Omorul deosebit de grav

Pe rol pronunţarea  cauzei penale privind pe inculpata S (fostă T) A M, … trimisă în judecată pentru comiterea următoarelor infracţiuni:

- omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 alin. 1 lit. c şi d, art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 N Cod penal;

- profanare de morminte prev. de art. 319 Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 N Cod penal.

…………………………………………………………………..

TRIBUNALUL:

 Asupra cauzei penale de faţă;

Prin Rechizitoriul nr. … al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei … pentru  comiterea infracţunii de ucidere a noului născut de către mamă, prev. de art. 200 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal.

Prin decizia penală nr. ….. a Curţii de Apel Iaşi s-a dispus casarea sentinţei penale nr. ….. a Judecătoriei Bârlad şi trimiterea cauzei spre rejudecare  Tribunalului Vaslui, ca urmare a schimbării  de încadrare juridică, în infracţiunea de omor deosebit de grav  prev. de art.  174, 175 alin. 1 lit. c şi d şi art. 176 al. 1 lit. a Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 Cod penal şi infracţiunea de profanare  de morminte prev. de art. 319 Cod penal 1968, cu aplic. art. 5 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 alin. 1 Cod penal 1968.

………………………………………………………………………

Cu privire la schimbarea de încadrare juridică formulată de inculpata … în baza art. 386 alin. 1 Cod pr. penală, instanţa va dispune respingerea acesteia ca nefondată.

 Astfel, inculpata nu a trecut la comiterea infracţiunii prev. de art. 200 Cod penal, ci sunt întrunite elementele constitutive  ale celor două infracţiuni, în concurs, reţinute în mod corect de Curtea de Apel Iaşi  la judecata apelului.

Inculpata, încă de la momentul în care a luat legătura cu martorul  …, soţul acesteia (în acea perioadă), care,  după ce a aflat despre faptul că, aceasta este din nou însărcinată, a luat hotărâre infracţională de a-şi ucide propriul copil, după ce va naşte. Aceasta şi-a conturat un astfel de plan infracţional pe care l-a urmat, ducând astfel, la curmarea violentă a vieţii copilului său nou-născut, dar şi la infracţiunea de profanare de morminte, întrucât, după uciderea propriului copil, aceasta, în scopul ascunderii infracţiunii de omor deosebit de grav, a tăiat şi dezmembrat cadavrul copilului, pe care l-a şi incendiat, apoi aruncându-l în final la WC.

Argumentele aduse de inculpată, prin avocatul său ales, nu pot fi primite, întrucât acestea nu sunt dovedite prin probatoriul administrat în cauză, atât la urmărirea penală, cât şi ulterior la cercetarea judecătorească, la fond, cât şi în calea ordinară de atac a apelului.

Inculpata a declarat că nu era mulţumită că ar fi trebuit să aducă pe lume încă un copil, care era procreat în afara căsătoriei, care, aşa cum chiar aceasta a declarat , era pe finalul acesteia, întrucât, atât aceasta, cât şi soţul ei, plecat la muncă  în Franţa începuseră alte relaţii de natură sentimentală cu alte peroane, fapt ce a dus la ruperea legăturilor  sentimentale între aceştia, ceea ce a condus, pe plan psihic la luarea hotărârii inculpatei de a curma, prin violenţă, viaţa noului născut , pentru ca aceasta să poată să restabilească relaţiile familiale grav vătămate.

Inculpata, deşi a recunoscut în mod detaliat, cum a comis cele două infracţiuni, aceasta nu şi-a însuşit noua încadrare juridică dispusă de Curtea de Apel Iaşi , considerând-o nereală. Probatoriul administrat în cauză, însă , nu a dus la  dovedirea încadrării juridice a faptei comise de aceasta şi reţinută în mod greşit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, ci a unora mai grave , sub forma unui concurs de infracţiuni, ca acele reţinute în mod corect de Curtea de Apel Iaşi.

Pentru aceste motive se va dispune respingerea ca nefondată a cererii de schimbare a încadrării juridice  formulată de inculpată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

La data de 09.08.2013, inculpata ... a născut la domiciliul ei din ..., un fat de sex feminin, viabil, cu un foarfece a tăiat cordonul ombilical, apoi a luat o căciuliţă de bumbac pe care a pus-o în partea superioară a nou-născutului pentru a-1 sufoca, l-a învelit complet cu un cearşaf şi l-a pus într-un lighean de plastic, împrejurări în care fătul a decedat. S-a menţionat că uciderea copilului pe care l-a născut s-a produs într-un interval de timp de cel mult 24 de ore de la naştere, inculpata aflându-se într-o stare de tulburare psihică.

