Verificare măsură arestare preventivă

Pe rol, se află spre soluţionare contestaţia formulată de inculpaţii SNN şi S M, împotriva încheierii din data de 08.02.2016 pronunţată de Judecătoria Bârlad din dosarul nr. …….Obiectul cauzei: verificare măsuri preventive (art.207 NCPP) refera dosarul 120/189/2016.

………………………………………………………………………………..

Judecătorul de cameră preliminară,

Asupra contestaţiei formulate;

Prin încheierea din 08.02.2016 judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Bârlad, în baza art. 348 raportat la art. 207 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate faţă de inculpatul major:

S. N., …… aflat în stare de arest preventiv în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Vaslui, arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr……., emis de Judecătoria Bârlad.

În baza art. 207, alin. 4, Cpp a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.N..

În baza art. 348 raportat la art. 207 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate faţă de inculpatul major:

S.  M., ……..aflat în stare de arest preventiv în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Vaslui, arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr.2/UP din 14 Ianuarie 2016, emis de Judecătoria Bârlad.

În baza art. 207, alin. 4, Cpp menţine măsura arestării preventive a inculpatului S. M..

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Bârlad a avut în vedere următoarele aspecte:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad din 04.02.2016, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor S. N., …aflat în stare de arest preventiv în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Vaslui, arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr……, emis de Judecătoria Bârlad, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 205 alin. (3) lit. a) C.pen..,şi,

-  S.  M., arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr……, emis de Judecătoria Bârlad, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 205 alin. (3) lit. a) C.pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecatoriei Bârlad sub nr. ………..

La termenul de astăzi, ....., Judecătorul de cameră preliminară a pus in discutie, în temeiul art. 207 alin. 2 Cod procedură penală, legalitatea şi temeinicia masurii arestarii preventive 

……………………………………………………………………………….

Cu privire la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive potrivit art. 348 raportat la prevederile art. 207 alin. 2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele: 

Prin ordonanţa din data de 20.12.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârșirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, lovire sau alte violențe și distrugere, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 205 alin. (3) lit. a), art. 193 alin. (1) și art. 253 alin. (1) C.pen.. 

Prin ordonanţa nr. 5988/P/2015 din data de 20.12.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad s-a dispus efectuarea în continuarea a urmăririi penale faţă de suspecții  S. M. și S. N. pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, lovire sau alte violențe și distrugere, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 205 alin. (3) lit. a), art. 193 alin. (1) și art. 253 alin. (1) C.pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C.pen.. 

Prin ordonanța nr. 5671/P/2013 din data de 18.12.2015, ora 08.30 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații S. N. și S. M. pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 205 alin. (3) lit. a) C.pen..

Inculpaților ……… le-au fost aduse la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 10, art. 83, art. 108 din C.proc.pen. întocmindu-se procesele - verbale din datele de 14.01.2016 şi 05.01.2016. (f. 200, 205, 221, 226)

Inculpații ……… au fost reţinuți 24 ore în Centrul de reţinere şi arestare preventivă din cadrul IPJ Vaslui, începând cu data de 13.01.2016, ora 21.45.

Prin încheierea de şedinţă nr. ... pronunţată de Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Bârlad la data de 14.01.2016 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților ….. pe o durată de 30 zile, de la data de 14.01.2016 până la data de 12.02.2016 inclusiv. 

Prin încheierea nr. …..din 18.01.2016,  pronunţată de judecătorul de drepturi si libertăţi din cadrul Tribunalului Vaslui,  s-a dispus respingerea contestaţiilor formulate de inculpaţii ……, împotriva Încheierii nr….din data de 14.01.2016 pronunţată în dosarul nr…… de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Bârlad şi s-a menţinut soluţia pronunţată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Bârlad.

Potrivit art. 348 alin. 2 Cpp, în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207.

Conform art. 207, alin. 2, 4 şi 5, Cpp, în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.

Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia şi punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

Din dispoziţiile citate, rezultă că analizarea stării de arest în această faza procesuală presupune cercetarea caracterului necesar şi suficient al temeiurilor care au determinat arestarea, de natură a impune continuarea privării de libertate, ori existenţa unor temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, iar măsura să fie necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal în faza de judecată.

Din probele administrate rezultă că inculpaţii se află în situaţia prevăzută de  art. 202, alin.1 şi 3, Cod procedură penală  art.223, alin.2, teza finală, Cod procedură penală apreciind că din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate, rezultă suspiciunea rezonabilă conform căreia inculpaţii …… au săvârşit infracţiunea de  lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută de art. 205 alin.3 lit.a C.pen. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani,  şi că pe baza  evaluării gravităţii faptei, a modului şi circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului  şi a mediului din care provin inculpaţii, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, se constată că  privarea de libertate  este necesară pentru înlăturarea  unei stări de pericol pentru ordinea publică şi pentru săvârşirii de noi infracţiuni.

Măsura arestării preventive poate fi  luată în cursul urmăririi penale  poate fi menţinută şi după trimiterea în judecată  a inculpatului faţă de care s-a dispus această măsură numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Din examinarea acestor dispoziţii legale s-a constatat că, deliberând asupra temeiniciei şi legalităţii măsurii de arestare preventivă în sensul menţinerii acesteia , judecătorul are obligaţia să verifice, în primul rând, dacă în cauză există probe că inculpaţii au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

Analizând dispoziţiile legale invocate, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că din probatoriul administrat în prezenta cauză, rezultă probe şi indicii temeinice că inculpaţii  au săvârşit această  infracțiune.

În ceea ce îi privește pe inculpaţii ……. judecătorul reţine că probele administrate în cursul urmăririi penale până la  momentul de faţă, respectiv: proces verbal de consemnare a plângerii orale, declarații persoane vătămate ……, declarațiile inculpaţilor ……, declarațiile martorilor , raport ofițer de serviciu Poliția orașului M…, proces verbal de vizionare a înregistrărilor de pe camerele video din oraș M..,  conduc la suspiciunea rezonabilă că  aceştia au săvârșit infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 205 alin. (3) lit. a) C.pen.., reţinută în sarcina lor.

Din  declaraţia  data  imediat  după  incident  de  către  vătămatul S. D.  D. instanţa a  retinut  faptul  că, la  un  moment  dat , vătămatul, in  timp  ce  se  afla  in  maşina  sa , a  fost  scos  cu  forţa din  maşina,  de  către  unul  dintre  inculpaţi,şii  băgat  cu  forţa  in  autoturismul  cu  care  veniseră  inculpaţii, deşi  le-a  cerut  sa-l  lase  in  pace  şi să  nu-l  urce  in  maşina  inculpaţilor , o  dubiţă  de  culoare  albă , marca  Mercedes  Vito, după  care  a  fost  transportat  la  domiciliul  inculpaţilor.

Inculpaţii  ……  îşi  au  domiciliul  in  M., ……...

Din  înregistrările  video  ale  camerelor  de  supraveghere  instalate  pe  domeniul  public  al  oraşului  M. , se  poate  observa  cum  la  ora  22,36 , o  dubiţă  albă  trecând  pe  strada  Dimitrie  Cantemir  şi  oprind  in  dreptul  locuinţei  inculpaţilor. Ulterior, după  aproximativ  5  minute  , pe  înregistrarea  video  se  poate  observa  cum  dubiţa  respectiva  pleacă din  strada  Dimitrie  Cantemir  şi  se  îndrepta  spre  zona  centrala  a  localităţii  M..

Susţinerea  vătămatului  S.  D.  potrivit  căruia  a  fost  luat  cu  forţa  din  maşina  sa  şi  băgat  in  maşina  inculpaţilor , este  confirmata  de  numitul  S.  T., care  in  acel  moment  se  afla  cu  vătămatul  in  maşina  , si  care  in  declaraţia  data  imediat  după  incident  arată  ca  unul  dintre  inculpaţi , l-a  luat  cu  forta  pe  S.  D. , si  l-a  băgat  in  maşina  inculpaţilor , deşi  vătămatul  s-a  împotrivit , plângea , şi-i  spunea  că  nu  vrea  să  meargă.

Daca  susţinerile  părţilor  implicate  in  conflict ar  putea  fi  interpretate  sub  rezervă , având  in  vedere  că  membrii  lor  fac  parte  din  două familii  de  romi  din  localităţi  diferite , in  a-şi  contura  un  punct  de  vedere asupra  realităţii  celor  întâmplate, din  materialul  probator  existent  la  acest  moment  in  dosar , instanţa are  in  vedere  cele  precizate  de  martorul P. M. , martor  ocular  , care  in  calitate  de  paznic  la  Liceul „ Ghenuta  Coman „ din  M. ,si  aflat  in  serviciu  in  seara  de  18.12.2015 , care  relateaaza  faptul  ca  a  observat in  parcarea  liceului  , mai  multe  persoane , care  au  luat  cu  forta  o  alta  persoana  si  au  urcat-o  intr-o  dubita alba  , desi  aceasta  se  impotrivea  si  le  cerea  sa-l  lase  in  pace  .

Instanţa a  reţinut  deasemeni  faptul  că, in  momentul  in  care  inculpaţii  se  aflau  in  fata  secţiei  de  politie  si  încercau  sa  ia  în  maşina  şi  pe  alţi  membri  ai  familiei  S.  , profitând  de  neatenţia  persoanei  care-l  supraveghea , persoana  vătămata  S.  D. , a  ieşit , cu  forţa , din  maşină  si  a  fugit  in  curtea  secţiei  de  politie  , aspect  relatat  de  agentul  de  politie  , care  se  afla  in  acel  moment  in  fata  secţiei  si  era  de  serviciu.

Inculpaţii nu au recunoscut în fața judecătorului de drepturi și libertăți săvârşirea faptei de lipsire de libertate în mod legal reţinute în sarcina  acestora, negând comiterea  faptei împotriva persoanei vătămate  S. D. D..

Pentru toate cele ce preced, judecătorul de drepturi şi libertăţi consideră condiţia prevăzută la art. 223 alin. 2 teză finală cod proc.penală ca fiind îndeplinită, existând  indicii rezonabile că inculpaţii au săvârşit infracţiunea care  se reţine în sarcină şi, în plus, pentru infracţiunea în cauză – lipsire de libertate prev. şi ped.de  art. 205 alin. (3), lit. a) C.pen. pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Faţă de dispoziţiile art.202 alin.2 C.proc.pen., a constatat judecătorul că o altă condiţie ce se cere a fi îndeplinită pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive este aceea a inexistenţei unei cauze care să împiedice punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale şi, totodată, să fie pusă în mişcare acţiunea penală, măsura arestării neputând fi luată decât faţă de inculpat.

Cu referire la acest aspect, văzând actele de urmărire penală şi probele administrate, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat condiţia ca fiind îndeplinită, nefiind incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art.16 alin.1 C.proc.pen.

De asemenea, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad nr. … din 14.01.2016  s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii S. N.şi S. M. pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate, prev. de art.  205 alin. (3), lit. a) C.pen .

Inculpații beneficiază în continuare de prezumţia de nevinovăţie, însă la acest moment, din probele administrate, există suspiciunea că aceştia au comis fapta ce li se reţine în sarcină.

O altă condiţie pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive este aceea ca privarea de libertate să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, art.223 alin.2 C.p.p. enumerând criteriile ce trebuie avute în vedere: gravitatea faptei, modul şi circumstanţele de comitere a faptei, anturajul şi mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale ale inculpatului, precum şi orice alte împrejurări la persoana inculpatului.

Judecătorul subliniază că sintagma „pericol pentru ordinea publică” desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, normala desfăşurare a relaţiilor sociale ce compun obiectul juridic al infracţiunilor de care este acuzat acesta.

De asemenea, se apreciază că există pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de convieţuire socială, vizând valorile sociale fundamentale, ca urmare a unei reacţii declanşate de faptă sau ca urmare a unei activităţi ulterioare a infractorului.

Raportat la primul criteriu, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a fost stabilit principiul potrivit căruia prin gravitatea sau reacţia publicului, unele infracţiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă, cel puţin pentru o anumită perioadă de timp. Acest element nu ar putea fi apreciat ca fiind pertinent şi suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică (cauza Lettelier c. Franţei, paragraful 51).

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a considerat că infracţiunea pretins comisă de către inculpaţi este gravă ,  inculpaţii  neavând nici  o  reţinere  a  acţiona in  săvârşirea  actelor  de  violenţă,  intr-un  loc  public  , in  fata  unei  secţii  de  politie , in  prezenta unui  agent  de  politie , circumstanţele săvârșirii  infracţiunii relevând un grad sporit de indiferenţă faţă de valorile sociale ocrotite de normele penale, în speţă patrimoniul dar şi  cele referitoare la integritatea corporală a persoanei. 

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că măsura arestării preventive este una excepţională, motiv pentru care luarea ei trebuie dispusă doar în cazuri temeinic justificate. Curtea apreciază că menţinerea ordinii publice este un element suficient pentru privarea de libertate a unei persoane dacă se bazează pe fapte care să indice că punerea în libertate a respectivei persoane ar tulbura în mod real liniştea publică.

 În prezenta cauză, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din gravitatea faptei antisociale comise de către inculpați, cât și din circumstanțele personale ale acestora.

Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul inculpaților presupune o rezonanță socială a unei fapte grave în rândul comunității locale asupra căreia a avut un impact direct, dar și la nivelul întregii ordini sociale.

În situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului public și creearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.

În prezenta cauză se remarcă atitudinea inculpaților de ignorare a dispozițiilor legii penale, apartenența acestora la etnia rromă fiind de natură a le crea impresia că-și pot face singuri dreptate, că orice încălcare a normelor general și unanim acceptate poate fi soluționată într-un sistem paralel de drept, potrivit propriilor legi.

Conform jurisprudenței CEDO (cauza Calmanovici contra României), Curtea Europeană a arătat că, "chiar și în absența unei jurisprudențe naționale care să fie în mod constant coerentă în materie, instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței pericolului pentru ordinea publică , printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia".

Pericolului concret pentru ordinea publică rezultă şi din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni şi posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare (având în vedere trecutul infracţional al acestora) în lipsa unei reacţii ferme a organelor judiciare faţă de cel bănuit ca fiind autor.

 Având în vedere aspectele menţionate mai-sus, se apreciază că măsura arestării preventive este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpaţilor şi necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol concret pentru ordinea publică.

Toate acestea precum şi perseverenţa infracţională a inculpaţilor sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii în lipsa luării măsurilor  legale  adecvate.

 Având în vedere modalitatea de săvârşire a faptelor, raportat la circumstanţele personale ale inculpaţilor aşa cum au fost mai sus reţinute, măsura arestului preventiv este oportună fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpaţilor și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Potrivit  art. 5 din CEDO : „măsura lipsirii de libertate se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a comis o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni fiind astfel necesară apărarea ordinii şi liniştii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi buna desfăşurare a procesului penal.

Analizând condiţia referitoare la limita de pedeapsă se reţine că infracţiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. prev. de art.  205 alin. (3), lit. a) C.pen, este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

În ceea ce priveşte condiţia referitoare la pericolul pentru ordinea publică – stipulată şi în jurisprudenţa CEDO (cauza Jeèius Contra Lituaniei 31.06.2006, cauza Murray contra Marii Britanii 28.10.1994)- judecătorul reţine că şi aceasta este îndeplinită; astfel, gravitatea faptei este stabilită în mod generic de legiuitor prin prevederea unei pedepse de la 5 la 12 ani închisoare.

Pericolul concret pentru ordinea publică este relevat de orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc, optim pentru funcţionarea normală a instituţiilor statului, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, a ordinii de drept.

În raport cu acestea, judecătorul  de cameră preliminară apreciază întrunite în prezent exigenţele art. 223 alin. 2 Cod procedura penala sub acest aspect.

Cât priveşte condiţia prevăzută de art. 223 alin. 2, Cod procedură penală, teza finală, referitoare la existenţa în cauză a probelor certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, se constată că şi aceasta cerinţă- stipulată şi prin jurisprudenţa CEDO (cauza Jeèius c Lituaniei, 31.06.2000, cauza Murray c Marii Britanii, 28.10.1994)- este îndeplinită.

Astfel, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte, definite de art. 223 alin. 2, Cod procedura penala, respectiv: gravitatea faptei, modul şi circumstanţele de săvârşire a acesteia, anturajul şi mediul din care inculpaţii provin, antecedentele penale şi alte împrejurări privitoare la persoana acestuia.

Ori, în speţă, se constată că inculpaţii sunt cercetaţi pentru o infracţiune ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, pericol ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor, ci şi din modalităţile şi împrejurările concrete de săvârşire.

 Inculpaţii au demonstrat prin comportamentul lor  lipsă de respect pentru lege în favoarea tradiţiei etnice încălcând normele legale şi de formare a unei conduitei morale specifice legislaţiei ţării pe teritoriul căreia domiciliază şi ai căror cetăţeni sunt , obligaţii care sunt corelative şi cu drepturile conferite de acest statut.

Toate aceste împrejurări justifică, în opinia judecătorului de cameră preliminară , susţinerea că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un deosebit pericol concret pentru ordinea publică şi că se impune menţinerea  măsurii privative de libertate cu privire la acesta în forma arestului preventiv, măsura fiind legală şi temeinică şi la momentul analizării acesteia prin prisma dispoziţiilor art. 207 Cod procedură penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 348 alin. 2 NCPP raportat la art. 207 alin.1 şi 4 CPP, art. 223 alin. 2 NCPP şi art. 202 NCPP, se  apreciază că măsura arestării preventive, dispusă faţă de inculpaţi este legală şi întemeiată, în condiţiile în care temeiurile care au justificat luarea acesteia  impun privarea în continuare de libertate a inculpatului.

Astfel, s-au avut  în vedere condiţiile arătate în mod expres de art. 223 alin. 2 NCPP care vizează expres luarea măsurii arestării preventive şi fac referire, pe de o parte, la un set limitativ de infracţiuni, iar pe de altă parte, la infracţiuni pedepsite cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare şi în funcţie de gravitatea infracţiunilor comise, modul şi circumstanţelor comiterii acestora, aprecind că lăsarea inculpatului în libertate constituie un pericol pentru ordinea publică.

Se va avea în vedere gravitatea şi natura infracţiunilor comise (lipsire deliberate) sancţionate de legea penală în vigoare cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, modalitatea concretă de comitere, prin întrebuinţarea de violenţe fizice şi psihice, prin lipsirea de libertate a persoanei vătămate.

Se vor avea în vedere şi relaţiile sociale lezate : normalitatea relaţiilor de  convieţuire socială.

 De asemenea,  s-a constatat existenţa condiţiilor prev. de art. 202 alin. 1 NCPP, în sensul că există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au  săvârşit o infracţiune pentru care sunt  cercetaţi.

Măsura arestării preventive se impune pentru a preveni comiterea de noi infracţiuni dar şi pentru asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal , cât şi a prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Măsura este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse inculpaţilor şi imperios necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei.

Pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia a mediului din care acesta provin inculpaţii , se constată că privarea sa de libertate este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În plus, din actele dosarului efectuate pe parcursul urmăririi penale, rezultă că inculpaţii au  încercat să încheie în mod fraudulos o înţelegere cu partea vătămată prin care încerca să o determine să-şi retragă plângerea prealabilă formulată împotriva sa.

Privarea de libertate a inculpaţilor este necesară pentru înlăturarea pericolului concret pe care acesta îl prezintă pentru ordinea publică, condiţie prevăzută de art. 223 alin.2 C.P.P. pentru a se putea dispune arestarea preventivă, este pe deplin justificată, fiind argumentată in mod corespunzător de acesta. Determinante in aprecierea periculozităţii extrem de ridicate a inculpaţilor pentru valorile sociale ocrotite de legea penală sunt gravitatea ridicată a faptei de care aceştia sunt acuzaţi, respectiv infracţiunea de lipsire de libertate.

Se învederează că în conformitate cu prevederile art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală infracţiunea de lipsire de libertate este dintre cele enunţate expres de legiuitor ce permit luarea măsurii arestării preventive indiferent de limitele speciale ale pedepsei, dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii.

Or, prin menţionare expresă a acestei infracţiuni s-a vrut să se accentueze importanţa deosebită pe care legea română o acordă respectării libertăţii unei persoane.

În cauza de faţă  se reţine  existenţa probelor care să ducă, la acest moment procesual, la reţinerea suspiciunii rezonabile că inculpaţii au comis infracţiunea de lipsire de libertate aşa cum este prevăzută de art. 205 alin. 3 lit. c din Codul penal. Faptul că ulterior persoana vătămată şi-a nuanţat declaraţia iniţială nu duce la înlăturarea probelor care să ducă la reţinerea suspiciunii rezonabile că aceşti inculpaţi au comis infracţiunea de lipsire de libertate. În conformitate cu prevederile art. 8 din Codul penal legea penală română se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României, iar în conformitate cu prevederile art. 13 din Codul de procedură penală legea procesuală penală română se aplică actelor efectuate şi măsurilor dispuse pe teritoriul României, cu excepţiile prevăzute de lege, neputându-se reţine ca legală nici o altă formă de justiţie privată.

Se apreciază că  măsura arestării preventive are un caracter excepţional, în speţa de faţă aflându-ne într-o situaţie excepţională ce impunea luarea acesteia şi nu a vreunei alte măsuri preventive, şi prin modul şi circumstanţele de comitere a infracţiunii de către cei doi inculpaţi care sunt acuzaţi  că fără nici o reţinere au înţeles să-şi desfăşoare activitatea infracţională şi în faţa unei secţii de poliţie, prin atitudinea acestora manifestând un total dezacord cu valorile sociale ocrotite de legea penală.

Nici o altă măsura preventivă  în cazul inculpaţilor şi la acest moment procesual, nu poate duce la reţinerea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală, în afara măsurii arestării preventive, măsură care a fost în mod temeinic şi legal dispusă de judecătorul de la fond.

Nici un element de fapt dintre cele reliefate până în prezent la dosarul prezentei cauze nu poate duce la reţinerea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod penal altfel decât prin luarea măsurii arestării preventive.

Toate aceste elemente evocate anterior relevă  că lăsarea in libertate a inculpaţilor ar crea o stare de nelinişte şi nesiguranţă in rândul opiniei cetăţenilor, ar crea impresia că autorităţile statului nu reacţionează cu promptitudine şi fermitate in situaţia în care există probe că s-a comis o infracţiune lipsire de libertate în condiţiile reţinute în propunerea de arestare preventivă

Interesul public de înfăptuire a justiţiei şi asigurarea bunei desfăşurări a urmăririi penale primează faţă de regula cercetării unei persoane în stare de libertate în acest caz. 

Se apreciază, că  stabilirea vinovăţiei inculpaţilor urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătoreşti de către instanţa investită cu judecarea fondului cauzei, probaţiunea administrată în faza de urmărire penală punând, însă, în evidenţă existenţa unor probe care să ducă la suspiciunea rezonabilă că aceşti inculpaţi au comis infracţiunea de care sunt acuzaţi.

Măsura arestării preventive a inculpaţilor  este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpatului de parchet şi singura măsură preventivă suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal.

 În consecinţă, în temeiul art. 348 raport. 207 alin. 4 NCPP, din oficiu, verificănd legalitatea şi temeinicia măsurii preventive,  a inculpaţilor  …….. ,  constat că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin  şi dispun menţinerea măsurii preventive faţă de inculpaţi .

În temeiul art. 207 alin. 6 NCPP  în tot cursul procedurii de cameră preliminară, din oficiu,  se va verifica periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive .

În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă în mod legal, iar temeiurile avute în vedere se menţin şi la acest moment astfel că se va menţine măsura privativă de libertate a inculpatului care urmează a fi verificată în termenul prevăzut de art.207 alin. 6, Noul cod de procedură penală.

Împotriva acestei soluţii au formulat contestaţie inculpaţii S. N. şi S.M..

Analizând contestaţia formulată de către inculpaţii …. prin apărător ales împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară al Judecătoriei Bârlad din data de 08.02.2016, judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Vaslui constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă contestată, judecătorul de cameră preliminară al Judecătoriei Bârlad a verificat conform art. 207 Cod procedură penală legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a celor doi inculpaţi în cadrul termenului procedural de 3 zile raportat la data înregistrării dosarului de fond pe rolul instanţei. Au fost respectate condiţiile de fond şi de formă garanţiile procesuale, drepturile şi interesele legitime ale inculpaţilor prevăzute de legislaţia procesual penală, competenţa materială şi teritorială a judecătorului de cameră preliminară şi desfăşurarea şedinţei de judecată în camera de consiliu.

Susţinerile inculpaţilor prin apărător ales cu privire la nelegala sesizare a judecătorului de cameră preliminară al Judecătoriei Bârlad pentru verificarea şi menţinerea măsurii preventive a arestului conform adresei de înaintare din data de 05.02.2015 … nu este fondată deoarece obligaţia care îi revine judecătorului de cameră preliminară la primirea unui dosar în cadrul căruia exista inculpaţi arestaţi de a verifica şi de a menţine după caz această măsură decurge de drept în temeiul art. 207 Cod procedură penală drept o garanţie a drepturilor inculpaţilor.

Prin urmare, chiar dacă în adresa cu caracter administrativ de înaintare a dosarului penal către judecătorul de cameră preliminară al instanţei de fond competente s-a menţionat expres doar menţinerea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale fără a se solicita verificarea măsurii arestului preventiv, judecătorul de cameră preliminară legal sesizat este obligat în temeiul legii să verifice legalitatea şi temeinicia măsurii preventive.

Nu se poate justifica o pretinsă depăşire a limitelor de investire şi sesizare a judecătorului de cameră preliminară prin intermediul adresei administrative menţionate, în condiţiile în care actul de sesizare al instanţei îl reprezintă rechizitoriul Parchetului şi nicidecum actul de înaintare către această instituţie.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Bârlad nu a reţinut drept motive care justifică menţinerea măsurii arestului preventiv incidenţa dispoziţiilor art. 223 alin. 1 lit. a – d Cod procedură penală cu privire la încercarea de a se sustrage de la urmărirea penală, de a comite noi infracţiuni, de a influenţa alte persoane sau de a exercita presiuni asupra acestora, ci a constatat îndeplinirea condiţiilor menţionate de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală cu privire la natura infracţiunilor care ar fi fost comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru acestea, gravitatea faptelor, modul de comitere al acestora, anturajul inculpaţilor, mediul din care provin şi antecedentele penale.

Au fost apreciate în mod corect existenţa unor suspiciuni rezonabile asupra comiterii infracţiunilor menţionate în actul de sesizare al instanţei de către cei doi inculpaţi, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultând date şi indicii temeinice asupra îndeplinirii cumulative a condiţiilor necesare pentru luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive.

Fără a se pronunţa asupra circumstanţelor şi motivelor care au determinat comportamentul agresiv al celor doi inculpaţi faţă de persoana vătămată S. D. D. precum şi ale concepţiilor şi modului de viaţă al etniei rrome din care aceştia fac parte, judecătorul de cameră preliminară constată că rezolvarea diferendelor dintre membrii celor două familii s-a manifestat prin exercitarea unor acte grave de violenţă fizică şi materială, a lipsirii de libertate a unor persoane, fapte care au fost comise în public pe străzile oraşului M., fiind percepute şi afectând in mod direct opinia publică.

Astfel, prin rezolvarea pe cale violentă a neînţelegerilor intervenite între inculpaţi şi persoanele vătămate, urmate de sechestrarea acestora, urmărirea lor pe străzile oraşului M., chiar şi în faţa sediului Poliţiei oraşului M. şi în prezenţa agenţilor de poliţie s-a adus o atingere importantă ordinii şi liniştii publice a locuitorilor oraşului care au asistat la fapte antisociale comise de grupuri de persoane sub justificarea unor tradiţii şi obiceiuri arhaice legate de relaţiile specifice acestei etnii.

Pentru aceste motive, menţinerea măsurii arestului preventiv faţă de inculpaţii ….. o dată cu sesizarea instanţei şi începerea procedurii camerei preliminare este absolut necesară şi utilă pentru a asigura ordinea şi liniştea publică a localităţii, a preveni comiterea unor alte fapte cu violenţă fundamentate pe aceleaşi motive de răzbunare, încercare de a influenţa în mod fraudulos persoana vătămată pentru a se sustrage de la răspunderea penală.

Fără a se pronunţa asupra vinovăţiei certe a celor doi inculpaţi cu privire la comiterea infracţiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, loviri sau alte violenţe şi distrugere, judecătorul de cameră preliminară constată că din probele administrate în cursul urmăririi penale şi indiciile temeinice care reies din actele dosarului rezultă cu certitudine existenţa unei stări actuale şi acute de pericol social faţă de comunitatea locală, ordinea şi liniştea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a acestora sau aplicarea unei măsuri preventive mai puţin severe.

Solicitarea inculpaţilor prin apărătorul ales de a li se aplica măsura preventivă a arestului la domiciliu în locul arestului preventiv nu este întemeiată pentru aceleaşi motive, deoarece judecătorul de cameră preliminară nu are certitudinea opririi comportamentului infracţional violent în cazul în care aceştia ar reveni în mijlocul familiei şi al comunităţii restrânse care îi poate determina să acţioneze din nou împotriva persoanelor străine care ar incerca să intre în legătură cu rudele lor.

Fără a nega posibilitatea de a soluţiona pe cale amiabilă a medierii acea parte a litigiului pentru care legea penală permite aceasta posibilitate, judecătorul de cameră preliminară va lua în considerare datele privind comiterea de către cei doi inculpaţi a infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu şi nu este posibilă împăcarea părţilor.

Invocarea de către inculpatul S. N. a unei situaţii familiale deosebite care necesită prezenţa sa în cadrul familiei nu poate justifica prin ea însăşi luarea unei măsuri preventive mai puţin grave deoarece din actele dosarului de urmărire penală rezultă că însăşi concepţiile şi ideile inculpaţilor despre relaţiile membrilor de familie cu persoane din afara comunităţii locale ar fi determinat comportamentul infracţional agresiv.

De asemenea, inculpatul S. M. este cercetat în prezent în alte dosare penale pentru comiterea unor infracţiuni de furt de folosinţă, furt calificat şi conducere a unui vehicul fără permis de conducere, fapt care denotă o periculozitate socială sporită şi un risc de reluare a activităţilor antisociale.

 Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului Vaslui va respinge ca nefondată contestaţia formulată de către inculpaţii …. şi va menţine starea de arest preventiv la primirea şi înregistrarea dosarului de fond pe rolul Judecătoriei Bârlad apreciind că se menţin temeiurile şi motivele avute în vedere de judecătorul de cameră preliminară exprimate în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 08.02.2016.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală fiecare inculpat va fi obligat la plata unei sume de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat având în vedere că le-a fost respinsă contestaţia formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 205 alin. 1 raportat la art. 207 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestaţia inculpaţilor :

S. N., ……aflat în stare de arest preventiv în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Vaslui, arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr…. din 14 Ianuarie 2016, emis de Judecătoria Bârlad

şi

S.  M, … aflat în stare de arest preventiv în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul I.P.J. Vaslui, arestat în baza Mandatului de arestare preventivă nr…. din 14 Ianuarie 2016, emis de Judecătoria Bârlad.

împotriva încheierii din data de 08.02.2016 a judecătorului de cameră preliminară a Judecătoriei Bârlad pe care o menţine.

 În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat la plata unei sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare