Divorţ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. …………..

DECIZIA CIVILĂ NR. 39/A/2018

Şedinţa publică din 6 februarie 2018

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: …………..

JUDECĂTOR: …………….

GREFIER: ………………

Pe rol, pronunţarea asupra apelului declarat de apelantul B.F., în contradictoriu cu intimata B.C., împotriva sentinţei civile nr.1 din 4 ianuarie 2017,  pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr………………, având ca obiect divorţ.

Instanţa constată că a rămas în pronunţare asupra cauzei în şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2018, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat  pronunţarea pentru data de astăzi 6 februarie 2018.

T R I B U N A L U L

Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1/04.01.2017 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe instanţa a hotărât următoarele:

•a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă reconvenţională B.C. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconvenţional B.F.;

•a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional B.F. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţională B.C..

•a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părţi la data de 21.10.1989 şi trecută în Registrul de stare civilă al municipiului Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna sub nr. 498/21.10.1989 din culpă comună.

•a dispus ca reclamanta-pârâtă reconvenţională să păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de B..

•a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei cu contribuţie de 70 % reclamanta-pârâtă reconvenţională şi 30 % pârâtul reclamant reconvenţional următoarele bunuri:

-imobil apartament situat în municipiul Sfântu Gheorghe, strada ……………….. înscris în CF nr. 24226-C1-U12 a municipiului Sfântu Gheorghe provenită din conversia pe hârtie a CF nr.21601 Sfântu Gheorghe, nr. top …………./IIB, …………../ II B în valoare de 80.000 lei

-autoturism marca ….. JF696 …….. cu nr. de înmatriculare ……….., nr. de identificare …………, în valoare de 1000 EURO ( 4510 lei )

-complex dulap cu bibliotecă living  în valoare de 1400 lei

-colţar living în valoare de 1000 lei

-măsuţă living în valoare de 100 lei

-birou în valoare de 200 lei

-scaun birou în valoare de 100 lei

-dulapuri de dormitor în valoare de 1300 lei

-mobilă de bucătărie în valoare de 1150 lei

-combină frigorifică în valoare de 700 lei

-maşină de spălat în valoare de 600 lei

-colţar de bucătărie cu masă în valoare de 150 lei

-aragaz în valoare de 200 lei

-cuier cu dulap pentru încălţări în valoare de 500 lei

-calculator cu măsuţă în valoare de 250 lei

-pat mare rabatabil în valoare de 700 lei

-mobilier hol mic cu rafturi şi loc pentru maşina de spălat în valoare de 500 lei

-pat pentru două persoane în valoare de 200 lei

-cuptor cu microunde în valoare de 100 lei

-filtru cafea în valoare de 70 lei

-aspirator în valoare de 150 lei

-blender în valoare de 50 lei

-covoare în valoare de 150 lei

-două perdele în valoare de 150 lei

-jaluzele verticale în valoare de 70 lei

-14 seturi de lenjerie de pat în valoare totală de 1200 lei

-6 plăpumi în valoare totală de 180 lei

-Tv model vechi în valoare de 200 lei

-LCD în valoare de 450 lei

-DVD Player în valoare de 250 lei

-mixer în valoare de 50 lei

-3 bucăţi fier de călcat din care două în valoare de 70 lei fiecare şi unul 30 lei

-colecţie de cărţi 50 bucăţi

-patru feţe de masă în valoare totală de 140 lei

-3 seturi de farfurii în valoare totală de 150 lei

-hotă de bucătărie în valoare de 40 lei.

