Actiune in constatare

Dosar nr. 3792/280/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 3456

Şedinţa publică de la 12 Mai 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: A. B.

Grefier: M. N.

?

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. A. I. – I. P.J. ARGES şi pe pârâtul A. I., având ca obiect acţiune în constatare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns pentru reclamant consilier juridic V. I., lipsind pârâtul.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanţa, din oficiu, invocă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piteşti de a soluţiona cauza şi acordă cuvântul asupra acesteia.

Reprezentantul reclamantului, având cuvântul, arată că O.U.G. nr. 195/2002 are caracter special, invocând dispoziţiile art. 114 alin. 1 lit. e din acest act normativ coroborate cu dispoziţiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 conform cărora „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”, astfel că instanţa de contencios administrativ nu este competentă să soluţioneze cauza, ci Judecătoria Piteşti. În consecinţă, solicită respingerea excepţiei necompetenţei materiale invocată din oficiu.

Instanţa rămâne în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 02.04.2009, sub nr. unic de dosar 3792/280/2009, reclamantul M.A.I. – I. P. J. Argeş a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul A. I., să constate existenţa dreptului de a anula permisul de conducere cu nr. 273170 din 09.02.2008 aparţinând pârâtului. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii se arată că pârâtul a solicitat S. P. C. de evidenţă a Persoanelor de la nivelul oraşului Piteşti, stabilirea domiciliului în str. Str. M.S. N., nr. 188, Piteşti, judeţul Argeş, cerere soluţionată favorabil prin stabilirea domiciliului la data de 22.04.2008.

Se menţionează că, din cercetările efectuate de procurorii D.N.A. şi organele de cercetare ale poliţiei judiciare din M. A. I. – D. G. A.  în dosarul penal nr. 26/P/2008, precum şi în urma efectuării verificărilor de natură administrativă consemnate în Raportul Inspectorului General al Poliţiei Române, a reieşit că dovada adresei de domiciliu nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 27 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români; dovada domiciliului în cazul pârâtului s-a efectuat prin referate/procese–verbale cu propunere de stabilire a domiciliului, întocmite de lucrătorii de ordine şi siguranţă publică din cadrul structurilor de poliţie teritoriale, fără ca acesta să se afle în situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 27 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 97/2005.

În temeiul art. 34 alin. 3 din O.U.G. nr. 97/2005, se solicită ca instanţa să constate faptul că menţiunea din actul de identitate privind stabilirea domiciliului s-a efectuat în mod nelegal, ceea ce atrage nelegalitatea obţinerii permisului de conducere; menţiunea din actul de identitate al pârâtului a făcut posibilă obţinerea permisului de conducere ca urmare a examinării de către personalul S. P. C. Argeş, având în vedere dispoziţiile art. 24 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Se arată că este de notorietate că mai multe persoane, între care şi pârâtul, în mod intenţionat şi cu încălcarea unor norme legale imperative şi-au stabilit domiciliul/reşedinţa pe raza judeţului Argeş, pentru a li se facilita obţinerea permisului de conducere.

Se solicită să se constate că, raportat la situaţia prezentată, conform prevederilor art. 114 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, se poate dispune anularea permisului de conducere, fiind obţinute cu nerespectarea dispoziţiilor legale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 97/2005, art. 97 alin. 1 lit. c şi art. 114 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.

Anexat acţiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 5-11).

Pârâtul, deşi legal citat, nu a formulat întâmpinare.

La primul termen de judecată din data de 12.05.2009, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piteşti, asupra căreia a rămas în pronunţare.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piteşti faţă de fondul cererii de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele motive:

Prin promovarea prezentei acţiuni, reclamantul tinde să se constate existenţa dreptului de a anula permisul de conducere aparţinând pârâtului, cu alte cuvinte, să se constate dreptul de a se anula un act administrativ.

Conform dispoziţiilor art. 18 C.proc.civ., în stabilirea competenţei instanţelor, în privinţa acţiunilor în constatare, se vor avea în vedere aceleaşi reguli ca şi cele stabilite de acest cod în privinţa acţiunilor în realizare („În cererile pentru constatarea existenţei sau neexistenţei vreunui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având de obiect executarea prestaţiei”).

Prin acţiunea formulată, reclamantul a înţeles implicit să atace un act administrativ unilateral (permisul de conducere), învestind instanţa cu o cerere pentru verificarea legalităţii emiterii acestuia.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 modificată, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, fiind asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul apreciază că actul administrativ, în speţă permisul de conducere, este nelegal întrucât obţinerea acestuia s-a făcut în mod fraudulos, încălcându-se dispoziţiile legale imperative. În consecinţă, s-ar impune anularea acestuia, motiv pentru care prin prezenta acţiune se solicită să se constate existenţa dreptului de a dispune o astfel de măsură.

În situaţia dată, a analiza respectarea condiţiilor legale la momentul emiterii permisului de conducere, înseamnă de fapt a verifica însuşi actul administrativ contestat din perspectiva legalităţii, astfel că instanţa califică prezentul litigiu ca fiind unul de contencios administrativ.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. d C.proc.civ., tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel.

De asemenea, conform dispoziţiile art. 8 alin. 1 şi art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată, într-un drept recunoscut de lege, printr-un act administrativ unilateral poate sesiza instanţa de contencios administrativ, iar raportat la actul contestat, instanţa competentă este stabilită de aceeaşi lege: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene ... se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Natura actului contestat se desprinde şi din dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi art. 112 alin. 1 lit. c şi d din O.G. nr. 83/2001, potrivit cărora serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple şi serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor se organizează în cadrul prefecturilor judeţene şi al Prefecturii municipiului Bucureşti, având următoarele atribuţii principale: asigurarea emiterii permiselor de conducere, a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor şi a plăcilor cu numere de înmatriculare pentru vehicule rutiere; soluţionarea cererilor pentru eliberarea permiselor de conducere, a certificatelor de înmatriculare şi a plăcilor cu numere de înmatriculare pentru vehicule rutiere, în condiţiile legii.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 114 alin. 1 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, invocate de reclamant în stabilirea competenţei materiale, în sensul că aceasta ar aparţine judecătoriei, instanţa reţine că prin aceste prevederi nu se stabileşte o competenţă materială specială a judecătoriei, arătându-se numai că, anularea permisului de conducere se dispune în cazul în care permisul de conducere a fost obţinut cu încălcarea normelor legale, situaţie constatată de instanţa competentă, deci fără nicio menţiune cu privire la instanţa competentă, aceasta fiind determinată de fapt, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. d C.proc.civ.

În cauză nu îşi găsesc aplicabilitate nici dispoziţiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”, având în vedere că O.U.G. nr. 195/2002 şi H.G. nr. 1391/2006 nu fac parte din categoria legilor organice (art. 73 din Constituţia României), iar acestea nu reglementează o altă procedură judiciară specială, după cum s-a analizat şi mai sus.

Prin urmare, instanţa concluzionează că în soluţionare prezentei cauze, competenţa aparţine instanţei de contencios administrativ, respectiv Tribunalului Argeş – Secţia Civilă – Complet specializat contencios administrativ şi fiscal.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa, în baza art. 158 şi art. 159 pct. 2 C.proc.civ., va admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piteşti, invocată din oficiu, şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul M. A. I. – I. P. JUDEŢULUI ARGEŞ şi pe pârâtul A. I., în favoarea Tribunalului Argeş – Secţia Civilă – Complet specializat contencios administrativ şi fiscal, căruia i se va înainta dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piteşti, invocată de instanţă din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul M. A. ŞI I.– I. P. JUDEŢULUI ARGEŞ, cu sediul în Municipiul Piteşti, Piaţa V. M., nr. 1, judeţul Argeş, în contradictoriu cu pârâtul A. I., domiciliat în Piteşti, str. Str. M. S. N., nr. 188, Piteşti, judeţul Argeş, în favoarea Tribunalului Argeş – Secţia Civilă – Complet specializat contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12.05.2009.

Preşedinte,

A. B. Grefier,

M. N. ?

Red./Tehnored. A.M.B.

ex. 2/10.07.2009

Domenii speta

Spete similare