Furt cu rezolvarea situaţiei infracţionale

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constata următoarele:

La data de 16.03.2012, pe rolul acestei instanţe, sub nr. ..., a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. ... prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului T.C. pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută şi sancţionată de art. 208 alin. 1 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

S-a reţinut în sarcina inculpatului faptul că în luna august 2010, a sustras 12 ovine proprietatea părţilor vătămate A.I., C.C., Z.C., G.V. şi Z.V., profitând de neatenţia ciobanului care le avea în supraveghere.

Prin rezoluţia din 15.03.2011 a fost începută urmărirea penală iar conform art. 228 al. 3 indice  1 C. procedură. pen., a fost confirmată începerea urmăririi penale faţă de T.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 al.1 Cp.

Înainte de a i se lua primele declaraţii, inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă fapta care i se impută, precum şi dreptul de a fi asistat de un avocat.

Audiat în cursul urmării penale, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei.

I-a fost prezentat materialul de urmărire penală, conf. art. 257 C. procedură penală aspect consemnat în procesul-verbal din ..., inculpatul fiind arestat în alta cauză de la data de 24.09.2010, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192 alin 1, art. 174 şi art. 176 lit. c Cod penal.

Procedura în faţa instanţei:

 La  termenul din 17.05.2012, instanţa a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei.

La termenul din 26.04.2012 părţile vătămate C.C., Z.V. şi G.V. au precizat că nu se constituie părţi civile în cauză, iar la termenul din 17.05.2012, partea vătămată Z.C. a depus un înscris prin care a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză iar partea civilă A.I. a depus un înscris prin care a precizat că deşi iniţial a precizat că se constituie parte civilă în cauză, revine asupra acestei declaraţii şi nu are pretenţii de la inculpat.

Fiind audiat în faţa instanţei, inculpatul T.C. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de furt, precizând că a găsit 8 oi şi 3 capre în pădure şi le-a ţinut în cârdul său până în data de 15 august, când le-a dat nepotului său C.C..

În probaţiune, Ministerul Public a solicitat proba testimonială cu martorii din lucrări  A.M. şi C.I.C. iar inculpatul, prin apărător, a solicitat proba testimonială cu martorii C.I.C. şi T.G., E.Ş., care au fost audiaţi, la dosar fiind ataşate procesele-verbale de audiere.

Din oficiu, instanţa a dispus audierea martorilor T.I. şi P.V..

La termenul din 11.10.2012, instanţa a constatat imposibilitatea audierii martorului T.I..

La dosar  a fost ataşată fişa de cazier judiciar pentru inculpat (fila 6) şi sentinţele penale nr. 868/2002 a Judecătoriei Satu Mare (filele 24- 29) şi nr. 66/2011 a Tribunalului Vaslui (filele 46- 52).

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt:

În anul 2010, inculpatul T.C. a fost angajat cioban de către numitul E.Ş., la stâna unde se aflau oile cetăţenilor din satul Valea Mare. În timp ce mergea cu oile la păscut, într-o zi din luna august 2010, inculpatul a ajuns pe şesul din apropierea satului Poiana, loc în care se afla turma de oi supravegheată de un alt cioban, numitul A.M..

Acest din urmă cioban supraveghea oile mai multor cetăţeni din satul Poiana.

 Profitând de faptul că ciobanul A.M. era sub influenţa băuturilor alcoolice şi a adormit, inculpatul a amestecat ovinele din cârdul acestuia cu cele păzite de el apoi a părăsit imaşul ducând la stână mai multe oi şi capre care aparţineau sătenilor din Poiana.

Trezindu-se, A.M. a găsit animalele în apropiere pe o mirişte, dându-şi seama că lipsesc o parte din ele. Întâlnindu-se a doua zi cu inculpatul, A.M. a primit de la acesta 23 de capre şi o oaie; constatând că îi mai lipsesc,  A.M. l-a întrebat dacă nu mai are şi alte animale din turma sa,  însă acesta a negat.

La scurt timp, fiind de rând la mulsul oilor, proprietarii animalelor din satul Poiana au sesizat la rândul lor că sunt mai puţine decât dăduseră la stână.

În urma numărării oilor, s-a constatat că lipsesc doisprezece oi: cinci ale părţii vătămate C.C., trei ale părţii vătămate A.I., două ale părţii vătămate G.V., una aparţinând părţii vătămate Z.C. şi una  proprietatea vătămatului Z.V..

Audiat în cursul urmării penale, C.I.C. (fila 23) a precizat că este nepotul inculpatului şi că într-o zi din luna august 2010 (înainte de bâlciul care se organizează în oraşul Negreşti) a fost împreună cu T.I. la târgul din Buhăieşti.

Când s-a întors, în curte a găsit patru oi iar în casa se afla unchiul său, T.C. care i-a spus că oile sunt de vânzare şi că le-a primit de la proprietarul stânii la care lucra, E.Ş.. Martorul a precizat că i-a dat inculpatului suma de 300 de lei pentru ovine şi că una dintre acestea avea un corn rupt.

Martorul a precizat că ulterior a dus aceste oi la stâna numitului T.G. iar ulterior le-a vândut numitului B.M.C..

Audiat, martorul T.I. (fila 19 dosar urmărire penală) a confirmat faptul că a fost cu martorul C.I.C. în târgul din com. Buhăieşti şi că la întoarcere l-au găsit pe inculpat acasă la C. cu patru oi. A auzit când inculpatul a declarat că oile sunt ale lui (date de E.Ş.) şi că sunt de vânzare iar C. le-a cumpărat contra sumei de 300 lei.

Audiaţi în cursul urmăririi penale, martorii T.G. (fila 28) şi B.M.C. (fila 25) au confirmat situaţia de fapt prezentată de numitul C.I.C..

Martorul B.M.C. a precizat în plus că una din oile cumpărate de la C. era neagră şi avea cornul rupt.

În declaraţia din 21.03.2011 (fila 6 dosar urmărire penală),  partea vătămată A.I. a precizat că mergând la locul unde sunt ţinute ovinele numitului B.M.C., a identificat o oaie neagră cu corn strâmb din cele dispărute în luna august 2010.

De asemenea, partea vătămată C.C. (fila 7 dosar urmărire penală) a precizat că a identificat în cârdul numitului B.M.C., o oaie care i-a fost sustrasă în luna august 2010. Cu aceeaşi ocazie, a mai identificat în acelaşi cârd, o oaie că aparţinând părţii vătămate A.I., altă oaie aparţinând părţii vătămate G.V. şi încă una aparţinând părţii vătămate Z.C..

Aceste oi sunt cele au fost însuşite din cârdul ciobanului A.M. de către inculpat şi pe care  ulterior le-a dus numitului C.I.C., care la rândul său le-a vândut numitului B.M.C..

Susţinerea inculpatului că ovinele vândute nepotului său C.I.C. au fost primite de el de la E.Ş. este contrazisă de depoziţiile acestuia din urmă, date atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii care a precizat că nu a dat inculpatului nici o oaie ci doar l-a plătit pentru munca prestată.

Instanţa mai reţine că în cursul urmăririi penale, cu ocazia confruntării inculpatului cu C.I.C. (fila 34), inculpatul a recunoscut că a dus patru ovine nepotului său.

Deşi inculpatul a prezentat o altă situaţie de fapt cu privire la modul în care a ajuns în posesia celor patru oi decât cea reţinută de instanţă, cele precizate de către inculpat cu privire la faptul că a mers acasă la C.I.C. cu cele patru oi şi că i le-a vândut pentru suma de 300 lei se coroborează cu declaraţia numitului C.I.C..

Cât priveşte diferenţa de ovine, constatată lipsă de către proprietarii din satul Poiana, instanţa reţine că,  cu ocazia aceleiaşi confruntări din cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a găsit nouă oi în zona Frăsinel, deasupra satului Poiana pe care le-a ţinut în cârd şi pe care i le-a dat lui P.V., de faţă fiind T.I. şi L.D.. Deşi ulterior a aflat că aceste oi  sunt din cârdul din Poiana, nu a mai spus la nimeni.

În faţa instanţei, inculpatul a recunoscut de asemenea că a ţinut în cârdul său  în jur de opt oi. Cu privire la acestea, inculpatul a precizat că le-a găsit în pădure şi că întrucât el nu putea părăsi turma, i le-a dat lui C.C. pentru a le restitui numiţilor A. şi C..

Din declaraţia martorului P.V. (filele 20- 21 dosar urmărire penală) – cioban în aceeaşi zonă în care mergea şi inculpatul şi A.M. reiese însă că inculpatul se băga cu cârdul său de oi peste oile numitului A.M..

Declaraţiile inculpatului cu privire la faptul că ar fi predat ovinele găsite numiţilor P.V. sau C.C. sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză, însă instanţa reţine un aspect important al acestor declaraţii ale inculpatului, şi anume  recunoaşterea faptului că în cârdul sau a avut ovine străine care aparţineau părţilor vătămate A. şi C. şi pe care nu le-a restituit ciobanului A.M. deşi a fost întrebat de către acesta din urmă daca nu mai are în cârd şi alte ovine ale cetăţenilor din com. Poiana.

Starea de fapt astfel cum a fost expusă mai sus a fost reţinută de către instanţă pe baza analizei coroborate a probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei.

Sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului T.C. care în luna august 2010 a sustras ovine din cârdul numitului A.M., ovine aparţinând părţilor vătămate A.I., C.C., Z.V., G.V. şi Z.C.  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 208 alin 1 Cod penal.

Infracţiunea  prevăzută şi sancţionată de art. 208 alin 1 Cod penal este o infracţiune de rezultat, iar urmarea imediată şi legătura de cauzalitatea între aceasta şi fapta inculpatului a fost pe deplin dovedită prin mijloacele de probă administrate.

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, instanţa constată că inculpatul a săvârşit fapta cu vinovăţie, în forma intenţiei directe prevăzută de art. 19 pct.1 lit.a Cod penal, acesta prevăzând şi urmărind realizarea urmării periculoase a acţiunilor sale.

În temeiul art. 345 Cod procedură penală, având în vedere că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşita de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa urmează să dispună condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.

La individualizarea judiciară a  pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va ţine seama de limitele de pedeapsă  fixate în art. 208 alin 1 Cod penal (închisoarea  de la 1 la 12 de ani), de gradul de pericol social concret dat de circumstanţele reale ale faptelor, de circumstanţele personale ale inculpatului (care este recidivist postcondamnatoriu).

Instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea este în măsură să conducă la reeducarea inculpatului şi realizarea scopului pedepsei astfel cum este acesta stabilit prin art.52 Cod penal.

Faţă de aspectele reţinute, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoarea este suficienta  pentru reeducarea inculpatului,  proporţionala cu pericolul social concret al faptelor şi de natură a asigura realizarea scopului pedepsei astfel cum este acesta înscris în dispoziţiile art.52 Cod penal,  respectiv  cel al prevenţiei speciale şi generale.

REZOLVAREA SITUAŢIEI INFRACŢIONALE

Analizând fişa de cazier judiciar depusă la dosar, instanţa constată că  fapta din luna august 2010, dedusa judecăţii în prezenta  cauză este concurenta cu faptele din 21.09.2010  pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 66/2011 a Tribunalului Vaslui, definitivă la 27.07.2011 prin respingerea recursului.

În baza art. 449 Cod procedură penală descontopeşte pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 66/2011 a Tribunalului Vaslui, definitivă la 27.07.2011 prin respingerea recursului, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel:

- 20 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art 174-176 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal;

 -2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal,

În baza art. 36 alin.1 Cod penal cu referire la art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal,  contopeşte pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 66/2011 a Tribunalului Vaslui, în pedeapsa cea mai grea, la care se va aplica un spor de 6 (şase) luni, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 20 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.

La aplicarea acestui spor de pedeapsă, instanţa a avut în vedere necesitatea de a nu se crea impresia inculpatului că beneficiază de impunitate pentru vreuna dintre pedepsele pe care le avea de ispăşit, în condiţiile în care prin efectul cumulului juridic reglementat de art. 36  Cod penal raportat la art.34 lit. b Cod penal, pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente se contopesc în pedeapsa cea mai grea. De asemenea, s-a avut în vedere perseverenta infracţională a inculpatului, într-o perioada scurta de vreme acesta săvârşind mai multe infracţiuni.

Instanţa va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 66/2011.

În baza art. 35 alin 1 Cod penal, pedeapsa complementară de 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b şi lit. e Cod penal, aplicată prin sentinţa penală nr. 66/2011, se va aplica alături de pedeapsa rezultată în urma contopirii.

În baza art. 357 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 36 al. 3 Cod penal deduce din pedeapsa rezultantă aplicată durata executată de la 23.09.2011 la zi (s.p. nr. 66/2011).

Dispune anularea mandatului de executare nr. 82/2011 emis în baza sentinţei penale nr. 66/2011 a Tribunalului Vaslui şi emiterea unui nou mandat în baza prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive a acesteia.

La individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei  aplicată inculpatului, instanţa constată faţă de situaţia infracţională a inculpatului că pedeapsa nu  poate fi executată decât în regim de detenţie.

Sub aspectul pedepsei accesorii, conform art. 71 alin.2 Cod penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b şi c din momentul  în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, şi până la terminarea, ori până la împlinirea termenului de prescripţie  a executării pedepsei.

Potrivit art. 20 al Constituţiei, dispoziţiile legislative interne trebuie interpretate în lumina tratatelor internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte, în sensul stabilirii şi aplicării dispoziţiilor mai favorabile.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului face parte, alături de Convenţia Europeana a Drepturilor Omului,  din dreptul european convenţional, iar potrivit hotărârii Hirst împotriva Marii Britanii, interzicerea unui drept fundamental nu poate avea loc de drept,  indiferent de durata sancţiunii, gravitatea faptei sau circumstanţele cauzei, ci doar în urma unei aprecieri a instanţei asupra îndeplinirii cerinţei proporţionalităţii restrângerii exerciţiului acestuia.

De aceea  cu privire la drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a şi b) Cod penal, instanţa reţine  că natura faptelor săvârşite şi atitudinea inculpatului, duc la concluzia  existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat , motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Exercitarea dreptului prevăzut la art. 64 lit.c) Cod penal, respectiv acela de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie  ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii nu va fi interzis având în vedere că inculpatul nu s-a folosit la săvârşirea infracţiunii în speţă de o anumită funcţie sau profesie.

Instanţa nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. d Cod penal.

În schimb, reţinând că prin sentinţa penală 66/2011 a Tribunalului Vaslui i-a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, pe lângă drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b şi lit. e, instanţa va interzice inculpatului şi exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit.e Cod penal.

ACTIUNEA CIVILA

Constată că în cauză, părţile vătămate C.C., Z.V., G.V. şi Z.C. nu s-au constituit părţi civile.

Constată că partea vătămată A.I., constituită parte civilă în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii a revenit asupra constituirii de parte civilă, declarând că nu are pretenţii materiale de la inculpat.

În baza art. 118 alin 1 lit. e, alin 4 Cod penal, confiscă de la inculpat, în folosul statului, suma de 600 lei.

În baza art. 189 şi 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul T.C. la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

Domenii speta

Spete similare