•a atribuit reclamantei-pârâte reconvenţionale B.C. în deplină proprietate şi liniştită posesie următoarele bunuri:

-imobil apartament situat în municipiul Sfântu Gheorghe, …………………….. înscris în CF nr. 24226-C1-U12 a municipiului Sfântu Gheorghe provenită din conversia pe hârtie a CF nr.21601 Sfântu Gheorghe, nr. top ………..IIB, ………. II B în valoare de 80.000 lei

-colţar living în valoare de 1000 lei

-măsuţă living în valoare de 100 lei

-birou în valoare de 200 lei

-scaun birou în valoare de 100 lei

-dulapuri de dormitor în valoare de 1300 lei

-mobilă de bucătărie în valoare de 1150 lei

-maşină de spălat în valoare de 600 lei

-aragaz în valoare de 200 lei

-cuier cu dulap pentru încălţări în valoare de 500 lei

-pat mare rabatabil în valoare de 700 lei

-mobilier hol mic cu rafturi şi loc pentru maşina de spălat în valoare de 500 lei

-aspirator în valoare de 150 lei

-blender în valoare de 50 lei

-covoare în valoare de 150 lei

-două perdele în valoare de 150 lei

-jaluzele verticale în valoare de 70 lei

-7 seturi de lenjerie de pat în valoare totală de 600 lei

-6 plăpumi în valoare totală de 180 lei

-LCD în valoare de 450 lei

-DVD Player în valoare de 250 lei

-mixer în valoare de 50 lei

-3 bucăţi fier de călcat din care două în valoare de 70 lei fiecare şi unul 30 lei

-patru feţe de masă în valoare totală de 140 lei

-3 seturi de farfurii în valoare totală de 150 lei

-hotă de bucătărie în valoare de 40 lei

-25 de cărţi.

•a dispus înscrierea în CF a dreptului reclamantei-pârâte reconvenţionale asupra imobilului apartament mai sus indicat.

•a atribuit pârâtului reclamant reconvenţional B.F. în deplină proprietate şi liniştită posesie următoarele bunuri:

-autoturism marca …. JF696 ….. cu nr. de înmatriculare …………., nr. de identificare ………….., în valoare de 1000 EURO ( 4510 lei )

-complex dulap cu bibliotecă living  în valoare de 1400 lei

-combină frigorifică în valoare de 700 lei

-colţar de bucătărie cu masă în valoare de 150 lei

-calculator cu măsuţă în valoare de 250 lei

-pat pentru două persoane în valoare de 200 lei

-filtru cafea în valoare de 70 lei

-cuptor cu microunde în valoare de 100 lei

-Tv model vechi în valoare de 200 lei

-7 seturi de lenjerie de pat în valoare totală de 600 lei

-25 de cărţi.

•a obligat reclamanta-pârâtă reconvenţională B. C. să-i plătească pârâtului-reclamant reconvenţional cu titlu de sultă suma de 20.959 lei în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

•a compensat în parte cheltuielile de judecată şi obligă pârâtul-reclamant reconvenţional să achite reclamantei-pârâte reconvenţionale suma de 697,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată formate din taxă judiciară de timbru.

Pentru a pronunţa această sentinţă judecătoria  a reţinut următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de căsătorie seria C.8, nr..145907 emis de Primăria municipiului Sfântu Gheorghe, părţile s-au căsătorit la data de 21.10.1989, căsătoria fiind trecută în Registrul de stare civilă al primăriei municipiului Sfântu Gheorghe sub nr. 498. Din căsătoria lor au rezultat doi copii, B. O. A. născută la data de ……….. şi B. B. M. născută la data de ……….., în prezent majore.(fl.184 verso vol. I )

Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta-pârâtă reconvenţională a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă comună şi păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, pârâtul-reclamant reconvenţional fiind de acord cu cererea acesteia.

Potrivit art. 373 lit. b Cod civil,m divorţul poate avea loc atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Faţă de cele mai sus reţinute şi dispoziţia legală precitată, având în vedere solicitarea ambelor părţi de a nu motiva hotărârea de divorţ, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 927 Cod procedură civilă, instanţa a declarat desfăcută căsătoria părţilor din culpă comună.

În ceea ce priveşte numele pe care părţile îl vor purta după divorţ, instanţa a reţinut că, potrivit art. 383 alin. 1 Cod civil, la desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, înţelegere de care instanţa va lua act prin hotărârea de divorţ.

În consecinţă, având în vedere înţelegerea părţilor, instanţa a dispus ca reclamanta să păstreze numele dobândit prin căsătorie, acela de B..

