Drepturi de natură salariala

Drepturile de natură salariala, reprezentând sporul de 100% din salariul de bază pentru condiţii deosebit de periculoase, conform prevederilor Capitolului II din Anexa nr. 3 la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice si dispoziţiilor Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 547/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariul de bază , conform notei din Anexa II/2 la Legea cadru nr. 330/2009, cu modificările si completările ulterioare, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, publicat in M. Of. nr. 370 din 04 iunie 2010, Partea I. , respectiv sporurile prevăzute de Anexa nr. 2 la regulament, lit. A, pct. 4

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. dosar 4361/90/2014 reclamanţii ...... în contradictoriu cu pârâtul ......au solicitat instanței ca prin sentinţa ce se va  pronunţa să se constate că in perioada 10 decembrie 2011- 10 decembrie 2014 , pârâtul a achitat doar 75% din drepturile de natură salariala, reprezentând sporul de 100% din salariul de bază pentru condiţii deosebit de periculoase, conform prevederilor Capitolului II din Anexa nr. 3 la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice si dispoziţiilor Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 547/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariul de bază , conform notei din Anexa II/2 la Legea cadru nr. 330/2009, cu modificările si completările ulterioare, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, publicat in M. Of. nr. 370 din 04 iunie 2010, Partea I. , respectiv sporurile prevăzute de Anexa nr. 2 la regulament, lit. A, pct. 4; să fie obligat  pârâtul să  acorde diferenţa de 25% dintre sporul acordat si cel cuvenit si neachitat , menţionat mai sus, pentru perioada 10 decembrie 2011- 10 decembrie 2014; să se constate că in perioada 10 decembrie 2011- 10 decembrie 2014 pârâtul nu a acordat in totalitate sporul de tură de 15% din salariul de bază , respectiv acest spor a fost calculat la salariul de bază redus cu 25%; să fie obligat pârâtul să acorde diferenţa neachitată la sporul de tură , acest spor urmând a se calcula si achita la salariul de bază conform Legii nr. 284/2010; să se constatate că in perioada 10 decembrie 2011-10 decembrie 2014, pârâtul nu a achitat in totalitate orele lucrate in zilele de sâmbătă , duminică si sărbători legale, respectiv plata acestor ore lucrate in zile de repaus si sărbători legale s-a făcut raportându-se la salariul de bază redus cu 25%; să fie obligat pârâtul să  achite diferenţa dintre suma achitată pentru lucrul in zile de repaus si zilele de sărbători legale si suma cuvenită, urmând ca , calculul si plata acestor zile să se facă raportat la salariul prevăzut de Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice ; să fie obligat pârâtul la plata sumelor aferente premiului anual , respectiv al treisprezecelea salariu pe anii 2011, 2012, 2013 si să se dispună  includerea acestor sume in salariul de bază începând cu anul 2011; să fie obligat  pârâtul la plata  premiului lunar de 2% pentru perioada 10 decembrie 2011- 10 decembrie 2014; actualizarea tuturor sumelor datorate funcţie de indicele de inflaţie de la data de la data scadentei si până la data plătii efective, precum și obligarea pârâtului la plata dobânzii legale pentru sumele datorate, conform OG. nr. 13/2011, pentru perioada de la data scadentei si până la data plătii efective; să fie obligat pârâtul să depună la Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea declaraţiile nominale lunare rectificative, corespunzătoare perioadei in care acesta nu a acordat in totalitate drepturile salariale solicitate prin prezenta, precum și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, se arată că sunt salariați medici, asistenţi medicali si personal auxiliar ai pârâtului ......

Potrivit prevederilor Anexei nr. 2, lit. A, pct. 4 la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază , in conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 547 din 04.06.2010 îşi desfăşoară activitatea in cadrul pârâtului in condiţii deosebit de periculoase. Pentru lucrul in condiţii deosebit de periculoase li se cuvine sporul aferent grupei I de risc, respectiv sporul de 100% din salariul de bază .

În perioada 10 decembrie 2011- 10 decembrie 2014, din sporul de 100% din salariul de bază cuvenit, pârâtul a achitat doar 75%.

În art. 14 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 se statuează că în anul 2010 sporurile se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, fără a fi afectate drepturile băneşti de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute in anexele la regulament.

La salariul de bază au primit doar un spor de 75% in loc de 100% pentru munca in condiţii deosebit de periculoase.

Neacordarea drepturilor salariale cuvenite , reprezentând sporul arătat mai sus, are efecte negative asupra drepturilor de pensie , așa cum sunt prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii.

Reclamanții  mai arată că sporul de tură cuvenit de 15% din salariul de bază nu a fost achitat in totalitate, respectiv acest spor a fost calculat la salariul diminuat cu 25% si nu la salariul astfel cum este prevăzut de Legea nr. 284/2010.

Totodată , pentru orele lucrate in zilele de repaus săptămânal-sâmbătă si duminică, precum si in zile de sărbătoare legală , drepturile salariale nu au fost achitate in totalitate, calculul acestora făcându-se raportat la salariul de bază diminuat cu 25% si nu la salariul prevăzut de legea nr. 284/2010 .

De asemenea, arată că nu a fost achitat premiul anual -al treisprezecelea salariu pe anii 2011, 2012, 2013 si nici premiul lunar de 2% pentru perioada 10 decembrie 2011-10 decembrie 2014.

Prin art. 8 din Legea nr. 285/18.12.2010 privind salarizarea pe anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu lunar ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă in anul 2011 personalului din sectorul bugetar.

Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009, pentru activitatea desfăşurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare , după caz realizate in anul in care se face premierea. Premiul anual se acorda proporţional cu perioada in care personalul a lucrat, luându-se in calcul media salariilor de bază lunare realizate in perioada in care a desfăşurat activitatea.

Fiind un drept de natură salarială , premiul anual intră in sfera de protecţie a art. 1 din primul Protocol al CEDO, el constituind un „bun „ in sensul acestui text.

Din analiza textelor legale de mai sus, rezultă că sumele prevăzute cu titlu de premiu anual aferent anului 2010 nu se mai acordă nici fracționat, nici eşalonat.

Precizează că acest drept nu a fost contestat, iar neplata premiului anual aferent anilor 2011, 2012, 2013 a condus la naşterea unui drept de creanţă. De aceea, se poate considera că sunt in situaţia unor restrângeri de drepturi civile sub condiţia promisiunii de acordare pe viitor a unei contraprestații, care ar trebui să fie obligatoriu echivalentă si aplicată nediscriminatoriu fiecărui bugetar in parte. Altfel spus, nu se mai acordă premiul anual aferent anilor 2011, 2012, 2013- deci se restrânge dreptul bugetarilor, sub condiţia că ţinând cont de cuantumul sumelor reieşite din calculul acestor premii, să se acorde nişte majorări ale salariului de bază , intr-un interval bine specificat din viitor „ in anul 2011" si in condiţiile Legii nr. 285/2010.

Nu se poate considera că stabilirea cuantumului salariului bugetarilor pentru anul 2011 reprezintă suma majorată, deoarece , este logic, că pentru a majora un salariu trebuie mai întâi să fie stabilit.

Prin Decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, Curtea Constituţională a României constată că legiuitorul,  prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevăzut că sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă in anul 2011 personalului bugetar, prin includerea acestora in salariu, potrivit reglementărilor din aceiaşi lege. Aşadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă o creanţă certă, lichidă si exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă.

Sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 trebuiau avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordau in anul 2011 personalului bugetar , prin includerea acestora in salariul de bază .

Curtea Europeană a decis in numeroase hotărâri că respectarea drepturilor fundamentale nu trebuie să fie formală, iluzorie , ci concretă si efectivă.

Fată de cele expuse mai sus, solicită admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecata.

În drept, acțiunea este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010 , ale Legii nr. 330/2009, ale Legii cadru nr. 284/2010 si Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 547/2010, art. 25 din Legea nr. 330/2009, a Legii nr. 53/2003-Codul Muncii , a Legii nr. 62/2011 a Dialogului Social, a Convenţiei pentru apărarea drepturilor si libertăţilor fundamentale ale omului si Jurisprudența CEDO SI Decizia Curţii Constitutionale nr. 115/2012, Noul Cod de Procedură civilă

Pârâtul ...... a formulat întâmpinare prin care a  solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.

În motivarea întâmpinării, se arată că reclamanţii sunt salariaţi ai Spitalului de Pneumoftziologie "C.A." iar pentru activitatea desfăşurata in perioada 10.12. 2011 -10.12.2014 au beneficiat, si beneficiază si in prezent, de spor pentru condiţii deosebit de periculoase in cuantum de 100% in conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 721/2005,  Anexa 2 lit. A, pct. 4 si ulterior a Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 547/2010, Anexa 2 lit. A, pct. 4.

Aşa cum rezulta din prevederile Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 547/2010, Anexa 2 lit. A, pct. 4, sporul prevăzut pentru activitatea in condiţii deosebit de periculoase este stabilit la 50 - 100% din salariul de baza, deci nu este un spor fix acesta, fiind acordat in funcţie de criteriile stabilite la art. 5 si următoarele din Ordin si nu in ultimul rând se va tine cont de prevederile art. 16 respectiv: „sporurile prevăzute in anexele la regulament se plătesc cu încadrarea in sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri si cheltuieli aprobat, cu acordul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate semnatare ale contractului colectiv de munca la nivel de ramura sanitara/asistenta sociala ".

Rezulta astfel, ca pretenţiile reclamanţilor cu privire la plata unei diferențe de spor pentru condiţii deosebit de periculoase, menţionat la punctele 1 si 2 din cererea de chemare in judecata nu sunt întemeiate atâta vreme cat Spitalul de Pneumoftziologie "Constantin Anastasatu" a aplicat in mod corect prevederile legale si a acordat reclamanților sporul solicitat, acesta fiind achitat in totalitate aşa cum rezulta si din fisa de salarii anexata pentru fiecare reclamant.

In ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor se arată că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase nu este stabilit la un anumit nivel acesta fiind supus negocierilor iar acordarea sporurilor este condiţionata de „încadrarea in sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal”.

Menţionează  ca, potrivit Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 547/2010, respectiv a art. 16 sporurile prevăzute in anexele la regulament se plătesc cu încadrarea in sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal din bugetul de venituri si cheltuieli aprobat.., " sporurile acordate de Spitalul de Pneumoftziologie "Constantin Anastasatu" fiind cele primite de personalul angajat al spitalului cu încadrare in buget.

Referitor la plata premiului anual, se arată că,  in conformitate cu art. 8 din Legea 285/2010, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi „. Reclamanţii invoca dispoziţiile art. 25 din legea 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice care prevăd ca „ pentru activitatea desfăşurata, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizaţiilor de încadrare după caz realizate in anul pentru care se face premierea „.

Dispoziţiile art. 25 alin. 2 din acelaşi act normativ prevăd ca „ pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acorda proporţional cu perioada in care a lucrat, luându-se in calcul media salariilor de baza brute lunare realizate in perioada in care a desfăşurat activitate „.

De asemenea, conform art. 25 alin 4 din Legea 330/2009 „ plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acorda premiul „.

Dispoziţiile  enunţate, prevăzute in legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nr. 330/2009 au fost abrogate prin art. 39 alin. 1 lit. w din legea nr.  284/2010.

Aşadar, începând cu data de 01 ianuarie 2011 au devenit aplicabile prevederile legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fondurile publice prin care s-a instituit un nou sistem de salarizare a personalului plătit din fonduri publice.

Pe de alta parte, sumele reprezentând premiul anual cuvenit pentru activitatea desfăşurata in 2010 a fost inclusa de legiuitor in majorarea salariata cuvenita personalului din sectorul bugetar începând cu 01 ianuarie 2011.

De asemenea, prin Decizia nr. 257/20.03.2012 publicata in Monitorul Oficial al României cu nr. 331 din 16.05.2012, Curtea Constituţionala a statuat ca dispoziţiile de lege criticate se aplica in egala măsura întregului personal din sectorul bugetar si ca nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclama încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual.

Menţionează ca, prin Decizia Nr.21 din 18.11.2013 publicata in Monitorul Oficial al României cu nr. 37 din 16 ianuarie 2014 Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a admis recursul în interesul legii stabilind că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.

In ceea ce priveşte acordarea premiului anual de 2% pentru perioada 10.12. 2011 -10.12. 2014 precizează că, potrivit art. 9 alin. 2 din Legea 285/2010,art. 7 alin. 2 din Legea 283/2011, art. 2 din OUG 84/2012 si art. 9 alin. 2 din OUG 103/2013 autoritățile si instituţiile publice, indiferent de modul de finanţare, nu vor acorda premii si prime de vacanta.

Rezulta astfel din cele menţionate mai sus, ca obligaţiile de achitare a premiului anual precum si a primei lunare de 2% pentru perioada solicitata de reclamanţi au fost înlăturate in mod expres prin dispoziţii legale, imperative, stabilirea politicii bugetare de salarizare fiind atributul exclusiv al statului.

In ceea ce priveşte invocarea de către reclamanţi a aplicării Legii-cadru nr. 284/2010, se precizează ca exista acte normative prin care se reglementează aplicarea legii pentru perioada vizată. Astfel, pentru anul 2011, a fost adoptată Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, pentru anul 2012, a fost adoptată Legea nr. 283/2011 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, pentru anul 2013, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/ 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, iar pentru anul 2014 salarizarea se face conform OUG nr. 103/2013, acte normative avute in vedere de către spital.

In consecinţa, pentru toate aceste motive, pârâtul solicită respingerea cererii ca neîntemeiata.

In drept, pârâtul invocă  art. 205 Cod procedura civila, Codul Muncii, Legea 330/2009, Legea nr. 285/2010, Legea 283/2011, OUG 84/2012 , OUG 103/2013, Ordinului Ministerului Sănătăţii nr. 547/2010.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri şi expertiză contabilă.

Prin sentinţa nr.946 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în şedinţa publică din 30 Mai 2016, în dosarul nr. 4361/90/2014, instanţa a respins acţiunea reclamanţilor.

Prin Decizia civilă nr.2976 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în şedinţa publică din 13 decembrie 2016, instanţa a admis apelul, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cu ocazia rejudecării instanţa a dispus completarea probatoriului cu înscrisuri şi supliment la expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză.

Părţile au depus la dosar concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii sunt salariaţi ai Spitalului de Pneumoftiziologie „ C.A.”,  fiind angajaţi pe postul de medici, asistenţi medicali şi personal auxiliar, astfel cum reiese din contractele individuale de muncă, fişa de post, statele de plată.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor că în perioada 10 decembrie 2011- 10 decembrie 2014  pârâtul a achitat doar 75% din drepturile de natură salariala, reprezentând sporul de 100% din salariul de bază pentru condiţii deosebit de periculoase, conform prevederilor Capitolului II din Anexa nr. 3 la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice si dispoziţiilor Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 547/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariul de bază , conform notei din Anexa II/2 la Legea cadru nr. 330/2009, cu modificările si completările ulterioare, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice,  respectiv sporurile prevăzute de Anexa nr. 2 la regulament, lit. A, pct. 4, motiv pentru care pârâtul să fie obligat  pârâtul să  acorde diferenţa de 25% dintre sporul acordat si cel cuvenit si neachitat, menţionat mai sus; că in perioada 10 decembrie 2011- 10 decembrie 2014 pârâtul nu a acordat in totalitate sporul de tură de 15% din salariul de bază , respectiv acest spor a fost calculat la salariul de bază redus cu 25%, motiv pentru care să fie obligat pârâtul să acorde diferenţa neachitată la sporul de tură , acest spor urmând a se calcula si achita la salariul de bază conform Legii nr. 284/2010; că in perioada 10 decembrie 2011-10 decembrie 2014, pârâtul nu a achitat in totalitate orele lucrate in zilele de sâmbătă , duminică si sărbători legale, respectiv plata acestor ore lucrate in zile de repaus si sărbători legale s-a făcut raportându-se la salariul de bază redus cu 25% motiv pentru care să fie obligat pârâtul să  achite diferenţa dintre suma achitată pentru lucrul in zile de repaus si zilele de sărbători legale si suma cuvenită, urmând ca, calculul si plata acestor zile să se facă raportat la salariul prevăzut de Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, instanţa apreciază că nu este întemeiată pentru argumentele ce succed.

Instanţa reţine că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase a fost prevăzut de art.13 alin.1 lit.e din OUG nr.115/2004, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr.17/2008 care reglementează  acordarea unor sporuri diferenţiate în raport cu condiţiile de muncă, încadrând activitatea reclamanților, ca fiind activitate prestată în condiţii deosebit de periculoase, pentru care se acordă un spor de 50%-100%.

Prin OUG nr. 41/28 aprilie 2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, se prevede la art. l lit. c că pentru perioada 01 mai- 31 decembrie 2009, se aplică prevederile OG. nr. 17/2008.

La data de 12 noiembrie 2009 a fost adoptată Legea nr. 330, care a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2010 şi care prevede la art. 30 alin.1 că, începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi, după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere.

Potrivit art.30 alin.5 lit. b) din acelaşi act normativ, sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate se reţine că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase care face parte din categoria sporurilor rămase în afara salariului de bază, se va acorda în cuantum egal cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Anexa II/2 – Unităţi sanitare, de asistenţă medico-socială a Legii nr.330/2009 a reglementat la Secţiunea „Sporuri şi alte drepturi specifice” – pct.1. lit. b) pentru condiţii deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, SIDA, dializă, recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromuscular şi neurologică, psihiatrie, medicină legală, asistenţă medicală de urgenţă şi transport sanitar, acordată prin serviciile de ambulanţă şi structurile de primire a urgenţelor UPU-SMURD, UPU şi CPU, secţii şi compartimente de ATI şi de terapie intensivă, secţii şi compartimente de îngrijiri paleative, personalul încadrat în blocul operator, în punctele de transfuzii din spital, în laboratoarele de cardiologie intervenţională, în laboratoarele de endoscopie intervenţională, precum şi medicii de specialitate chirurgicală, epidemii deosebit de grave şi altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătăţii, cuantumul sporului este de 50 - 100% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabileşte de conducerea fiecărei unităţi sanitare cu personalitate juridică de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară şi cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli.

Acest regulament a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr.547/2010 şi a determinat, pe de o parte, procedura de identificare a locurilor de muncă cu condiţii periculoase, condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase sau vătămătoare, iar, pe de altă parte, criteriile după care se stabilesc concret cotele de spor şi categoriile de personal care vor beneficia de plata acestuia.

Aceste din urmă aspecte privitoare la nivelul sporului rămân însă fără relevanţă sau utilitate în etapa tranzitorie de aplicare a Legii nr.330/2009, căci prin art.14 este fixată deja modalitatea de plată a sporului sau cuantumul acestuia.

Astfel, potrivit art.14 alin.1 din ordin, cuantumul sporului se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază în luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la prezentul regulament, iar, alin.2 al aceluiaşi articol, prevede în sensul că, în anul 2010 sporurile se acordă într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009.

Norma este preluată din dispoziţiile Legii cadru nr.330/2009, care la art.30 alin.5 lit. b), prevede că în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, cum este sporul din litigiu, urmând a se acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Limitele plăţii sporului sunt fixate însă prin dispoziţiile generale şi prin cele emise în aplicarea lor astfel că norma potrivit căreia drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în Legea nr.330/2009 nu poate avea eficienţă decât dacă sunt luate în considerare şi regulile după care se plătesc efectiv drepturile salariale în etapa de aplicare tranzitorie cuprinsă între anii 2010 şi 2015, reguli stabilite în art.7, 8, 29 şi următoarele din lege.

Începând cu 1 ianuarie 2011, salarizarea personalului plătit din fondurile publice se realizează în baza Legii-cadru nr. 284/2010, coroborat cu anumite dispoziţii din Legea-cadru nr. 330/2009 şi din Legea nr. 285/2010, dispoziţiile referitoare la valoarea de referinţă şi la coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele Legii-cadru nr. 284/2010 nefiind aplicabile, potrivit art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010.

Astfel, potrivit acestui text de lege: "În anul 2012 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare."

Aceste prevederi au fost preluate şi pentru anul 2013 în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012. La fel s-a întâmplat şi în anul 2014 în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi pentru anul 2015 în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, iar, pentru anul 2016, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, la rândul ei modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016.

În aceste sens, având în vedere şi ceea ce a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016, se constată că toate actele normative anuale de salarizare, fără excepţie din 2010 şi până la 01.12.2016, nu au făcut decât să reia dispoziţiile referitoare la valoarea de referinţă şi la coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele Legii-cadru nr. 284/2010, prevederi care nu au fost niciodată aplicate.

Astfel, regula acordării sporurilor ce se regăsesc în anexele Legii nr.330/2009 la nivelul aflat în plată în decembrie 2009 a fost preluată de dispoziţiile ulterioare vizând salarizarea unitară în anii 2011-2016, respectiv de art.1 alin.(3) din Legea nr.283/2011, art.1 din OUG nr.84/2012, şi art.1 din OUG nr.103/2013, art.1 din OUG nr.83/2014, art.1 din OUG nr.57/2015.

Lămurind chestiunea efectelor Ordinului nr.547/2010 faţă de lipsa regulamentului care ar fi trebuit emis în baza art.21 din Legea cadru nr.284/2010, care a abrogat Legea cadru nr.330/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, prin Decizia nr.10/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, că, deşi este un act accesoriu Legii nr.330/2009, abrogată la 01.01.2011, cum această lege continuă să îşi producă efectele, regulamentul aprobat prin Ordinul nr.547/2010 în conformitate cu prevederile notei din Anexa nr. II/2 la Legea cadru nr.330/2009 stabileşte în continuare, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate”, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora.

Totodată, în cadrul acestei analize, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat, la paragrafele 47 şi 48 ale deciziei, cum a continuat Legea-cadru nr.330/2009 să producă efecte şi după abrogarea sa, ca excepţie de la principiul aplicării imediate a legii civile noi, constatând că toate actele normative de salarizare din 2010 până în 01.12.2016 nu au făcut decât să preia starea de tranziţie, astfel că s-a procedat doar la o reîncadrare scriptică a personalului potrivit noilor grile, dar plata salariilor s-a realizat în fapt la nivelul salariilor în plată din decembrie 2009.

A reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr.10/2017, paragraful nr.55, că potrivit legilor anuale de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, cuantumul sporurilor care fac parte potrivit legii din salariul brut se menţin la acelaşi nivel, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Aceasta înseamnă că ceea ce a făcut obiectul dezlegării în procedura reglementată de art.520 Cod procedură civilă, a fost problema posibilităţii reducerii procentului stabilit la 31 decembrie 2009 pentru sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, şi nu problema bazei la care se aplică respectivul procent, ce face obiectul prezentei judecăţi, astfel cum au susţinut reclamanţii.

În acest sens, a reţinut Înalta Curte, în paragraful 61, că Ordinul nr. 547/2010 continuă să îşi producă efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011, ca urmare a trimiterii exprese făcute prin dispoziţiile Ordinului nr. 42/77/2011 la aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009, care reglementează sporurile pentru condiţii de muncă ce vor fi acordate până la aprobarea unui regulament în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, iar în paragraful 62, a statuat că supravieţuirea Legii-cadru nr. 330/2009 şi a normelor sale de aplicare, precum cele menţionate în Ordinul nr. 547/2010, ulterior abrogării sale prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, constituie una dintre cele două excepţii acceptate de la principiile care guvernează acţiunea legii civile în timp (principiul neretroactivităţii legii civile noi şi principiul aplicării imediate a legii civile noi), fiind prevăzută expres în anexa la Ordinul nr. 42/77/2011 (la pct. II lit. B), circumscrisă unei situaţii determinate (aceea a sporurilor pentru condiţii de muncă) şi justificată de imposibilitatea aplicării legii noi, din perspectiva art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 (prin care reglementează aceste sporuri), ca urmare a prorogării succesive a intrării în vigoare a acestui articol până la 1 ianuarie 2017.

În paragraful 63 , Înalta Curte a concluzionat  în sensul că, ulterior datei de 1 ianuarie 2011, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare "Sănătate", locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 547/2010, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Distinct de chestiunea de drept cu care a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând însă considerentul potrivit căruia Ordinul nr.547/2010 continuă să producă efecte şi pentru perioada din prezentul litigiu, instanţa consideră că incident în cauză nu este doar alin.1 al art.14 din Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II /2 la Legea cadru nr.330/2009, aprobat prin Ordinul nr.547/2010, ci întreg articolul care, după ce stabileşte modalitatea de calcul a sporului, la alin.2 fixează cuantumul în care operează plata efectivă a acestuia, cuantum care va conduce începând cu anul 2010 şi pentru perioada din litigiu la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.

Întrucât Ordinul nr.547/2010 nu poate decât să expliciteze normele legii cadru de salarizare, care menţine în plată, de la un an la altul ceea ce se acordase efectiv în decembrie 2009, cu titlu de spor pentru condiţii deosebit de periculoase, actul administrativ detaliază doar sensul sintagmei „menţinerii condiţiilor de muncă” pentru care a fost recunoscut iniţial prin lege sporul, implicit categoriile de beneficiari, astfel că, deşi stabileşte anumite limite ale procentelor pentru sporul de condiţii deosebit de periculoase, în Anexa nr.2, regulamentul reafirmă la art.14 alin.2 menţinerea în plată a cuantumului sporului din decembrie 2009, ceea ce înseamnă că nu poate fi aplicat procentul iniţial la o altă bază de calcul, respectiv la salariul de bază din luna ce se regăseşte în perioada din litigiu.

Faptul stabilirii prin dispoziţiile art.30 alin.(5) lit. a) din Legea-cadru nr.330/2009 a unui nou salariu de bază prin includerea în cel de bază corespunzător funcţiilor din luna decembrie 2009 a sporurilor din anexele legii nu îndreptăţeşte pe reclamanţi la calcularea celorlalte sporuri, neincluse în salariul de bază prin aplicarea lor la noul salariu de bază, deoarece acelaşi alineat al art.30 lit. b), precum şi alineatul (6), conţin prevederi imperative în sensul că sporurile rămase în afara noului salariu de bază nu se stabilesc printr-un alt mod de calcul decât cel din decembrie 2009, ci se plătesc, deci rămân stabilite la mărimea calculată pentru luna decembrie 2009, fie că se regăsesc în anexele legii-cadru, fie că nu se mai regăsesc în aceste anexe.

Rezultă astfel că pentru perioada 10 decembrie 2011- 10 decembrie 2014 calculul şi plata drepturilor salariale s-a făcut în mod corect, iar pârâtul a acordat atât sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în procent de 100%,  cât şi sporul de tură de 15% şi contravaloarea orelor lucrate în zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbătorile legale, însă prin raportare la salariul de bază aferent lunii decembrie 2009, iar nu la salariul diminuat cu 25%, astfel cum susţin reclamanţii.

Instanţa va înlătura concluziile expertului din raportul de expertiză întocmit în cauză, în condiţiile în care acesta a calculat sporurile solicitate de reclamanţi la salariul de bază avut la data de 31.10.2010, iar nu la salariul de bază aferent lunii decembrie 2009, astfel cum a avut în vedere legiuitorul prin actele normative emise privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Astfel, având în vedere trimiterile succesive la valoarea nivelului din anii anteriori, rezultă că expertul a calculat sporurile la salariul brut de bază, prevăzut în anexele la Decizia nr.1/2011, Decizia nr. 11/2012 şi nr.22/2012 care cuprind: salariul de bază (aferent lunii decembrie 2009), sporul de vechime, sporul de prevenţie, cota lunară a primei de stabilitate şi indemnizaţia de conducere, cu încălcarea prevederilor legale mai sus menţionate, motiv pentru care sumele reţinute ca diferenţe prin expertiză nu sunt datorate de pârât.

Pentru motivele de fapt şi de drept arătate, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanţilor privind plata diferenţelor salariale pentru perioada 10 decembrie 2011- 10 decembrie 2014, reprezentând sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, sporul de tură de 15% şi contravaloarea orelor lucrate în zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbătorile legale.

În ceea ce privește plata către reclamanţi a sumelor aferente premiului anual, respectiv al 13 - lea salariu pe anii 2011, 2012, 2013 şi includerea acestor sume în salariul de baza începând cu anul 2011, instanța reține că și acest petit al cererii este neîntemeiat, pentru argumentele ce succed.

Potrivit art.25 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în vigoare pentru anul 2010: (1) „Pentru activitatea desfăşurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizaţiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea. (2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporţional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfăşurat activitate. (3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfăşurat activităţi profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârşit abateri pentru care au fost sancţionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcţie pentru fapte imputabile lor. (4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.”

De asemenea, Legea nr.330/2009 a fost abrogată prin dispoziţiile art.39 lit. w din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

La data de 01.01.2011 au intrat în vigoare dispoziţiile art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”

Faţă de aceste dispoziţii legale se reţine că personalului plătit din fondurile publice nu i-a mai fost achitat premiul anual aferent anului 2010.

Măsura neacordării a fost menţinută şi în anii ulteriori, premiul anual nemaifiind prevăzut în legile anuale de salarizare (Legea nr.283/2011, OUG nr.84/2012, OUG nr.103/2013 şi OUG nr.83/2014).

De asemenea, în baza art.1 alin.1 din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, veniturile reclamanţilor din salariu au fost reduse cu 25%.

Ulterior, veniturile lor din salariu au fost reîntregite, aplicându-se majorările de 15% faţă de nivelul acordat pentru luna octombrie 2010, începând cu 01 ianuarie 2011 (art.1 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice), de 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012 şi cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012 (art.1 alin.1 din OUG nr.19 din 16 mai 2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale).

Prin decizia nr.21/18 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în sensul neacordării celui de al 13-lea salariu pe anul 2010, admiţând recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi stabilind că: „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară  a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispoziţiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”

În considerentele acestei decizii s-a arătat că premiile nu au, de regulă, un regim prestabilit, constant şi obligatoriu, ci reprezintă bonusuri şi sunt facultative, benevole şi variabile, iar prin Decizia nr.414/2005, Curtea constituţională a stipulat că drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile şi adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în constituţie, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.

Prin urmare, modificarea sau suprimarea, pentru viitor, a unui premiu nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestaţie pentru munca depusă.

Instanţa apreciază că se impune interpretarea dată de Curtea Constituţională atunci când a exercitat controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art.8 din Legea nr.285/2010, referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea-cadru nr.330/2009, ci reprezintă, în continuare o creanţă certă, lichidă şi exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare şi anume, eşalonat şi succesiv, respectiv prin creştere, în mod corespunzător, a cuantumului salariului.

Curtea Constituţională, prin această interpretare, a statuat asupra modalităţii în care subzistă dreptul de creanţă al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art.25 din Legea-cadru nr. 330/2009.

Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr.330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.

În concluzie, premiul anual aferent anului 2010, reglementat iniţial prin art.25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art.8 din Legea nr.285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salarială, sub forma unor majorări salariale stabilite în art.1 din Legea nr.285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări.

Este vorba, deci, de majorarea cu 15% a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, începând cu data de 01 ianuarie 2011, respectiv de 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012 şi cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012 (art.1 alin.1 din OUG nr.19 din 16 mai 2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale), iar interpretarea reclamanţilor că premiul anual s-a menţinut în mod distinct de aceste majorări salariale nu are nicio bază legală.

În realitate, aşa cum se arată indirect şi în decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, intenţia legiuitorului a fost de a înlătura, începând cu data de 01 ianuarie 2011, plata premiului anual, urmând ca banii pentru premiul anual aferent anului 2010 să fie folosiţi la reîntregirea salariilor reduse în baza Legii nr.118/2010, respectiv la majorarea cu 15% a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, care a fost acordată începând cu data de 01 ianuarie 2011.

În niciun caz intenţia legiuitorului nu a fost ca, alături de majorarea de 15% a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, să se plătească, începând cu data de 01 ianuarie 2011 şi premiul anual, împărţit pe cele 12 luni ale anului.

Aşa cum s-a arătat anterior, intenţia legiuitorului a fost de a se reveni la salariile anterioare intrării în vigoare a Legii nr.118/2010 şi de a se renunţa la acordarea premiului anual (al 13-lea salariu), numai banii alocaţi pentru salariul aferent anului 2010 fiind folosiţi pentru acordarea majorării de 15% prevăzute de art.1 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Este adevărat că premiul anual reglementat de art.25 din Legea nr.330/2009 face parte din sistemul de salarizare a sistemului bugetar, fiind un drept de natură salarială prevăzut de lege.

Însă, şi măsura de a nu se mai acorda acest premiu începând cu anul 2010 a fost luată tot prin lege, în baza unei reglementări speciale, derogatorii de la dreptul comun, respectiv a Legii nr.285/2010, care are aceeaşi forţă juridică şi care a permis suprimarea acestui drept.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea drepturi, făcând modificările legislative necesare. Totuşi, dacă printr-o dispoziţie legală în vigoare se stabileşte plata unor drepturi şi condiţiile pentru acestea au fost îndeplinite, autorităţile nu pot în mod deliberat să amâne plata lor, atât timp cât dispoziţiile legale sunt în vigoare (Ketchko c. Ukraine, din 8 noiembrie 2005, nr.63134/00). Legea nr.285/2010 a intrat în vigoare la data de 31 decembrie 2010, înainte de a se îndeplini condiţiile de acordare a premiului anual aferent anului 2010, respectiv înainte de data scadenţei acestuia (1 ianuarie 2011), astfel că nu a mai fost acordat nici pentru acest an şi cu atât mai puţin pentru anii următori.

Pentru motivele de fapt şi de drept arătate, instanţa va respinge ca neîntemeiată şi cererea reclamanţilor privind plata premiului anual, respectiv al 13 - lea salariu pe anii 2011, 2012, 2013  şi includerea acestor sume în salariul de baza începând cu anul 2011.

Referitor la plata către reclamanţi a premiului lunar de 2% pentru perioada 10.12.2011 - 10.12. 2014, instanța reține că şi acest petit al cererii este neîntemeiat pentru argumentele ce succed.

Potrivit art.9 alin.2 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în anul 2011, ordonatorii de credite nu vor acorda premii şi prime de vacanţă. Aceeași dispoziție legală este reluată și prin prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 283/2011, art. 2 din OUG nr. 84/2012 și art. 9 alin. 2 din OUG nr. 103/2013, potrivit cărora autorităţile şi instituţiile, indiferent de modul de finanţare nu vor acorda premii şi prime de vacanţă. 

Așadar, din aceste dispoziții legale rezultă că obligaţia de achitare a primei lunare de 2% pentru perioada solicitata de reclamanţi a fost înlăturată în mod expres prin dispoziţii legale, menţionate în precedent, acordarea drepturilor salariale personalului din sectorul bugetar fiind atributul exclusiv al statului prin intervenţia legiuitorului care a acţionat în limitele marjei de intervenţie, recunoscută în domeniul politicii salariale.

În consecinţă, instanţa reţine că solicitarea reclamanţilor nu are suport legal, spitalul neavând obligaţia legală de acordare a acestor drepturi salariale.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, instanţa va respinge şi acest petit al cererii ca neîntemeiat.

Având în vedere soluţia pronunţată cu privire la capetele de cerere principale, instanţa va respinge şi solicitarea reclamanţilor privind actualizarea tuturor sumelor datorate în funcţie de indicele de inflaţie de la data scadentei şi până la data plătii efective, obligarea pârâtului la plata dobânzii legale pentru sumele datorate, de la data scadentei şi până la data plătii efective, precum şi obligarea pârâtului să depună la Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea declaraţiile nominale lunare rectificative, corespunzătoare perioadei în care acesta nu a acordat în totalitate drepturile salariale solicitate prin prezenta.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie principală formulată în cauză, reţinând că au fost solicitate aceleaşi pretenţii ca şi reclamanţii, pentru considerentele arătate mai sus, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare