Principiul proporţionalităţii pensiei cu contribuţia la asigurările sociale.Contestaţie împotriva refuzului casei de pensii de recalculare a drepturilor de pensie ale contestatorului prin valorificarea sporului pentru lucrul sistematic peste programul nor

Prin sentinţa civilă nr. 614/MAS din 11.05.2018 a Tribunalului Braşov a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorul MC în contradictoriu cu intimata CJPB, anulată Decizia nr. 213238/02.10.2017 emisă de intimata şi obligată intimata la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului prin valorificarea sporului pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru de 25%, pentru perioada 29.03.1976 – 31.12.1989, conform adeverinţei nr. 111/22.06.2017, eliberată  de S.C. L. S.A. Braşov, începând cu data de 01.07.2017. Intimata a mai fost obligată la plata diferenţei dintre drepturile stabilite prin noua decizie şi cele încasate începând cu data de 01.07.2017, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală iar restul pretenţiilor au fost respinse.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată la intimata CJP B la data de 23.06.2017 sub nr. 39892/92766, contestatorul a solicitat intimatei recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea veniturilor suplimentare realizate pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru, venituri menţionate în adeverinţa  nr. 111/22.06.2017 eliberată de S.C. L S.A..

În adeverinţa nr. 111/22.06.2017 fostul angajator a menţionat veniturile suplimentare pentru munca prestată în regim prelungit, peste programul normal de lucru de 25%, obţinute de contestator în perioada 29.03.1976 – 31.12.1989, conform Legii nr. 57/1974. S-a precizat totodată că baza de calcul a fost salariul de încadrare înscris în carnetul de muncă și că societatea a plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat asupra câștigului brut realizat conform Decretului nr. 389/1972  (f. nr. 4).

Prin decizia nr. 213238/02.10.2017 intimata a respins cererea de recalculare formulată de contestator, cu motivarea că reclamantul a avut funcția de zidar la S.C. L S.A., funcție care nu se regăsește în Anexa nr. 10 la Decretul nr. 100/1979 și, în consecință, sporul sistematic peste programul normal de lucru acordat în temeiul prevederilor nr. 57/1974 nu constituie spor cu caracter permanent și nu a făcut parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 și nu poate fi valorificat la calculul punctajului mediu anual (f. 5).

În ceea ce priveşte valorificarea adeverinţei nr. 111/22.06.2017 eliberată de S.C. L.. S.A. B, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, contribuţia la asigurările sociale s-a plătit de către fostul angajator inclusiv pentru sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru. Pentru aceste venituri suplimentare s-au reţinut şi virat la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuţiile, conform legii. Textul de lege menţionat prevedea obligaţia unităţii de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri. Prevederea legală mai sus citată a fost menţinută şi prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul, prin art. 2.

Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuţiei de asigurări sociale era datorată de angajator şi se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.

Textul de lege anterior invocat, se referă la contribuţia angajatorului iar nu la contribuţia individuală a salariatului.

Principiul proporţionalităţii pensiei cu contribuţia la asigurările sociale, a fost preluat din Legea nr. 19/2000 şi de Legea nr. 263/2010, în cadrul dispoziţiilor art. 2 lit. c), potrivit cărora, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.

Totodată, Anexa 15 la Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobată prin HG nr. 257/2011 a preluat dispoziţiile Anexei I la O.U.G. nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, ce constituia dreptul comun în materie, în perioada de referinţă cuprinsă în adeverinţele de care se prevalează reclamantul, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetăţenilor care desfăşuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care angajatorii plătiseră contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuţiile pe care le plătesc unităţile socialiste, precum şi din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat. După cum se observă, textul de lege se referă la contribuţia angajatorului iar nu la contribuţia individuală a salariatului.

În speţă nu se pune problema principiului proporţionalităţii pensiei cu contribuţia individuală la pensia suplimentară ci de proporţionalitatea pensiei cu contribuţia la asigurările sociale de  stat a angajatorului, care se vira obligatoriu, în baza legii – Decretul nr. 389/1972.

Câtă vreme pensiile stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977 se recalculează după principiile Legii nr. 19/2000, nu se poate susţine că în această situaţie nu ar avea aplicabilitate principiul proporţionalităţii reglementat de noul act normativ.

Deşi Legile nr. 19/2000 şi nr. 263/2010 instituie un sistem de asigurări sociale şi un sistem de calcul al pensiilor diferit de cel anterior, câtă vreme pensiile stabilite potrivit vechii reglementări au fost recalculate după principiile noii legi, în temeiul O.U.G. nr. 4/2005 şi H.G. nr. 1550/2004, potrivit principiul "la condiţii egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieşirii la pensie", în mod logic aceste principii sunt pe deplin aplicabile tuturor pensiilor, tocmai în scopul de a evita inechităţile la care s-ar putea ajunge.

Ar fi discriminatorie fapta de a refuza recalcularea pensiei pentru venituri suplimentare primite în baza unor legi anterioare Legii nr. 19/2000 pentru care s-au achitat contribuţii la asigurări sociale în vechile sisteme legislative, pentru considerentul că aceste dispoziţii legale nu prevedeau cota individuală de asigurări sociale şi permiteau doar plata contribuţiei la bugetul asigurărilor sociale de stat în procent de 15% din partea angajatorului raportat la totalul câştigului brut/net realizat de personalul lor, în comparaţie cu situaţia din prezent a asiguraţilor care beneficiază de asemenea recalculări potrivit legislaţiei noi care prevede stabilirea punctajului anual, elocvent în cuantificarea pensiei, în funcţie de veniturile care au constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale.

În situaţia refuzului recalculării pensiei în raport de venituri suplimentare primite în baza unor legi anterioare Legii nr. 19/2000 şi Legii nr. 263/2010, pentru care doar foştii angajatori au achitat contribuţii la asigurări sociale în vechile sisteme legislative, pentru considerentul că aceste dispoziţii legale nu prevedeau cota individuală de asigurări sociale, s-ar crea un tratament discriminatoriu deoarece atât Legea nr. 19/2000, cât şi Legea nr. 263/2010 permit asiguraţilor valorificarea sporurilor cu caracter permanent, la stabilirea punctajului anual.

Potrivit art. 164 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 165 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 sub imperiul căreia s-a depus cererea de recalculare a pensiei.

Cum veniturile suplimentare pentru munca prestată în regim prelungit peste programul lunar au fost acordate contestatorului cu o frecvenţă lunară, iar angajatorul a achitat contribuţia sa unică la fondul asigurărilor sociale de stat, acestea trebuie luate în considerare de către intimată la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului.

În acest sens s-a statuat şi prin Decizia  nr. V/2010 pronunţată în recurs în interesul legii de către ICCJ, care a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.

Or, adeverinţa de care se prevalează contestatorul atestă acordarea de către fostul angajator a sumelor plătite acestuia pentru munca în regim de lucru prelungit, în temeiul Legii nr. 57/1974.

Faptul că decizia nr. V/2010 a Î.C.C.J. dată în recursul în interesul legii se referă la interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 nu are relevanţă, deoarece noua lege a sistemului unitar de pensii publice, nr. 263/2010 reglementează acelaşi principiu al contributivităţii şi aceeaşi bază de calcul a pensiei, după cum s-a arătat mai sus, preluând numeroase dispoziţii consacrate prin Legea nr. 19/2000.

În ceea ce priveşte efectele deciziilor Î.C.C.J. pronunţate în recursurile date în interesul legii, potrivit art. 517 alin. 4 Cod proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, astfel că apărările intimatei relative la inaplicabilitatea acestei decizii cauzei de faţă sunt nefondate.

Angajatorul a menţionat în adeverința nr. 111/22.06.2017 perioada în concret, procentul în care s-a acordat acest drept salarial obţinut de contestator pentru munca prestată peste programul normal de muncă și faptul că s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale pentru aceste venituri suplimentare.

În ceea ce priveşte data acordării drepturilor de pensie recalculate, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 107 alin. 3 şi 5 din Legea nr. 263/2010, conform cărora, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, iar sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, în speță data de 01.07.2017 iar nu începând cu data depunerii cererii de recalculare a pensiei – 23.06.2017 – astfel cum eronat a solicitat contestatorul.

În ceea ce priveşte plata diferenţelor de pensie actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală, instanţa reţine faptul că cererea reclamantului este de asemenea întemeiată, pentru acoperirea prejudiciului produs prin neplata la momentul prevăzut de lege a acestor drepturi, pentru acoperirea prejudiciului suferit, rezultat din devalorizarea monedei naţionale şi din lipsa de folosinţă a sumelor de bani la care era îndreptăţit reclamantul, respectiv pe ultimii 3 ani de la data înregistrării cererii de chemare în judecată (de la scadenţă) şi până la data plăţii efective, în temeiul prevederilor art. 1535 alin. 1 din Noul Cod Civil.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanţa va admite în parte cererea formulată de contestatorul, potrivit dispozitivului.

Domenii speta

Spete similare