Arestarea preventivă a inculpaţilor de către prima instanţă. Aprecierea instanţei de control judiciar a suficienţei dispunerii faţă de inculpaţi a măsurii arestului la domiciliu

Prin încheierea nr. 215 din 27.06.2018, judecătorul de drepturi şi libertăţi al Judecătoriei Videle a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle şi în baza art. 224, art. 223 alin. (2) din Cod procedură penală şi art. 243 alin. (2) Cod procedură penală, raportat la art. 202 alin. (1) şi (3) Cod procedură penală, a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor: 

 - D. A.I., fără antecedente penale, pentru săvârşirea a opt infracţiuni de furt calificat prev. de art. art.228 alin.(1) C.pen. rap. la art.229 alin.(1) lit. b) si d) C. pen.,  două infracţiuni de furt calificat prev. de art. art.228 alin.(1) C.pen. rap. la art.229 alin.(1) lit. b) si d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., o infracţiune furt calificat prev. de art. art.228 alin.(1) C.pen. rap. la art.229 alin. (1) lit.  d) C. pen., şi două infracţiuni de tentativă la furt calificat prev. de art. 32 rap. la art.228 alin.(1) C.pen. rap. la art.229 alin.(1) lit. b) si d) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

 - M. M.F., fără antecedente penală  pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat prev. de art. art.228 alin.(1) C.pen. rap. la art.229 alin.(1) lit. b) si d) C. pen., două infracţiuni de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. şi o infracţiune de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. şi

 - N.C. F., fără antecedente penale, pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. şi o infracţiune de furt calificat prev. de art. art.228 alin. (1) C.pen. rap. la art.229 alin.(1) lit. b) si d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., pe o durată de 30 de zile, de la data de 27.06.2018 şi până la data de 26.07.2018, inclusiv.

S-a dispus, totodată, emiterea de urgenţă a mandatului de arestare preventivă pentru  inculpaţi.

Pentru a dispune astfel,  judecătorul de drepturi şi libertăţi al primei instanţe a reţinut că prin propunerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 27.06.2018 sub nr. 2144/335/2018, Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle a solicitat să se dispună arestarea preventivă față de inculpaţii D. A. I., M. M. F. şi N. C. F..

 În fapt, s-a reținut participaţia fiecăruia dintre inculpaţi, în mod distinct. Astfel în ceea ce privește pe inculpatul D.A. I. s-au reținut următoarele fapte:

1.În noaptea de 17/18.11.2017, s-a intâlnit cu M. M. F. căruia i-a propus să meargă în Piața Agroalimentară Videle să sustragă bani dintr-un dozator de băuturi calde. Acesta a fost de acord și impreună au forțat panoul frontal al aparatului de cafea ce aparține SC I. I., din interiorul căruia au sustras o sumă de bani, creând un prejudiciu material în valoare de 1100 lei.

2.În noaptea de 20/21.11.2017, M. M. F. împreună cu D. I. au mers în Piața Agroalimentară Videle unde inculpatul D. A.  I. forțat panoul frontal al unui dozator de băuturi calde aparținând SC T. A. SRL iar din acesta au sustras o suma de bani, cauzând un prejudiciu material în valoare de 1500 lei.

3.În noaptea de 20/21.11.2017, M. M. F. împreună cu D. A. I.au mers în comuna Botoroaga, județul Teleorman, cu autoturismul primului dintre aceștia, marca Dacia Logan, unde D. A. I. cu ajutorul unei răngi metalice a desfăcut panoul frontal al unui dozator de băuturi calde aparținând SC C.COM SRL, din interiorul căruia a sustras o sumă de bani, pe care i-au împărțit în mod egal.

Prejudiciul cauzat este în valoare de 300 lei.

4.În noaptea de 14/15.01.2018, M. M. F. împreună cu D. A. au luat hotărârea infracțională de a sparge alte aparate de cafea.

Ajunși la SC D. SRL, au sărit gardul ce împrejmuiește magazinul și au forțat panoul frontal al unui aparat de cafea, de unde au sustras o sumă de bani. În aceeași seară au forțat sistemul de închidere a mai multor aparate de cafea, amplasate în Piața Agroalimentară Videle aparținând SC T. A. CAFE SRL, SC D. SRL, SC N. C..

