Actiune in raspundere patrimoniala

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta T W S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul P A,  având ca obiect acţiune în răspundere patrimonială - restituire contravaloare cursuri.

……………………………………………………………………………..

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 3288/89/2017  din 23 noiembrie 2017, reclamanta T WSRL (fostă SC T SRL) Bacău a solicitat obligarea pârâtului P A la plata sumei de 2700,80 Euro, echivalentul în lei la data plății efective, reprezentând contravaloare cursuri de perfecționare profesională, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data punerii în întârziere și până la data plății efective.

Cu cheltuieli de judecată.

………………………………………………………………………….

 Soluţia instanţei

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de excepţia de necompetenţă teritorială, conform art.248 alin.(2) CPC, instanţa reţine următoarele:

1. Caracterul normelor legale care reglementează competenţa teritorială în materia jurisdicţiei muncii.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC T W SRL, a solicitat instanței antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului P A,  având calitatea de fost salariat, restituirea sumei de 2700,80 euro, echivalentul în lei la data plății efective, reprezentând contravaloarea cursuri de formare profesională, cu dobânda legală aferentă până achitarea integrală a debitului.

Litigiul cu care a fost sesizată instanţa de judecată este de competenţa jurisdicţiei muncii, astfel cum este definită la art. 266 din Codul muncii, care prevăd următoarele: „Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice între partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.

Conform art.269 alin.(2) Codul muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţei „în a cărei circumscripţiei reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz sediul”. Art.210 din Legea dialogului social care prevede că „cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul” nu se aplică cererilor formulate de angajatori-persoane juridice, dat fiind că acestora nu le poate fi recunoscut atributul de identificare al „domiciliului”, ci doar al „sediului”, şi nici nu le corespunde noţiunea de „loc de muncă”.

Textele care reglementează competenţa teritorială în materia conflictelor de muncă au caracter imperativ, o astfel de interpretare fiind reţinută în mod constant de către instanţele judecătoreşti.

Prin urmare, deşi în privinţa cererilor formulate de angajaţi/foşti angajaţi, competenţa teritorială în materia jurisdicţiei muncii este una alternativă (dar, fără îndoială, una exclusivă: tribunalul de la domiciliul/reşedinţa reclamantului sau tribunalul de la locul de muncă al reclamantului, ca şi expresie a principiului protejării salariatului), în situaţia formulării unei cereri în această materie de către angajator sau fostul angajator (dat fiind că este vorba tot de o acţiune în răspundere patrimonială ce ţine de materia conflictelor de muncă), aplicabile sunt prevederile art.269 alin.(2) Codul muncii, care se referă la instanţa în a cărei circumscripţie acesta îşi are sediul. Or, acestea reglementează o competenţă teritorială exclusivă.

2. Condiţiile procedurale de invocare a excepţiei necompetenţei teritoriale.

Art.129 alin.(2) pct.3 CPC stabileşte că „necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura”.

Art.130 alin.(2) CPC prevede că „(…) necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate, în faţa primei instanţe”.

În concret, instanţa sesizată este obligată să verifice dacă este instanţa de la sediul reclamantei şi să invoce din oficiu necompetenţa teritoriale în caz de nerespectare a prevederilor legale cu caracter imperativ întrucât competenţa este limitată exclusiv la o anumită instanţă.

3. Temeinicia excepţiei necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vaslui.

Aşa cum s-a reţinut, prezentul litigiu are ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului în calitatea sa de angajat/fost angajat al reclamantei.

Reclamanta are sediul social în Bacău iar potrivit dispoziţiilor art.269 alin.(2) Codul muncii, instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul reclamantul este Tribunalul Bacău.

Interpretarea literală a unei norme legale este atunci când există concordanţă deplină între formularea textului legal interpretat şi situaţiile practice care se încadrează în ipoteza acestuia, nefiind necesar a se extinde sau a se restrânge aplicarea dispoziţiei în cauză.

Aşadar, pe cale de interpretare literală a prevederilor art. 269 alin.(2) Codul muncii, prezenta instanţă reţine că reclamanta nu are alegerea şi faţă de Tribunalul Vaslui, chiar dacă pârâtul domiciliază în circumscripţia acestei instanţe. Faţă de prevederile art.107 Cod procedură civilă care reglementează, ca şi regulă generală, introducerea unei cereri de chemare în judecată la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul pârâtul, dispoziţiile art.269 alin.(2) Codul muncii constituie norma specială în materie, aplicabilă conform principiului specialia generalibus derogant.

În consecinţă, instanţa va admite excepţia de necompetenţă teritorială şi va declina competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru aceleaşi considerente, participând la deliberări în temeiul articolului 55 din Legea 303/2004, asistenţii judiciari şi-au exprimat opinia în sensul celor reţinute.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Vaslui, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a acţiunii în răspundere patrimonială formulată de reclamanta T W S.R.L.,cu sediul în mun.Bacău,  în contradictoriu cu pârâtul P A,  în favoarea Tribunalului Bacău – conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Domenii speta

Spete similare