Sub aspectul partajului, instanţa a reţinut că, potrivit art. 984 Cod procedură civilă, în cauzele având ca obiect partaj judiciar, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, cota-parte ce se cuvine fiecărui coproprietar şi creanţele născute din stare de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, iar potrivit art. 339 Cod civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie a soţilor.

Astfel cum rezultă din susţinerile părţilor şi înscrisurile de la dosar, acestea au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri imobile şi mobile:

-imobil apartament situat în municipiul Sfântu Gheorghe, strada ……………….. înscris în CF nr. 24226-C1-U12 a municipiului Sfântu Gheorghe provenită din conversia pe hârtie a CF nr.21601 Sfântu Gheorghe, nr. top ………../IIB, ……… II B în valoare de 80.000 lei

-autoturism marca …… JF696 ……. cu nr. de înmatriculare ……….., nr. de identificare …………….., în valoare de 1000 EURO ( 4510 lei )

-complex dulap cu bibliotecă living  în valoare de 1400 lei

-colţar living în valoare de 1000 lei

-măsuţă living în valoare de 100 lei

-birou în valoare de 200 lei

-scaun birou în valoare de 100 lei

-dulapuri de dormitor în valoare de 1300 lei

-mobilă de bucătărie în valoare de 1150 lei

-combină frigorifică în valoare de 700 lei

-maşină de spălat în valoare de 600 lei

-colţar de bucătărie cu masă în valoare de 150 lei

-aragaz în valoare de 200 lei

-cuier cu dulap pentru încălţări în valoare de 500 lei

-calculator cu măsuţă în valoare de 250 lei

-pat mare rabatabil în valoare de 700 lei

-mobilier hol mic cu rafturi şi loc pentru maşina de spălat în valoare de 500 lei

-pat pentru două persoane în valoare de 200 lei

-cuptor cu microunde în valoare de 100 lei

-filtru cafea în valoare de 70 lei

-aspirator în valoare de 150 lei

-blender în valoare de 50 lei

-covoare în valoare de 150 lei

-două perdele în valoare de 150 lei

-jaluzele verticale în valoare de 70 lei

-14 seturi de lenjerie de pat în valoare totală de 1200 lei

-6 plăpumi în valoare totală de 180 lei

-Tv model vechi în valoare de 200 lei

-LCD în valoare de 450 lei

-DVD Player în valoare de 250 lei

-mixer în valoare de 50 lei

-3 bucăţi fier de călcat din care două în valoare de 70 lei fiecare şi unul 30 lei

-colecţie de cărţi 50 bucăţi

-patru feţe de masă în valoare totală de 140 lei 

-3 seturi de farfurii în valoare totală de 150 lei

-hotă de bucătărie în valoare de 40 lei.

Instanţa a reţinut că părţile s-au înţeles asupra bunurilor ce compun masa partajabilă şi asupra valorii acesteia ( în total 97.130 lei), însă acestea nu s-au înţeles asupra cotei de contribuţie a fiecăruia la dobândirea bunurilor comune.

Astfel, reclamanta-pârâtă reconvenţională a susţinut o cotă de contribuţie majorată de cel puţin 90%, iar pârâtul-reclamant reconvenţional a susţinut cote de contribuţie egale de 50% fiecare.

Cu privire la cotele de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, instanţa a reţinut că  acestea se determină avându-se în vedere contribuţia soţilor pe întreg parcursul căsătoriei la totalitatea bunurilor comune ce constituie patrimoniul supus partajului.

Astfel, instanţa a reţinut că apartamentul bun comun a fost cumpărat de părţi la data de 03.04.1992, preţul acestuia fiind stabilit în rate lunare, ce urmau a fi achitate într-un termen de 10 ani. (fl.100 vol. I) Conform susţinerilor pârâtului-reclamant reconvenţional, confirmate de reclamanta-pârâtă reconvenţională prin răspunsul la întrebarea 7 din interogatoriu, apartamentul a fost plătit integral până în anul 2006 (fl.193 vol. I).

 În acea perioadă ambele părţi erau angajate, conform cărţilor de muncă depuse la dosar (fl.90 şi 184 vol. I), veniturile realizate de acestea fiind apropiate, diferenţele de salariu ajungând să se echilibreze, având în vedere că au fost luni în care pârâtul-reclamant a câştigat mai mult şi invers.

Din anul 2006 reclamanta-pârâtă reconvenţională a plecat să muncească în Italia şi de unde venea acasă o dată pe an, aproximativ 3 săptămâni.  Din Italia, reclamanta-pârâtă reconvenţională a trimis în mod regulat sume considerabile, din care s-a  renovat şi reamenajat apartamentului, s-a achiziţionat autoturismului …., astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar şi din declaraţiile martorilor I. Ş., D. G. şi R. S. Astfel, martorii I. Ş. şi D. G. au arătat că banii trimişi de reclamanta-pârâtă reconvenţională (37-38.000 euro) au fost cheltuiţi pentru reamenajarea apartamentului, iar  martora R. S. a arătat că din banii trimişi de reclamanta-pârâtă reconvenţională s-au cumpărat maşini şi s-a schimbat mobila în casă.

Conform înscrisurilor depuse de reclamanta-pârâtă reconvenţională la dosar, în perioada 2008 – 2014, aceasta a trimis pe numele pârâtului-reclamant reconvenţional aproximativ 32.000 euro. pe lângă aceste sume, aceasta a mai trimis sume cuprinse între 50 euro şi 4330 euro şi pe numele fiicelor celor doi. (fl.12-83 vol. I şi fl.3-31 vol. II). De asemenea, instanţa a reţinut că reclamanta-pârâtă reconvenţională a început să trimită bani în ţară imediat ce a plecat în Italia şi s-a angajat conform susţinerilor sale confirmate de pârâtul-reclamant reconvenţional prin răspunsurile la interogatoriu.

Instanţa reţine că, la rândul său, pârâtul-reclamant reconvenţional a lucrat în ţară. De asemenea, mai reţine că, deşi aportul financiar al pârâtului-reclamant a fost mult mai mic,  în această perioadă s-a ocupat singur de gospodărie, de creşterea şi educarea minorelor care la data la care reclamanta-pârâtă reconvenţională a plecat în străinătate aveau 10 ani, respectiv 15 ani.

Reclamanta-pârâtă reconvenţională a susţinut că minorele erau suficient de mari pentru a se îngriji singure. Însă, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor D. G. şi I. Ş., pârâtul gătea pentru minore, le trimitea la şcoală, la meditaţii, iar când fiica cea mare a devenit majoră şi a plecat în Anglia, avea grijă de fiica lor cea mică. De altfel, şi martora R. S. a arătat că minorele erau îngrijite de pârâtul-reclamant reconvenţional.

Faţă de toate aceste aspecte, având în vedere pe de o parte aportul financiar al reclamantei-pârâte reconvenţionale pe tot parcursul căsătoriei, mult mai mare decât cel al pârâtului - reclamant reconvenţional, iar pe de altă parte aportul financiar al pârâtului-reclamant reconvenţional, la care se adaugă şi aportul acestuia în gospodărie şi cel determinat de creşterea şi educare minorelor de la data plecării reclamantei-pârâte reconvenţionale în străinătate şi până la majorat,  instanţa a apreciat că reclamanta-pârâtă reconvenţională a avut o cotă de contribuţie de 70% la dobândirea bunurilor comune, iar pârâtul o cotă de contribuţie de 30%.

În ceea ce priveşte partajarea bunului imobil apartament, instanţa a constatat că acesta nu este comod partajabil în natură, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 676 alin.2 lit. a Cod civil având în vedere totodată acordul părţilor, a dispus atribuirea acestuia către reclamanta-pârâtă reconvenţională.

În temeiul art. 680 alin. 2 Cod civil, a dispus înscrierea în CF a dreptului astfel dobândit.

În ceea ce priveşte autoturismul marca ………., serie saşiu ……………, serie motor ………… reclamanta-pârâtă reconvenţională a solicitat atribuirea acestuia către pârâtul-reclamant reconvenţional, acesta la rândul său solicitând să-i fie atribuit reclamantei-pârâte reconvenţională. Însă, faţă de dispoziţiile art. 988 Cod procedură civilă, având în vedere că, de la data la care a fost achiziţionat, respectiv 12.04.2010 (fl.102) şi până în prezent, acesta a fost folosit exclusiv de pârâtul-reclamant reconvenţional, fiind în posesia sa, reclamanta-pârâtă reconvenţională locuind în Italia,  instanţa a atribuit bunul în natură către pârâtul-reclamant reconvenţional.

În ceea ce priveşte celelalte bunuri mobile, având în vedere solicitările părţilor de la termenul din data de 16.12.2016, precum şi concluziile scrise, va dispune atribuirea către reclamanta-pârâtă reconvenţională a următoarelor bunuri: colţar living, măsuţă living, birou, scaun birou, dulapuri de dormitor, mobilă de bucătărie, maşină de spălat, aragaz, cuier cu dulap pentru încălţări, pat mare rabatabil, mobilier hol mic cu rafturi şi loc pentru maşina de spălat, aspirator, blender, covoare, două perdele, jaluzele verticale, 6 plăpumi, LCD, DVD Player, mixer, 3 bucăţi fier de călcat, patru feţe de masă, 3 seturi de farfurii, hotă de bucătărie, 25 de cărţi şi, atribuirea către pârâtul-reclamant reconvenţional B.F. a următoarelor bunuri:complex dulap cu bibliotecă living, combină frigorifică în valoare de 700 lei, colţar de bucătărie cu masă, calculator cu măsuţă, pat pentru două persoane, filtru cafea, cuptor cu microunde, Tv model vechi şi 25 de cărţi.

În ceea ce priveşte cele 14 seturi de lenjerie de pat, reclamanta-pârâtă reconvenţională a solicitat să fie atribuite câte 7 seturi pentru fiecare dintre părţi, pârâtul-reclamant reconvenţional solicitând să-i fie atribuite reclamantei-pârâte reconvenţionale.

Însă, având în vedere regula potrivit căreia partajul se face în natură, va atribui 7 seturi reclamantei-pârâte reconvenţionale şi 7 seturi pârâtului-reclamant reconvenţional.

Faţă de dispoziţiile art. 676 alin. 2 lit. a Cod civil, având în vedere că loturile nu sunt egale valoric, lotul reclamantei-pârâte reconvenţionale fiind de 88950 lei şi cel al pârâtului-reclamant reconvenţional fiind de 8180 lei prin raportare la cota-parte de contribuţie a fiecăreia dintre părţi ( 30% pentru pârâtul-reclamant reconvenţional şi 70% pentru reclamanta-pârâtă reconvenţională ), va obligă reclamanta-pârâtă reconvenţională B. Claudia să-i plătească pârâtului-reclamant reconvenţional cu titlu de sultă suma de 20.959 lei în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată constând în taxă judiciară de timbru aferentă partajului, având în vedere că acţiunea principală şi cererea reconvenţională profită ambelor părţi, astfel că fiecare dintre ele este ţinută să le suporte proporţional cu cota sa din dreptul de proprietate, a obligat pârâtul-reclamant reconvenţional să achite reclamantei - pârâte reconvenţionale suma de 697,3 lei, iar în ceea ce priveşte celelalte cheltuieli va dispune compensarea acestora.

II. Judecata în apel.

a) Pârât-reclamant B.F. a declarat în termen legal apel, solicitând schimbarea sentinţei în ceea ce priveşte cota de contribuţie reţinută, în sensul de a se stabili o cotă de 60% pentru reclamanta pârâtă şi o cotă de 40% pentru pârâtul reclamant, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului se arată că deşi instanţa a reţinut corect faptul că din anul 2006 de când mama minorelor a plecat să lucreze în Italia tatăl s-a ocupat exclusiv de creşterea minorelor, cu toate acestea a fost minimalizat efortul acestuia, neavându-se în vedere că toate sarcinile gospodăreşti au căzut în sarcina sa, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor D. G. şi D. A., acesta depunând eforturi pentru a suplini lipsa mamei care ar fi fost absolut necesară.

În al doilea rând se arată că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că din masa partajabilă în valoare de 97.130 lei cel mai valoros bun este apartamentul în valoare de 80.000 lei, restul fiind bunuri mobile, acest apartament fiind achitat integral din surse comune şi egale înainte de a pleca reclamanta în Italia, aspect nu poate fi ignorat, sub acest aspect arătându-se şi faptul că în ceea ce priveşte imobilele dobândite conform Decretului 61/1990, acestea fiind dobândite la un preţ modic, rezultă intenţia legiuitorului de a-i proteja pe ambii chiriaşi, astfel că nu se poate stabili o cotă mai mare pentru unul dintre aceştia.

În ceea ce priveşte investiţiile aduse apartamentului, se arată că acestea au adus un spor de valoare apartamentului, însă s-au realizat şi prin munca efectivă a apelantului, la toate lucrările acesta ajutând muncitorii, astfel că munca depusă constituie contribuţie la masa bunurilor comune şi trebuie valorizată la stabilirea cotei de contribuţie.

În drept, apelul se întemeiază pe prevederile  Art. 466 Noul Cod de procedură civilă şi art. 357 Cod procedură civilă.

b) Intimata reclamanta-pârâtă B.C. a depus la dosar întâmpinare (f. 13) în apărare prin care a solicitat respingerea apelului că nefondat.

În motivarea întâmpinării se arata că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică sub toate aspectele, neputând fi reţinuta niciuna dintre criticile aduse sentinţei de către apelantă.

Astfel, se arată că după plecarea reclamantei în Italia, contribuţia sa a fost incomparabil mai mare decât cea a apelantului, în intervalul de timp 1 aprilie 2008-10 iunie 2014 aceasta trimiţând apelantului suma de 48.200 euro, adică o medie de 8000 euro pe an, o sumă similară fiind trimisă şi în cei doi ani anteriori când bani au fost trimişi post line, iar nu prin documente bancare, fiind ca atare trimisă o sumă de 64.20 euro, iar la data introducerii acţiunii  de partaj nu mai există nici o sumă în cont din toţi banii trimişi, intimata arătând că acesta a fost motivul pentru care a introdus acţiunea de divorţ.

În ceea ce priveşte apartamentul se arată că valoarea actuală de piaţă a apartamentului, cu îmbunătăţiri, este de 18.000 euro, iar suma trimisă de intimată de 64.200 euro acoperă preţul actual de 3,56 ori.

Pe de altă parte, intimata arată că la sumele trimise apelantului se adaugă cele trimise de către intimată celor două fiice, în special celei mici, ducă ce aceasta a sistat trimiterea banilor către pârât la data de 10 iunie 2014 ca urmare a faptului că a aflat că nu mai există bani în cont, iar după luna august acesteia i-au fost trimişi bani fiicei aflate la studii în Anglia, aceste sume reprezentând tot cheltuieli ale căsniciei, iar în afara acestora intimata a mai continuu şi pachete constând în bunuri pentru menaj şi alimente, de exemplu cele 14 seturi noi de lenjerie de pat menţionate de pârât în cererea reconvenţională.

Mai arată intimata că în toată perioada de după plecarea sa în Italia în anul 2006 apelantul a avut un salariu minim pe economie cuprins între 370 şi 730 lei lunar, iar în ceea ce priveşte munca în gospodărie se arată că la plecarea intimatei fiica cea mare avea 16 ani, iar cea mică 11 ani, astfel încât şi ele au ajutat la munca în gospodărie, iar după doi ani fiica cea mare a devenit studentă, menţionându-se totodată că în primii 16 ani de căsnicie înainte de plecarea sa, reclamanta s-a ocupat covârşitor, la rândul său, ca mamă, de creşterea fiicelor şi de munca în gospodărie.

În drept se invoca dispoziţiile art. 206, 466 şi următoarele Noul Cod de procedură civilă.

c) În apel, tribunalul a încuviinţat pentru apelant proba testimonială, fiind audiat martorul T. C., declaraţia acestuia fiind ataşată la fila 35 din dosarul de apel.

III. Decizia instanţei de apel.

Tribunalul sesizat cu soluţionarea apelului, analizând motivele de apel în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge apelul  pentru următoarele considerente.

În ceea ce priveşte motivul de apel invocat referitor la munca depusă de apelant în gospodărie şi pentru creşterea minorelor, ca element relevant pentru cota sa de contribuţie la dobândirea bunurilor comune, acesta nu va fi reţinut ca fiind de natură să determine o altă cotă decât cea stabilită de prima instanţă pentru următoarele considerente.

Astfel, tribunal constată, în primul rând, că prima instanţă a reţinut deja  această coordonată invocată de pârâtul reclamant ca având incidenţă asupra cotei sale, analizând  judicios în considerentele sentinţei contribuţia acestuia şi creşterea minorelor şi la muncile gospodăriei după plecarea soţiei în Italia în anul 2006.

Sub acest aspect, tribunalul va reţine, în plus, faptul că părţile au fost căsătorite timp de 27 de ani, iar în primii 16 ani soţii au locuit împreună, astfel că de creşterea minorelor în primii ani de viaţă s-au ocupat împreună ambii soţi, fiind de observat şi faptul arătat de pârâtul reclamant în cadrul răspunsului la întrebarea nr. 9 din interogatoriu că la rândul său acesta în intervalul 2000-2005, adică înainte de plecarea soţiei, a lucrat în străinătate, existând prin urmare intervale de timp în care era plecat.

Pe de altă parte, tribunalul va reţine că, astfel cum  apelantul  a recunoscut în cadrul interogatoriului administrat în primă instanţă, după plecarea soţiei în Italia, fiica cea mare a mai locuit în Sfântu Gheorghe împreună cu tatăl mai puţin de 3 ani, până în anul 2009 când s-a mutat la Braşov unde a locuit fiind studentă, pentru ca ulterior să plece în Anglia unde se află şi în prezent.

Prin urmare, acesta a avut în grijă ambele fete doar un interval de aproape 3 ani, respectiv a avut-o în grijă pe fiica cea mică timp de 8 ani până în anul 2014 când şi aceasta a plecat în Anglia, adică atât timp cât fiica mai mică s-a aflat în intervalul de vârstă de 11-19 ani.

Or, acestea aspecte de fapt, privite în ansamblul întregii căsnicii, al duratei şi parcursului acesteia,  fără a fi minimalizate, nuanţează într-adevăr contribuţia apelantului raportat la universalitatea masei de bunuri comune, dar nu sunt de natură a atrage o cotă de contribuţie superioară celei deja stabilite de prima instanţă.

În ceea ce priveşte motivul de apel vizând valoarea apartamentului şi faptul că acesta a fost dobândit conform Decretului Lege 61/1990, tribunalul nu poate reţine susţinerile conform cărora acest act normativ ar înlătura, ca principiu, posibilitatea stabilirii  unei cote diferenţiate la dobândirea bunului imobil, având în vedere că o astfel de interdicţie nu este reglementată în cuprinsul său, cota de contribuţie stabilindu-se în fiecare situaţie concretă în funcţie de aspectele de fapt ce particularizează raporturile dintre soţi, relevantă fiind totodată, astfel cum chiar apelantul arată în cererea de apel, cota de contribuţie analizată pentru ansamblul tuturor bunurilor comune.

În cauza de faţă, astfel cum corect a reţinut prima instanţă, apartamentul a fost într-adevăr achitat împreună de cei doi soţi anterior anului 2006, adică în prima parte a căsniciei, în care veniturile acestora au fost aproximativ aceleaşi, însă în speţă aspectele de fapt care diferenţiază cota de contribuţie a fiecărui soţi la dobândirea masei de bunuri comune vizează cu precădere intervalul ulterior achitării preţului apartamentului, respectiv aportul adus de fiecare soţ ulterior acestei date.

În acest sens, este esenţial a se reţine că în cauză au fost administrate probe în primă instanţă care reflectă o contribuţie financiară net superioară a reclamantei pârâte după plecarea acesteia în Italia, fiind trimise sume considerabile de bani în mod constant, aspect ce reflectă preocuparea constanţă a intimatei pentru familie şi faptul că, deşi s-a aflat departe din punct de vedere fizic, munca depusă în acest interval de timp a avut ca destinaţie bunăstarea familiei din ţară.

Tribunalul constată că sumele bani trimise de intimată  s-au ridicat la o sumă de cel puţin 32.779 euro recunoscută în mod efectiv chiar apelant (fila 40 apel) pentru intervalul de timp 2008-2014, probată conform înscrisurilor ataşate la fila 12 şi următoarele volum 1 fond, la care se adaugă sumele trimise în intervalul 2006-2008, apelantul recunoscând, în primă instanţă, la interogatoriu (fila 197) că intimata i-a trimis bani imediat ce s-a angajat în Italia, în vreme ce veniturile pârâtului reclamant în acest interval de timp s-au situat între 370 lei şi 730 lei  lunar până în anul 2011, astfel cum rezultă din copia cărţii de muncă ataşată la filele 93 -94 fond), pentru perioada următoare nemaifiind ataşate înscrisuri, adică o medie lunară cuprinsă între 100 şi 170 euro, raportul dintre cele două susţinând, la rândul lor, cota de contribuţie diferenţiată şi individualizată de prima instanţă.

În acelaşi context, analizând contribuţia părinţilor la întreţinerea fiicelor ca parte componentă a cheltuielilor căsniciei, nu poate fi, de asemenea, ignorat nici faptul că intimata a contribuit şi contribuie în continuare covârşitor la întreţinerea acestora în Anglia, fiind ataşate la dosar înscrisuri din care rezultă că le-au fost trimise sume de până la 4330 euro , din ansamblul probelor administrate putându-se concluziona că întreţinerea fiicelor pe perioada studiilor, la Braşov şi respectiv în Anglia, a fost şi este susţinută de către intimată.

În ceea ce priveşte munca depusă de apelant personal la renovarea apartamentului, instanţa constată că aceasta, dovedită fiind prin declaraţia martorului audiat în apel, nu este de natură a conduce la o altă cotă decât cea stabilită prima instanţă, în întregul ansamblu al aportului adus de fiecare soţi pentru dobândirea masei de bunuri comune aceasta reflectând interesul şi implicarea pentru renovarea apartamentului, dar neputând fi cuantificată - faţă de faptul că renovarea a avut loc, în esenţă, şi ca urmare a suplimentării veniturilor cu cele trimise din Italia de intimată -  de aşa manieră încât să atragă o cotă mai mare de contribuţie a apelantului raportat toate bunurile dobândite faţă de cea stabilită de prima instanţă.

În consecinţa, verificând în lumina art. 477 Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, tribunalul constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, având suport în probele administrate, sens în care, văzând art. 480 alin.1 Noul Cod procedură civilă tribunalul va respinge apelul că nefondat, cu consecinţa păstrării sentinţei apelate.

Fata de soluţia de respingere a apelului instanţa va dispune conform art. 482 raportat la art. 453 alin.1 NCPC. obligarea părţii apelante – aflată în culpă procesuală – la plata cheltuielilor de judecată către partea intimată în suma de 2000 lei reprezentând onorariul avocaţial potrivit chitanţei depuse la fila 34 dosar, onorariu redus de instanţă conform art. 451 alin.2 Noul Cod de procedură civilă raportat la valoarea contestată în apel  de 9.713 lei (105 din valoarea masei partajabile de 97.130 lei), dispoziţia instanţei neavând nici o incidenţă asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său în conformitate cu aceeaşi dispoziţie legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât-reclamant B.F., CNP – ……….., domiciliat în …………………… în contradictoriu cu intimata reclamanta-pârâtă B.C., CNP – ………………, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat …………. cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, ………………. împotriva sentinţei civile nr. 1/04.01.2017 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe – pe care o păstrează.

Obligă apelantul la plata sumei de 2000 lei către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi 6 februarie 2018.

Preşedinte Judecător Grefier

Domenii speta

Spete similare