Infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 alin. 1 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

SENTINŢA PENALĂ NR. 221/S

Şedinţa publică din 18 decembrie 2018

Preşedinte: (…) - judecător

Grefier: (…)

Cu participarea procurorului: (…) – din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării cauzei penale privind pe inculpatul DLI, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1083/P/2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 alin. 1 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform dispoziţiilor art. 369 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2018, când părţile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea cauzei la data de 18 decembrie 2018.

T R I B U N A L U L,

Constată că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov la data de 21.07.2017 în dosarul de urmărire penală nr. 1083/P/2016, înregistrat la Tribunalul Braşov la 04.01.2018, a fost trimis în judecată inculpatul DLI, pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art.256 alin.1 din Codul Penal din 1968, cu aplicarea art.5 Cod Penal.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă că inculpatul DLI, fiind angajat în calitate de şef al parcului auto al SC WIND SPEED SRL, în data de 14.08.2013, a primit de la SO(şofer al aceleiaşi societăţi) suma de 100 de euro, după ce a primit şi înregistrat documentele depuse de acesta din urmă, documente reprezentând cheltuielile efectuate ca urmare a unor curse în interes de serviciu efectuate cu o autoutilitară a societăţii în diverse ţări din Europa, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art.256 alin.1 din Codul Penal din 1968, cu aplicarea art.5 Cod Penal.

În susţinerea stării de fapt în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procese-verbale organe de poliţie (f. 8-10, 14-25), declaraţii inculpat DLI (f. 76-77, 79-80), declaraţii martor SOM (f. 5, 87-88), declaraţii martor MAF (f. 4, 94), înregistrări audio-video (suporturi optice inscripţionate 452MS/13, PTBV/453MS/13 şi 718/P/13 - ataşate dosarului), înscrisuri : contracte de muncă (f. 82-84, 90-93), documente decont (f. 95-118).

După finalizarea procedurii de cameră preliminară şi începerea judecăţii inculpatului i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 374 al. 4 Cod procedură penală inculpatul arătând că doreşte să urmeze procedura recunoaşterii vinovăţiei. Ascultat fiind potrivit art. 375 al. 1 Cod procedură penală (filele 13-15 dosar instanţă) inculpatul nu a recunoscut faptul că primirea sumei de 100 euro ar fi avut legătură cu atribuţiile sale de serviciu, astfel încât instanţa a respins cererea de urmare a procedurii recunoaşterii vinovăţiei şi s-a procedat la administrarea de probe în procedura de drept comun.

În faza cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul, (filele 16-17 dosar instanţă) care a menţinut susţinerile din cadrul audierii dispuse potrivit art. 375 al. 1 Cod procedură penală şi martorul MAF (fila 65 dosar instanţă).

La dosar au fost depuse înscrisuri constând în caracterizarea inculpatului realizată de administratorul SC ECOSISTEM VICTORIA SRL (societate la care este în prezent angajat inculpatul), copia ordonanţei de clasare din 11.12.2017 dispusă de procurorul din cadrul Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. 718/P/2017.

Analizând ansamblul probator instanţa reţine următoarele:

SC WIND SPEED SRL are ca obiect de activitate, între altele, transportul internaţional de mărfuri, având angajaţi mai mulţi şoferi, între care şi martorul SOM. Şef al parcului auto era inculpatul DLO.

În anul 2013, administratorul societăţii – martorul MF, a constatat că autoutilitarele societăţii înregistrează consumuri de combustibil foarte mari în raport cu cele normale indicate de constructor, dar şi diferenţe de consum de combustibil între deconturile diverşilor conducători auto aferente aceleiaşi autoutilitare. MF avea suspiciunea că angajaţii societăţii (conducătorii auto) prejudiciază societatea prin sustragerea de combustibil.

Aceste suspiciuni au fost întărite de către martorul SOM. Acesta a declarat că în luna aprilie 2013 s-a angajat la SC WIND SPEED SRL în calitate de conducător auto. Imediat după angajare, a plecat din ţară cu un tir Mercedes Aktros în primul sejur (perioadă petrecută în afara ţării, între 2-5 luni, timp în care se efectuează mai multe curse în diverse ţări din Europa).

În timp ce se afla în acest sejur, prin luna mai 2013, a purtat discuţii cu colegii conducători auto cărora le-a spus că înregistrează un consum real în medie de 26 litri/100 km. Din aceste discuţii a aflat că ceilalţi conducători auto din firmă dădeau consumuri mai mari, de 33-35 litri/100 km, deşi aveau consumuri reale mai mici, iar surplusul de combustibil îl vindeau şi banii îi păstrau pentru ei, dând se pare parte din aceşti bani şi inculpatului DLI.

Martorul a afirmat că ceilalţi conducători auto erau speriaţi că dacă el va declara consumul real se va afla că ei sustrag combustibil.

SOM a relatat că a discutat telefonic cu DLI care i-a comunicat că a auzit de la colegi consumul său real de combustibil. I-a spus că în firma el face regulile, el angajează şi el dă afară, cerându-i să facă să fie bine, să declare consumuri ca ceilalţi colegi, că el o să rezolve cu actele la firmă. Martorul l-a întrebat cât declară ceilalţi şoferi, DLI spunându-i că 32-33.

Ulterior, a mai vorbit la telefon cu DLI şi l-a întrebat ce să facă cu surplusul de combustibil, inculpatul sfătuindu-l să vorbească cu Coman (un alt coleg de muncă şofer), acesta urmând a-i spune unde să vândă combustibilul.

Ca urmare a acestei discuţii, SOM l-a sunat pe MF şi i-a relatat cele discutate cu DLI, care i-a zis să nu mai spună nimănui deoarece vrea să verifice dacă se fură combustibil din firmă.

La întoarcerea din sejur, în data de 14.08.2013, SOM a predat lui DLI documentele ce înregistrau un consum de aproximativ 30 litri/100 km (mai precis 29,7% - înscrisuri filele 95-118 dosar de urmărire penală) şi, potrivit susţinerilor sale, a trecut un consum mai mare decât cel real deoarece aşa discutase cu MF, pentru a câştiga încrederea inculpatului.

După ce s-au predat documentele, SOM şi DLI au stabilit să se întâlnească după finalizarea programului de lucru, în jurul orei 17,00, la terasa Paradis din oraşul Victoria. Această întâlnire a fost înregistrată audio-video, transcrierea fiind ataşată dosarului (filele 18-25). Procurorul dispusese anterior, prin ordonanţa din 13.08.2013 interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor purtate în mediul ambiental, … precum şi de imagini (audio şi video) purtate de SO pentru o perioadă de 48 de ore, în intervalul 13.08.2013, ora 13,20 – 15.08.2013 ora 13,20. (fila 6 dosar de urmărire penală) şi în data de 14.08.2013, în jurul orei 13,00 au fost fixate prin fotografiere şi filmare trei bancnote: una de 100 euro şi două de câte 50 euro puse la dispoziţie de MAF şi înmânate martorului SOînainte de întâlnirea în cadrul căreia au fost predate documentele pentru decont şi s-a stabilit întâlnirea de la terasa Paradis.

Din discuţiile purtate între SO şi DL la terasă rezultă că inculpatul era la curent cu o serie de tehnici de eludare a evidenţelor stricte privind consumul de carburant şi de suplimentare de către şoferi a veniturilor pe seama angajatorului, în mod ilicit, şi că accepta, dacă nu chiar încuraja declararea în vederea decontării a unor consumuri superioare celor reale. Cu toate acestea instanţa reţine că în dosarul penal nr. 718/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov au fost efectuate cercetări cu privire la săvârşirea de către DL a infracţiunilor de instigare la furt calificat prevăzută de art. 47 raportat la art. 229 al. 3 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, instigare la fals sub semnătură privată prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 322 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal şi instigare la înşelăciune prevăzută de art. 47 Cod penal raportat la art. 244 al. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal. Investigaţiile au fost demarate la iniţiativa martorului MAF, care a arătat în plângerea adresată organelor de cercetare penală că DL le cerea conducătorilor auto să înregistreze în foile de parcurs consumuri mai mari decât cele reale şi astfel să beneficieze de diferenţa de combustibil. În acest dosar s-a pronunţat de către procuror o soluţie definitivă de clasare pentru toate infracţiunile în legătură cu care a fost cercetat DL reţinându-se că nu există probe că acesta a săvârşit infracţiunile. (filele 19-21 dosar instanţă).

Nu au fost administrate mijloace de probă din care să rezulte în mod obiectiv că inculpatul DL ar fi încasat anterior de la conducătorii auto sume de bani pentru a înregistra consumuri nereale şi nici că i-ar fi cerut martorului S bani în acest scop.

Din procesul verbal de redare a convorbirilor purtate între cei doi şi din vizionarea imaginilor înregistrate cu prilejul acestei întâlniri instanţa reţine că martorul S a făcut referiri constante la înregistrarea unor consumuri nereale, fără să fie contrazis de inculpat şi la finalul întâlnirii are loc următorul dialog:

SO: „Na, cum o să facem să fie bine, că eu vreau să fii mulţumit!”

DL: „Ce, mă, du-te, mă, de-aici, O, nu discutăm! Nu umbla cu de-astea, nu discutăm!

SO” Să fie frumos!”

DL. „Nu, nu, nu!”

SO: „De ce, omule, ei îs mulţumit, să fii tu mulţumit, eu ţi-am zis că ăla-i realu'…”

DL: „Ştiu!”

SO: „Ştiu, dar ştiu că eşti..”

DL „Nu mă interesează…!”

SO: „Am făcut cum ai zis ca să nu stric treaba, aşa-i corect, aşa-i bine, eu n-am ştiut că nu se încadrează euro 5 aşa bine, lasă, ca să fie bine treaba, ca să meargă treaba,

DL „Treaba merge în continuare”

SO„Ia de-aicea!” - şi se îndreaptă cu corpul spre inculpat.

DL: „Du-te, mă, de-aicea!”

SO.”Stai, liniştit, omule!” şi se îndreaptă spre inculpat

DL: „SO, nu, nu, mă supăr pe tine!”

S: „Omule, lasă, ne cunoaştem de atâta timp, înţelege că-i bine !” – şi întinde mâna spre inculpat

DL: „Nu-i bine!” – şi întinde mâna spre SO, „Nu discutăm1”

Pe imagine se vede cum SO duce mâna la buzunarul din partea dreaptă a pantalonilor, şi apoi îi dă ceva lui Dalea, spunând: „Jumi-juma1”

DL: „Nu discutăm!”….

SO: „lasă, omule, că e bine aşa

Pe imagini se observă cum cei doi se îndreaptă cu mâinile unul spre altul şi se aude un foşnet.

SO. „Eu am vrut să fie bine1”

Dalea „E bine aşa, SO, nu mai discutăm, e bine aşa, nu mai discutăm nimic, gata!”

SO. „Înţelege, nu vreau să te trag în piept!”

DL „Nu mă interesează, eu ştiu ce se întâmplă1”

SO: „Eu am zis să fie bine..”

DL: „bagă-i în buzunar, că e bine”

SO: „dacă tu zici că e bine aşa, „

DL”Da, gata, nu mai…”

SO: „Deci eu ţi-am spus adevărul…”

DL: „Eu adevărul îl ştiam de mult, dar nu am vrut să mă bat cu ei…”

Dialogul continuă cu discuţii legate de probleme de serviciu.

În rechizitoriu se reţine - şi inculpatul recunoaşte – că din suma de 200 euro pe care SO a intenţionat că i-o înmâneze inculpatului, acesta a acceptat în final suma de 100 euro.

În declaraţia dată în temeiul art. 275 al. 1 Cod procedură penală inculpatul a arătat că a acceptat această sumă de la SO, dar nu în legătură cu înregistrarea decontului privind combustibilul, ci pentru că SOa insistat că îi dea banii, pentru că aşa a vrut el, totul în contextul în care avea dificultăţi financiare pentru că nu fusese plătit de angajator.

În drept:

Potrivit art. 256 al. 1 Cod penal 1969 constituie infracţiunea de „primire de foloase necuvenite”: „primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia,”

Potrivit noului Cod penal fapta constituie infracţiunea de luare de mită, întrucât potrivit art. 289 al. 1 luarea de mită este definită ca „fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri”, iar potrivit art. 308 al. 1 Cod penal „dispoziţiile art. 289 - 292, 295, 297 - 300 şi art. 304 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.”

Instanţa reţine că sunt aplicabile prevederile vechiului cod penal, astfel cum a reţinut şi procurorul de caz, întrucât fapta a fost săvârşită anterior intrării în vigoare a noului cod penal şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de „primire de foloase necuvenite” este mai mică decât cea avută în vedere de art. 289 al. 1 Cod penal în vigoare raportat la art. 308 al. 2 Cod penal.

Deşi în mod formal inculpatul DL a primit de la martorul SO suma de 100 euro în legătură cu atribuţiile sale de serviciu legate de înregistrarea deconturilor de combustibil, instanţa reţine că probele obţinute pentru dovedirea acestei fapte au fost obţinute în urma unei provocări incompatibile cu imperativul desfăşurării unui proces echitabil, înregistrările de imagini şi sunete realizate de martorul SO în data de 14.08.2013 fiind obţinute în mod neloial. Nu se poate reţine încălcarea principiului consacrat de art. 101 al. 3 Cod procedură penală întrucât la data realizării înregistrărilor noul Cod procedură penală nu era în vigoare, însă principiul echităţii consacrat de art. 6 din CEDO se impunea a fi respectat şi sub imperiul vechiului cod de procedură penală.

În scopul de a distinge între provocarea sau înscenarea din partea poliţiei şi folosirea legală a tehnicilor sub acoperire în anchetele penale, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului au fost dezvoltate următoarele criterii:

- pentru a decide dacă ancheta a fost una pasivă trebuie examinate mai întâi motivele care au stat la baza operaţiunii sub acoperire şi comportamentul autorităţilor în derularea acesteia pentru a vedea dacă au existat suspiciuni obiective că inculpatul a fost implicat în activităţi infracţionale sau este dispus să comită o infracţiune;

- în continuare trebuie examinat dacă inculpatul a fost supus unor presiuni pentru a comite infracţiunea.

Atunci când aplică aceste criterii Curtea plasează autorităţilor sarcina probei, acestea trebuind să dovedească faptul că nu a existat nicio provocare din partea agenţilor statului.

În cazul de faţă instanţa reţine că au existat date din care a rezultat o presupunere rezonabilă că inculpatul ar comite infracţiuni legate de înscrierea în fals a unor consumuri de combustibil mai mari decât cele reale, în înţelegere cu conducătorii auto, în acest sens fiind susţinerile martorului SO, care a arătat că inculpatul i-ar fi cerut să declare consumuri mai mari decât cele reale, de teamă că în cazul declarării corecte a consumului ar fi trezit suspiciuni declaraţiile date de ceilalţi conducători auto care conduceau acelaşi tip de autovehicul şi declarau consumuri mai mari. Prin urmare potrivit primului criteriu tehnica adoptată în cadrul anchetei penale nu este una neconformă practicii CEDO.

În ceea ce priveşte, însă, al doilea criteriu, instanţa constată că acţiunile martorului SO, - care a acţionat ca agent al statului, sub coordonarea organelor de cercetare penală care au permis înregistrarea convorbirilor purtate de martor în mediu ambiental şi au înregistrat bancnotele puse la dispoziţie de martorul MF – au depăşit rolul de a observa şi consemna acţiunile inculpatului, martorul determinând prin insistenţele sale repetate acceptarea sumei de 100 euro de către inculpat.

Instanţa subliniază că faptele pentru care este trimis în judecată DL nu sunt cele de înregistrare a deconturilor nereale, de determinare a martorului să facă declaraţii nereale privind deconturile de combustibil, întrucât pentru aceste infracţiuni cercetările s-au finalizat cu o soluţie de clasare din lipsă de probe. În această cauză i se impută inculpatului exclusiv faptul că a acceptat de la martorul SO o sumă de bani în legătură cu modul în care şi-a desfăşurat atribuţiile de serviciu, or din vizionarea înregistrărilor şi audierea discuţiilor purtate între cei doi, din lecturarea procesului verbal de redare a imaginilor şi discuţiilor din mediul ambiental instanţa reţine faptul că inculpatul a refuzat de 8 ori propunerea martorului de a fi recompensat pentru înregistrarea decontului trucat, rezultând cu evidenţă că în lipsa provocării repetate din partea martorului inculpatul nu ar fi primit suma respectivă.

Reiterăm susţinerea potrivit căreia nu rezultă din probele administrate că inculpatul ar fi primit bani de la alţi şoferi, martorul S fiind singurul care sugerează această stare de fapt (martorul M declară că ştia de la S că inculpatul ar fi procedat astfel) şi nu rezultă din alte probe decât declaraţia martorului S nici faptul că martorului i s-ar fi sugerat că trebuie să împartă cu inculpatul câştigul obţinut prin înregistrarea în decont şi declararea unui consum de combustibil mai mare decât cel real. Potrivit art. 4 Cod procedură penală inculpatul se bucură de prezumţia de nevinovăţie şi sub aspectul acuzaţiei de a fi primit anterior astfel de beneficii de la alţi conducători auto şi respectiv de a fi sugerat martorului că ar fi dator la rândul său să îl răsplătească pe inculpat şi această prezumţie nu a fost răsturnată. Dimpotrivă, din discuţiile purtate între inculpat şi martorul S instanţa reţine că inculpatul sugerează că a fost la rândul său şofer de curse şi că ar fi aplicat o serie de tehnici în scopul de a-şi spori în mod ilicit veniturile pe seama angajatorului şi că este de acord cu înregistrarea deconturilor nereale, pentru a nu îi împiedica pe şoferi să obţină avantaje în acelaşi mod. Deşi martorul S face o serie de afirmaţii care nu sunt contrazise de inculpat, acesta din urmă nici nu confirmă, nici nu întăreşte şi nici nu reia sugestiile privind obţinerea de către el însuşi de beneficii de pe urma înregistrării consumurilor nereale.

Refuzul de a primi bani, exprimat de inculpat în mod repetat, nu pare a fi unul formal şi nu este contrazis de gesturile şi mimica inculpatului.

Prin urmare instanţa reţine că în lipsa acţiunilor insistente ale martorului inculpatul nu ar fi săvârşit fapta de primire de foloase necuvenite, astfel încât apreciază că fapta a fost comisă în condiţii de provocare, probele obţinute în acest mod urmând a fi înlăturate.

Pe cale de consecinţă, instanţa va constata că nu există probe legal administrate din care să rezulte săvârşirea faptei de către inculpat, soluţia care se impune fiind aceea de achitare a inculpatului, în baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. c Cod procedură penală.

DVD-urile depuse la dosar constituie mijloace materiale de probă şi rămân ataşate dosarului.

În baza art. 272 Cod procedură penală onorariul parţial al avocatului din oficiu, de 130 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei şi potrivit art. 275 al. 6 Cod procedură penală va fi lăsat în sarcina statului.

În baza ar. 275 al. 3 Cod procedură penală raportat la soluţia de achitare a inculpatului, cheltuielile judiciare avansat de stat în fazele de urmărire penală şi judecată vor fi lăsate în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

În baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. c Cod procedură penală achită pe inculpatul DLI, acuzat de săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art.256 alin.1 din Codul Penal din 1969, cu aplicarea art.5 Cod Penal.

Constituie mijloace materiale de probă şi rămân ataşate dosarului:

-DVD copie inscripţionată PTBv/452MS/2013,

-DVD copie inscripţionat PTBv/453MS/2013,

-DVD copie, marca Omega inscripţionat 718/P/2013.

În baza art. 272, 275 al. 6 Cod procedură penală onorariul parţial al avocatului din oficiu Duţia Ioana de 130 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 18.12.2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

(…)

Red. D.R.R./21 ianuarie 2019

Tehnored. I.N./21 ianuarie 2019/4 ex.

Domenii speta

Spete similare