5. În noaptea de 02/03.05.2018 M. M. F. împreună cu numitul D. A. au mers pe raza comunei Blejești, la propunere celui din urmă, care deținea o cheie de la ușa de acces, pe care a sustras-o în prealabil din magazinul SC S-T.SRL.

Inculpatul M. M. F. l-a transportat pe I. cu autoturismul său Dacia Logan, la magazinul sus menționat, iar el a mers până la intrarea în satul Baciu, unde a întors, iar pe drumul de întoarcere l-a urcat în autoturism după ce acesta furase mai multe pachete de țigări din incinta SC S-T. SRL.

Prejudiciu reclamat este în valoare de 500 lei.

5.În noaptea de 28/29.03.2018, M. M. F. i-a trasnportat pe inculpații D. A. I. și N. C. F. la SC B. R. –Moșteni, unde aceștia din urmă au sustras mai multe pachete cu țigări și alte bunuri în valoare totală de 1000 lei.

6.În noaptea de 18/19.04.2018 înculpatul D. A. I. prin escaladarea unei magazii a II B. F. C.C. ce funționează în fosta clădire INTERAGRO, din strada Lipscani, nr.2 și după ce a pătruns printr-o fereastră neasigurată a unui balcon, a sustras din barul cafenelei, dintr-un caiet, suma de 2.200 lei;

7.În noaptea de 23/24.04.2018 înculpatul D. A. I. prin forțarea ușii de acces a PFA I. M.punct de lucru Videle, Piața Agroalimentară Videle, a pătruns în interior de unde a sustras suma de 200 lei.

8.În aceeași noapte, același inculpat a forțat sistemul de asigurare al ușii magazinului II P. I. - punct de lucru Videle, Piața Agroalimentară Videle, însă nu a reușit să pătrundă în interior și nu au fost sustrase bunuri;

9.În noaptea de 08/09.04.2018, D. A. I., singur în timp ce se afla ocazional pe raza comunei Purani, județul Teleorman, a escaladat gardul împrejmuitor al curții locuinței numitei D. N.și a încercat să pătrundă în magazinul PFA D. N. fără a reuși acest lucru și fără a sustrage bunuri;

10.În noaptea de 06/07.03.2018, D. A. I. împreună cu inculpatul N. C. F. au mers în Piața Agroalimentară Videle, unde au forțat sistemul de asigurare al SC S. I. SRL-administrator V. M. de unde au sustras mai multe pachete cu țigări;

11.În noaptea de 04/05.06.2018, D. A. I.împreună cu inculpatul N. C. F. au mers în SC B.J. II SRL situat în apropierea oficiului poștal din Videle, unde au forțat o fereastră, iar din interior au sustras mai multe pachete cu țigări și suma de 200 lei.

12.În ziua de 25.06.2018  D. A. I., orele 14:00, a sustras prin escaladarea unei tejghele amenajată în SC ZONE CLUB SRL- punct de lucru Videle, strada Lipscani, suma de 2.800 lei.

În ceea ce privește pe inculpatul M. M. F. s-a reținut că:

1.În noaptea de 17/18.11.2017, M. M.F. s-a intâlnit cu D. A. I. care i-a propus să meargă în Piața Agroalimentară Videle să sustragă bani dintr-un dozator de băuturi calde. Acesta a fost de acord și impreună au forțat panoul frontal al aparatului de cafea ce aparține SC I. I., din interiorul căruia au sustras o sumă de bani, creând un prejudiciu material în valoare de 1100 lei.

2.În noaptea de 20/21.11.2017, M. M. F. împreună cu D. I. au mers în Piața Agroalimentară Videle unde Iosif a forțat panoul frontal al unui dozator de băuturi calde aparținând SC T.A. SRL iar in acesta au sustras o suma de bani, cauzând un prejudiciu material în valoare de 1500 lei.

3.În noaptea de 20/21.11.2017, M. M. F. împreună cu D. A. I., au mers în comuna Botoroaga, județul Teleorman, cu autoturismul primului dintre aceștia, marca Dacia Logan, unde Dăsculțu Alexandru Iosif cu ajutorul unei răngi metalice a desfăcut panoul frontal al unui dozator de băuturi calde aparținând SC C. C.SRL, din interiorul căruia a sustras o sumă de bani, pe care i-au împărțit în mod egal.

