Acţiune în răspundere delictuală

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. …………..

SENTINŢA CIVILĂ NR. 907

Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2018

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ……………..

GREFIER: ……………..

Pe rol, pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamanţii S.M.M., S.K.-I., S.B.-L., S.I.-R., B.G.-I., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE ………………….. SC şi intervenientul D.N., având ca obiect acţiune în răspundere delictuală.

Instanţa constată că dezbaterile asupra cauzei de faţă au avut loc în şedinţa publică de la 15 noiembrie 2018, susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 29 noiembrie  2018.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei de faţă,

Constată că prin acțiunea formulată, reclamanții S.M.M., S.K.-I., S.B.-L., S.I.-R., B.G.-I., au chemat în judecată pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare ................... SA și intervenientul forțat D.N., solicitând să se dispună:

1. obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale pentru prejudiciul încercat urmare a decesului victimei F.I., astfel:

- pentru S.M.M. - suma de 455.000 lei cu titlu de daune morale şi suma de 317,14 lei daune materiale în calitate de fiică al decedatului;

- pentru S.K.-I. - suma de 390.000 lei cu titlu de daune morale, în calitate de nepoată a decedatului;

- pentru S.B.-L. - suma de 390.000 lei cu titlu de daune morale în calitate de nepot al decedatului;

2. obligarea pârâtei la plata daunelor morale pentru prejudiciul încercat urmare a decesului victimei F.I.-M., astfel:

- pentru S.I.-R. - suma de 274.000 lei cu titlu de daune morale în calitate de soră a decedatei;

- pentru B.G.-I. - suma de 274.000 lei cu titlu de daune morale în calitate de soră a decedatei;

3. obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,2 % pe zi aplicate sumelor cuvenite reclamanţilor cu titlu de despăgubiri morale şi materiale, calculate începând cu data de 9 martie 2018 (plata sumelor cuprinse în oferta pârâtei fiind făcută în data de 8 martie 2018) şi până la data efectivă a plăţii despăgubirilor, conform art. 20 alin (5) din OUG 54/2016.

S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea deplasărilor apărătorului ales la termenele de judecată în temeiul art. 451 şi 453 Cod proc. civilă.

S-a arătat că se vor solicita pe cale separată cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţial.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prejudiciile încercate de reclamanţi îşi au izvorul în faptele pentru care a fost constituit dosarul de urmărire penală nr. .......... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, dosar care s-a finalizat cu trimiterea în judecată a intervenientului forţat D.N. în dosarul ………… al Judecătoriei Braşov pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 196 alin (1), (2) şi (3) din Codul Penal.

În ziua de 13 octombrie 2016, în jurul orelor 15.00, soţii F. s-au deplasat de la Ozunca-Băi, judeţul Covasna, spre municipiul Braşov. În acelaşi interval orar, numitul D.N. se deplasa pe DN 11 cu un autoturism marca Ford Transit Connect cu nr. de înmatriculare ………….., dinspre Braşov spre Sfântu Gheorghe. Ajungând în dreptul km. 14-900 m, acesta nu a păstrat o distanţă corespunzătoare în mers faţă de autoturismul Dacia Duster cu nr. de înmatriculare ……, condus de martorul ocular S. A., pe care l-a tamponat uşor în partea din spate.

După această tamponare D.N. a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca Dacia Solenza cu nr. de înmatriculare ….., condus regulamentar de victima F.I.. Autoturismul soţilor F. s-a răsturnat în afara părţii carosabile, pe partea dreaptă a sensului de mers.

Urmare a accidentului a rezultat decesul conducătorului auto F.I. şi a numitei F.I. M., pasagera pe locul dreapta faţă a autoturismului …….. Cei doi au decedat la faţa locului.

Potrivit rapoartelor de expertiza medico-legală-autopsie moartea numitului F.I. și a numitei F. I.-M. a fost violentă, iar leziunile traumatice care au dus la deces s-au putut produce în condiţiile unui accident rutier, între leziuni şi deces existând o legătură de cauzalitate directă.

Prin ordonanţa din data de 13.10.2016 s-a dispus începerea urmăririi penale în dosarul penal nr. .......... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, împotriva făptuitorului D.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă, prin Rechizitoriul din data de 30 ianuarie 2018 inculpatul D. N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de ari. 192 alin (1), (2) şi (3) Cod Penal şi s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de vătămare corporală din culpă în privinţa autoaccidentării sale, judecătorul de cameră preliminară dispunând începerea judecăţii cauzei prin încheierea din 10 aprilie 2018.

Poliţa de răspundere civilă obligatorie seria RO/01/TO/ZX nr. 006086922 emisă la data de 23.08.2016 pentru autoutilitara marca Ford Transit, având numerele de înmatriculare …………., valabilă la data producerii accidentului (13.10.2016) este încheiată la Societatea de Asigurare Reasigurare ................... SA.

În temeiul art. 19 din OUG 54/2016 reclamanții au înaintat o cerere de despăgubire către pârâta ................... SA în data de 4 decembrie 2017, prin care au solicitat următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile urmare a decesului lui F.I. şi F.I.-M.:

- pentru reclamanta S.M.M., suma de 500.000 lei daune morale şi 310 lei daune materiale,

pentru reclamanta S.K.-I., suma de 400.000 lei daune morale,

- pentru reclamantul S.B.-L., suma de 400.000 lei daune morale,

- pentru reclamanta S.I.-R., suma de 300.000 lei daune morale pentru reclamanta B.G.-I., suma de 300.000 lei daune morale.

Urmare a avizării daunei, ofertele comunicate în data de 12 decembrie 2017 au fost de 45.000 lei daune morale către reclamanta S.M.M., câte 10.000 lei daune morale către reclamanţii S.K.-I. şi S.B. L., nepoţii domnului F.I., respectiv câte 26.000 lei daune morale către cele două surori ale doamnei F.I.-M..

Plata s-a făcut în data de 8 martie 2018, iar reclamanții și-au rezervat dreptul de a adresa instanţei competente pentru diferenţa dintre daunele morale şi materiale solicitate şi cele ofertate de asigurător.

Reclamanții indică prevederile art. 1385 alin (1) din noul Cod civil, care se completează în speţa de faţă cu prevederile speciale cuprinse în art. 15 alin. 3 din OUG 54/2016 şi cu normele ASF edictate în aplicarea acesteia.

Suma de 317,14 lei solicitată de S. M.-M. cu titlu de daune materiale reprezintă cheltuieli suportate cu deplasările apărătorului ales la organele de urmărire penală pentru a studia dosarul penal nr. …., pentru a obţine copii din dosar, inclusiv trimiteri poştale şi sunt dovedite exclusiv prin înscrisuri justificative.

În ceea ce privește daunele morale, se arată că în privinţa criteriilor de stabilire a despăgubirilor reprezentând daune morale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost constantă în a decide că acestea se stabilesc prin apreciere, în raport cu consecinţele negative suferite de victimele directe/indirecte pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care le-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. In cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimelor.

Despăgubirile morale nu trebuie să aibă un caracter pur simbolic, urmând a se avea în vedere şi gravitatea faptei cauzatoare de prejudicii şi valoarea protejată, respectiv dreptul la viaţă a persoanei. Este adevărat că despăgubirile în cuantumul arătat nu pot stinge o durere, nu pot suprima stresul şi nu pot înlătura amintirile legate de tragedia care a cuprins familia F., dar pot oferi reclamanţilor o satisfacţie compensatoare, o alinare, o cale de îndreptare a răului făcut.

Viaţa domnului F. gravita în jurul familiei. S-a preocupat tot timpul ca cei dragi să aibă tot ceea ce este mai bun în lume, ca fiica sa să beneficieze de o educaţie corespunzătoare. Obişnuia să spună celor cunoscuţi că pentru el familia şi cabana de la Ozunca Băi înseamnă totul. Nu trecea o vară fără ca cei doi nepoţi să nu-şi petreacă vacanţa mare la Ozunca, când bunicii aveau grijă de ei.

F.I.-M. era cea mai mică dintre surorile B., a fost o persoană deschisă, cu un suflet mare, afectuoasă, care îşi iubea nespus părinţii şi surorile. Era darnică şi pedantă, optimistă, înfruntând perioadele mai grele din viaţa ci eu multă tărie de caracter.

Deşi cele trei surori locuiau în localităţi diferite, au căutat totdeauna să se întâlnească şi să petreacă timp împreună, s-au ajutat inclusiv material, şi-au împărtăşit grijile, au discutat cele mai mici detalii din viaţa lor.

Neavând copii, s-a aplecat cu o afecţiune aparte către nepoţii din a doua căsătorie cu domnul F.. dar şi către nepoţii surorilor sale.

Prejudiciul moral suferit de reclamanţi este unul imens: pierderea soţilor F. în condiţii tragice şi în acelaşi timp a produs acestora traume deosebite. Accidentul le-a influenţat viaţa negativ, atât din punct de vedere psihic, cât şi familial şi al relaţiilor sociale, ei fiind încă marcaţi de decesul, fără nici o vină şi într-un mod atât de tragic şi violent al persoanelor dragi, cu care aveau o relaţie deosebit de strânsă, bazată pe iubire necondiţionată.

Pentru o compensare judicioasă a pierderilor de natură nepatrimonială este important mai întâi a se aprecia prejudiciul moral, sub toate aspectele negative suferite de partea vătămată, ca apoi, în raport de acesta, să se stabilească de către instanţa de judecată despăgubirile. Prezintă relevanţă sub acest aspect: cutremurul provocat de dubla tragedie care a cuprins familia reclamanţilor, legătura de afectivitate aparte dintre domnul F., fiica şi nepoţii săi, pentru care victima a reprezentat un model în viaţă, caracterul deosebit al victimelor, cei doi fiind o persoane iubite de toată familia, un ajutor de nădejde pentru copii, nepoţi şi surori; pentru reclamanţi, ziua de 13 octombrie 2016 reprezintă un moment de tragică cotitură: există viaţa de dinainte şi viaţa de după, iar în viaţa de după accident domină durerea sufletească. Nu în ultimul rând, trebuie să se țină seama de culpa exclusivă a intervenientului forţat în producerea accidentului.

În cauza de faţă există şi cel de al doilea element al prejudiciului, care la rândul său trebuie integral reparat, respectiv dobânda legală penalizatoare aferentă perioadei cuprinse între plata sumelor ofertate de pârâtă (08.03.2018), plată care reprezintă practic o recunoaştere a obligaţiei de despăgubire care incumbă pârâtei şi plata efectivă a despăgubirilor stabilite de instanţa de judecată, urmare a formulării prezentei acţiuni, determinat de faptul că pârâta a înţeles să cuantifice în mod substanţial diferit prejudiciul decât reclamanţii. Legiuitorul a reglementat această situaţie prin prevederile art. 20 alin (5) din OUG 54/2016, instituind dobânda legală penalizatoare în cuantum de 0.2% pe zi de întârziere calculabil la nivelul sumei de despăgubire cuvenită.

Scadenţa obligaţiei asigurătorului de plată a despăgubirilor este reglementată de art. 20 alin. 4 din OUG 54/2016, iar obligaţia pârâtei de plată a despăgubirilor a devenit exigibilă încă din data de 14.01.2018.

Pârâta prin oferta formulată a diminuat nejustificat despăgubirea (ipoteza prevăzută de art. 20 alin (5) leza a 11-a) un motiv în plus pentru care se impune a fi obligată la plata penalităţilor de întârziere.

În drept reclamanții invocă:

- dispoziţiile art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 1391 al. 2, art. 1392 şi următoarele Cod civil,

- dispoziţiile ari. 15, art.20 şi art. 21 din OUG 54/2016,

- art.24, ari. 26, art. 36, ari. 37, art. 38 şi art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014.

În probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

A formulat întâmpinare D.N., în calitate de intervenient forţat, solicitând  respingerea în totalitate a acţiunii formulate, ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce priveşte daunele materiale, consideră acesta că suma solicitată în valoare de  317,14 lei cu titlu de cheltuieli suportate cu deplasările apărătorului ales la organele de urmărire penală poate constitui eventual cheltuieli de judecată dacă sunt dovedite și nu se încadrează în sfera cheltuielilor pentru care asigurătorul RCA este ţinut să acorde despăgubiri.

În ceea ce priveşte daunele morale, se arată că reclamanţilor le-au fost achitate sume cu titlu de daune morale de către societatea pârâtă, au fost deci despăgubiţi în mod corect, judicios şi rezonabil de către societate de asigurare-pârâtă în cauză.

Fiind vorba de lezarea unor valori fără conţinut economic şi de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 din Convenţia europeană, dar şi de valori apărate de art. 22 din Constituţie şi art. 58 din Codul civil, existenţa şi cuantificarea prejudiciului sunt circumscrise condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs reclamanţilor, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.

Potrivit jurisprudenţei constante a CEDO, însuşită şi de practica instanţelor naţionale, un aspect deosebit de important constă în aceea că, prin acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul nepatrimonial suferit este vizată strict alinarea suferinţei pricinuite prin vătămarea relaţiilor afective ca urmare a decesului unei persoane şi nu conferirea unui grad de satisfacţie persoanei prejudiciate prin acordarea unor sume exagerate ce s-ar constitui în veritabile pedepse civile cu caracter punitiv.

Apreciază intervenientul că societatea de asigurare - prin raportare la vătămările produse reclamanţilor, la consecinţele reale pe care accidentul rutier le-a avut cu privire la viaţa lor particulară (pe plan profesional, familial şi social), raportat la vârsta celor două victime în momentul producerii accidentului şi la nevoia ca daunele morale să rămână în limite rezonabile şi normale - a acordat reclamanţilor despăgubiri într-un cuantum ce corespunde tuturor cerinţelor ce trebuie avute în vedere în acest sens și a avut în vedere - pe lângă conţinutul subiectiv al valorii lezate prin săvârşirea faptei ilicite, inclusiv existenţa unui aspect obiectiv, ca şi expresie a cerinţei obiective a realităţii.

În ceea ce priveşte argumentaţia în drept invocată de reclamanţi cu privire la forma vinovăţiei cu care a fost săvârşită fapta ilicită în cauză, distincţia formei şi gardului culpei, în dreptul nostru civil nu prezintă interes practic, deoarece cuantumul reparaţiei depinde de întinderea pagubei dovedite în cauză şi nu de forma sau gradul culpei.

Referitor la petitul privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi, calculate începând cu data de 9 martie 2018 şi până la data efectivă a plăţii despăgubirilor, conform art. 20, alin. 5 din OUG 54/2016, se solicită respingerea acestuia, deoarece dispoziţiile citate de reclamanţi nu sunt incidente în cauză, deoarece aceste penalităţi se aplică strict la sfera despăgubirilor stabilite şi acordate pe cale amiabilă de către societatea de asigurare RCA, şi nicidecum la despăgubirile stabilite şi acordate pe cale judiciară, de către instanţele de judecată.

A formulat întâmpinare și pârâta S.C. Asigurarea Românească ................... SA- Bucureşti, solicitând respingerea acţiunii civile atât pe excepţie de inadmisibilitate legală, cât şi respingerea acţiunii pe fond ca nelegală şi netemeinică.

Se arată că în urma tragicului accident din 13.10.2016 au decedat soţii F. I. şi F.I.-M., vinovăția aparținând exclusiv intervenientului forţat D.N., asigurat de răspundere civilă auto cu poliţa RCA XZ 006086922/ 23.08.2016 pentru perioada 27.08.2016-26.08.2017.

Vinovăţia producerii accidentului de circulaţie aparţine în mod exclusiv persoanei asigurate de răspundere civilă auto la societatea pârâtă, aspect stabilit din partea organelor de cercetare penală în Dosarul penal ………….. al Judecătoriei Braşov, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.1225/25.06.2018.

Societatea de asigurare a analizat cererile de despăgubire şi documentaţia justificativă depusă de reclamanţi spre soluţionare amiabilă încă din luna decembrie 2017 şi în concordanţă cu cadrul legal-normativ existent, a propus o soluţionare amiabilă a pretenţiilor civile, propunerea sa fiind de 45.000 lei despăgubiri daune morale pentru reclamanta S.M.M. în calitate de fiică a decedatului F. I., câte 10.000 lei daune morale pentru nepoţii S.K. I. şi S.B. L., respectiv în cazul reclamantelor S.I. R. şi B.G. I. câte 26.000 lei daune morale pentru prejudiciul suferit de aceste din urmă persoane datorită pierderii surorii lor, victima F. J. M..

Daunele morale solicitate din partea reclamanţilor, în valoare totală de 1.783.000 lei pentru suferinţele fizice şi psihice încercate drept urmare a deceselor survenite accidentului sunt exagerate în cuantum, suma propusă din partea pârâtei – 117.000 lei - a fost calculată ca o medie la 10 dosare civile/penale pronunţate în ultimele 12 luni pe raza de jurisdicţie a Curţii de Apel Braşov în dosare similare (condiţii similare de persoane decedate).

Reclamanţii nu au arătat şi dovedit existenţa unui prejudiciu deosebit în raport cu prejudiciul survenit faţă de alte situaţii similare întâlnite în practica judecătorească, motiv pentru care s-a elaborat o ofertă calculată la media sumelor acordate în asemenea situaţii. Ofertele pârâtei de despăgubire nu sunt elaborate şi nici nu pot fi elaborate în ideea de a cântări valoarea persoanelor dispărute în accidente, a oamenilor care au fost, despăgubirea din asigurarea de răspundere civilă auto are un pronunţat caracter compensator şi urmăreşte a oferi persoanelor prejudiciate - păgubiţilor, doar mijloace materiale pentru procurarea altor satisfacţii cotidiene, valorificarea amintirilor din viaţa cotidiană şi familială a persoanelor dispărute în accidente de circulaţie poate fi preţuită doar de aparţinătorii şi urmaşii persoanelor decedate, aceste valori, exemple de viaţă, modele de comportament socio-familial nu au fost săvârşite de autori în vederea unei preţuiri comerciale, pentru stabilirea unui preţ amiabil sau judiciar în favoarea urmaşilor lor.

Se invocă dispoziţiile normative din Ordinul nr.23/2014 emis de C.S.A.

Cu privire la excepţia de inadmisibilitate a stabilirii altor despăgubiri - daune morale pe cale judecătorească - se arată că persoanele păgubite nu au notificat obiecţiuni privind cuantumul despăgubirii (nici prin mandatar convenţional) în termen de 30 de zile după primirea sumei de 117.000 lei în contul bancar arătat în mod expres pentru plată.

La data de 09.02.2018, persoanele păgubite au comunicat contul bancar pentru plată prin mandatarul S.C.P.A. „……………….." pentru dosarele de daună 90208785 respectiv pentru dosarul de daună nr.90208865, iar la data de 08.03.2018 suma propusă de societatea de asigurare a fost achitată în patru tranşe către intermediarii mandataţi de persoanele păgubite.

Pană în data de 09.04.2018 persoanele păgubite aveau obligaţia minimală de a notifica obiecţiuni privind nemulţumirea lor referitor la cuantumul despăgubirilor achitate potrivit art.55 (5) din Legea asigurărilor cu nr. 136/1995, prevederea legală este reluată în mod explicit şi la art.59 (3) din Norma ASF nr.23/2014. Legea civilă specială nu mai permite stabilirea altor despăgubiri pe cale judecătoreasca din moment ce procedura de stabilire a despăgubirilor s-a definitivat ex lege pe cale amiabilă potrivit principiului electa una via nori datur recursus ad alteram.

Pe fondul cauzei, cu privire la suma de 317,14 lei pretenţii daune materiale solicitate de reclamanta S.M.M., se arată că toate cheltuielile de deplasare ale apărătorului ales pentru copierea dosarului penal cu nr………… a Judecătoriei Braşov trebuiau valorificate în cadrul dosarului penal şi în legătură cu apărările efectuate în dosarul penal, aceste acte justificative nefiind necesare pentru formularea unei acţiuni civile în faţa Tribunalului Covasna, dovezile necesare privind vinovăţia intervenientului forţat D.N. de altfel au fost comunicate din partea organelor abilitate cu cercetarea accidentului de circulaţie.

 În acest dosar civil pot fi primite ca înscrisuri justificative pentru pretenţii daune materiale doar acte doveditoare privind cheltuielile de înmormântare efectuate de reclamanţi ca urmare a deceselor cauzate de accident.

În privinţa daunelor morale solicitate în completare, se arată că stabilirea despăgubirilor din asigurare nu se face pe temeiul art.1357 din Codul civil, adică pe dreptul comun al răspunderii civile delictuale aplicabile persoanei vinovate de accident, răspunderea civilă a societăţii de asigurare fiind o răspundere civilă cu caracter derogator şi se aplică dispoziţiile legii speciale a asigurărilor obligatorii, art. 49 şi următoarele din Legea nr. 136/1995.

Societatea de asigurare a luat în considerare în prezentul dosar o bază medie de raportare în evaluarea şi emiterea ofertei de despăgubire fiindcă reclamanţii nu au dovedit o situaţie deosebită cu privire la prejudiciu, adică existenţa unor perturbări serioase şi cu consecinţe directe şi ireparabile/de netrecut în viaţa lor particulară - că ar fi suferit pe plan profesional, familial şi social - datorită vârstei celor două victime la momentul producerii accidentului reclamanţii nu pot susţine faptul că vătămarea produsă de acest eveniment tragic le-a produs un handicap serios în existenţa lor cotidiană, reclamanţii aveau deja la data producerii accidentului o experienţă de viaţă cu care puteau să facă faţă pierderii suferite.

Reclamanţii nu erau minori, nu aveau boli incurabile sau alte stări de necesitate care ar fi impus asistenţa sau un ajutor permanent din partea persoanelor dispărute în acest accident şi, prin urmare, dispariţia acestor persoane nu a avut consecinţe negative imediate şi nemijlocite în viaţa lor zilnică.

Problema stabilirii corecte a daunelor morale s-a reflectat şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat în principiu că: „stabilirea cuantumului prejudiciului moral nu se supune unor criterii legale de determinare, acest cuantum se va aprecia din partea instanţei de judecată ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, aceste criterii fiind subordonate conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.” (Decizia nr.1/09.01.2014 pronunţată în recurs de Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a I.C.C.J. ).

În drept s-au invocat prevederile art.1349, 1357, 1381 Cod civil, Legea 136/1995 privind asigurările obligatorii, art. 205, 451 Cod procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată în fapt şi în drept următoarele:

La data de 13.10.2016, ora 15.15, pe DN 11 la km, 14+900 m în afara loc. Lunca Câlnicului s-a produs un accident de circulație în următoarele împrejurări:

Intervenientul forțat D.N., în timp ce conducea autoutilitara marca Ford Transit Connect cu nr. ……, pe DN11 dinspre Braşov spre Lunca Calnicului, nu a păstrat o distanță corespunzătoare în mers față de auto care circula în fața sa (Dacia Duster cu nr. …….. condus de S. A.) pe care l-a tamponat uşor în partea din spate, ulterior pătrunzând pe contrasens unde a intrat în coliziune frontală cu auto marca Dacia Solenza cu nr. …….., condus regulamentar din sens opus de F.I. de 76 ani din Braşov.

În urma impactului, autoturismul cu nr. ……….. s-a răsturnat in afara părții carosabile, pe partea dreaptă a sensului său de mers (Lunca Câlnicului - Braşov).

Din accident a rezultat decesul conducătorului auto F.I. și al numitei F.I. M. (pasagera pe locul dreapta faţă al autoturismului ………….), precum şi rănirea uşoară a lui D.N..

Pentru aceste fapte, descrise în procesul verbal de sesizare din oficiu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov a constituit dosarul de urmărire penală nr. .......... și a efectuat cercetări pentru săvârşirea infracţiunilor de ucidere din culpă, prevăzuta de art. 192 alin. 1,2 si 3 Cod penal si vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2 si 3 Cod penal.

Dosarul de urmărire penală s-a finalizat cu trimiterea în judecată a intervenientului forţat D.N., iar în dosarul …………..  al Judecătoriei Braşov s-a pronunțat o sentință de condamnare a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 196 alin (1), (2) şi (3) din Codul penal. (f.16-44)

Instanța mai constată că în acel dosar penal reclamanții din prezenta cauză nu au solicitat despăgubiri.

Potrivit rapoartelor de expertiza medico-legală-autopsie anexate la dosar, moartea numitului F.I. și a numitei F. I. –M. a fost violentă, iar între leziunile traumatice și deces există o legătură de cauzalitate directă. S-a stabilit că F.I. nu consumase alcool. (f.45-48).

Poliţa de răspundere civilă obligatorie seria RO/01/TO/ZX nr. 006086922 emisă la data de 23.08.2016 de Societatea de Asigurare Reasigurare ................... SA pentru autoutilitara marca Ford Transit, având numărul de înmatriculare …………. avea perioada de valabilitate 27.08.2016-26.08.2017.

Reclamanții din prezenta cauză au înaintat societății pârâte la data de 04.02.2017 o cerere de despăgubire în temeiul art. 19 din OUG 54/2016 coroborat cu art. 1381-1391 Cod civil, solicitând acordarea daunelor morale și materiale ca urmare a decesului lui F.I. şi F.I.-M.:

- pentru reclamanta S. M. M., suma de 500.000 lei daune morale şi 310 lei daune materiale,

- pentru reclamanta S.K.-I., suma de 400.000 lei daune morale,

- pentru reclamantul S.B.-L., suma de 400.000 lei daune morale,

- pentru reclamanta S.I.-R., suma de 300.000 lei daune morale pentru reclamanta B.G.-I., suma de 300.000 lei daune morale. (f.51 și urm.)

S-au constituit dosarele de daună nr. VII-9218 și nr. VII-9216, iar departamentul daune a comunicat reclamanților ofertele de plată pe cale amiabilă. Astfel, partea pârâtă a acordat 45.000 lei daune morale către reclamanta S.M.M., câte 10.000 lei daune morale către reclamanţii S.K.-I. şi S.B. L. și câte 26.000 lei daune morale pentru  S.I.-R. și B.G.-I.. (f.58,59).

Reclamanții au comunicat pârâtei la 09.02.2018 că solicită plata sumelor ofertate, iar pentru diferența între acestea și sumele solicitate urmează a se adresa instanței. (f.60)

Plata s-a făcut la data de 8 martie 2018. (f.63).

La termenul de judecată din data de 06.09.2018 instanța a constatat că motivele invocate de pârâta ................... SA în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii sunt de fapt apărări care privesc fondul cauzei, temeinicia acțiunii și a stabilit că se va pronunța asupra acestora prin prezenta hotărâre.

În esență, partea pârâtă a invocat faptul că reclamanții nu au notificat obiecțiuni privind cuantumul despăgubirii în termen de 30 zile după primirea sumei de 117.000 lei în contul bancar arătat expres pentru plată și deci sunt incidente prevederile art. 55 alin. 5 din Legea nr. 136/1995 (și art.59 alin. 3 din Norma ASF nr.23/2014 în vigoare la data producerii accidentului de circulație) conform cărora „în situaţia efectuării plăţii de către asigurătorul de răspundere civilă direct în contul bancar al persoanei păgubite, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului de răspundere civilă eventualele obiecţii referitoare la cuantumul despăgubirii.”

Însă, instanța constată că reclamanții și-au exprimat expres și fără echivoc opinia încă de la primirea ofertei de despăgubire, în sensul că ei consideră sumele oferite prea mici și urmează a se adresa instanței de judecată, astfel, după cum s-a arătat anterior, iar pe de altă parte a solicita reclamanților ca și după efectuarea plății să mai comunice odată asiguratorului aceeași opinie față de cuantumul despăgubirilor, este excesiv și lipsit de utilitate.

În ceea ce privește despăgubirile pentru daunele materiale și morale pretinse de reclamanți, instanța constată că potrivit art. 26 din Norma ASF 23/2014 ,,(1) Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru:

 a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

 b) pagube materiale;

 d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana păgubită.”

În ceea ce privește daunele materiale în sumă de 317,14 lei solicitate de reclamanta S.M.M., instanța constată că aceasta a depus la dosarul cauzei chitanțele care atestă plata acestor sume reprezentând contravaloarea carburantului pentru deplasare în vederea procurării documentelor din dosarul penal al Judecătoriei Brașov, costul copierii și traducerii actelor, costul trimiterilor poștale către partea reclamantă (f.87-93).

Instanța, pentru a stabili natura juridică a acestei sume pretinse, constată că toate cheltuielile nu reprezintă o pagubă materială în sensul art. 26 alin. 1 lit. d din Norma ASF 23/2014, deoarece nu au rezultat evident din accidentul de circulație. Suma de 317,14 lei a fost cheltuită de partea reclamantă în vederea soluționării cererii de despăgubire; aceasta și-a procurat documente din dosarul penal, a avut o corespondență cu asiguratorul parte pârâtă tocmai pentru soluționarea dosarului de despăgubire și eventual pentru promovarea acestui proces și în consecință suma arătată are natura juridică a cheltuielilor de judecată efectuate de o parte. Suma reprezintă cheltuieli efectuate pentru derularea unei proceduri prealabile celei de judecată dar nu a fost pretinsă în speță cu acest titlu.

Instanța nu poate schimba în speță cauza juridică a pretenției formulate, nu poate deci include această sumă în cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, deoarece prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâților doar la plata anumitor cheltuieli de deplasare ale avocatului ales la termenele de judecată.

Prin urmare, se va respinge această pretenție ca nefondată.

În privința daunelor morale, instanța constată că legislația incidentă (art. 50 pct. 2 lit. d din Norma ASF 23/2014 raportat la Legea 136/1995) nu reglementează și modul în care trebuie să se facă în speță cuantificarea acestor daune și de aceea ele trebuie să fie stabilite de instanță, având în vedere principiul echității, considerente de ordin obiectiv și subiectiv, dar şi legislaţia şi jurisprudenţa din România, aşa cum se arată în articolul menţionat anterior.

Acordarea daunelor morale trebuie să se facă în cuantum care să acopere repararea prejudiciului moral suferit de părți, să le asigure o satisfacție adecvată și suficientă pentru suferința psihică ce le-a fost efectiv cauzată fără ca să constituie o sursă de îmbogățire fără temei a acestora.

Instanța nu poate minimiza suferințele prin care au trecut membrii familiei reclamante urmare a decesului rudelor lor. S-a dovedit în speță, prin audierea martorilor S. B. S. și G. H. (f. 161,317) că relațiile de familie erau apropiate, exista o strânsă legătură afectivă între defuncți și rudele lor reclamante în cauză, sentimentele de durere au fost reale și au dăinuit până în prezent.

Însă, instanța trebuie să aibă în vedere și anumite elemente obiective, precum faptul că defuncții, deși aveau strânse legături afective cu reclamanții, nu locuiau împreună cu aceștia, evenimentul nefericit nu a avut drept consecință un regres al întregii familii, viețile reclamanților nu s-au schimbat brusc și iremediabil, aceștia nu au dovedit că au pierdut un anumit standard de viață. Defuncții erau persoane în vârstă, independente, care aveau propriul lor stil de viață.

Despăgubirile trebuie să fie deci raportate și la importanța și consecințele prejudiciului moral suferit,  a implicațiilor pe toate planurile vieții sociale ale persoanelor vătămate, nu doar la gravitatea acestuia. Ca urmare, instanța reține că s-a dovedit în speță că relațiile de familie erau strânse, bazate pe afecțiune reciprocă, dar aceasta reprezintă o situație frecventă și normală în societate.

Pe de altă parte, cuantumul daunelor morale în speță trebuie să fie mai redus decât în situația în care reclamanții, spre exemplu, ar fi depins din punct de vedere material de defuncți, ar fi fost în grija ori sub supravegherea acestora, ar fi avut nevoie de îndrumare, sprijin moral sau material din partea defuncților și urmare a decesului acestora în viața lor s-ar fi produs o pierdere care le-ar fi schimbat stilul ori standardul de viață și le-ar fi înlăturat sau micșorat șansa de a-și atinge anumite obiective, i-ar fi privat de posibilitatea desfășurării anumitor activități. 

Aprecierea despăgubirilor morale nu poate fi restrânsă la suma necesară compensării suferinței psihice a urmașilor/rudelor victimelor decedate dacă acesteia dovedesc că au suferit și alte consecințe negative ale prejudiciului pe toate planurile vieții însă, în speță, martorii audiați și probele administrate au evidențiat faptul că s-au produs consecințe negative în plan moral, suferința pricinuită de decesul numiților F.I. și F.I. M. existând și în prezent, nu și că au existat alte consecințe negative asupra reclamanților. 

Apreciind în echitate și pe baza principiului proporționalității, reținând că asiguratorul de răspundere civilă s-a raportat la rândul său în aprecierea cuantumului daunelor acordate la practica instanțelor care, nefiind izvor de drept poate constitui totuși un reper, în baza 49 și 54 din Legea nr. 136/1995 se constată că sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale de către partea pârâtă sunt justificate.

Nefiind acordate alte sume cu titlu de despăgubiri, nu este fondată nici pretenția de acordare a penalităţilor de întârziere de 0,2 % pe zi.

În consecință, acțiunea formulată de reclamanți este nefondată și va fi respinsă potrivit dispozitivului de mai jos.

Văzând și prevederile art. 453 Cod procedură civilă, precum și faptul că pârâții nu au dovedit cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții S.M.M., CNP ……, S.K.-I., CNP ………., S.B.-L., CNP …….., toți domiciliați în ………….., S.I.-R., domiciliată în ……………, CNP ………. și B.G.-I., cetăţean german, toți reclamanții având domiciliul procesual ales la sediul secundar al S.C.P.A. ……….., situat în ……………….., în contradictoriu cu pârâta S.C. Asigurarea Românească ................... S.A.- Bucureşti, cu sediul secundar și procedural ales pentru comunicarea actelor de procedură în ……………, cu număr de înmatriculare O.R.C. …………., cod unic de înregistrare ………… și intervenientul forțat D.N., domiciliat ……………., CNP ………………, având ca obiect pretenții.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Covasna.

Pronunțată astăzi, 29.11.2018, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare