Contract

Decizie 733/2018 din 11.10.2018


Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBHND:2018:041.xxxxxx

 

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA I-a CIVILĂ

cod operator 3073

 

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 733/A/2018

Ședința publică din data de 11 octombrie 2018

 

Instanța constituită din:

P_________: S______ A___ L____ – judecător

B______ M______ S_____ – judecător

H___ L_____ – grefier

 

Pe rol fiind soluționarea apelului principal formulat de reclamanții M_______ G_______ și INTREPRINDEREA I__________ M_______ I_____ și a apelului incident formulat de pârâtul S.C. G_____ R_____ S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 312/08 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Petroșani (judecător G_______ M____).

Dezbaterile au av ut loc în ședința publică din 27 septembrie 2018 , fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie , când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru azi 11 octombrie 201 8 , când în aceeași compunere, a decis următoarele:

 

TRIBUNALUL

Deliberând constată:

 

Asupra apelurilor de față:

Prin sentința civilă nr. 312/08 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXXX, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R____ A____- A________, în c_______ de moștenitoare a defunctului Ș_____ I__; s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții M_______ G_______, cu domiciliul în V____ de Sus, _________________________, jud. Maramureș și M_______ I_____ Întreprindere I__________, cu sediul în V____, , jud. M, în contradictoriu cu pârâta S.C. G_____ R_____ S.R.L., cu sediul în municipiul P, ___________,  și, în consecință:

- s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 248/2.02.2013, încheiat între pârâta S.C. G_____ R_____ S.R.L. și reclamanta M_______ I_____ Întreprindere I__________.

- s-a dispus restabilirea situației anterioare , fiind obligă pârâta S.C. G_____ R_____ S.R.L., la plata sumei de 7000 Euro (la cursul BNR din data  plății), achitată de reclamant cu titlul de avans, precum și la plata dobânzii legale aferente, începând cu data de 8 aprilie 2013.

- s-a respins în rest acțiunea.

- a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 1533 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și suma de 175 lei cheltuieli de transport.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. În această ordine de idei, constatând că părțile au încheiat contractul la data de 02.02.2013, așadar prevederile care guvernează efectele acestui contract sunt cele prevăzute de Noul Cod Civil.

Instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ș_____ I__, decedat în timpul procesului, la data de 23 martie 2016, excepție susținută și față de pârâta moștenitoare R____ A____ A________, având u-se în vedere prevederile art. 137 C.pr.civ. potrivit cărora instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii.

În aceste condiții, instanța a procedat la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive pornind de la calificarea cererii cu care a fost învestită ca fiind o cerere de rezoluțiune contract și restabilirea situației anterioare. Așadar, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, precum și între pârât și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată. Verificarea existenței calității procesuale nu prezintă dificultăți deosebite în cazul acțiunilor prin care se urmărește valorificarea unui drept de creanță precum în cererea de față, deoarece în raportul juridic obligațional dedus judecății sunt determinați atât subiectul activ cât și subiectul pasiv.

În raportul juridic obligațional al cărui izvor este contractul de vânzare-cumpărare în litigiu, pe care reclamanții își întemeiază cererea, calitatea de subiect activ, respectiv de subiect pasiv o au părțile semnatare ale acestui contract.

Pârâta moștenitoare R____ A____ A________ nu a fost parte în contractul de vânzare-cumpărare.

Excepția lipsei calității procesuale fiind o excepție de fond, absolută, peremptorie, față de considerentele anterior expuse, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R____ A____- A________, în c_______ de moștenitoare a defunctului Ș_____ I__.

Pe fondul cauzei s-a reținut că l a data de 2.02.2013, între reclamanta I.I. M_______ I_____ și pârâta ___________ s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, prin care pârâta i-a vândut reclamantei autovehiculul marca DAF, cu nr. de identificare xxxxxx și vagonul aferent capului tractor, cu prețul de 20.000 Euro, din care s-a achitat suma de 7000 Euro, așa cum a recunoscut pârâtul Ș_____ I__ la interogatoriul aflat la fila 102 din dosar Vol. I, convenindu-se ca diferența să se achite în rate lunare a câte 1000 Euro, până la data de 30.01.2014. La aceeași dată, cumpărătorul a preluat și bunurile cumpărate.

Totodată, s-a mai încheiat în aceeași zi și un contract de închiriere între aceleași părți, prin care pârâta ____________________ reprezentată de Ș_____ I__, închiriază reclamantei I.I.M_______ I_____, reprezentată prin reclamantul M_______ G_______, vehiculul XXXX, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe o perioadă de un an, respectiv până la data de 1.02.2014, chiria lunară fiind de 500 lei RON. Proprietarul a predat vehiculul, iar utilizatorul s-a obligat la terminarea contractului să predea vehiculul în stare tehnică normală de funcționare.

S-a susținut de reclamantă că, imediat după predarea autovehiculului DAF s-au constatat grave defecțiuni, motiv pentru care s-a apelat la o unitate service autorizat ă pentru constatarea stării bunului. Reparațiile necesare au fost evaluate la suma de xxxxx lei. S-a sus ținut c ă bunul nu a mai fost utilizat în aceste condiții, ci depozita t. Situa ț ia de fapt afectează înțelegerea părților care nu mai produce efecte, viciile bunului făcându-l impropriu întrebuințării. Reclamanții nu au avut posibilitatea identificării acestor defecțiuni, pârâții garantând pentru starea tehnica a bunului.

Astfel, potrivit art. 1690 C .civ., “bunul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului. Cumpărătorul are obligația ca imediat după preluare să verifice starea bunului potrivit uzanțelor. Dacă în urma verificării se constată existența unor vicii aparente, cumpărătorul trebuie să îl informeze pe vânzător despre acestea fără întârziere. În lipsa informării, se consideră că vânzătorul și-a executat obligația prevăzută la alin. (1).Cu toate acestea, în privința viciilor ascunse, dispozițiile art. 1707 - 1714 rămân aplicabile.”

Condițiile activării garanției vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului se desprind din art. 1707 C.civ., conform căruia vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuințării la care este destinat sau care îi micșorează în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic. Este ascuns acel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistență de specialitate, de către un cumpărător prudent și diligent. Garanția este datorată dacă viciul sau cauza lui exista la data predării bunului. Vânzătorul nu datorează garanție contra viciilor pe care cumpărătorul le cunoștea la încheierea contractului.

Așadar, așa cum a statuat jurisprudența în interpretarea art. 1352 ș i urm. C.civ. de la 1864, concluziile deplin aplicabile ș i î n prezent, viciile ascunse constau în deficiențe de c_______ a bunurilor, ce nu puteau fi cunoscute de dobânditor, cu mijloace obișnuite de verificare și recepție și care sunt de o asemenea gravitate încât, dacă ar fi fost cunoscute, contractul nu s-ar fi încheiat sau ar fi condus la diminuarea preț ului. Posibilitatea cumpărătorului de a lua cunoștință de viciul lucrului se apreciază in abstracto, avându-se î n vedere un comparator prudent si diligent. Ca atare, lipsa de informare, de experiență, cât ș i nepriceperea cumpără torului nu fac ca viciile sa fie considerate ascunse. Trebuie remarcat că noua reglementare a prevăzut expres că un viciu este ascuns daca nu putea fi descoperit de un cumpără tor prudent ș i diligent, fără asistență de specialitate, astfel încât s-a impus a se analiza în cauză , pe de o parte, dac ă reclamantul M___  G_______ a acționat ca un cumpărător prudent și diligent, iar, pe de altă parte, daca acționând astfel, ar fi putut constata presupusele vicii ascunse.

Or, primul aspect care a rezultat din probele administrate este acela ca reclamantul a avut posibilitatea analizării stării bunului cumpărat la momentul predării, întrucât i s-a dat autovehiculul spre folosire și verificare, fără a aduce la cunoștința vânzătorului vreo nemulțumire. Chiar reclamantul a recunoscut faptul că știa că autoutilitara este veche și necesită reparații, acesta fiind și motivul pentru care a acceptat să o cumpere la un preț mai mic. Ulterior, reclamantul a constata t că autovehiculul prezintă anumite defecțiuni, situație care l-a determinat pe acesta sa prezinte bunul unui service autorizat. Verificând conținutul devizelor de reparații prezentate de reclamanți (filele 131 – 133), S.C. EVW Holding SRL a constatat ca unele dintre defecțiunile ce necesitau reparații erau vizibile, putând fi constatate personal de cumpără tor (fila 130 d in dosar). Acestea nu reprezintă în mod evident vicii ascunse și nu pot angaja răspunderea vânzătorului, conform art. 1707 ș i urm. C.civ.

Cea de-a doua categorie de defecțiuni nu pute au fi constatate direct de cumpărător, la data predării, necesitând probe dinamice ș i o verificare de specialitate, potrivit susținerilor unității service S.C. EVW Holding SRL. Acestea pot constitui vicii ascunse de natura a angaja răspunderea vânzătorului, în măsura î n care cumpărătorul a acționat prudent ș i diligent.

Or, probele administrate, respectiv: înscrisurile depuse la dosar, interogatoriile părților, declarațiile martorilor F_____ M____ (fila 20), I______ N_______ (fila 21), M_______ G______ (fila 25), au condus l a concluzia ca reclamantul nu a avut un astfel de comportament. Raportat la vechimea autovehiculului și la condițiile de utilizare (reclamantul M_______ G_______ intenționa să efectueze transport internațional de marfă), reclamantul avea obligația de a solicita verificări mai atente î n ceea ce privește caracteristicile tehnice ale autovehiculului. Însă , acesta nu a sesizat nici măcar acele defecțiuni vizibile cu ochiul liber.

Concluzia care s-a tras din aceasta situație de fapt a fost că reclamanții nu au acționat prudent și diligent în demersurile de cumpărarea autovehiculului, limitându-se la a face verificări superficiale, de ș i caracteristicele bunului, cunoscute, ar fi impus verifică r i mai amănunțite. Mai mult, ușurința cu care cumpărătoarea a acceptat s ă cumpere autovehiculul la un preț relativ rezon abil poate reprezenta un indiciu c ă eventualele defecțiuni decurgând din uzura maș inii au fost implicit acceptate de cumpără tor. Semne de întrebare în legătura cu situația dintre părți au apărut și ca urmare a constatării că restituirea autovehiculului a intervenit în luna mai 2013, în vreme ce constatarea tehnică de către service-ul autorizat s-a realizat anterior, în luna martie 2013. Deși s-a susținut că defecțiunile tehnice grave ș i ascunse au fost constatate imediat după predarea bunului, nu s-a făcut dovada acestei afirmații, probele demonstrând ca abia dup ă verificarea făcut ă de speciali ști s-au constatat acele defecțiuni, î n vreme ce intenția de desființare a actului juridic a fost manifestata ulterior.

În aceste condiții, instanța a apreciat că viciile constatate ulterior nu au putut reprezenta vicii ascunse, în sensul art. 1707 si urm. C.civ., și , prin urmare, nu pot angaja răspunderea contractuala a vânzătorului.

Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții M_______ G_______ și  M_______ I_____ Întreprindere I__________, motiv pentru care, în temeiul art. 1554 Cod civil a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 248/2.02.2013, încheiat între pârâta S.C. G_____ R_____ S.R.L. și reclamanta M_______ I_____ Întreprindere I__________.

În temeiul art. 1635 Cod civil, instanța a dispus și restabilirea situației anterioare și a obliga t pârâta S.C. G_____ R_____ S.R.L., la plata sumei de 7000 Euro (la cursul BNR din data  plății), achitată de reclamant cu titlul de avans, precum și la plata dobânzii legale aferente, începând cu data de 8 aprilie 2013.

A fost înlăturată susținerea pârâtei cu privire la obligarea reclamanților la plata de daune interese și contravaloarea lipsei de folosință, pentru perioada în care bunurile s-au aflat în posesia reclamanților, având în vedere că din întreg materialul probator, a rezultat că autovehiculul și vagonul aferent capului tractor nu au fost folosite absolut deloc de reclamanți.

Nefiind întemeiate pretențiile reclamanților cu privire la plata reparațiilor efectuate, pentru considerentele arătate mai sus, instanța a respins în rest acțiunea.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 1533 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (în limita pretențiilor admise) și suma de 175 lei cheltuieli de transport, care au fost dovedite cu înscrisurile de la dosar.

În final, a luat act de împrejurarea că onorariul de avocat se va solicita pe cale separată.

 

Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat au declarat apel reclamanții M_______ G_______ și INTREPRINDEREA I__________ M_______ I_____, prin care au solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate în ce privește capătul de cerere privind pretențiile solicitate cu titlu de reparații ale autovehiculului în sumă precizată de 35.609 lei în sensul admiterii acestei cereri, cu cheltuieli de judecată în apel.

În dezvoltarea motivelor de apel, în esență, au subliniat că hotărârea atacată este nelegală. În concret, au precizat că în mod eronat s-a reținut că, în c_______ de cumpărători, nu au acționat prudent și diligent în condițiile în care din adresa nr. 1111/27 ianuarie 2016 emisă de unitatea service rezultă că bunul achiziționat era impropriu utilizării destinației sale, întrucât starea tehnică nu era conformă cu reglementările RAR privind circulația pe drumurile publice, dat fiind scopul pentru care a cumpărat acest bun, respectiv acela de a-l utili za ca mijloc de transport.

A mai precizat că, astfel cum rezultă de declarațiile martorilor audiați, primele defecțiuni le-a constatat chiar imediat după preluarea bunului, defecțiuni cu privire la care a anunțat vânzătorul care a trimis specialiști necesari să le remedieze.

În continuare, a precizat că după efectuarea tuturor reparațiilor l-a contactat telefonic pe administratorul societății vânzătoare, convenind cu acesta să renegocieze în sensul că ei au solicitat reducerea prețului. În aceste condiții, au concluzionat că buna lor credință a fost apreciată ca un abuz din partea vânzătoarei prin reprezentantul legal, care pur și simplu a luat bunul și nu l-a mai restituit.

În final, au precizat că bunul a rămas în posesia vânzătorului cu toate îmbunătățirile efectuate conform înscrisului existent la fila 121, îmbunătățiri necontestate, astfel că acestuia i-a revenit în posesie un bun care avea o stare tehnică conformă cu reglementările RAR pe care ulterior l-a și vândut.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 și art. 451 Cod procedură civilă.

Intimatul pârât S.C. G_____ R_____ S.R.L. a formulat întâmpinare și apel incident.

Prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului formulat de reclamanți ca fiind nefondat, cu consecința menținerii sentinței pronunțate în ceea ce privește soluția de respingere a capătului de cerere privind obligarea sa la plata sumei de 35.609 lei cu titlu de contravaloare reparații pretins efectuate de către reclamanți.

În fapt, în esență, a arătat că în mod corect prima instanță de fond, în raport de materialul probator administrat, a constat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1707 Cod civil, nefiind îndeplinite condițiile activării garanției vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului înstrăinat.

În concret, a precizat că prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare” purtând nr. 248/02.02.2013, în c_______ de vânzător a convenit cu cumpărătorul M_______ I_____ Întreprindere I__________ asupra transmiterii dreptului de proprietate asupra autotractorului marca DAF cu nr. de identificare xxxxxx și a semiremorcii marca Schmitz cu nr. de identificare xxxxxxxxxxxx, în schimbul unui preț stabilit de comun acord de 20.000 euro din care la data de 02 februarie 2013 s-a achitat un avans de 6500 euro, urmând ca diferența până la suma de xxxxx euro să fie achitată în tranșe lunare de 1000 euro, cu precizarea că bunurile au fost predate cumpărătorului la data încheierii actului.

În continuare, a subliniat că prin cererea inițială reclamanții au pretins obligarea sa la plata sumei de xxxxx,97 lei, pe care ulterior au majorat-o la suma de xxxxx lei, susținând că după predarea bunurilor, autotractorul ar fi prezentat defecțiuni, defecțiuni ce ar reprezenta vicii ascunse ale bunului. Însă astfel cum a arătat și în fața primei instanțe, în privința acestor pretinse reparații, nu i-a fost solicitat și nu și-a exprimat niciodată acordul în vederea efectuării lor, iar dacă acestea au fost făcute au profitat exclusiv reclamantei deoarece în posesia și folosința sa exclusivă s-a aflat bunul.

De altfel, în opinia sa, în mod corect prima instanță a reținut că nu subzistă situația unor vicii ascunse în sensul art. 1707 Cod civil, respectiv bunul vândut nu a prezentat vicii care să-l fi făcut impropriu întrebuințării lui sau care să-i fi micșorat în asemenea măsură valoarea încât cumpărătorul nu ar mai fi cumpărat bunul sau ar fi dat un preț mai mic dacă ar fi cunoscut despre existența lui. A mai arătat că, în acest sens, însuși reclamantul a arătat că avea cunoștință despre starea bunului cumpărat la mâna a doua, bun care era unul uzat și tocmai față de starea în care se afla acesta, părțile au stabilit un preț mai mic, respectiv de 20.000 euro pentru întreg ansamblu rutier. Mai mult decât atât, a subliniat că din chiar înscrisurile depuse de reclamant și emise de unitatea service la care se susține că a fost prezentat bunul pentru reparații, rezultă că o parte din defecțiunile acestuia erau vizibile și, în mod evident, puteau fi constatate în mod direct de către cumpărător.

În același sens, a precizat că și în eventualitatea în care s-ar putea reține că unele defecțiuni nu ar fi fost vizibile, facil de constatat în mod direct, în speță, nu era întrunită cealaltă condiție care se desprinde din dispozițiile art. 1707 Cod civil, respectiv că aceste defecțiuni să nu fi putut fi constatate de către un cumpărător prudent și diligent.

În final, a subliniat că reclamantul M_______ G_______ nu este îndreptățit la a solicita vreo sumă de bani în condițiile în care între el și acesta nu a existat nici un raport juridic.

Prin apelul incident formulat a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii capătului de cerere privind rezoluțiunea contractului nr. 248/02.02.2013 și obligarea sa la plata sumei de 7000 euro.

În dezvoltarea motivelor de apel, a precizat că după încheierea convenției bunurile au fost predate cumpărătoarei, însă aceasta nu a mai achitat nicio sumă de bani din tranșele de 1000 euro stabilite lunar și, în plus, nu s-a mai putut lua legătura cu reprezentantul acesteia, care nu a mai răspuns nici la telefon și nici somației comunicată poștal la data de 08 aprilie 2013, prin care ea i-a solicitat restituirea bunurilor față de neîndeplinirea obligației de plată a prețului.

Mai mult, a subliniat că la data de 09 aprilie 2013 a formulat o plângere penală împotriva reclamanților înregistrată la Poliția localității Vișeul de Sus, dosar în care se fac acte de cercetare penală.

A mai precizat că, ulterior notificării comunicate și formulării plângerii penale, în cursul lunii mai 2013 reclamantul M_______ G_______ s-a prezentat la sediul său unde a predat autotractorul și semiremorca, susținând că se află în imposibilitate de a mai achita diferența de preț în modalitatea stabilită, ocazie cu care au convenit să i se restituie reclamantului suma de 1000 euro din avansul achitat la data încheierii contractului, sumă ce a și fost înmânată, stabilindu-se ca diferența de 5500 euro să reprezinte daunele interese și contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada în care bunurile s-au aflat în posesia și folosința exclusivă a reclamantei.

Cu referire la soluția adoptată de prima instanță, a subliniat că deși în mod corect judecătoria a stabilit că nu sunt incidente dispozițiile privind răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului înstrăinat, aceasta a concluzionat totuși că se impune admiterea în parte a cererii reclamantei în ceea ce privește rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și restabilirea situației anterioare prin obligarea sa la restituirea sumei încasate cu titlu de avans. Or, în opinia sa, în condițiile în care chiar instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile privind răspunderea pentru viciile ascunse, este evident că în mod contradictoriu și eronat în același timp, a dispus rezoluțiunea contractului, fără a indica și fără a exista de altfel nici un motiv față de care s-ar impune rezoluțiunea contractului.

Astfel, în aprecierea sa, nu există nici un temei pentru ca reclamanta să solicite în prezent rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, în condițiile în care este singura care în mod culpabil nu și-a îndeplinit obligațiile din contract, respectiv nu a achitat contravaloarea prețului stabilit, neexistând așadar nici un motiv pentru care aceasta să fie îndreptățită la a solicita rezoluțiunea contractului, cu atât mai mult cu cât contractul și-a încetat practic efectele la momentul restituirii bunurilor ce făceau obiectul său.

De altfel, a subliniat că în realitate contractul încheiat la data de 02 februarie 2013 a reprezentat practic o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, fiind vorba de un contract cu executare succesivă, efectele vânzării urmând a se produce doar la momentul achitării integrale a prețului stabilit de comun acord, iar față de faptul că prețul nu a mai fost achitat și bunurile obiect al contractului au fost restituite, este evident că în prezent nu mai putea fi dispusă rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare care și-a încetat efectele încă din luna mai 2013.

De asemenea, a apreciat ca fiind nefondată și obligarea sa la plata sumei de 7000 euro achitată cu titlu de avans la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, față de dispozițiile art. 1757 Cod civil, potrivit căruia în c_______ de vânzător are dreptul atât la daune interese cât și la compensații pentru lipsa de folosință. Prin urmare, a concluzionat că în mod greșit prima instanță a înlăturat această apărare a sa, în condițiile în care toate probele administrate în cauză au arătat că în perioada februarie – mai 2013 bunurile s-au aflat în posesia și folosința reclamantei, fiind lipsit de relevanță dacă aceasta le-a folosit sau nu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 472 și urm. Cod procedură civilă.

Apelul principal a fost timbra t cu suma de 840 lei taxă judiciară de timbru, iar apelul incident a fost timbrat cu suma de 775 lei taxă judiciară de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 1 lit. b din OUG 80/2013.

În apel au fost administrate probe cu înscrisuri.

 Analizând hotărârea atacată și probele administrate, în condițiile art. 476-478 Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:

În prealabil, în acord cu regula tantum devolutum quantum apellatum Tribunalul constată că nici prin apelul principal și nici prin cel incident nu s-au formulat critici cu privire la soluția primei instanțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R____ A____ A________ – situație în care se va proceda la soluționarea apelurilor în limitele criticilor invocate, întrucât ceea ce nu s-a atacat a dobândit autoritate de lucru judecat.

În continuare, pentru a răspunde criticilor formulate, acest Tribunal apreciază că, preliminar, se impune a fi făcută o succintă prezentare a stării de fapt, astfel cum rezultă din materialul probator administrat.

În acest sens, Tribunalul reține că la data de 30 ianuarie 2013 între S.C. G_____ R_____ SRL în c_______ de promitent vânzător și I.I. M_______ I_____ în c_______ de promitent cumpărător a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare intitulat „proces-verbal” prin care s-a convenit vânzarea autotractorului marca DAF, cu nr. de identificare xxxxxxxx și a semiremorcii marca Schmitz cu nr. de identificare xxxxxxxxxxxx, în schimbul unui preț de 20.000 euro din care s-a achitat suma de 1000 euro la data perfectării antecontractului, urmând ca suma de 5500 euro să fie plătită la data de 02 februarie 2013 când urma a fi încheiat contractul promis (moment în care cumpărătorul __________________________), iar diferența urma a fi achitată de cumpărător în rate lunare de 1000 euro (fila 10 dosar fond).

La data de 02 februarie 2013 între părți s-a încheiat contractul promis. În contractul încheiat s-a menționat achitarea avansului în cuantum de 6500 euro și s-a stabilit ca diferența de preț să fie achitată în rate lunare de câte 1000 euro până la data de 30 ianuarie 2014; precizându-se totodată că bunurile obiect al contractului au fost preluate de cumpărător care și-a asumat obligația de a achita ratele lunare stabilite, impozitul aferent anului 2013 și orice amendă care va fi aplicată până la radierea autovehiculelor. La rândul său, vânzătorul și-a asumat obligația ca la sfârșitul lunii ianuarie 2014 să emită facturile aferente vânzării și să radieze de pe numele societății bunurile dobândite în proprietate de cumpărător (fila 8 dosar fond).

La aceeași dată, între părți a intervenit și un contract de închiriere ce a avut ca obiect vehiculul semiremorcă marca Schmitz cu nr. de identificare xxxxxxxxxxxx, înmatriculată sub nr. XXXXXXXXX, termenul închirierii fiind de 1 an începând cu data de 02 februarie 2013 și până la data de 01 februarie 2014, iar chiria lunară a fost stabilită la suma de 500 lei (fila 8 dosar fond).

După preluarea bunurilor – obiect al vânzării – întrucât cumpărătorul a sesizat unele defecțiuni la ansamblul rutier, în condițiile în care imediat după preluare au fost necesare unele reparații care au fost efectuate chiar de către angajați ai societății vânzătoare, în luna martie 2013, cumpărătorul s-a adresat S.C. xxx SRL în c_______ de reprezentanță DAF pentru efectuarea de verificări tehnice, ocazie cu care s-au constatat mai multe defecțiuni, concluzionându-se că starea tehnică a autotractorului marca DAF nu era conformă cu reglementările RAR privind circulația pe drumurile publice, autovehiculul fiind impropriu utilizării lui. Din adresa comunicată primei instanțe de către unitatea service (fila 130 dosar fond) rezultă că unele defecțiuni puteau fi observate de către cumpărător la data cumpărării autovehiculului, iar altele nu puteau fi în mod obiectiv constatate întrucât acestea au putut fi identificate doar prin utilizarea de echipament specializat pentru verificarea stării tehnice, echipament utilizat în stațiile ITP agreate RAR.

Pentru reparațiile efectuate, unitatea service a emis devizele de lucrări nr. xxxxxxxxx/13 martie 2013 și nr. xxxxxxxx/13 martie 2013 și facturile fiscale nr. xxxxxxxxxx/14 martie 2013 în valoare de 14.063,67 lei și xxxxxxxxxx/14 martie 2013 în valoare de 7.741,30 lei, prețul reparațiilor fiind achitat de II M_______ I_____ la datele de 14 martie 2013 (fila 11 dosar fond) și, respectiv, 18 martie 2013 (fila 17 dosar fond).

Prin somația nr. 260/08 aprilie 2013, vânzătorul S.C. G_____ R_____ SRL i-a solicitat cumpărătorului I.I. M_______ I_____ ca în termen de 1 zi să predea autotractorul marca DAF, înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, motivat de împrejurarea că nu ar fi fost respectat contractul nr. 248/02.02.2013 (fila 34 dosar fond), somația fiind comunicată cumpărătorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 11 aprilie 2013 (fila 36 dosar fond). Iar, la data de 09 aprilie 2013 S.C. G_____ R_____ SRL a formulat o plângere adresată Poliției Vișeul de Sus prin care a solicitat efectuarea de cercetări împotriva numitului M_______ G_______ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.

În luna mai 2013, potrivit susținerilor ambelor părți litigante, ansamblul de vehicule a fost predat de reclamantul M_______ G_______ către S.C. G_____ R_____ SRL.

Raportat la această stare de fapt și criticile formulate prin apelul incident, Tribunalul apreciază că prima problemă de drept ce se impune a fi lămurită este natura raporturilor juridice existente între părți, în condițiile în care vânzătorul S.C. G_____ R_____ SRL susține că la data promovării litigiului nu mai exista în ființă un contract între părți a cărei rezoluțiune să poată fi dispusă.

În acest sens, Tribunalul constată că, fără îndoială, între părți a intervenit un contract de vânzare-cumpărare ce a avut ca obiect ansamblul de autovehicule compus din autotractorul marca DAF, cu nr. de identificare xxxxxxxx și nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca marca Schmitz cu nr. de identificare xxxxxxxxxxxx și nr. de înmatriculare XXXXXXXXX. Astfel, argumentul pârâtului S.C. G_____ R_____ SRL în sensul că în realitate această convenție ar reprezenta doar o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, motivat de faptul că efectele vânzării  urmau să se producă doar la momentul achitării integrale a prețului stabilit de comun acord – nu poate fi primit.

Aceasta întrucât pe de o parte, anterior perfectării convenției, între părți a intervenit o astfel de promisiune materializată prin înscrisul sub semnătură privată intitulat „proces-verbal”, iar pe de altă parte potrivit art. 1674 Cod civil, cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă. Or, din conținutul contractului încheiat de părți nu rezultă că voința părților a fost în sensul ca transferul dreptului de proprietate să opereze doar la plata integrală a prețului, chiar dacă vânzătorul și-a asumat obligația de a emite factura fiscală și de a proceda la îndeplinirea formalităților de publicitate a transferului prin radierea din evidențele autorităților competente a mențiunilor privind calitatea sa de proprietar doar la sfârșitul lunii ianuarie 2014, dată ce coincide cu data plății ultimei rate din preț, atâta timp cât prin contract s-a stipulat obligația pentru cumpărător de a achita impozitul aferent anului 2013 pentru autovehicul – obligație ce incumbă doar proprietarului.

Nici argumentul în sensul că acest contract și-ar fi încetat practic efectele la momentul restituirii bunurilor ce făceau obiectul său – nu poate fi primit. În acest sens, Tribunalul reține că potrivit art. 1321 Cod civil contractul încetează în condițiile legii, prin executare, acordul de voință al părților, denunțare unilaterală, expirarea termenului, îndeplinirea sau după caz neîndeplinirea condiției, imposibilitate fortuită de executare, precum și din orice alte cauze prevăzute de lege.

Or, din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că legea reglementează posibilitatea revocării unei convenții legal făcute, prin consimțământul mutual al părților (mutuus dissensus), însă în aprecierea solicitării de constatare a încetării convenției importantă este voința reală a părților – ca negotium – și nu forma pe care aceasta o îmbracă (instrumentum), dat fiind faptul că, contractul dedus judecății este unul consensual.

Însă, în speță, o astfel de ipoteză este exclusă, atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenței unui acord de voință în acest sens, acord urmat de restituirea prestațiilor primite în urma încheierii contractului. Astfel, faptul juridic al predării de către cumpărător către vânzător a bunurilor ce au făcut obiectul vânzării, fără restituirea prețului achitat nu reprezintă un acord de voință comun al părților în sensul încetării contractului. Din contră, din actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține că predarea bunurilor s-a datorat și conduitei vânzătorului care l-a somat în acest sens pe cumpărător și chiar a formulat împotriva acestuia o plângere penală.

Prin urmare, Tribunalul constată că între părți, la data sesizării instanței, existau raporturi juridice născute din contractului de vânzare-cumpărare încheiat, care era în ființă, situație în care criticile formulate prin apelul incident relativ la soluția dispusă de prima instanță de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare, motivat de faptul că acest contract a încetat anterior – sunt vădit neîntemeiate.

Cât privește critica ce vizează netemeinicia acestei soluții, justificată de faptul că deși prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile privind răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse și cu toate acestea a dispus rezoluțiunea convenției, Tribunalul constată că într-adevăr soluția dispusă pare a fi contradictorie.

Examinând din această perspectivă, temeinicia sentinței atacate, în acord cu prima instanță, Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 1690 Cod civil , “bunul trebuie să fie predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului. Cumpărătorul are obligația ca imediat după preluare să verifice starea bunului potrivit uzanțelor. Dacă în urma verificării se constată existența unor vicii aparente, cumpărătorul trebuie să îl informeze pe vânzător despre acestea fără întârziere. În lipsa informării, se consideră că vânzătorul și-a executat obligația prevăzută la alin. 1.Cu toate acestea, în privința viciilor ascunse, dispozițiile ar t. 1707 - 1714 rămân aplicabile ” .

Din dispozițiile art. 1707 Cod civil se desprind condițiile ce se cer a fi întrunite pentru activarea obligației vânzătorului de garanție pentru viciile ascunse ale bunului , respectiv:

- viciul ascuns să facă bunul vândut impropriu întrebuințării la care este destinat sau să-i micșoreze în asemenea măsură întrebuințarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut, cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic.

- viciul să nu fi putut fi descoperit, fără asistență de specialitate, de către un cumpărător prudent și diligent.

- viciul să fi existat la data predării bunului;

- viciul să nu fi fost cunoscut de cumpărător la încheierea contractului.

Iar, potrivit art. 1710 Cod civil, în temeiul obligației vânzătorului de garanție contra viciilor, cumpărătorul poate obține după caz: înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe cheltuiala acestuia; înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, însă lipsit de vicii, reducerea corespunzătoare a prețului ori rezoluțiunea vânzării.

În speță, din materialul probator administrat, apare ca fiind evident că părțile au convenit vânzarea-cumpărarea unui autovehicul folosit, dar care ar fi fost utilizabil potrivit destinației sale. În acest sens, Tribunalul reține că după încheierea convenției, bunul a fost predat în stăpânirea materială a cumpărătorului pentru a fi folosit potrivit destinației sale, chiar dacă procedurile de publicitate a transferului dreptului de proprietate urmau să fie efectuate ulterior. Faptul juridic al încredințării bunului pentru a fi folosit pe drumurile publice, conduce la prezumția că bunul avea inspecția tehnică periodică în perioada de valabilitate, respectiv că acesta corespundea din punct de vedere tehnic pentru a circula în siguranță pe drumurile publice – prezumție ce nu a fost răsturnată prin depunerea la dosar a certificatelor de înmatriculare ale autovehiculelor care să confirme faptul că, la data predării, ansamblului rutier nu avea ITP valabil, situație în care s-ar fi putut aprecia că defecțiunile pe care le-ar fi prezentat autovehiculul și care ar fi putut fi constatate ca urmare a efectuării inspecției tehnice periodice ar fi fost cunoscute și asumate de cumpărător.

Prin urmare, plecând de la premisa că ansamblul rutier, la data încheierii contractului dintre părți, corespundea din punct de vedere tehnic pentru a fi folosit pe drumurile publice, prezumție confirmată și de răspunsul dat de vânzător la interogatoriu de către vânzător (întrebarea 4 – fila 91 dosar fond) care a susținut că bunurile erau în bună stare de funcționare, Tribunalul reține că în luna martie 2013, la solicitarea cumpărătorului, S.C. xxx SRL în c_______ de reprezentanță DAF, a procedat la verificarea tehnică a autotractorului înmatriculat sub nr. XXXXXXX, ocazie cu care s-au constatat mai multe defecțiuni, dintre care o parte puteau fi observate de orice conducător auto, iar altele nu puteau fi identificate decât prin utilizarea de echipament specializat, utilizat în stațiile ITP agreate RAR. Printre defecțiunile pe care le prezenta vehiculul s-a constatat și existența unui dezechilibru frână la axa 2 de 39%, cu precizarea că limita maximă admisă de reglementările RAR era de 30 %, apreciindu-se astfel că autovehiculul era impropriu utilizării lui în circulația pe drumurile publice.

În aceste condiții, în dezacord cu prima instanță, Tribunalul apreciază că în sarcina reclamantului cumpărător nu se poate reține faptul că nu ar fi acționat ca un cumpărător prudent și diligent. Din contră, în situația unui răspuns pozitiv din partea pârâtului vânzător la întrebarea 4 din interogatoriu (fila 91 dosar fond), s-ar fi putut aprecia în sensul că însuși vânzătorul ar fi cunoscut existența defecțiunilor la autovehicul și că, prețul de vânzare convenit ar fi fost stabilit raportat la starea tehnică reală a vehiculului. În atare situație, argumentul primei instanțe, în sensul că ușurința cu care cumpărătorul a acceptat să cumpere autovehiculul la un preț relativ rezonabil ar putea reprezenta un indiciu că eventualele defecțiuni decurgând din uzura maș inii au fost implicit acceptate de cumpără tor , nu justifică înlăturarea obligației vânzătorului de a răspunde pentru vicii, în condițiile în care la dosar nu s-a făcut dovada care ar fi prețul real al unui vehicul de aceeași vechime dar cu o stare tehnică ce corespunde normelor legale pentru a fi utilizat în condiții de siguranță pe drumurile publice. Nici faptul că existența defecțiunilor a fost constatată în luna martie 2013, că autovehiculul a fost predat în luna mai 2013, iar acțiunea în rezoluțiune a fost promovată ulterior nu reprezintă un criteriu pentru a se concluziona că reclamantul cumpărător nu s-ar fi manifestat prudent și diligent la încheierea contractului, date fiind prevederile art. 1710 Cod civil.

În concret, din susținerile părților și probele administrate, Tribunalul apreciază că după efectuarea acestor reparații și în termenul de 1 lună de la încheierea convenției când trebuia achitată prima rată din diferența de preț, între părți au existat unele discuții referitor la costul lucrărilor de reparații (declarații martori F_____ M____ – fila 20 dosar fond, I______ N_______ – fila 21 dosar fond), dar care nu au condus la nici un rezultat, dovadă fiind faptul că prin somația din data de 08 aprilie 2013, deși devenise scadentă doar prima rată de 1000 euro din diferența de preț, vânzătorul nu a pretins cumpărătorului, în condițiile art. 1522 Cod civil, să-și execute obligația de plată asumată ci i-a solicitat să predea autovehiculul vândut.

În concluzie, întrucât autovehiculul vândut, la data perfectării convenției, era impropriu folosirii lui conform destinației sale, datorită defecțiunilor tehnice pe care le prezenta și dat fiind faptul că urmare a discuțiilor dintre părți, nu s-a materializat niciunul din remediile prevăzute de legiuitor prin dispozițiile art. 1710 alin. 1 lit. a-c Cod civil, soluția dispusă de prima instanță de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare nr. ____ februarie 2013 – este la adăpost de orice critici, cu precizarea că ineficacitatea actului juridic nu a intervenit ca urmare a neexecutării culpabile a vreunei obligații de către una din părți ci ca efect al activării obligației vânzătorului de garanție pentru viciile ascunse ale bunului.

Ca efect al desființării contractului, părțile trebuie repuse în situația anterioară. Din această perspectivă, Tribunalul reținând că au fost predate de către cumpărător bunurile ce au făcut obiectul vânzării, în acord cu judecătoria, constată că vânzătorul este dator să restituie cumpărătorului prețul efectiv plătit.

Însă, în dezacord cu prima instanță, din actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că vânzătorul este dator să restituie cumpărătorului doar suma de 6500 euro achitată cu acest titlu și nu suma de 7000 euro pretinsă prin precizarea de acțiune.

În acest sens, Tribunalul reține că în contractul încheiat, s-a stipulat expres că la data perfectării convenției s-a achitat din prețul convenit suma de 6500 euro, sumă ce a fost recunoscută la interogatoriu atât de către reclamantul M_______ G_______ (fila 86 dosar) cât și de pârâtul S.C. G_____ R_____ SRL (fila 91 dosar fond). Faptul că la interogatoriul administrat numitului Ș_____ I__, în c_______ de pârât, acesta ar fi recunoscut că s-a plătit cu titlu de avans suma de 7000 euro (fila 102 dosar fond) nu poate conduce la aprecierea că aceasta a fost suma de bani achitată efectiv din prețul convenit, în condițiile în care soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R____ A____ în c_______ de succesor în drepturi a pârâtului Ș_____ I__, decedat pe parcursul soluționării litigiului, nu a fost criticată. Altfel spus, poziția procesuală exprimată de o persoană cu privire la care s-a constatat că nu justifică legitimitate procesuală, nu poate înlătura susținerile părților din proces. De altfel, concluzia că vânzătorul trebuie să restituie doar suma de 6500 euro se impune și din interpretarea dispozițiilor art. 309 alin. 2 Cod procedură civilă.

Apărarea formulată prin apelul incident în sensul că vânzătorul S.C. G_____ R_____ SRL nu datorează conform prevederilor art. 1757 Cod civil, suma achitată de cumpărător cu titlu de avans întrucât aceasta i se cuvine cu titlu de daune interese și lipsă de folosință – este vădit neîntemeiată. În acest sens, Tribunalul reține că dispozițiile invocate nu sunt incidente în cauză, în condițiile în care vânzătorul nu a solicitat (nici printr-o cerere principală și nici pe care reconvențională în prezentul litigiu) rezoluțiunea vânzării pentru neplata prețului, ci din contră, întrucât desființarea contractului a intervenit urmare a activării obligației de garanție a vânzătorului pentru vicii, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1645 alin. 1 Cod civil.

Ca efect al desființării contractului și predării de către cumpărător vânzătorului a bunurilor ce au făcut obiectul acestuia, vânzătorul este ținut să-i ramburseze cumpărătorului cheltuielile făcute cu bunul ce a făcut obiectul restituirii, conform dispozițiilor art. 1644 Cod civil, în limitele prevăzute de art. 1690 Cod civil, respectiv acele cheltuieli care au fost efectuate în vederea înlăturării defecțiunilor tehnice constatate ca fiind vicii ascunse ale bunurilor, nu și cele pentru înlăturarea viciilor aparente care nu au fost reclamate de cumpărător la data predării bunului.

În această ordine de idei, Tribunalul constată că pârâtul S.C. G_____ R_____ SRL datorează reclamanților cu titlu de despăgubiri doar suma de 20.284,64 lei din totalul de 21.804,97 lei întrucât remedierea reperelor indicate în cele două devize la pozițiile 2, 3, 4, 5, 6, 13 – fila 131 și pozițiile 9,11, 19, 20, 28, 29 – fila 133 și care constituie defecțiuni ce puteau fi observate la data perfectării contractului a costat suma de 1520,33 lei cu TVA.

În ce privește dobânda legală solicitată, în acord cu prima instanță, întrucât legea prezumă în cazul neexecutării unei obligații ce are ca obiect o sumă de bani, că lipsa de folosință a acesteia provoacă creditorului un prejudiciu în aplicarea dispozițiilor art. 1535 Cod civil și art. , pârâtul S.C. G_____ R_____ SRL datorează reclamanților și dobânda legală remuneratorie, calculată începând cu data de 08 aprilie 2013.

Prin urmare, pentru cele ce preced, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite ca fondat atât apelul principal declarat de reclamanții M_______ G_______ și INTREPRINDEREA I__________ M_______ I_____ cât și apelul incident declarat de pârâtul S.C. G_____ R_____ S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 312/08 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria P, care va fi schimbată în parte în sensul că va fi obligat pârâtul S.C. G_____ R_____ S.R.L. la plata sumei de 20.284,64 lei către reclamanți, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda legală remuneratorie, calculată începând cu data de 08 aprilie 2013 și la plata sumei de 6500 euro (în echivalent în lei la cursul BNR din data plății), la care se adaugă dobânda legală remuneratorie calculată începând cu data de 08 aprilie 2013, reprezentând avans achitat, urmând a fi menținute în rest dispozițiile sentinței atacate.

În temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, se vor compensa în tot cheltuielile de judecată avansate de părți în apel.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 

Admite ca fondat apelul civil declarat de reclamanții M_______ G_______, domiciliat în localitatea V, __________, județul M și INTREPRINDEREA I________M_______ I_____, cu sediul în localitatea V, _____________, județul M împotriva sentinței civile nr. 312/08 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Petroșani, pe care o schimbă în parte în sensul că:

Obligă pe pârâtul S.C. G_____ R_____ S.R.L. la plata sumei de 20.284,64 lei către reclamanți, cu titlu de despăgubiri, la care se adaugă dobânda legală remuneratorie, calculată începând cu data de 08 aprilie 2013.

Admite ca fondat apelul incident formulat de pârâtul S.C. G_____ R_____ S.R.L., CUI , XXXXXXXXXXXX, cu sediul în municipiul Petroșani, _____________________, _____________, ________________________ împotriva sentinței civile nr. 312/08 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Petroșani, pe care o schimbă în parte în sensul că:

Obligă pe pârâtul S.C. G_____ R_____ S.R.L. să plătească reclamanților suma de 6500 euro (în echivalent în lei la cursul BNR din data plății), la care se adaugă dobânda legală remuneratorie calculată începând cu data de 08 aprilie 2013, reprezentând avans achitat.

Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

Compensează în tot cheltuielile de judecată avansate de părți în apel.

Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Hunedoara.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2018.

 

 

P_________,  J______________,

S______ A___ L____ B______ M______ S_____

 

Grefier,

H___ L_____

 

 

 

 

S.A.L./H.L.

5 ex./08 noiembrie 2018

Jud. fond G_______ M____

Domenii speta