Prejudiciul cauzat este în valoare de 300 lei.

4.În noaptea de 14/15.01.2018, M. M. F. împreună cu D. A. au luat hotărârea infracțională de a sparge alte aparate de cafea.

Ajunși în la SC D. SRL, au sărit gardul ce împrejmuiește magazinul și au forțat panoul frontal al unui aparat de cafea, de unde au sustras o sumă de bani. În aceeași seară au forțat sistemul de închidere a mai multor aparate de cafea, amplasate în Piața Agroalimentară Videle aparținând SC T.A. CAFE SRL, SC D.SRL, SC N. C..

5.În noaptea de 02/03.05.2018 M. M. F. împreună cu numitul D. A. au mers pe raza comunei Blejești, la propunere celui din urmă, care deținea o cheie de la ușa de acces, pe care a sustras-o în prealabil din magazinul SC S-T. SRL.

Inculpatul M. M. F. l-a transportat pe Iosif cu autoturismul său Dacia Logan, la magazinul sus menționat, iar el a mers până la intrarea în satul Baciu, unde a întors, iar pe drumul de întoarcere l-a urcat în autoturism după ce acesta furase mai multe pachete de țigări din incinta SC S-T. SRL.

Prejudiciu reclamat este în valoare de 500 lei.

6.În noaptea de 28/29.03.2018, M. M. F. i-a trasnportat pe inculpații D. A. I. și N. C. F. la SC B. R.–Moșteni, unde aceștia din urmă au sustras mai multe pachete cu țigări și alte bunuri în valoare totală de 1000 lei.

Nu în ultimul rând, cu privire la inculpatul N. C. F., organele de cercetare penală au stabilit că:

1.În noaptea de 28/29.03.2018, M. M. F. i-a trasnportat pe inculpații D. A. I. și N. C. F. la SC B.R. –Moșteni, unde aceștia din urmă au sustras mai multe pachete cu țigări și alte bunuri în valoare totală de 1000 lei.

2.În noaptea de 06/07.03.2018, D. A. I.împreună cu inculpatul N. C. F. au mers în Piața Agroalimentară Videle, unde au forțat sistemul de asigurare al SC S. I. SRL-administrator V. M. de unde au sustras mai multe pachete cu țigări;

3.În noaptea de 04/05.06.2018, D. A. I. împreună cu inculpatul N. C. F. au mers în SC B. J. II SRL situat în apropierea oficiului poștal din Videle, unde au forțat o fereastră, iar din interior au sustras mai multe pachete cu țigări și suma de 200 lei.

În motivarea cererii, s-a susținut că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele reţinute in sarcina lor, in accepţiunea art. 202 alin. 1 din C.pr.pen., și s-a apreciat că măsura preventivă a arestului preventiv este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaţilor de la urmărirea penală şi al prevenirii săvârşirii unor alte infracţiuni.

S-a arătat că din probele administrate rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani şi având în vedere gravitatea faptelor, modul şi circumstanţele de comitere a acestora, a anturajului şi a mediului din care inculpaţii provin şi a perseverenţei infracţionale, privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

La înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică s-a avut în vedere faptul că inculpaţii nu au un loc de muncă astfel încât să-şi asigure mijloacele de existenţă necesare traiului zilnic, existând posibilitatea ca în acest scop inculpaţii să săvârşească alte infracţiuni de furt calificat sau infracţiuni mai grave.

Privarea de libertate a inculpaţilor este necesară pentru a preveni săvârşirea altor infracţiuni şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, întrucât aceştia ar putea lua legătura cu martorii din dosar sau alte persoane care ar putea furniza informaţii organelor de urmărire penală cu privire la infracţiunile care fac obiectul cauzei.

Din probatoriul administrat până în prezent în cursul urmăririi penale, s-a apreciat că există indicii temeinice care conturează bănuiala rezonabilă în sensul art. 5 pct. 1 lit. c din CEDO că inculpaţii au săvârşit mai multe infracţiuni de furt calificat, după cum urmează: inculpatul D. A. I. a săvârşit 11 infracţiuni de furt calificat în formă consumată şi două infracţiuni de  tentativă la furt calificat, inculpatul M. M. F. a săvârşit un număr de 2 infracţiuni de furt calificat în formă consumată şi 4 infracţiuni de complicitate la infracţiunea de furt calificat, iar inculpatul N. C. F. a săvârşit 3 infracţiuni de furt calificat în formă consumată.

În raport cu prevederile art. 5 CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârşirii de noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Analizând actele si lucrările dosarului, în conformitate cu dispoziţiile art. 226 alin. (1) C.proc.pen., judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.

Astfel, potrivit art. 202 alin. (1) Cod procedură penală „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.”

Potrivit alin. (3) al art. 202 Cod procedură penală, “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

De asemenea, conform art. 223 alin. (1) Cod procedură penală,  „măsura arestării preventive poate fi luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, ... numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune şi există una dintre următoarele situaţii:

a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;

b) inculpatul încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;

c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înţelegere frauduloasă cu aceasta;

d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune sau pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni.”

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”

Analizând dispoziţiile legale invocate, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că, în cauză, există indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetați.

Din probele administrate până la această dată, respectiv declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile martorilor, procesele verbale de cercetare la fața locului cu planșele foto aferente, raportul de constatare criminalistică, procesele-verbale de redare a interceptărilor rezulta suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor. Mai mult decât atât, aceștia au recunoscut în totalitate infracțiunile pentru care sunt cercetați.

Este adevărat că la acest moment, nu s-au administrat toate probele pertinente și utile soluționării cauzei dar în raport de propunere parchetului, există probe suficiente pentru a se lua o măsura preventivă. De altfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, la luarea măsurii arestării preventive este suficient să existe indicii (şi nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăţia inculpatului) în sensul că inculpatul a săvârşit infracţiunea. În hotărârile Brogan c. Marii Britanii şi Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraful 1 lit. c nu presupune ca autorităţile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzaţii încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela dea permite clarificarea, sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor.

Prin urmare, judecătorul  a constatat că în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 202 Cod procedură penală (motive plauzibile în sensul art. 5 din CEDO) cu privire la săvârşirea de către fiecare inculpat a faptelor pentru care este cercetat.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că în cauză este incident cazul de arestare prevăzut de art. 223 alin.(2) C.pr.pen. întrucât inculpații au săvârşit o infracţiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.  De asemenea, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acestora se constată existența unei stări pericol concrete pentru ordine publică.

Astfel, judecătorul de drepturi și libertăți a avut în vedere numărul mare de fapte comise într-un timp relativ scurt precum și faptul că majoritatea faptelor au fost săvârșite pe timpul nopții, prin efracție și prin violarea sediului profesional.

Totodată, se poate observa că inculpații nu au un loc de muncă sau venituri din alte surse și nu urmează cursurile vreunui liceu, astfel că există pericolul săvârșirii în continuare a unor noi infracțiuni.

Nu în ultimul rând, la pericolul social al faptelor săvârşite mai trebuie avut în vedere şi rezonanţa socială negativă asupra opiniei publice, care reclamă un răspuns prompt din partea organelor statului, ținând cont și de numărul foarte mare de infracțiuni contra patrimoniului săvârșite pe teritoriul României precum și la nivelul orașului Videle,  unde se presupune că operau inculpații.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, s-a constatat că D. A. I.este minor în vârsta de 16 ani dar a abandonat studiile școlare și este cercetat pentru săvârșirea a 13 infracțiuni contra patrimoniului, fiind singura modalitate de face rost de bani întrucât nu are venituri. Prin urmare, chiar dacă este minor, instanța apreciază că efectele pe care le-ar avea asupra privarea de libertate nu sunt disproporționate față de scopul urmărit, ținând cont de numărul mare de fapte pe care se presupune că le-a comis inculpatul minor precum și faptul că există un risc concret că acesta să săvârșească în continuare aceleași gen de fapte.

În ceea ce privește pe inculpatul M. M. F., acesta este cercetat pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat și patru infracțiuni de complicitate la infracțiunea de furt calificat. Acesta nu lucrează, nu are venituri și se presupune că a săvârșit faptele împreună cu inculpatul D. care este minor.

Nu în ultimul rând, inculpatul N.C. F., este cercetat pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la furt calificat și o infracțiune de furt calificat. De asemenea, acesta nu are un loc de muncă există indicii că obținea venituri prin săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.

judecătorul este de acord cu concluziile domnului avocat T. în sensul că societatea ar trebui să arate clemență pentru persoanele aflate la prima abatere. Cu toate acestea, instanța a reţinut că există presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit în repetate rânduri fapt de furt pentru a face rost în mod facil de banii sau țigări, arătând un dispreț profund față de dreptul de proprietate al cetățenilor. Chiar dacă aceștia sunt tineri, puteau sa conștientizeze gravitate faptelor prin care au cauzat nu numai prejudicii materiale dar au si perturbat activitatea micilor întreprinzători din zonă care susțin economia locală. 

Nu în ultimul rând, se poate observa că la acest moment nu există probe din care să rezultă că persoanele vătămate doresc să se împace cu inculpații.

Pe cale de consecință, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Videle şi, în baza art. 224, art. 223 alin. (2) din Cod procedură penală şi art. 243 alin. (2) Cod procedură penală, raportat la art. 202 alin. (1) şi (3) Cod procedură penală, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor D. A.-I. pentru săvârşirea a opt infracţiuni de furt calificat prev. de art. art.228 alin.(1) C.pen. rap. la art.229 alin.(1) lit. b) si d) C. pen., două infracţiuni de furt calificat prev. de art. art.228 alin.(1) C.pen. rap. la art.229 alin.(1) lit. b) si d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., o infracţiune furt calificat prev. de art. art.228 alin.(1) C.pen. rap. la art.229 alin. (1) lit.  d) C. pen., şi două infracţiuni de tentativă la furt calificat prev. de art. 32 rap. la art.228 alin.(1) C.pen. rap. la art.229 alin.(1) lit. b) si d) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., M. M.F. pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat prev. de art. art.228 alin.(1) C.pen. rap. la art.229 alin.(1) lit. b) si d) C. pen., două infracţiuni de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (2) lit. b) C. pen. şi o infracţiune de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. și N. C. F. fără antecedente penale, pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la furt calificat prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. şi o infracţiune de furt calificat prev. de art. art.228 alin. (1) C.pen. rap. la art.229 alin.(1) lit. b) si d) şi alin. (2) lit. b) C. pen., pe o durată de 30 de zile, de la data de 27.06.2018 şi până la data de 26.07.2018, inclusiv.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţii inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea acesteia şi dispunerea faţă de acesta a unei măsuri preventive mai uşoare, respectiv arestul la domiciliu sau control judiciar.

Contestaţiile nu a fost motivate în scris, motivele acestora fiind susţinute oral de apărătorul din oficiu al inculpaţilor, fiind consemnate în partea introductivă a prezentei încheieri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi al tribunalului constată că, în speţă, contestaţiile cu care a fost sesizat sunt întemeiate, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Conform art. 202 Cod procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni. […] (3) orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

Cum, în speţă, nu sunt incidente prev. art. 223 alin. 1 C. pr. pen. (acestea nefiind reținute față de inculpaţi), se reţine că, în privinţa măsurii arestării preventive, conform art. 223 alin. 2 din acelaşi act normativ, aceasta poate fi luată şi dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune intenţionată contra vieţii, o infracţiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracţiune contra securităţii naţionale prevăzută de Codul penal şi alte legi speciale, o infracţiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracţiune de corupţie, o infracţiune săvârşită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Aşadar, pentru luarea măsurii arestării preventive, se apreciază că trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: 1. existenţa probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit (cel puţin) una din infracţiunile enunţate de textul legal menţionat, 2. privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Prin raportare la dispozițiile legale menționate, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul tribunalului constată, în acord cu cel de la instanţa de fond, că în cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii D. A. I., M. M. F. şi N. C. F. au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi.

Judecătorul de drepturi și libertăți reține că indiciile temeinice, în sensul că inculpaţii au săvârşit fapta pentru care sunt cercetaţi, au înţelesul prevăzut de art. 97 Cod procedură penală cu referire la art. 202 alin. 1 teza I Cod procedură penală, adică elemente de fapt sau date din care rezultă suspiciunea rezonabilă că persoanele faţă de care se efectuează acte de urmărire penală au săvârşit faptele imputate. Acestor noţiuni din dreptul intern corespunzându-le sintagma de motive verosimile folosită de art. 5 pct. 1 lit. c din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, direct aplicabilă în dreptul intern în temeiul art. 20 raportat la art. 11 alin. 2 din Constituţie. Această sintagmă a primit în jurisprudenţa CEDO semnificaţia de existenţă a unor fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a comis o infracţiune (cauza Fox, Campbell şi Hartley c. Regatului Unit) fără a fi necesar ca la momentul luării măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă  (cauza Murray c. Regatului Unit). 

Se constată că aceste indicii temeinice cu privire la activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaţilor D. A. I., M. M.F. şi N. C. F. rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză.

Existenţa acestor indicii a rezultat, aşa cum a reţinut şi judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa fondului, din probele administrate până în prezent în cursul urmăririi penale.

Pe de altă parte infracţiunile pentru care sunt cercetaţi inculpaţii sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

Însă, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul tribunalului apreciază că, în cauză nu sunt îndeplinite celelalte condiţii pentru dispunerea arestării preventive privind pe inculpaţi.

Deşi faptele care se impută inculpaţilor sunt de o gravitate relativ ridicată, atât în raport de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor cât şi de modalitatea concretă de săvârşire a acestora, gravitatea faptelor nu este singurul criteriu de evaluare la aprecierea necesităţii luării și respectiv alegerii unei măsuri preventive.

Aşadar, astfel cum rezultă din textele legale de mai sus, nu este suficient pentru luarea măsurii arestării preventive ca inculpaţii să fie bănuiţi că ar fi comis una dintre infracţiunile menţionate în textul de lege, ci trebuie ca aceştia să se regăsească în situaţia prevăzută la alineatul 2, anume privarea acestora de libertate să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi  de la instanţa de control judiciar, fără a nega existenţa indiciilor temeinice în sensul comiterii faptei de către inculpaţi, ei însăşi  recunoscând comiterea faptelor imputate, fără a nega gradul de pericol social al faptelor pentru care sunt cercetaţi, apreciază că, privarea acestora de libertate, în condiţiile arestului preventiv, nu se justifică.

Nu s-a indicat niciun element concret şi niciun indiciu, pe baza căruia s-a fundamentat convingerea judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa de fond că, buna desfăşurare a procesului penal, ar fi influenţată de luarea unei alte măsuri preventive mai puţin restrictive de libertate faţă de inculpaţi.

Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că aceştia au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, de la judecată sau că ar fi încercat să influenţeze în vreun fel aflarea adevărului, dimpotrivă, inculpaţii au recunoscut faptele care li se impută, s-au prezentat la solicitarea organelor de urmărire penală.

În jurisprudenţa sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat ca ar fi comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10.11.1969 seria A nr.9 § 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate să împiedice administrarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27.05.1968, seria A nr.7 § 14), să comită noi infracţiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10.11.1969, seria A nr.10 § 9) sau să tulbure ordinea publică Letellier împotriva Franţei, Hotărârea din 26.06.1991, seria A nr.207 § 51 şi Hendriks împotriva Olandei (dec) nr.43.701/04, 5.07.2007).

Judecătorul de  drepturi şi libertăţi din cadrul tribunalului constată că în prezenta cauza nu există probe care să contureze previzibilitatea unei conduite negative a inculpaţilor  îndreptată împotriva bunei desfăşurări a procesului penal, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului nu rezultă că lăsarea în libertate a acestora ar produce o vătămare esenţială şi substanţială a ordinii publice şi nici gradul de previzibilitate şi probabilitate a perturbărilor.

Existenta pericolului concret pentru ordinea publică a inculpaţilor se impune a se stabili nu doar funcţie de criteriile reţinute de judecătorul de drepturi şi libertăţi  de la instanţa de fond (natura şi gravitatea faptelor relevata de limitele de pedeapsă şi circumstanţele în care au fost săvârşite, determinarea unei stări de neîncredere a opiniei publice în exercitarea atribuţiilor organelor judiciare), ci în funcţie de elemente concrete, bazate pe date certe, verificabile.

Cu privire la tulburarea ordinii publice, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului riscul producerii acestei tulburări nu trebuie să fie apreciat în mod abstract, motivarea cu privire la luarea măsurii arestării preventive limitându-se la o simplă referire la natura infracţiunii în cauză. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a subliniat obligaţia instanţelor naţionale confruntate cu soluţionarea unei propuneri de luare a măsurii arestării preventive de a lua în considerare măsurile alternative prevăzute de legislaţia naţională.

Astfel, în cauza Jiga c României, statul roman a fost sancţionat pentru faptul că instanţele interne au refuzat să analizeze argumentele prezentate de partea interesată cu privire la profilul sau personal şi la situaţia sa familială, precum şi posibilitatea dispunerii unei masuri alternative arestării preventive, deşi art. 5 parag. 3 prevede că autorităţile să ia în considerare astfel de măsuri preventive în cazul în care situaţia se pretează la acestea, iar acuzatul prezintă garanţii referitoare la prezentarea sa la proces.

Analizând cauza în ansamblu şi fără a nega gravitatea infracţiunilor de comiterea cărora sunt acuzaţi inculpaţii, ţinându-se seama de circumstanţele concrete ale cauzei, anume, vârsta inculpaţilor, atitudinea lor procesuală constând în recunoaşterea faptelor ce li se impută, lipsa antecedentelor penale, mediul din care inculpaţii provin, se apreciază că scopul măsurilor preventive, prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală,  poate fi atins şi prin dispunerea faţă de aceştia a unei alte măsuri preventive, măsura arestării preventive fiind apreciată ca una excesivă şi nejustificată.

De asemenea, este indiscutabil că cercetarea inculpaţilor fără ca față de aceştia să se dispună vreo măsură preventivă, dată fiind natura şi gravitatea faptelor presupus a fi fost săvârşite, este de natură a genera o stare de indignare, neîncredere şi insecuritate în rândul opiniei publice, fiind vorba de o infracţiune cu un impact asupra comunităţii, în sânul căreia se naşte un sentiment de oprobiu pentru adoptarea unor astfel de conduite infracţionale.

Astfel, temeiurile legate de necesitatea prezervării ordinii publice dată fiind gravitatea acuzaţiilor aduse, dar şi necesitatea de a asigura buna desfăşurare a procesului penal, apar ca justificând o necesitate reală de interes public în luarea unei măsuri preventive față de inculpaţi, în pofida prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură aceştia.

Se apreciază că măsura arestului la domiciliu, în conţinutul prevăzut de art. 218 - 222 Cod procedură penală, este o măsură suficientă şi aptă să asigure buna desfăşurare a procesului penal, având în vedere că inculpaţii nu pot părăsi domiciliul decât cu încuviinţarea organelor judiciare, sunt sub supravegherea organelor de poliţie şi se află la dispoziţia organelor judiciare, pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 al. 1 Cod procedură penală, neimpunându-se privarea de libertate prin arest preventiv a acestora, în vederea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

Aşa fiind, vor fi admise contestaţiile formulate de contestatorii inculpaţi D. Alexandru I., M. M. F. şi N. C. F. împotriva încheierii nr. 215 din data de 27.06.2018 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Videle, în dosarul nr. 2144/335/2018, va fi desfiinţată încheierea contestată şi rejudecând în fond, va fi respinsă ca neîntemeiată propunerea de luare a măsurii arestării preventive privind pe inculpaţi, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Videle.

În baza art. 227 alin. 2 Cod procedură penală şi art. 219, art. 221 şi art. 222 Cod procedură penală se va dispune luarea măsurii arestului la domiciliu cu privire la inculpaţii D.A. I., M. M. F. şi N. C. F., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 03 iulie 2018, până la data de 01 august 2018, inclusiv, măsură constând în obligaţia inculpaţilor de a nu părăsi imobilul în care locuiesc, fără permisiunea organului judiciar în faţa căruia se află cauza şi în baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală va impune inculpaţilor respectarea următoarelor obligaţii, pe durata măsurii:

-  să se prezinte în faţa organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi şi libertăţi, a  judecătorului de cameră preliminară sau a instanţei de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

-să nu comunice în mod direct între aceştia.

În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală se va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 221 alin. 11 Cod procedură penală, în sensul  că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care le revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Urmează ca organul de poliţie de la domiciliul inculpaţilor să supravegheze executarea măsurii arestului la domiciliu.

Se va dispune punerea în libertate a inculpaţilor de sub puterea mandatelor de arestare preventivă 9, 8, 7 din 27.06.2018 emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Videle, dacă nu sunt reţinuţi sau arestaţi în altă cauză.

Domenii speta

Spete similare