Inculpata ... locuieşte în .... In anul 2007, inculpata s-a căsătorit cu numitul ..., din căsătoria acestora rezultând doi minori, ....

Cele două părţi au divorţat în anul 2007, conform certificatului de divorţ ....

Conform declaraţiei inculpatei din 21.08.2013 din cursul urmăririi penale, de la începutul anului 2012 s-a despărţit în fapt de T.C., care din luna octombrie 2010 era plecat la muncă în Franţa, neînţelegerile acestora pornind tocmai de la această stare de despărţire provizorie şi temporară. La sfârşitul lunii octombrie, T. C. a venit acasă din Franţa şi în perioada în care a stat acasă, a întreţinut relaţii sexuale cu acesta iar la sfârşitul lunii decembrie 2012 şi-a dat seama că este însărcinată dar nu a mers la medic pentru a fi luată în evidenţă cu sarcina.

După luna decembrie 2012, a întreţinut relaţii sexuale şi cu M.R.- consătean cu ea însă fătul născut la data de 09.08.2013 este conceput cu fostul soţ.

La revenirea fostului soţ în ţară, la sfârşitul lunii iunie 2013, acesta a întrebat-o dacă este însărcinată însă a negat, ascunzând într-un fel sarcina prin purtarea unor haine mai lejere şi stând mai mult în casă. Au avut discuţii pe acest fond şi au hotărât să divorţeze prin acord la notarul public, fapt care s-a şi întâmplat la sfârşitul lunii iulie 2013.

Locuind singură pentru că mama sa este plecată la muncă în Italia, în ziua de 09.08.2013 a avut nişte dureri specifice naşterii iar în jurul prânzului a născut un fat de sex feminin viu iar cu un foarfece pe care îl avea în casă i-a tăiat cordonul ombilical. Cei doi copii se aflau la o vecină pe nume ..., în imediata apropiere. Imediat după expulzie, a luat o căciuliţă din bumbac, a pus-o în partea superioară a corpului nou-născutului pentru a-1 sufoca, a luat un cearşaf şi l-a învelit complet, lăsându-1 să moară într-un lighean din plastic din camera unde l-a născut.

A lăsat fătul în acel lighean iar pe la orele 17.00, cu aproximaţie, l-a mişcat iar acesta se mişca şi plângea. L-a lăsat în acelaşi loc şi acoperit cu aceleaşi cârpe, a dormit în noaptea de 09/10 august în altă cameră cu copiii, iar a doua zi, pe la orele 14.00-15.00 s-a uitat la fat şi a constatat că acesta a decedat, hotărându-se imediat să îl ardă şi să îl arunce. Acoperit cu acele cârpe, l-a dus în faţa casei, a pus peste el hârtii şi frunze uscate şi i-a dat foc. După ce focul s-a stins, a constatat că fătul arsese parţial, a luat o lopată, l-a pus într-o găleată de plastic şi l-a aruncat în WC-ul din spatele casei.

Declaraţia inculpatei în care a recunoscut că a fost însărcinată de la sfîrşitul anului 2012 până în luna august 2013 este confirmată de martorii audiaţi în cursul urmăririi penale, ...

Aceşti martori au relatat că au perceput starea de graviditate a inculpatei întrucât ieşea rar din casă, s-a îngrăşat şi purta haine largi şi chiar au întrebat-o dacă urmează să dea naştere unui copil însă a negat.

Mai mult, martorii .... au precizat că în cursul lunii august 2013 au observat cum în mod subit, inculpata nu mai avea burtă, dându-şi seama că s-a întâmplat ceva.

Faptul că inculpata a ucis copilul său nou născut, imediat după naştere rezultă fără urmă de îndoială din declaraţiile acesteia de recunoaştere. Tot din aceleaşi declaraţii, reiese că fătul s-a născut viu, întrucât inculpata a precizat că a auzit copilul plângând şi l-a văzut mişcându-se.

Din raportul de expertiză medico-legală .... reiese că cadavrul analizat este probabil al unui nou născut. întrucât cadavrul nu este complet, parţial distrus prin ardere, parţial prin putrefacţie şi agenţi biologici, nu s-a putut stabili cauza morţii. Pe resturile de cadavru inventariate nu au fost identificate leziuni traumatice cert vitale, nu s- a putut stabili dacă acest copil s-a născut viu şi nici dacă a avut viaţă extrauterină.

Prin rezoluţia din 21.08.2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui a dispus cu privire la fapta săvârşită de către inculpată, începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de pruncucidere, prev. şi pedepsită de art. 177 Cod penal din 1969.

În declaraţia dată la 11.07.2014 în faţa organelor de urmărire penală în calitate de inculpată, S. A. M. a arătat că este adevărat că la data de 09.08.2013 a născut un făt

de sex feminin acasă, în ..., viu, pe care l-a lăsat în casă şi l-a învelit cu materiale textile, decedând la câteva ore de la naştere, iar a doua zi după amiază, a scos cadavrul în faţa casei, a pus nişte hârtii pe el şi i-a dat foc, arzându-1 parţial. După aceasta, a aruncat resturile semicarbonizate în WC-ul casei sale. Celelalte aspecte le-a arătat în declaraţiile date în mod succesiv în faţa procurorului, la data de 21.08.2013 când a şi recunoscut împrejurările în care a comis fapta. A precizat că regretă comiterea faptei şi consideră că se afla într-o stare de tulburare vădită pricinuită atât de naştere cât şi de faptul că soţul ei ... divorţase de ea, avea o altă femeie iar ea a rămas cu doi copii spre creştere şi educare.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. ... reiese că S.A.M.a prezintă tulburare depresivă reactivă (tulburare a dispoziţiei afective), nu prezintă maladii psihice manifeste în prezent, este orientată temporo-spaţial, auto şi allo-psihic şi a comis fapta de care este învinuită cu discernământ.

Conform suplimentului întocmit la aceeaşi expertiză din 20.09.2013, în baza datelor avute la dispoziţie de către comisie şi în baza examinării pacientei, prin reconstituire bio-psiho-patologică a stării psihice a sus numitei (cu evaluarea personalităţii-matură, conştiinţei-etică, motivaţiei-socială, mobilului-evident, stimulării-sociogenă) comisia a apreciat că sus numita a avut discernământ critic la momentul comiterii faptei.

Pentru a se reţine această situaţie de fapt, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: .........

În dovedirea existenţei acestor două infracţiuni în concurs, sau administrat probe, inclusiv declaraţia inculpatei, care se coroborează cu declaraţiile  date de ceilalţi martori în cauză, audiaţi în mod nemijlocit.

Inculpata, pe lângă faptul că şi-a ascuns sarcina purtată, atât faţă de soţul său, când acesta s-a întors pentru scurt timp în România, cât şi de restul persoanelor (conform declaraţiilor martorilor, care o cunoşteau pe aceasta), a devenit tristă, necăjită, întrucât acest nou viitor copil i-ar fi creat noi probleme în familie din punct de vedere sentimental, dar şi material, aceasta neavând serviciu sau alte surse personale de  venit.

Această atitudine a inculpatei  a indicat în mod cert o premeditare, o analizare din toate punctele de vedere a situaţiei în care se va găsi într-un viitor apropiat, când alături de cei doi copii minori, pe care-i avea, va mai apărea şi un al treilea copil, de această dată nedorit şi cu o paternitate incertă, el nefiind asumat  de soţul inculpatei, plecat la muncă în Franţa. Starea de nesiguranţă, de incertitudine a inculpatei s-a agravat după naşterea copilului , astfel încât aceasta a luat hotărârea de a suprima viaţa nou-născutului de sex feminin, pentru că acesta se născuse viu. Faptul că nou-născutul era viu după naştere  este relatat chiar de inculpată, care a declarat la urmărirea penală  că micuţa plângea şi se mişca când i-a tăiat cordonul ombilical şi a pus-o într-un lighean din material plastic.

Victima fiind abia născută nu a avut în nici un fel putere de a se opune acţiunii criminale a inculpatei, mama sa, şi a încetat din viaţă întrucât ea a fost lăsată, aproape 24 de ore după naştere de către inculpată, fără îngrijire în ligheanul de plastic în care fusese pusă după naşterea sa. Acest aspect indică faptul că inculpata, dintr-o dorinţă criminală, cu bună ştinţă, a lasat nou-născutul să se chinuie până la moarte, aproape 24 de ore în acel lighean de plastic, cauzând astfel o suferinţă, un chin suplimentar nejusificat, victimei, înainte de a înceta din viaţă.

Legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatei, care imediat după naştere, a lăsat fără un ajutor pe copilul său nou-născut într-un lighean de plastic după ce a învelit copilul nou-născut într-un cearşaf şi i-a pus pe faţă o căciuliţă din bumbac  pentru a nu putea respira şi a încetat din viaţă astfel, prin sufocare.

Există astfel o legătură de cauzalitate  dintre moartea nou-născutului şi activitatea  infracţională a inculpatei, care nu i-a acordat ajutorul necesar după naştere şi totodată la sufocat cu o căciulă din bumbac.  După decesul victimei, inculpata pentru a putea ascunde această infracţiune foarte gravă, fiind conştientă de repercusiunile legii penale  faţă de cei care comit astfel de fapte  antisociale, a trecut la ascunderea acesteia  prin incendiere, după care a aruncat corpul ars  al propriului său copil în W.C.-ul din curte  pentru a nu fi găsit de nimeni, element al laturii obiective al infracţiunii de profanare de morminte prev. de art. 319 Cod penal 1969.

Din analizarea probelor administrate, atât la urmărirea penală, cercetarea judecătorească, cât şi la judecata în calea de atac ordinară a apelului (unde în mod corect s-a dispus schimbarea actuală de încadrare juridică), rezultă faptul că, inculpata se face vinovată de comiterea în concurs a infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi a aceleia de profanare de morminte.

Conform art. 396 alin. 1,2 Cod pr. penală probele administrate duc la constatarea instanței de judecată că inculpata, deşi a negat comiterea celor două infracţiuni, aceasta se face vinovată, de comiterea acestora.

Această infracțiune, de omor deosebit de grav, una din cele mai grave din Codul penal al României şi pedepsită foarte aspru, aduce atingere atât valorii supreme din societate, viaţa omului, cât şi relaţiilor de familie (victimă - fiică, respectiv mamă - inculpată).

Inculpata, cu intenţie directă şi în mod nejustificat, a urmărit suprimarea vieţii propriului său nou născut, fiind astfel incidente disp. art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a  Cod penal 1968, referitor la intenţia directă.

Referitor la reţinerea în cadrul încadrării juridice a disp. art. 175 alin. 1 lit. a şi d Cod penal 1968, instanţa pe baza probelor administrate în cauză, care se coroborează cu declaraţia inculpatei de la urmărirea penală şi Judecătoria Vaslui, a rezultat că aceasta a premeditat comiterea acestei infracţiuni, adică a trecut un timp de la momentul în care aceasta a  luat hotărârea de a suprima prin violenţă viaţa noului născut, până la a trece efectiv la  comiterea acestei fapte reprobabil. Inculpata a luat hotărârea de a ucide victima, nu imediat după naştere, ci anterior, după ce aceasta a rămas însărcinată şi între aceasta şi soţul ei (martorul Topor Cătălin) s-au răcit relaţiile conjugale, ajungându-se ulterior şi la divorţ. Soţul inculpatei ca şi inculpata, intraseră ambii în relaţii extraconjugale, astfel încât continuarea căsătoriei dintre aceştia era imposibilă, fapt atestat şi de divorţul dintre cei doi. Martorii audiaţi confirmă faptul că inculpata era nefericită din cauza atât a sarcinii nedorite, cât şi a faptului că aceasta nu mai avea o relaţie normală cu soţul ei, plecat la muncă în  Franţa, tot, ca urmare a apariţiei nedorite a a acestei sarcini.

După naşterea victimei, inculpata a pus-o pe aceasta într-un lighean de plastic şi a lăsat-o să se asfixieze cu o căciulă din bumbac, până când a încetat din viaţă, ceea ce atestă ş o pregătire a comiterii acestei infracţiuni, atât din punct de vedere material, dar şi moral, întrucât inculpata şi-a făcut o reprezentare a viitorului pe care l-ar fi putut avea fără acest copil nou născut alături de ceilalți doi copii ai săi minori şi poate încă şi de soţul acesteia. Inculpata a ascuns sarcina faţă de public, nu a fost la medic pentru consult, tocmai pentru că aceasta nu intenționa să păstreze acest nou născut, ceea ce atestă o premeditare a faptei comise şi o pregătire pentru ca să nu fie ulterior întrebată de existenţa acestui nou născut şi să nu poată justifica lipsa acestuia, pentru a nu trezi suspiciuni şi a se efectua cercetări.

Cu privire la starea de neputinţă a se apăra în care se găsea victima, aceasta este una evidentă, întrucât fapta comisă de inculpată s-a comis după naşterea victimei, deci în momentul în care aceasta fiind nou născută, vie, nu putea în nici un fel să se apere de însăşi mama sa, care i-a dat viaţă şi care ar fi trebuit să o protejeze şi să o crească, nu să-i curme în mod violent viaţa, abia începută.

Reţinerea în sarcina inculpatei şi a disp. art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal 1968, adică comiterea prin cruzime a acestei infracţiuni de omor.  Astfel, inculpata profitând de imposibilitatea propriului său copil nouă născut de a se apăra, i-a legat la gură o căciuliţă din bumbac aparţinând unuia dintre ceilalţi doi copii ai inculpatei şi l-a lăsat într-un lighean de plastic, fără îngrijire, până dimineaţă, când aceasra a constatat decesul propriului său copil nouă-născut.

Astfel, viaţa noului născut a fost curmată de inculpată prin faptul că acesta s-a sufocat prin legarea la gură cu o căciuliţă din bumbac, dar şi prin lăsarea acestuia fără ajutor, imediat după naştere aproape 12 ore, cauzându-i astfel un sfârşit tragic, plin de suferinţe fizice, ca urmare a acţiunii inculpatei – mama sa. Aceste suferinţe fizice ale noului născut care au dus la decesul său în mod direct au avut o intensitate ridicată şi au fost pe o durată  largă de timp, existând astfel o legătură de cauzalitate directă între moartea violentă a acestuia şi suferinţele îndurate, fiind astfel evidente cruzimile cerute, în mod expres de legiuitor pentru existenţa infracţiunii de omor deosebit de grav. Victima a trebuit să îndure până la moarte, astfel suferinţele fizice suplimentare peste suferinţele cauzate de o moarte instantanee, violentă. Legiuitorul nu face diferenţa între cruzimile care au dus la moartea victimei (ca în acest caz) sau de cruzimile aplicate victimei de inculpat pentru a o chinui înainte de a o ucide, ci este necesară existenţa acestor cruzimi de natură fizică nu psihică, executate de inculpată asupra victimei.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile inculpatei, conform art. 5 alin. 1 Cod penal se va avea în vedere faptul că infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1 lit. c şi d, art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal 1968, are prevăzută o pedeapsă cu închisoarea de la 15 la 25 ani, alternativ cu pedeapsa detenţiei pe viaţă.

Sub noul cod penal această infracţiune, prev. de art. 189 alin. 1, 189 alin. 1 lit. b, cu aplic. art. 199 alin. 1 Cod penal, pedeapsa  este închisoarea de la 15 la 25 ani, care se majorează cu maximul special ¼ sau alternativ cu pedeapsa închisorii pe viaţă.

Infracţiunea de  profanare de morminte prev. de art. 319 Cod penal 1968 are prevăzută o pedeapsă de la 3 luni la 3 ani închisoare, iar conform art. 383 alin. 1 Cod penal, profanarea lăcaşurilor sau a obiectelor de cult prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani

Cu privire la contopirea celor două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei, conform art. 38 alin. 1 , 39 alin. 1 lit. b Cod penal, pedeapsa rezultantă este compusă din pedeapsa cea mai mare componentă a acestui concurs şi un spor de pedeapsă de 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse componente a acestui concurs.

Sub Codul penal 1968, conform art. 33 alin. 1 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b, pedeapsa rezultantă a concursului de infracţiuni este compusă din pedeapsa cea mai mare, la care se poate adăuga facultativ un spor de pedeapsă de până la 5 ani închisoare, dar, conform art. 34 alin. 2 Cod penal 1968, nu poate fi depăşit totalul pedepselor stabilite de instanța de judecată pentru cele două infracţiuni aflate în concurs.

Instanţa astfel va considera că legea penală mai favorabilă inculpatei este legea veche, Codul penal din 1968.

În baza art. 174, 175 alin. 1 lit. c, d, art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal 1968, cu aplicarea art. 5 NCP, se va dispune condamnarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 ali. 1 lit. a teza a II-a, lit b, lit. d, lit. e Cod penal 1968, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 319 Cod penal 1968, se va dispune condamnarea inculpatei pentru comiterea infracţiunii de profanare de morminte, la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

Conform art. 34 alin. 1 lit. b şi 35 alin. 1 Cod penal 1968, cu aplic. art. 5 alin. 1 NCP se va dispune contopirea celor două pedepse principale şi a pedepsei complementare, în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata să execute o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b, lit. d şi lit. e Cod penal 1968, ca pedeapsă complementară.

Potrivit art. 71 alin. 1, 3 şi 4 Cod penal 1968 pe durata executării pedepsei închisorii aplicate prin prezenta sentinţă penală, i se vor interzice inculpatei, ca pedepse accesorii, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), lit. d (drepturile părinteşti) şi lit. e (dreptul de a fi tutore sau curator) Cod penal 1968.

Interzicerea acestor drepturi inculpatei, ca pedeapsă accesorie şi complementară este prevăzută a fi aplicată de disp. art. 176 Cod penal 1968 şi conform art. 35 Cod penal 1968, care sunt în deplin acord cu disp. art. 53 din Constituţia României, dar şi conform cauzei CEDO, Hirst contra M. Britanie.

Această restrângere temporală a exercitării unor drepturi de către inculpată se impune a fi luată într-o societate democratică, ca urmare a comiterii unei infracţiuni foarte grave îndreptate atât împotriva vieţii, ca valoare supremă în societate, garantat de art. 22 din Constituţia României, dar şi împotriva vieţii de familie (victima era copilul natural al inculpatei), garantat şi acesta de art. 26, 48 şi 49 din Constituţia României.

Inculpata, prin comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav împotriva unui membru de familie, grad I, aflat în imposibilitate de a se apăra (nou-născut, imediat după naştere) nu se face demnă a mai fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturi prevăzute de  art. 37 şi 38, art. 16 alin. 3, 4 din Constituţia României.

Persoanele care ocupă aceste funcţii sau demnităţi publice trebuie să aibă o conduită ireproşabilă, incompatibilă cu o condamnare pentru comiterea unei infracțiuni, mai ales dacă această infracțiune este una foarte gravă.

Interzicerea drepturilor părinteşti şi de a fi  tutore sau curator, de instanța de judecată, este ca  urmare a faptului că, victima infracţiunii de omor deosebit de grav, este propriul său copil nou-născut, astfel încât exercitarea acestor drepturi de către inculpată asupra unor persoane minore sau cu nevoi speciale, ar prezenta un pericol public pentru sănătatea, integritatea corporală şi viaţa acestora.

Această interzicere a exercitării unor drepturi este limitată în timp, inculpata putându-se din nou bucura de exercitarea nestingherită şi neştirbită a acestora, după expirarea perioadelor de interdicţie, conform art. 66 şi 71 Cod penal 1968.

Instanţa a avut în vedere, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, disp. art. 72 alin. 1 Cod penal 1968, dar şi scopul aplicării acestora conform art. 52 Cod penal 1968.

S-a avut în vedere faptul că inculpata nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală, are 2 copii minori în întreţinere, este integrată în societate şi comunitate, nu a avut anterior rele comportări care să atragă oprobiul public asupra acesteia, de faptul că aceasta regretă foarte mult comiterea faptelor, intrând într-o stare de depresie, de faptul că aceasta ar fi comis cele două infracţiuni reţinute în sarcina acesteia, într-o stare de tulburare depresivă reactivă ( tulburare a dispoziţiei afective) care însă i-a afectat discernământul.

Pentru aceste considerente nu va aplica pedepse orientative spre maximul special prevăzut de dispoziţiile din Codul penal 1968, ci orientate spre minimul special al celor două infracţiuni.

Simplul fapt că, în prezent, inculpata, deşi recunoaşte că a  suprimat prin violenţă viaţa propriului său nou-născut, iar mai apoi în scopul de a nu fi descoperită această faptă, a incendiat şi aruncat în WC corpul victimei, aceasta nu consideră că se face vinovată decât de  comiterea infracţiunii prev. de art. 200 alin. 1 , uciderea de mamă a noului născut.

Referitor la existenţa infracţiunii de profanare de morminte prev. de art. 319 Cod penal 1968, aceasta se comite prin profanarea unui cadavru. Inculpata, după ce a constatat că fiica sa, nou născută, nu mai trăieşte, cu scopul de a ascunde uciderea acesteia şi a evita astfel sustragerea de la răspunderea penală, a incendiat corpul victimei, învelit într-un cearșaf, după care resturile neincinerate le-a aruncat la WC-ul din curte.

Obiectul material al acestei infracţiuni este corpul copilului nou născut de inculpată, care a fost incinerat parţial şi apoi aruncat în WC-ul din curte.

Prin incriminarea acestei infracţiuni legiuitorul a protejat relaţiile sociale privind convieţuirea socială care implică respect şi veneraţie faţă de corpul neînsufleţit al unei persoane.

Această profanare a cadavrului noului născut de inculpată a fost executată prin arderea şi mai apoi aruncarea în WC-ul din curte a acestuia aspect care indică lipsa de respectul cuvenit faţă de trupul neînsufleţit al victimei (propriul său copil) şi nu doar dorinţa inculpatei de a şterge comiterea infracţiunii de către aceasta.

Forma de vinovăţie cerută de lege pentru comiterea unei astfel de infracţiuni este intenţia care poate fi directă sau indirectă. Inculpata deşi nu a urmărit, în mod direct să profaneze corpul propriului său nou născut, totuşi aceasta a acceptat rezultatul cerut de legea penală acela de profanare, de lipsă de respect faţă de  corpul victimei, prin această incinerare şi aruncare în  WC-ul din curte a trupului propriului nou născut incinerat, fiind astfel incidente disp. art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal 1968.

Prin Decizia nr. 35/2008 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în mod corect reţinută de Curtea de Apel Iaşi la schimbarea de încadrare juridică în cadrul apelului formulat de Parchetul  de pe lângă Judecătoria Vaslui împotriva sentinţei penale nr. ... a Judecătoriei Vaslui.

Probele care susţine această condamnare a inculpatei şi pentru comiterea infracţiunii de profanare de morminte prev. de art. 319 Cod penal 1968 sunt: declarația inculpatei, procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşele foto, raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. .... Toate aceste probe indică faptul că, după uciderea de către inculpată a noului născut, aceasta l-a ars în curte, iar mai apoi l-a aruncat în WC-ul din curte, aspecte care indică clar vinovăţia inculpatei şi faţă de comiterea acestei infracţiuni.

Cu privire la infracţiunea de omor deosebit de grav, reţinută şi aceasta în mod corect, în sarcina inculpatei  de către Curtea de Apel Iaşi prin decizia nr. ... şi nu  infracţiunea de ucidere a noului – născut de către mamă, aşa cum în mod greşit a stabilit Parchetul de pe lângă Judecătoruia Vaslui prin Rechizitoriu şi sentinţa penală nr. ... a Judecătoriei Vaslui, care a fost integral casată.

Inculpata, încă de la momentul în care, pe fondul neînţelegerilor grave cu soţul acesteia şi pe baza răcirii relaţiilor conjugale cua cesta, a luat hotărârea de a scăpa într-un fel de acest copil nedorit, care urma să vină pe lume. Modalitatea pe care aceasta a ales-o a fost una nefericită, care a dus la comiterea unei infracţiuni deosebit de grave, urmată în scopul ascunderii acesteia de comiterea unei alte noi infracţiuni , de profanare de morminte.

Inculpata încă pe parcursul sarcinii a ţinut ascunsă aceasta, pentru ca mai apoi să nu poată fi interpelată de rude, cunoscuţi, etc., de copilul pe care îl va naşte, putând astfel să-i suprime fără a fi descoperită viaţa imediat după naştere.

Uciderea noului născut a fost favorizată şi de faptul că inculpata locuia numai cu cei doi copii  ai săi minori, care nu ar fi putut înţelege gestul mamei de a suprima viaţa prin violenţă a nou născutului imediat după naşterea sa. Inculpata a ales ca să nască neasistată, în domiciliul său, fără sprijinul unor cadre medicale specializate într-o maternitate, cum ar fi fost normal sau măcar asistată de o rudă, cunoştinţă care să îi ofere un sprijin material la naştere, pentru a se evita eventualele pericole care ar fi putut apărea.

Modalitatea aleasă de inculpată pentru suprimarea vieţii propriului său copil nou-născut a fost una care a cauzat până la decesul acestei victime, suferinţe mai mari decât ar fi fost necesare în mod obişnuit la suprimarea vieţii acestei victime. Victima a fost lăsată să se chinuie până la decesul intervenit prin asfixie, pe durata întregii nopţi, întrucât, aceasta fiind nou-născută nu avea nici  un fel de posibilitate de a se apăra împotriva propriei sale mame, negăsindu-se astfel în prezenta infracţiune de ucidere de mamă a noului născut, imediat după naştere, aşa cum consideră inculapta.

În cauză nu există aşa cum s-a observat, martori oculari la comiterea de inculpată a celor două infracţiuni  reţinute în sarcina sa, însă declarațiile date de martorii din sat, rude, cunoştinţe, vecini, conduc la certitudinea privind comiterea ca intenţie directă, aşa cum prevăd disp. art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal 1969, necesară pentru existenţa infracţiunii de omor deosebit de grav.

Inculpata, pe baza unui plan mental, bine întocmit, a luat hotărârea de a curma viaţa copilului său, nou născut, imediat după naşterea  acestuia, pentru ca mai apoi să incendieze corpul victimei, iar resturile carbonizate mai mult sau mai puţin, să le arunce în WC-ul din curtea sa, pentru a nu fi găsite, iar locul unde a incendiat trupul neînsufleţit al victimei, învelit într-o pătură, l-a acoperit cu pământ pentru a nu se vedea urmele incedierii acestuia.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 va dispune, la data rămânerii definitive a sentinţei, prelevarea probelor biologice de la inculpata … în vederea adăugării profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, cu informarea acesteia că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Va lua act că inculpata … a fost asistată de avocat ales pe toată durata procesului.

Referitor la latura civilă în cauză nu există o constituire de parte civilă din partea unei persoane fizice sau juridice.

Potrivit art. 272, 274 alin. 1 , 398 şi 404 alin. 4 Cod pr. penală va obliga inculpata … la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 2400 lei din care suma de 950 lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi suma de 1450 lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat la cercetarea judecătorească.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondată cererea formulată de inculpata … prin apărătorul ales, în baza art. 386 alin. 1 Cod pr. penală de schimbare a încadrării juridice din infracţiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 alin. 1 lit. c şi d, art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 N Cod penal şi de profanare de morminte prev. de art. 319 Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 N Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 N Cod penal în infracţiunea de  ucidere a noului-născut săvârşită de către mamă prev. de art. 200 alin. 1 N Cod penal, cu aplic. art. 5 N Cod penal.

Condamnă inculpata …. pentru comiterea următoarelor infracţiuni:

- omor deosebit de grav prev. de art. 174, 175 alin. 1 lit. c şi d, art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 N Cod penal, la o pedeapsă de 15 (cinsprezece)ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), lit. d (drepturile părinteşti) şi lit. e ( dreptul de a fi tutore sau curator) Cod penal 1969;

- profanare de morminte prev. de art. 319 Cod penal 1969 cu aplic. art. 5 N Cod penal, la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b şi 35 alin. 1 Cod penal 1969, cu aplic. art. 5 alin. 1 N Cod penal,  dispune contopirea celor două pedepse în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpata …, să execute pedeapsa rezultantă de 15 (cinsprezece) ani închisoare şi  2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), lit. d (drepturile părinteşti) şi lit. e ( dreptul de a fi tutore sau curator) Cod penal 1969 ca pedeapsă complementară.

Potrivit art. 71 alin. 2, 3 şi 4 Cod penal 1969 pe durata executării pedepsei închisorii aplicată în prezenta sentinţă penală inculpatei se interzice ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat), lit. d (drepturile părinteşti) şi lit. e ( dreptul de a fi tutore sau curator) Cod penal 1969.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 dispune, la data rămânerii definitive a sentinţei, prelevarea probelor biologice de la inculpata … în vederea adăugării profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, cu informarea acesteia că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Ia act că inculpata … a fost asistată de avocat ales pe toată durata procesului.

Potrivit art. 272, 274 alin. 1 , 398 şi 404 alin. 4 Cod pr. penală obligă inculpata … la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 2400 lei din care suma de 950 lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi suma de 1450 lei reprezintă cheltuieli judiciare avansate de stat la cercetarea judecătorească.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare