Contract de asigurare obligatorie rca. Neîndeplinirea obligaţiilor de plata a despăgubirii de către asigurătorul rca. Momentul de la care încep sa curgă penalităţile de întârziere

Hotărâre 692 din 21.10.2020


Cuprins pe materii: Drept Civil. Contracte

Indice alfabetic: Acţiune în pretenţii vizând obligarea asiguratorului la plata de daune materiale şi penalizări de întârziere in cazul producerii riscului asigurat

Temei de drept: Ordinul CSA 14/2011

Norma specială, Ordinul CSA 14/2011, în art. 37 şi 38, reglementează situaţia acordării de penalităţi de întârziere în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de plată a despăgubirii de către asigurătorul RCA.

Împrejurarea că instanţa de apel a acordat penalităţi de întârziere începând cu a unsprezecea zi de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, nu semnifică lipsirea de conţinut a textului ce sancţionează neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a obligaţiei de plată a despăgubirilor. Despăgubirile pot fi stabilite prin două căi diferite, amiabilă şi judecătorească, în oricare dintre cele două ipoteze, suma astfel stabilită putând să nu fie plătită la termen de către asigurător.

Pentru ambele cazuri sunt prevăzute penalităţi, conform art. 38, momentul de la care curg fiind, însă, distinct după cum neexecutarea vizează o obligaţie de plată derivată dintr-un contract sau dintr-o hotărâre judecătorească. Rolul penalităţilor, de mijloc de constrângere a debitorului de a-şi executa obligaţia de plată, conform art. 38, îşi găseşte, astfel, justificare în ambele cazuri.

Penalităţile de întârziere prevăzute în art. 38 din Ordinul nr. 14/2011, care au natura juridică a unor daune interese moratorii şi constituie, totodată, un mijloc de constrângere a executării obligaţiei în termenele prevăzute de lege, nu pot avea ca scadenţă decât data la care trebuie îndeplinită obligaţia în legătură cu care au fost stabilite, în speţă, 10 zile de la primirea hotărârii judecătoreşti rămase definitivă prin care s-au stabilit despăgubirile datorate de asigurător.

Până la momentul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti care să stabilească un cuantum al daunelor, acestea nu pot fi considerate ca având un caracter cert, lichid şi exigibil, nefiind purtătoare de penalităţi, datorită împrejurării că valoarea despăgubirilor s-a stabilit în prezentul litigiu, acestea neputând fi acordate pentru trecut, astfel cum a solicitat reclamantul.