolarizaţi în învăţământul de masă, acest aspect, fiind reglementat ulterior, prin HG nr. 564/2017, intrat în vigoare la 9.08.2017.

Hotărârea:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 16.11.2017, reclamanta A. în calitate de părinte al minorei B., copil cu cerinţe educaţionale speciale, conform certificatului de orientare şcolară şi profesională nr. .. /09.09.2015 emis de Comisia de orientare şcolară şi profesională C. din cadrul Centrului Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională C., precum şi copil cu handicap grav, conform certificatelor de încadrare în grad de handicap nr. ../13.07.2017, 1...450/12.07.2016, .../16.07.2015, emise Comisia pentru protecţia copilului, din cadrul Consiliului Judeţean C. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului Consiliul Judeţean C., solicitând obligarea pârâtei la:  plata pentru anul şcolar 2015-2016 şi pe viitor a alocaţiei zilnice de hrană, a rechizitelor şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei majorate cu 50% în raport cu sumele acordate, actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie, plata dobânzii legale, prevăzute de art. 124 Cod proc. fiscală, pentru anul şcolar 2015-2016 şi pe viitor , până la achitarea integral a sumei datorate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 278 din 30 martie 2018, Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul C., în ceea ce priveşte pretenţiile aferente perioadei ianuarie 2015 – 08 august 2017, a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul C., pentru pretenţiile aferente perioadei ianuarie 2015 – 08 august 2017, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean C., pentru pretenţiile solicitate, începând cu data de 09 august la zi, dar şi pentru viitor, a admis, în parte, acţiunea având ca obiect ,,refuz acordare drepturi”, formulată de reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean C. reprezentată legal prin preşedinte şi Unitatea Administrativ - Teritorială  Municipiul C. a obligat pârâtul Consiliul Judeţean C. să achite reclamantei A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., contravaloarea alocaţiei zilnice de hrană, a rechizitelor şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei, în cuantum majorat cu 50%, pentru diferenţa rămasă neachitată şi numai pentru zilele de şcolarizare, în funcţie de prezenţa la cursuri, aferentă perioadei ianuarie 2015 – 08 august 2017, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflaţie şi la care se va calcula şi dobânda legală, de la data scadenţei fiecărei prestaţii lunare şi până la achitarea integrală a sumei datorate, a obligat pârâta Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul C., să achite reclamantei A., în calitate de reprezentant legal al minorei B., contravaloarea alocaţiei zilnice de hrană, a rechizitelor şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei, în cuantum majorat cu 50%, pentru diferenţa rămasă neachitată şi numai pentru zilele de şcolarizare, în funcţie de prezenţa la cursuri, începând cu data de 09 august la zi, dar şi pentru viitor, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflaţie şi la care se va calcula şi dobânda legală, de la data scadenţei fiecărei prestaţii lunare şi până la achitarea integrală sumei datorate şi a respins cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta A., în calitate de părinte al minorei B., şi pârâtul Consiliul Judeţean C..

În recursul promovat, reclamanta A. a reiterat solicitările din faţa primei instanţe, făcând precizarea faptului că minora B., în numele căreia a făcut aceste solicitări, deţine un certificat de orientare şcolară şi profesională precum şi certificatele de încadrare în grad de handicap nr. ../13.07.2017, nr. ../12.07.2016 şi nr. ../16.07.2015, emise de Comisia pentru Protecţia Copilului C.

A arătat că, potrivit certificării şi calităţii de copil cu handicap, minora B. este beneficiară de drept a alocaţiei zilnice de hrană, a rechizitelor şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi încălţămintei, sume majorate cu 50% în raport cu sumele acordate.

A învederat că, deşi prin acţiunea introductivă a arătat temeiul de drept al acţiunii, motivând pe larg şi în detaliu solicitările sale, prima instanţă a înţeles să dispună admiterea în parte a acesteia, în sensul obligării pârâtului Consiliului Judeţean C. la plata sumelor solicitate numai pentru zilele de şcolarizare, în funcţie de prezenţa la cursuri, aferentă perioadei ianuarie 2015- 08 august 2017, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie la care se va calcula dobânda legală .

De asemenea a mai fost obligată la plata aceloraşi categorii de pretenţii şi UAT Municipiul C. începând cu data de 09 august 2017 şi până la zi.

A apreciat că Tribunalul Botoşani a interpretat greşit textul de lege, atunci când a înţeles să oblige pârâtele la sumele solicitate, mai puţin zilele de week-end, sărbătorile legale precum şi perioadele de vacanţă din an, motivând că, astfel cum a precizat şi la răspunsul la întâmpinare, potrivit art. 2 din Ordinele MECS nr. 4496/2015; nr. 4577/2016 şi nr. 3382/2017, anul şcolar începe la data 1 septembrie al fiecărui an şi se încheie la data de 31 august al anului următor. Altfel spus, recurenta explicitat că anul şcolar înseamnă un total de 365 zile/an, şi nu cum greşit a înţeles prima instanţă a înţeles să excludă din această perioadă vacanţele, sărbătorile legale şi de week-end.

Recurentul Consiliul Judeţean C. a apreciat că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în speţă aplicarea greşită a dispoziţiilor art.129 alin. 3 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 6 alin. 4 din HG nr. 564/2017 privind modalitatea de acordare a drepturilor copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şcolarizaţi în sistemul de învăţământ preuniversitar.

A învederat instanţei de recurs că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art.6 alin. (4) din HG nr.564/2017, deoarece a admis în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean C. pentru pretenţiile solicitate începând cu data de 09.08.2017, data când a intrat în vigoare HG nr.564/2017.

Instanţa de fond nu a analizat dispoziţiile Anexei nr. 5 a Legii nr. 6/2017 a bugetului de stat pe anul 2017, în vigoare începând cu data de 01.01.2017, care stabilea competenţa alocării fondurilor pentru copiii cu cerinţe educative speciale şcolarizaţi în învăţământul de masă autorităţilor locale de care aparţineau unităţile de învăţământ unde erau înscrişi aceşti copii, în speţă fondurile fiind alocate din bugetul Municipiului C..

Din acest motiv, în opinia recurentului Consiliul Judeţean C., soluţia dată de instanţa de fond este greşită, deoarece zilele de şcolarizare aferente anului şcolar 2016 -2017 nu mai pot fi luate în calcul după data de 01.01.2017 pentru finanţarea drepturilor din bugetul Judeţului C, având în vedere dispoziţiile art.6 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, care prevede că „trecerea de către Guvern în administrarea şi finanţarea autorităţilor administraţiei publice locale a unor cheltuieli publice, ca urmare a descentralizării unor competenţe, precum şi a altor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare realizării acestora, fundamentate pe baza standardelor de cost ale serviciilor publice respective, iar până la aprobarea acestora, pe baza sumelor aprobate pentru anul anterior, actualizate cu indicele preţurilor de consum, după cum urmează:

a) în primul an, prin cuprinderea distinctă în anexa la legea bugetului de stat a sumelor defalcate cu destinaţie specială, necesare finanţării cheltuielilor publice transferate sau a noilor cheltuieli publice, precum şi a criteriilor de repartizare; "

Prin urmare, finanţarea cheltuielilor publice noi repartizate autorităţilor administraţiei publice locale se poate realiza doar prin lege şi nu prin hotărâre de Guvern, prin HG nr.564/2017 s-a reglementat doar metodologia de acordare a sumelor repartizate copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şcolarizaţi în învăţământul preuniversitar.

Prin Legea nr.6/2017 a bugetului de stat pe anul 2017, sumele aferente copiilor cu CES din învăţământul de masă au fost disponibile în bugetul Municipiului C. începând cu data de 01.01.2017, de altfel minora B. a primit sumele de bani începând cu luna ianuarie 2017, fapt ce rezultă din declaraţiile reclamantei A. din dosarul .../40/2016/al, reţinute de instanţă prin încheierea nr.61 din 23.10.2017, anexată la dosar.

În al doilea rând, recurentul a apreciat că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 129 alin. (3) din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, deoarece dispoziţiile art. 129 alin.(3) din Legea nr.272/2004 se referă expres numai la drepturile cuvenite copiilor care beneficiază de o măsură de protecţie specială.

Cuantumul sumelor necesare acordării drepturilor se majorează cu 50% în raport cu sumele acordate numai în cazul copiilor cu handicap care sunt în acelaşi timp infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA şi care sunt ocrotiţi de serviciile publice specializate pentru protecţia copilului sau încredinţaţi în plasament la asistenţii maternali profesionişti. A arătat că acest lucru rezultă din structura actului normativ, aliniatul respectiv fiind integrat în articolul care reglementează finanţarea drepturilor pentru o anumită categorie de copii cu cerinţe educative speciale, respectiv copiii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie socială.

A mai arătat recurentul că, potrivit prevederilor art.47 alin. l din Legea nr.24/2000 privind tehnica legislativă, „articolul cuprinde, de regulă, o singură dispoziţie normativă aplicabilă unei situaţii date", iar potrivit art.48 alin. (2) din acelaşi act normativ, „Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulă, dintr-o singură propoziţie sau frază, prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului". A concluzionat că aliniatul reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului, care în acest caz se referă la copiii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie socială. Nu poate fi invocată ca argument adresa nr. 9942/2015 emisă de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, deoarece aceasta nu are forţa juridică a unui act normativ.

Intimata Unitatea Administrativ - Teritorială municipiul C., prin întâmpinare, a apreciat că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, prin HG nr. 564/04.08.2017, s-a stabilit modalitatea de acordare a drepturilor copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şcolarizaţi în sistemul de învăţământ preuniversitar, respectiv:

-art. 3 alin. 2: „alocaţia zilnică de hrană se acordă lunar, în funcţie de numărul de zile de şcolarizare şi de prezenţa şcolară, indiferent de numărul de ore de curs pe zi la care participă copilul, pe perioada de valabilitate a certificatului de orientare şcolară şi profesională”.

-art. 3 alin. 3: „alocaţia zilnică de hrană nu se acordă pentru zilele în care copiii cu CES au absentat nemotivat, zilele de sâmbătă, duminică, sărbătorile legale şi nici în perioada vacanţelor şcolare”.

Concluzionând, intimata UAT Municipiul C., raportându-se la prevederile legale menţionate, a considerat că cererea de recurs formulată de reclamanta A. este nefondată şi în contradicţie cu prevederile legale aplicabile în speţă, drept pentru care se impune respingerea cererii de recurs promovată de aceasta şi menţinerea sentinţei civile ca temeinică şi legală.

Recurentul Consiliul Judeţean C., prin întâmpinare, a arătat că recurenta A. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă şi că, în susţinerea acestui motiv, a precizat că instanţa de fond a interpretat greşit Ordinele MECS nr. 4496/2015, nr. 4577/2016 şi 3382/2017, care prevedeau că anul şcolar începe la data de1 septembrie în fiecare an şi se încheie la data de 31 august în anul următor. Din acest motiv, recurenta A. consideră că prima instanţă a aplicat greşit normele de drept material, deoarece prin dispozitivul sentinţei recurate a obligat Consiliul Judeţean C. la plata drepturilor doar pentru zilele de şcolarizare, în funcţie de prezenţa la cursuri.

Intimatul Consiliul judeţean C. a apreciat că sentinţa atacată este legală din acest punct de vedere, întrucât acest capăt de cerere nu poate fi admis, pentru aceleaşi motive arătate în cadrul întâmpinării de la fond (filele 59-60 ds. fond).

Intimatul a învederat că astfel, pentru anul 2016, art.3 alin. l din Anexa nr. 2 a metodologiei de alocare a sumelor necesare acordării drepturilor de care beneficiază copiii cu cerinţe educative speciale, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 423/16.06.2016, prevedea că „unităţile de învăţământ de masă plătesc beneficiarilor drepturile [.../ în funcţie de numărul de zile de şcolarizare şi a prezenţei şcolare înregistrate în lunile anterioare".

Deşi nu se referă expres la zilele de sâmbătă, duminică sau la vacanţele şcolare, asemeni art. 3 din HG nr. 564 din 04.08.2017 valabilă pentru anul şcolar 2017- 2018, HG nr. 423/2016 precizează în metodologie ce se înţelege prin zile de şcolarizare:

*) Numărul de zile de şcolarizare în anul şcolar 2015-2016 se stabileşte în funcţie de durata cursurilor pe niveluri de învăţământ şi clase, conform prevederilor Ordinului ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr.4996/2015 privind structura anului şcolar 2015-2016, modificat şi completat prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării ştiinţifice nr. 5079/2015, şi a planurilor-cadru de învăţământ în vigoare.

**) Numărul de zile de şcolarizare în anul şcolar 2016-2017 se stabileşte în funcţie de durata cursurilor pe niveluri de învăţământ din perioada 12 .09. 2016-23 .12. 2016.

A mai arătat intimatul-recurent că, prin Hotărârea Guvernului nr. 564 din 4 august 2017, în vigoare de la 9 august 2017, s-a stabilit modalitatea de acordare a drepturilor copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şcolarizaţi în sistemul de învăţământ preuniversitar.

Art.3 din Hotărârea Guvernului nr.564 din 04.08.2017 prevede expres următoarele:

„Art. 3 alin. (2) Alocaţia zilnică de hrană se acordă lunar, în funcţie de numărul de zile de şcolarizare şi de prezenţa şcolară, indiferent de numărul de ore de curs pe zi la care participă copilul, pe perioada de valabilitate a certificatului de orientare şcolară şi profesională.

Alin. (3) Alocaţia zilnică de hrană nu se acordă pentru zilele în care copiii cu CES au absentat nemotivat, zilele de sâmbătă, duminică, sărbătorile legale şi nici în nici în perioada vacanţelor şcolare. "

Sumele aferente zilelor de şcolarizare din anul şcolar 2015 - 2016 şi pentru perioada septembrie - decembrie 2016 au fost achitate integral, potrivit adresei Consiliului Judeţean C. nr.14468/07.11.2017, anexată la dosar, fapt confirmat şi prin statele de plată trimise de Şcoala Gimnazială nr.x C., de asemenea anexate la dosar.

Cu privire la recursul său, pârâtul Consiliul Judeţean C. a motivat că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, în speţă aplicarea greşită a dispoziţiilor art.129 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 6 alin. 4 din HG nr. 564/2017 privind modalitatea de acordare a drepturilor copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şcolarizaţi în sistemul de învăţământ preuniversitar.

De asemenea, a precizat că în dispozitivul hotărârii atacate este şi o eroare materială, în sensul că instanţa a obligat Consiliul Judeţean C. la plata drepturilor pentru perioada ianuarie 2015 şi pe viitor, soluţie ce nu este corectă, deoarece reclamanta-recurentă A. a a solicitat plata pentru anul şcolar 2015-2016 şi pe viitor, iar anul şcolar 2015- 2016 a început din luna septembrie 2015.

Concluzionând, recurentul-pârât Consiliul Judeţean C. a solicitat instanţei respingerea recursului formulat de reclamanta A., admiterea recursului său, cu casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca nefondată.

Recurenta A., în răspuns la întâmpinarea formulată de Consiliul Judeţean C., a învederat instanţei că, în ceea ce priveşte sumele de bani pentru nevoi personale, art. 129 art. 1, 3, 5, 7 din Legea nr. 272/2004 actualizată, coroborat cu art. 51 din Legea nr. 1/2011, se precizează că de drepturile de care beneficiază copiii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială beneficiază şi copiii şi tinerii cu CES din unităţile de învăţământ special sau de masă: „(7) Cuantumul limitelor minime de cheltuieli stabilite în condiţiile alin. (5) si cuantumul alocaţiei de hrana stabilit in condicile alin. (6) sunt aplicabile și în cazul copiilor si tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale, şcolarizaţi in unităţile de învăţământ special sau de masa, inclusiv celor şcolarizaţi în alt judeţ decât cel de domiciliu, in conformitate cu prevederile art. 51 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările si completările ulterioare.”

A mai arătat că, potrivit Anexei 4 din HG 1251/2005 actualizat: „b) Copiii/elevii/tinerii cu cerinţe educative speciale din învăţământul special şi special integrat, care se află în sistemul de protecţie socială, primesc drepturile menţionate la lit. a) prin unitatea de învăţământ la care sunt înscrişi, pe toată durata cursurilor şcolare, şi prin sistemul de protecţie socială, în vacanţe, sâmbăta şi duminica”.

Prin urmare, recurenta a relevat faptul că, întrucât copiii din sistemul de protecţie socială (copiii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială) primesc aceste drepturi pentru întreg anul şcolar (zile de şcolarizare, vacanţe, sâmbăta, duminica), coroborând articolele din Legea 1/2011, Legea 272/2004 si HG 1251/2005 si copiii din şcolile de masa si speciale trebuie să primească aceste drepturi pe întreaga perioada a anului şcolar (inclusiv zile de şcolarizare, vacanţe, sâmbăta, duminica). Conform ordinelor de ministru al învăţământului nr.4496/2015, 4577/2016, 3382/2017 anul şcolar începe la 1 septembrie şi se încheie la 31 august anul următor.

Concluzionând, recurenta A. a solicitat instanţei respingerea recursului promovat de pârâtul Consiliul Judeţean C., admiterea recursului său, în sensul obligării Primăriei mun. C. şi a Consiliului Judeţean C. la plata drepturilor majorate cu 50% şi pentru zilele de sâmbătă, duminică, vacanţe şi libere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate , ce se circumscriu cazului de nelegalitate prevăzut de art.488 pct.8 Cod procedură civilă, Curtea constată că cele două recursuri declarate în cauză sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce priveşte recursul reclamantei, Curtea reţine că se invocă greşita interpretare de către instanţa de fond a dispoziţiilor art.2 din Ordinele MECS nr.4496/2015, nr.4577/2016 şi nr.3382/2017, potrivit cărora, în opinia recurentei, zilele de week-end, sărbători legale şi vacanţe reprezintă zile de şcolarizare pentru care reclamanta trebuia să beneficieze de drepturile prevăzute de art.51 alin.2 din Legea nr.1/2011.

În acord cu statuările instanţei de fond, Curtea apreciază că, din interpretarea dispoziţiilor art.2 din Ordinele MECS nr.4496/2015, nr.4577/2016 şi nr.3382/2017,nu rezultă că zilele de week-end, sărbători legale şi vacanţe reprezintă zile de şcolarizare pentru care reclamanta ar fi trebuit să beneficieze de drepturile prevăzute de art.51 alin.2 din Legea nr.1/2011.

Pe de altă parte, ordinele anterior enunţate sunt acte administrative cu caracter normativ de rang inferior hotărârilor de guvern în executarea cărora au fost emise: H.G. 1251/2005, H.G. 423/2016 şi H.G. 567/2017.

Astfel, în Anexa IV la H.G. 1251/2005 se regăsesc următoarele reglementări:

„A. Drepturi ale copiilor/elevilor/tinerilor care sunt şcolarizaţi în sistemul de învăţământ special şi special integrat:

 a) Copiii/elevii/tinerii cu cerinţe educative speciale în învăţământul special şi special integrat au dreptul la rechizite şcolare, precum şi la o alocaţie zilnică de hrană pentru întreaga perioadă a programului şcolar.

C. Categoriile de beneficiari ai drepturilor precizate la lit. A sunt următoarele: (…) d) elevii/tinerii cu cerinţe educative speciale integraţi individual sau în grup/grupă în şcolile de masă.”

Art.3 alin.1 din Anexa nr.2 la H.G. 423/2016 prevede că: „În execuţie, unităţile de învăţământ de masă plătesc beneficiarilor sumele aferente reprezentând alocaţia zilnică de hrană în primele 5 zile lucrătoare ale lunii pentru luna/lunile precedentă(e), în funcţie de numărul de zile de şcolarizare şi prezenţa şcolară înregistrată în luna/lunile anterioară(e).”

De asemenea ,conform art.3 alin.2 din H.G. 564/2017 : „Alocaţia zilnică de hrană se acordă lunar, în funcţie de numărul de zile de şcolarizare şi de prezenţa şcolară, indiferent de numărul de ore de curs pe zi la care participă copilul, pe perioada de valabilitate a certificatului de orientare şcolară şi profesională.”

În consecinţă , susţinerile recurentei privind îndreptăţirea de a beneficia de aceste drepturi pe parcursul întregului an calendaristic, inclusiv în zilele de week-end, sărbători legale şi vacanţe sunt contrazise de prevederile din actele normative incidente în cauză , astfel că recursul acesteia urmează a fi respins ca nefondat.

Privitor la recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean C., prima critică vizează interpretarea greşită a dispoziţiilor art.6 alin.4 din H.G. 564/2017, care, în opinia recurentului, ar fi condus la admiterea în mod nelegal a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean C. pentru pretenţiile solicitate începând cu data de 09.08.2017.

Conform prevederilor art.6 alin.4 din actul normativ anterior menţionat:

„Finanţarea drepturilor pentru copiii/elevii/tinerii cu CES integraţi în învăţământul de masă, care urmează curriculumul învăţământului de masă, se asigură din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată prin bugetul local, iar pentru cei din învăţământul special şi pentru cei integraţi în clase/grupe speciale organizate în învăţământul de masă, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată prin bugetul judeţului/al sectoarelor municipiului Bucureşti, prin unităţile de învăţământ la care sunt înscrişi copiii cu CES.”

Recurentul susţine că prin această dispoziţie din HG s-a reglementat doar metodologia de acordare a sumelor repartizate copiilor cu cerinţe educaţionale speciale şcolarizaţi în învăţământul preuniversitar, însă repartizarea cheltuielilor publice se poate realiza doar prin lege ,respectiv prin prevederile Anexei nr.5 din Legea nr.6/2017 a bugetului de stat pe anul 2017, în vigoare începând cu data de 01.01.2017, care stabileşte competenţa alocării fondurilor pentru copiii cu cerinţe educative speciale şcolarizaţi în învăţământul de masă autorităţilor locale de care aparţin unităţile de învăţământ unde sunt înscrişi aceşti copii.

Curtea apreciază că Legea nr.6/2017 a bugetului de stat pe anul 2017 nu poate fi reţinută ca temei juridic care să justifice calitatea procesuală pasivă în cauză a unităţii administrativ-teritoriale pentru pretenţiile formulate începând cu data de 01.01.2017, pe de o parte pentru că această lege nu poate fi aplicată retroactiv, având în vedere că a intrat în vigoare la 20 februarie 2017, iar pe de altă parte , pe considerentul că Anexa nr.5, invocată de recurent , conţine doar o evidenţiere a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor şi Municipiului Bucureşti pe anul 2017 şi estimări pe anii 2018 – 2020 şi nu stabileşte competenţa alocării fondurilor pentru copiii cu cerinţe educative speciale şcolarizaţi în învăţământul de masă autorităţilor locale de care aparţin unităţile de învăţământ unde sunt înscrişi aceşti copii, aşa cum se susţine prin petiţia de recurs. Acest aspect, al stabilirii competenţei finanţării acestor drepturi, a fost în mod explicit reglementat ulterior, prin HG nr.564/2017, ce a intrat în vigoare la 9 august 2017.

Prin cea de a doua critică formulată, recurentul – pârât invocă aplicarea greşită de către instanţa de fond a dispoziţiilor art.129 alin.3 din Legea nr.272/2004 care, în opinia sa, se referă expres drepturile cuvenite copiilor care beneficiază de o măsură de protecţie specială, fiind copii cu handicap care în acelaşi timp sunt infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA .

Curtea apreciază ca fiind legală şi temeinică interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 129 alin. 3 din Legea nr.272/2004 , în sensul că acest text de lege cuprinde o enumerare a celor trei cazuri în care cuantumul drepturilor referitoare la hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite, jucării, transport, materiale cultural-sportive, precum şi sume de bani pentru nevoi personale se majorează cu 50% în raport cu sumele acordate, iar nu o limitare a aplicabilităţii acestei majorări la situaţia copiilor care îndeplinesc cumulativ condiţiile de a fi încadraţi în grad de handicap şi de a fi infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA.

În consecinţă, criticile recurentului–pârât nefiind întemeiate, Curtea urmează a respinge şi recursul acestuia ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare