Fapta persoanei care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins de la doi martori, iar prin intermediul acestora de la alte şase persoane, câte 2000 euro (în total 16.000 euro) pentru a le obţine permise de conducere auto eliberate de auto...

Fapta persoanei care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins de la doi martori, iar prin intermediul acestora de la alte şase persoane, câte 2000 euro (în total 16.000 euro) pentru a le obţine permise de conducere auto eliberate de autorităţi, prin facilitarea de către poliţiştii examinatori a promovării examenului în vederea obţinerii permiselor de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de 257 al. 1 raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, ( 8 acte materiale ). Elementul material al laturii obiective poate fi realizat indiferent dacă influenţa este sau nu reală şi chiar dacă funcţionarul nu a fost individualizat, fiind suficient să se facă referire la funcţia pe care acesta o îndeplineşte.

 Prin sentinţa penală nr. 54/25.11.2010 a Judecătoriei S., inculpatul C.J.G., în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a fost achitat pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 al. 1 raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, ( 8 acte materiale ).

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv începând cu data de 25.02.2010 şi până la data de 16.04.2010.

În baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală, a fost revocă măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpat prin încheierea de şedinţă din data de 7 iunie 2010.

Din examinarea tuturor probelor administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul judecăţii, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, sub aspectul laturii obiective, şi a pronunţat o soluţie de achitare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 257 Cod penal, infracţiunea de trafic de influenţă constă în „primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu”.

Aşadar, pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă, este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, printre care şi aceea ca influenţa pe care o are, sau lasă să se creadă că o are făptuitorul, să privească un funcţionar care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau pretins bani ori alte foloase.

Sub acest aspect prin actul de sesizare s-a reţinut că la data de 12.01.2010, prin intermedierea realizată de martorul J.A.D., inculpatul s-a întâlnit cu investigatorii sub acoperire I.F. şi B.F. pe raza mun. S., jud. C. şi a pretins fiecăruia suma de 2.000 euro în scopul de a le obţine permise de conducere pentru categoria B eliberate de autorităţile ungare, asigurându-i că are influenţă asupra funcţionarilor maghiari abilitaţi în acest domeniu.

Probele administrate în cauză nu confirmă însă împrejurarea că inculpatul ar fi afirmat sau a lăsat să se înţeleagă că ar avea influenţă asupra funcţionarilor cu atribuţii în domeniul obţinerii şi eliberării permiselor de conducere auto din U..

Din declaraţiile martorului denunţător J.A.D., declaraţiile investigatorului sub acoperire „ I.F. „ precum şi din înregistrările convorbirilor telefonice şi ambientale, rezultă  că inculpatul are influentă asupra unui instructor auto din B., pe nume C., care urma să facă toate demersurile necesare în vederea obţinerii permiselor de conducere ungureşti.

Or, instructorul auto nu face parte din categoria funcţionarilor însărcinaţi cu obţinerea şi eliberarea permiselor de conducere, deci nu poate avea calitatea de subiect pasiv secundar a infracţiunii de trafic de influenţă, prin urmare, această cerinţă nu este îndeplinită.

Investigatorii sub acoperire „I.F.”, „ B.F.” şi „O.C.” au declarat în faţa instanţei că din discuţiile purtate cu inculpatul C. au înţeles că acel instructor auto „C.” ar avea influenţă asupra unor poliţişti examinatori ( f. 120 – 121, 122 – 124, 125 – 126 ).

Într-adevăr aceste depoziţii se coroborează cu înregistrarea discuţiilor ambientale purtate la data de 15.02.2010 între inculpat şi investigatori sub acoperire, cu acea ocazie inculpatul le-a spus investigatorilor că instructorul auto „ C.” îl cunoaşte pe poliţistul examinator de la proba practică care îl ajută, însă acest aspect nu conduce la concluzia că cerinţa menţionată mai sus, ar fi realizată. Eventual infracţiunea de trafic de influenţă ar putea fi reţinută în sarcina instructorului auto, sigur în condiţiile în care afirmaţia inculpatului s-ar fi dovedit a fi reală şi eventual la săvârşirea faptei acestuia s-ar putea reţine complicitatea inculpatului.

În cauză, nu se poate reţine nici infracţiunea de înşelăciune având în vedere calitatea cumpărătorilor de influenţă, aceea de investigatori sub acoperire, care aveau alte identităţi decât cele reale, nefiind interesaţi în obţinerea permiselor de conducere auto pe identităţile atribuite şi nu au suferit un prejudiciu material.

Referitor la pretinsa provocare a inculpatului la comiterea infracţiunii de către martorul denunţător şi organele de poliţie, invocată de către apărătorul ales al inculpatului, în raport de toate probele administrate în cauză, instanţa apreciază că acesta nu poate fi reţinută.

Chiar dacă în cauză nu s-a dovedit împrejurările în care inculpatul şi-a obţinut permisul de conducere auto în U., din probele aflate la dosar rezultă faptul că dorinţa de a găsi şi „ ajuta” persoane interesate în obţinerea de permise ungureşti, se născuse în mintea inculpatului înainte de formularea denunţului şi intervenţia investigatorilor sub acoperire, prin urmare, nu se poate susţine că martorul denunţător şi organele de poliţie i-ar fi sugerat inculpatului comiterea faptei.

Aşa cum rezultă din declaraţia martorului denunţător J.A.D., dată în faţa instanţei de judecată ( f. 87-88 ), în perioada sărbătorilor de iarnă, acesta s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul C.G. la benzinăria R. care i-a relatat că şi-a „rezolvat” obţinerea permisului de conducere auto în U. şi la întrebat dacă cunoaşte pe cineva care doreşte să-şi obţină astfel permisul, el o să-l ajute. Această susţinere nu a fost însă contrazisă de către inculpat. În declaraţia dată în faţa judecătorului care a soluţionat propunerea de arestare preventivă, inculpatul a arătat că i-a spus martorului denunţător că poate rezolva obţinerea de permise de conducere ungureşti şi la întrebat dacă poate să facă rost de persoane care doresc să-şi obţină astfel de permise.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Braşov, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării, condamnarea inculpatului C.J.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (8 acte materiale).

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar ca influenţa pe care o are sau lasă să se creadă că o are inculpatul, trebuie să privească un funcţionar care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care s-au pretins banii, ori este evident că poliţiştii supraveghetori la proba practică (traseu) aveau atribuţii în a determina acordarea sau nu a permisului de conducere. Investigatorii sub acoperire „I.F.”, „ B.F.” şi „O.C.” au precizat în mod expres în faţa instanţei de fond că permisele auto categoria B urmau a fi obţinute prin influenţa mediată a instructorului auto C. asupra autorităţilor maghiare-poliţişti examinatori. Aceste aspecte au fost învederate şi de martorul denunţător în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul dându-i amănunte la întâlnirea iniţială ce a avut loc în incinta benzinăriei. Conform deciziei penale nr. 1083/25.03.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, fapta persoanei de a pretinde şi primi o sumă de bani lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 257 Cod penal,  indiferent dacă influenţa este sau nu reală şi chiar dacă funcţionarul nu a fost individualizat, fiind suficient să se facă referire la funcţia pe care acesta o îndeplineşte. Elementul material al laturii obiective poate fi realizat direct de autor sau indirect, printr-un intermediar, acesta din urmă putând fi instigator sau complice, după caz.

Examinând sentinţa atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea reţine următoarele:

În cursul anului 2008, inculpatul C.J.G. a urmat cursurile şcolii de şoferi aparţinând SC X SRL Braşov – Şcoala de şoferi din mun. S. şi a fost programat de două ori pentru susţinerea probei teoretice, pe care nu a reuşit să o promoveze.

În luna noiembrie 2009, în condiţii neelucidate, inculpatul a obţinut din partea autorităţilor ungare dreptul de a conduce autoturisme, urmând a-şi ridica permisul de conducere auto în perioada următoare.

Cunoscând din proprie experienţă condiţiile prealabile ce trebuie îndeplinite de un cetăţean străin, procedura de susţinere a examenelor pentru obţinerea permisului de conducere în U. şi persoanele cu atribuţii în acest domeniu, inculpatul C.J.G. a luat hotărârea de a racola persoane dispuse să-i acorde sume de bani în schimbul traficării influenţei pe care o avea asupra funcţionarilor din U. implicaţi în procedura eliberării permiselor de conducere auto şi de a le ajuta în acest mod să obţină dreptul de a conduce autovehicule, fără să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege.

Astfel, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2009, întâlnindu-se întâmplător pe raza mun. Sfântu-Gheorghe, jud. C., cu instructorul auto J.A.D., inculpatul i-a relatat acestuia că, în schimbul unei sume de bani, poate obţine permise auto eliberate de autorităţile maghiare şi i-a cerut să-i facă rost de clienţi, cu promisiunea că îl va recompensa şi pe el pentru serviciul respectiv.

Având în vedere problemele sale cu justiţia, pentru a evita posibila sa atragere în noi activităţi infracţionale şi, implicit, răspunderea penală, martorul J.A.D. a formulat la data de 11.01.2010 denunţ penal împotriva inculpatului C.J.G..

În aceste condiţii, raportat la circumstanţele reale ale faptei şi modul de operare al inculpatului, s-a autorizat folosirea în cauză a investigatorilor sub acoperire cu numele de cod I.F. şi B.F..

La data de 12.01.2010, prin intermedierea realizată de martorul J.A.D.,  inculpatul s-a întâlnit cu cei doi investigatori sub acoperire pe raza mun. S., jud. C. şi a pretins fiecăruia suma de 2.000 euro în scopul de a le obţine permise de conducere pentru categoria B eliberate de autorităţile ungare, asigurându-i că are influenţă asupra funcţionarilor maghiari abilitaţi în acest domeniu.

În cursul discuţiei purtate cu acea ocazie, precum şi a celor următoare din datele de 02.02.2010 şi 15.02.2010, inculpatul le-a explicat investigatorilor că, în vederea obţinerii permisului, trebuie să facă circa 6 deplasări la B.  în scopul deschiderii unui cont bancar, efectuării vizitei medicale, stabilirii reşedinţei în U., obţinerii permisului de muncă în această ţară şi susţinerii examenului propriu-zis constând în proba teoretică şi proba practică reprezentată de conducerea autovehiculului în poligon şi în oraş.

În continuare inculpatul le-a precizat martorilor că are influenţă asupra instructorului unei şcoli de şoferi din B., care se va ocupa de deschiderea şi alimentarea contului bancar cu suma necesară de bani, cu obţinerea fictivă a dreptului de şedere şi a permisului de muncă în U. (condiţii prealabile susţinerii examenului auto) şi va face demersurile necesare pentru ca translatorul de limbă maghiară prezent în sala de examinare teoretică să le indice răspunsurile corecte simultan cu traducerea întrebărilor din chestionar. De asemenea, acelaşi instructor auto, indicat cu numele C., urma să participe alături de cursanţi la susţinerea probelor practice şi să îi cointereseze material pe poliţiştii examinatori, pentru a fi îngăduitori.

Rezultă că, în schimbul sumei de 2.000 euro, singurele condiţii ce trebuiau îndeplinite de candidaţi erau efectuarea de aprox. 6 deplasări în B. şi posedarea abilităţilor minime de a conduce autoturisme, restul activităţilor fiind realizate de funcţionarii maghiari, respectiv instructorul auto urma să se ocupe de deschiderea şi alimentarea contului bancar, obţinerea dreptului de şedere şi a permisului de muncă, translatorul şi un poliţist erau responsabili de indicarea răspunsurilor corecte la întrebările de legislaţie rutieră, iar poliţistul şi instructorul auto acordau sprijin la proba practică de conducere a autoturismului.

Cu ocazia discuţiei din 12.01.2010 martorul I.F. i-a comunicat inculpatului că sunt în total opt persoane care doresc să obţină permisul de conducere auto în U., astfel că acesta din urmă s-a angajat să rezolve problema tuturor în schimbul sumei de 2.000 euro din partea fiecăruia, stabilind ca jumătate să-i fie predaţi cu ocazia primei deplasări în U., iar cealaltă jumătate în tranşe de 200-300 euro, cu ocazia celorlalte deplasări la B. necesare susţinerii probelor teoretice sau practice.

Având în vedere numărul de persoane la care inculpatul s-a angajat să le obţină permise de conducere auto, la data de 09.02.2010 a fost autorizată folosirea în cauză a încă 6 investigatori sub acoperire cu numele de cod Ş.F., G.C., O.C., S.C., şi C.I., dintre care doar primii trei au realizat activităţi în cauză.

La data de 15.02.2010 a fost programată prima deplasare la B. şi, în acest scop, inculpatul a închiriat autoturismul marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare CV-23-CSB. Conform înţelegerii, la plecarea din mun. S., martorul I.F. a intenţionat să-i remită inculpatului suma de 8.000 euro reprezentând jumătate din suma pretinsă celor opt persoane pentru a le obţine permise auto eliberate de autorităţile maghiare, însă acesta a solicitat ca banii respectivi să-i fie predaţi doar după ajungerea la destinaţie.

În schimb, inculpatul a solicitat şi primit de la martorul I.F. suma de 100 euro formată din două bancnote de câte 50 euro în scopul achitării contravalorii chiriei autoturismului folosit la transport. Banii respectivi au provenit din cei 8.000 euro destinaţi inculpatului şi au ajuns în posesia martorului H.A. prin intermediul proprietarului maşinii M.K..

În jurul orelor 14,00 şoferul M.L., ajutorul de şofer H.A., inculpatul C.J.G., prietena acestuia I.C. şi investigatorii sub acoperire I.F., B.F., Ş.F., G.C. şi O.C. au plecat din mun. S. spre U. cu autoturismul sus-menţionat, iar în jurul orelor 16,15 în timp ce se aflau pe raza administrativă a loc. Rupea, jud. Braşov, a avut lor intervenţia reprezentanţilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie de constatare a infracţiunii flagrante, ocazie cu care a fost identificată asupra martorului H.A. suma de 100 euro provenită din cei 8.000 destinaţi inculpatului.

Suma de 8.000 euro solicitată de inculpat să-i fie predată la data primei deplasări în U. a provenit, conform art. 4 alin. 4 din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările şi aprobările ulterioare, din depozitul Direcţiei Naţionale Anticorupţie destinat acţiunilor de organizare şi constatare a infracţiunilor flagrante de corupţie, şi a fost recuperată integral cu ocazia procedurii de realizare a flagrantului din data de 15.02.2010.

Deşi art. 20 din Legea nr. 78/2000 prevede obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute în respectiva lege, potrivit adresei nr. 10415/08.03.2010 a Primăriei mun. S. – Direcţia  Finanţelor Publice Municipale, rezultă că inculpatul nu figurează cu bunuri impozabile declarate, astfel că, din cauze obiective, respectiva reglementare nu poate fi dusă la îndeplinire.

Starea de fapt expusă în rechizitoriu, care rezultă fără putinţă de tăgadă din întreg materialul probatoriu administrat în cauză, a fost confirmată de către prima instanţă, cu unele precizări legate de existenţa condiţiilor necesare pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă.

Astfel, tribunalul a constatat că probele administrate în cauză nu confirmă împrejurarea că inculpatul ar fi afirmat sau lăsat să se înţeleagă că ar avea influenţă asupra funcţionarilor cu atribuţii în domeniul obţinerii şi eliberării permiselor de conducere auto din U., ci doar că ar avea influenţă asupra unui instructor auto din B., pe nume C.. Tribunalul a apreciat că, deşi depoziţiile investigatorilor sub acoperire „I.F.”, „ B.F.” şi „O.C.” se coroborează cu înregistrarea discuţiilor ambientale purtate la data de 15.02.2010 între aceştia şi inculpat, în cadrul cărora inculpatul le-a spus că instructorul C. îl cunoaşte pe poliţistul examinator de la proba practică, care îl ajută, acest aspect nu conduce la concluzia că traficarea influenţei purta asupra unui funcţionar cu atribuţii în domeniul obţinerii şi eliberării permiselor de conducere auto în U..

Deosebit de Tribunal, Curtea constată că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă. Astfel, inculpatul C.J.G. a lăsat să se creadă că are influenţă asupra instructorului auto „C.”, iar acesta la rândul lui, asupra poliţiştilor supraveghetori la sală sau de traseu din U., deci asupra unor funcţionari, chiar dacă nu a precizat numele acestora, însă determinându-le calitatea. Inculpatul a promis că va interveni pe lângă poliţişti, prin intermediul instructorului auto „C.”, pentru a-i determina să fie îngăduitori cu candidaţii. Translatorul şi un poliţist erau responsabili de indicarea răspunsurilor corecte la întrebările de legislaţie rutieră, iar poliţistul şi instructorul auto acordau sprijin la proba practică de conducere a autoturismului (f. 244 dosar u.p., convorbire ambientală din data de 15.02.2010, dintre  investigatorul sub acoperire I.F. şi inculpatul C.J.G., redată în procesul-verbal din 19.02.2010, în care inculpatul îi spune investigatorului sub acoperire: „Acela poliţistul nu ştie acolo, numai la conducere cunoaşte pe poliţist, ştii acolo te ajută la conducere!”; f. 245, convorbire ambientală din data de 15.02.2010, între investigatorii sub acoperire I.F., B.F. şi inculpatul C.J.G., redată în procesul-verbal menţionat mai sus, în care inculpatul spune: ”Şi poliţistul (n.r. de la sală) dar nu te ajută prea mult, dacă e care cade acela, ştii!”).

 Inculpatul a promis că va interveni pe lângă instructorul auto „C.”, care, la rândul lui, va interveni pe lângă poliţiştii examinatori pentru promovarea examenului în vedere obţinerii permisului de conducere în U. de către persoanele interesate,  recomandate de martorul J.A.D., respectiv investigatorii sub acoperire. Nu are relevanţă, sub aspectul existenţei infracţiunii, dacă s-a făcut sau nu intervenţia promisă pe lângă funcţionar, ori dacă acest act s-a efectuat sau nu. Rezultă din conţinutul discuţiilor ambientale şi din declaraţiile investigatorilor sub acoperire că permisele auto categoria B urmau a fi obţinute prin influenţa mediată a instructorului auto „C.” asupra autorităţilor maghiare-poliţişti examinatori.

În concluzie, instanţa de apel reţine că inculpatul C.J.G., la data de 12.01.2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins martorilor I.F., B.F., iar prin intermediul acestora altor 6 persoane, câte 2000 euro (în total 16.000 euro) pentru a le obţine permise de conducere auto eliberate de autorităţile din U., prin facilitarea de către poliţiştii examinatori a promovării examenului în vederea obţinerii permiselor de conducere.

În raport de aspectele relevate mai sus, Curtea a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru care inculpatul C.J.G. va fi condamnat.

Drept urmare, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Braşov, iar sentinţa atacată a fost desfiinţată.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, ţinând seama de gradul de pericol social concret ridicat al faptei, relevat de modalitatea şi împrejurările săvârşirii acesteia, de numărul de 8 acte materiale, de sumele de bani traficate, în total suma de 16.000 euro, precum şi de persoana inculpatului, care  nu are antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptei, se bucură de susţinerea familiei sale, este şomer, având asigurate premisele unei bune readaptări sociale, cu condiţia menţinerii unui nivel optim al motivaţiei inculpatului în vederea eliminării oportunităţilor de comitere a altor fapte penale şi al existenţei unei disponibilităţi a inculpatului faţă de activităţile lucrative.

Faţă de aceste elemente, Curtea a apreciat că o pedeapsă în cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, respectiv de 3 ani închisoare este suficientă pentru reeducarea inculpatului şi realizarea scopului preventiv al pedepsei. În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, se va aplica şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b Cod penal.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, faţă de împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că a cooperat cu organele judiciare şi are un referat de evaluare favorabil, întocmit de Serviciul de probaţiune, Curtea a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este de natură a asigura reeducarea inculpatului, acesta fiind supravegheat de un organism specializat, pe un termen de încercare de 6 ani, inculpatul având astfel posibilitatea să conştientizeze fapta sa şi necesitatea de a obţine venituri în urma desfăşurării unor activităţi lucrative legale.

În consecinţă, în baza art. art.86 ind.1 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 6 ani, determinat conform art. 86 ind.2 Cod penal.

În baza art.86 ind.3 alin.1,2 Cod penal, inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului C., conform programului stabilit de acesta,

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea,

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă,

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.86 ind.4 rap. la art.83 din Codul penal privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii, se va suspenda executarea pedepsei accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 25.02.2010-16.04.2010.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 7.600 lei cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 189 Cod procedură penală şi art. 6 din Protocolul nr. 11 3928/2008 din 26.11.2008 privind stabilirea onorariilor avocaţilor, s-a dispus plata onorariului parţial cuvenit avocatului desemnat din oficiu, I.C., în sumă de 50 lei, din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

(Decizia penală nr.48/AP din 30 martie 201; dosar nr. 602/119/2010)

6

Domenii speta

Spete similare