Recurs contencios administrativ. Obligaţie de a face. Restituire permis de conducere

Recurs contencios administrativ. Obligaţie de a face. Restituire permis de conducere

- art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002

- art. 111 alin. 4 şi 6 şi art. 113 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002

- art. 219 din HG nr. 1391/2006

Prin rechizitoriul întocmit în data de 01.03.2017 de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului (…), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de “vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 196 alin. 2 şi 3 Cod Penal.

S-a reţinut că, la data de 27.01.2015, în jurul orei 17:55, inculpatul (…) a condus autoturismul marca „(...)”, având nr. de înmatriculare (X), pe strada (...), la Km. (...)m, având direcţia de deplasare dinspre (...) înspre mun. (...), jud. (...), cu o viteză peste limita legală admisă pe sectorul respectiv de drum, nesocotind astfel dispoziţiile art. 48 din O.U.G. 195/2002 şi a intrat in coliziune cu autoturismul marca „(...)”, având nr. de înmatriculare (Y), condus din sens opus de către persoana vătămată (...) (...), care a pătruns pe sensul opus de deplasare fără a ceda trecerea autoturismului condus de către inculpat, nesocotind astfel dispoziţiile art. 57 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, provocându-se acesteia din urmă leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 150 de zile de îngrijiri medicale şi o infirmitate, constând în apariţia unei tulburări de vedere la nivelul ochiului drept.

Potrivit art. 111 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, permisul de conducere al conducătorului de autovehicul, implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, s-a reţinut de către poliţia rutieră dacă acesta a încălcat o regulă de circulaţie, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.

La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.

Art. 113  (1) Permisul de conducere se restituie titularului:

e) în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat;

Art. 219 din HG nr. 1391/2006: (2) Restituirea permisului de conducere se dispune de către şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, la cererea titularului, în baza rezoluţiei sau, după caz, a ordonanţei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirea penală ori încetarea urmăririi penale, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului sau prin care procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat ori ca urmare a încetării măsurii de siguranţă prevăzute la art. 112 lit. c) din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea a constatat ca prin rechizitoriul Parchetului (...) nu s-a dispus nicio măsură penală în privinţa reclamantei - persoana vătămată (...) (...), iar soluţia instanţei penale în dosarul nr. (...)/2017 îl va viza doar pe inculpatul (…), fără a putea dispune in privinţa permisului de conducere reţinut reclamantei.

Mai mult, instanţa penală sesizată in dosarul sus-menţionat dispune periodic, pe o durată de 30 de zile, prelungirea dreptului de circulaţie şi a dovezii înlocuitoare a permisului de conducere pentru persoana vătămată (...) (...), reţinând ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 111 alin. 6 raportat la art. 111 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.

În concluzie, din interpretarea textelor legale aplicabile, instanţa a constatat că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele legii pentru a fi reţinut permisul de conducere al reclamantei până la finalizarea procesului penal, întrucât: soluţia pronunţată îl va viza doar pe inculpat, iar în condiţiile în care împotriva reclamantei nu a fost întocmit un proces verbal de contravenţie, măsura administrativă nu se mai justifică, atâta timp cât nici procurorul care a întocmit rechizitoriul nu a pronunţat nicio soluţie cu privire la reclamantă, cercetată doar în calitate de persoană vătămată.

Curtea de Apel Oradea – Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 2819 din 22 iunie 2018

Prin Sentinţa nr. (...) din 28.12.2017 Tribunalul (...) a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta (...), în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDEŢULUI (...). Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta (...), solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate cu consecinţa admiterii acţiunii formulate, respectiv obligarea pârâtei la restituirea permisului de conducere categoria B nr. (...) reţinut în data de 27.01.2015. Fără cheltuieli de judecată.

În motivele de recurs a arătat următoarele:

Critică hotărârea atacată prin prisma prevederilor art. 488 pct. 8 Cod de procedură civilă, respectiv, hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită sau încălcarea normelor de drept material.

Aşa cum a arătat prin acţiunea formulată, în data de 27.01.2015 autoturismul marca (...) cu nr. de înmatriculare (X), condus de inculpatul (...), se deplasa pe DN1 în direcţia (...) şi în acelaşi timp, din direcţia opusă se deplasa autoturismul marca (...) înmatriculat sub nr. (Y), condus de reclamantă.

Aceasta a dorit să efectueze o manevră de schimbare a direcţiei de deplasare spre stânga, sens în care, înainte să o efectueze s-a asigurat, dar din cauza vitezei foarte mari de deplasare pe care o avea autoturismul condus de (Inculpat), nu a reuşit să efectueze manevra iniţiată.

Având în vedere că la faţa locului a ajuns un echipaj al Poliţei Rutiere care au făcut constatări şi măsurători şi totodată, au reţinut permisul său la momentul producerii accidentului.

Depune în acest sens, în anexă Dovada seria CU nr. (...) întocmită de inspector (...) din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere, în data de 29.01.2015 ora 17:30, prin care se arată că a fost reţinut la data de 27.01.2015 permisul de conducere categoria B nr. (...), pentru motivul implicării în accidentul rutier din data de 27.01.2015 ora 17:55 de pe DN1 km (...) pentru că nu a acordat prioritate de trecere vehiculului care circula din sens opus. De asemenea se arată că s-a întocmit dosar penal.

Prin Rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) la data de 01.03.2017 în dosarul penal nr. (...)/P/2015, numitul (Inculpat) a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2) şi 3) Cod penal.

În cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală nu a dat o soluţie cu privire la fapta presupus a fi comisă de către reclamantă, în baza căreia să se dispună cu privire la dreptul său de a conduce, care, în consecinţă, în temeiul prevederilor art. 111 alin. 6) din O.U.G. 195/2002 a fost prelungit în mod repetat.

Având însă în vedere că, inculpatul a fost trimis în judecată, iar în ceea ce o priveşte pe reclamantă, în calitate de persoană vătămată, nu a fost stabilită vinovăţia în producerea accidentului rutier a cărui victimă a fost, apreciază că în speţă nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul reţinerii permisului de conducere.

Menţionează că prin cererea înregistrată sub nr. (...) la data de 05.04.2017 a solicitat pârâtei să dispună restituirea permisului de conducere, dat fiind faptul că de la data producerii evenimentului rutier 27.01.2015 şi până în prezent, reclamanta şi-a prelungit în mod succesiv dreptul de circulaţie, întrucât restituirea acestuia nu a fost dispusă ca urmare a trimiterii în judecată a inculpatului.

Astfel, reclamanta a solicitat restituirea permisului, conflictul dedus judecăţii presupunând stabilirea legalităţii măsurii reţinerii permisului de conducere luată de către poliţistul rutier.

Reţinerea este definită de art. 2 pct. 5 din Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 (numit în continuare "Regulament") ca fiind o "măsură tehnico-administrativă dispusă de poliţia rutieră constând în ridicarea documentului din posesia unei persoane şi păstrarea lui la sediul poliţiei rutiere până la soluţionarea cauzei care a determinat aplicarea acestei măsuri".

Regimul general al acestei măsuri este stabilit de art. 97 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, care prevede că reţinerea se face de poliţistul rutier „de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-i-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie”.

În speţă, reclamanta a fost implicată într-un eveniment rutier.

În consecinţă s-a apreciat de către poliţistul rutier că sunt incidente dispoziţiile art. 111 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 conform cărora "permisul de conducere al conducătorului de autovehicul sau tramvai, implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reţine de către poliţia rutieră dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de circulaţie, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie, în condiţiile stabilite în regulament".

Disputa generată de reţinerea permisului de conducere este strâns legată de interpretarea sintagmei „dacă autorul accidentului a încălcat o regulă de circulaţie”.

În acest context, apreciază că atât timp cât culpa sa nu a fost stabilită prin niciun act, se bucură de prezumţia de nevinovăţie şi implicit de dreptul de a deţine permis de conducere.

În acest sens, chiar reţinând argumentul instanţei de fond, solicită să fie avut în vedere că în cauza penală aflată în cursul judecăţii în primă instanţă, instanţa penală nu va putea dispune nicio măsură cu privire la persoana vătămată - (...) (...), ci singura soluţie ce va putea fi dată în cauză îl va viza pe inculpatul (...).

Astfel, apreciază greşit reţinut argumentul instanţei de fond.

Aşa cum a arătat, încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la circulaţia rutieră de către conducătorii de autovehicule atrage răspunderea contravenţională sau penală, după caz, în funcţie de consecinţele produse.

În prima situaţie, agentul constatator încheie un proces-verbal de contravenţie prin care aplică o sancţiune principală şi eventuale sancţiuni complementare, luând după caz şi măsura reţinerii permisului de conducere în condiţiile art. 97 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 190 alin. 2 din Regulament.

În ceea de-a doua situaţie, fiind vorba despre o răspundere penală, este evident că procesul-verbal de contravenţie nu se mai întocmeşte de poliţistul rutier, actele procedurale fiind cele specifice procedurii penale. Cu toate acestea legea îl obligă pe poliţistul rutier să ia măsura reţinerii permisului de conducere, ca şi în cazul prevăzut de art. 111 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.

În ambele cazuri, la momentul luării măsurii reţinerii permisului de conducere, persoana ce a comis pretinsa faptă se bucură de prezumţia de nevinovăţie, întrucât procesul-verbal de contravenţie poate fi contestat în faţa instanţei, iar actele de urmărire penală pot să nu conducă la trimiterea în judecată a persoanei cercetate ori soluţia instanţei să fie de achitare.

Aceste aspecte conduc la concluzia că nu este necesară stabilirea vinovăţiei de către instanţa de judecată pentru a se putea lua măsura reţinerii permisului.

Astfel, prin prisma acestui aspect, din nou argumentul instanţei de fond cu privire la reţinerea în cuprinsul rechizitoriului a încălcării dispoziţiilor art. 57 alin. 1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Un argument în plus îl constituie şi dispoziţiile art. 113 alin. 1 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, conform cu care permisul se restituie "în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori procesul-verbal de contravenţie a fost anulat".

În cazul răspunderii penale, odată cu condamnarea inculpatului prin hotărâre definitivă se va dispune anularea permisului de conducere în condiţiile art. 114 alin. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002.

Or, a accepta că măsura reţinerii permisului se va putea dispune doar la momentul stabilirii definitive de către instanţă a vinovăţiei înseamnă de a o lipsi de conţinut practic.

În speţă rezultă, fără putinţă de tăgadă, că reclamantei i s-a reţinut permisul de conducere în lipsa întrunirii nici uneia din condiţiile prev. de art. 219 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, care prevede, printre altele, că restituirea permisului de conducere se dispune de către serviciul poliţiei rutiere pe raza căruia a fost săvârşită fapta, în baza rezoluţiei sau ordonanţei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăriri penale sau clasarea cauzei.

Rechizitoriul emis nu se circumscrie dispoziţiilor art. 219 alin. 2) HG nr. 1391/2006, iar hotărârea instanţei care este sesizată cu stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală faţă de inculpatul (...) şi nu faţă de (...) în calitate de persoană vătămată, va putea viza doar o soluţie de condamnare sau de achitare a acestuia, ceea ce nu ar avea nici o înrâurire asupra speţei din prezenta cauză.

În speţa dedusă judecăţii, este de domeniul evidenţei că reclamanta nu este vinovată de comiterea vreunei infracţiuni la circulaţia rutieră, mai mult decât atât, acesteia i s-a emis dovada de reţinere a permisului de conducere în lipsa vreunui act administrativ legal întocmit şi care să reflecte în vreun fel existenţa dreptului de a i se reţine permisul de conducere.

Faptul că reclamantei i s-a reţinut permisul de conducere în lipsa unui act administrativ legal eliberat reprezintă un motiv întemeiat de a se solicita şi admite cererea de anulare a dovezii de circulaţie, consecinţa fiind, obligarea instituţiei ce a emis actul respectiv, să restituie permisul de conducere aparţinând reclamantei.

Mai mult decât atât, nu există nici un proces-verbal de contravenţie, care să îmbrace condiţiile de fond şi de formă cerute de O.U.G. nr. 195/2002 şi care să dea posibilitatea reclamantei de a-1 ataca, eventual, în instanţă, astfel că, se justifică încă odată dreptul ca acestuia să i se restituie permisul de conducere, această măsură decurgând din chiar conţinutul disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 544/2004.

Intimatul I.P.J. (...) - POLIŢIA RUTIERĂ (...), deşi legal citat, nu s-a prezentat în cauză şi nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa a apreciat recursul declarat de recurenta reclamantă (...) ca fiind fondat şi l-a admis, pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul întocmit în data de 01.03.2017 de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului (…), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de “vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art.196 alin. 2 si 3 Cod Penal.

S-a reţinut că, la data de 27.01.2015, în jurul orei 17:55, inculpatul (…) a condus autoturismul marca „(...)”, având nr. de înmatriculare (X), pe strada (...), la Km. (...)m, având direcţia de deplasare dinspre (...) înspre mun. (...), jud. (...), cu o viteză peste limita legală admisă pe sectorul respectiv de drum, nesocotind astfel dispoziţiile art. 48 din O.U.G. 195/2002 şi a intrat in coliziune cu autoturismul marca „(...)”, având nr. de înmatriculare (Y), condus din sens opus de către persoana vătămată (...) (...), care a pătruns pe sensul opus de deplasare fără a ceda trecerea autoturismului condus de către inculpat, nesocotind astfel dispoziţiile art.57 alin.1 din O.U.G. 195/2002, provocându-se acesteia din urmă leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 150 de zile de îngrijiri medicale şi o infirmitate, constând în apariţia unei tulburări de vedere la nivelul ochiului drept.

Potrivit art. 111 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, permisul de conducere al conducătorului de autovehicul, implicat într-un accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, s-a reţinut de către poliţia rutieră dacă acesta a încălcat o regulă de circulaţie, eliberându-se dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.

6) La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.

Art. 113  (1) Permisul de conducere se restituie titularului:

e) în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului ori procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat;

Art. 219 din HG nr. 1391/2006 : (2) Restituirea permisului de conducere se dispune de către şeful serviciului poliţiei rutiere pe raza căreia a fost săvârşită fapta, la cererea titularului, în baza rezoluţiei sau, după caz, a ordonanţei procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirea penală ori încetarea urmăririi penale, în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului sau prin care procesul-verbal de constatare a contravenţiei a fost anulat ori ca urmare a încetării măsurii de siguranţă prevăzute la art. 112 lit. c) din Codul penal, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Curtea a constatat ca prin rechizitoriul Parchetului (...) nu s-a dispus nicio măsură penală în privinţa reclamantei - persoana vătămată (...) (...), iar soluţia instanţei penale în dosarul nr. (...)/2017 îl va viza doar pe inculpatul (…), fără a putea dispune in privinţa permisului de conducere reţinut reclamantei.

Mai mult, instanţa penală sesizată in dosarul sus-menţionat dispune periodic, pe o durată de 30 de zile, prelungirea dreptului de circulaţie şi a dovezii înlocuitoare a permisului de conducere pentru persoana vătămată (...) (...), reţinând ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 111 alin. 6 raportat la art. 111 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002.

În concluzie, din interpretarea textelor legale aplicabile, instanţa a constatat că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele legii pentru a fi reţinut permisul de conducere al reclamantei până la finalizarea procesului penal, întrucât: soluţia pronunţată îl va viza doar pe inculpat, iar în condiţiile în care împotriva reclamantei nu a fost întocmit un proces verbal de contravenţie, măsura administrativă nu se mai justifică, atâta timp cât nici procurorul care a întocmit rechizitoriul nu a pronunţat nicio soluţie cu privire la reclamantă, cercetată doar în calitate de persoană vătămată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 Cod de procedură civilă, a fost admis recursul reclamantei şi a fost casată integral sentinţa primei instanţe, iar în rejudecare, a fost admisă acţiunea reclamantei ca întemeiată.

Domenii speta

Spete similare