Cauza specială de reducere a limitelor speciale de pedeapsă prev. de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

Decizie 812A din 31.05.2018


Cauza specială de reducere a limitelor speciale de pedeapsă prev. de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005.

Decizia nr. 9/15.03.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală privind dezlegarea unei chestiuni de drept.

Prin Decizia nr. 9/15.III.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secția penală, privind dezlegarea unei chestiuni de drept, din dosarul nr. 9131/2/2011*, publicată în Monitorul Oficial din data de 11.V.2017, s-a stabilit că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.241/2005 reglementează o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter personal. Așadar, pentru a beneficia de dispoziția specială de la art. 10 alin. (1) din Legea nr.241/2005, autorul infracțiunii de evaziune fiscală trebuie să acopere, integral, prejudiciul material pe care l-a cauzat. În acest caz, apelantul-inculpat a făcut dovada că a acoperit din bani proprii, proveniți dintr-un împrumut în nume personal, doar o parte din prejudiciul material cauzat, în timp ce cea mai mare parte a despăgubirilor civile au fost plătite de partea responsabilă civilmente, cu sume provenind din încasările din vânzări. În această situație, nu poate fi reținută în favoarea inculpatului cauza specială de reducere a limitelor speciale de pedeapsă, prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, care este de natură personală.

(Secţia I Penală, decizia penală nr. 812/A din data de 31 mai 2018)

Prin sentinţa penală nr. 492/9.III.2018, din dosarul nr. 23583/3/2017, Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală:

În temeiul art. 9, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35, alin. (1), C.pen. şi art. 396, alin. (10) C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpatul W. J. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. a), b) şi g) C.pen., pe durata de 1 an, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare,

În temeiul art. 65 alin. (1) C.pen., i-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C.pen., care se va executa în măsura în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere,

În temeiul art. 91 C.pen., a dispus suspendarea sub supraveghere, pe termenul de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92, C.pen., calculat de la data rămânerii definitive a sentinţei penale,

În temeiul art. 93 alin. (1) lit. a) – e), C.pen., a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte măsurile de supraveghere:

a) de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, căruia i-a încredinţat supravegherea, la datele care vor fi stabilite de consilierul de probaţiune,

b) de a primi vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa,

c) de a anunţa, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile,

d) de a comunice schimbarea locului de muncă,

e) de a comunica informaţii și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă,

În temeiul art. 93 alin. (2), lit. d), C.pen., a stabilit că inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, are obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei,

În temeiul art. 93 alin. (3) C.pen., a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii,  pe perioada de 60 de zile, în cadrul Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Bucureşti sau a Direcţiei Generale a Poliţiei Comunitare a Sectorului II, Bucureşti,

În temeiul art. 91 alin. (4) C.pr.pen., i-a atras atenția asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere, în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşește o infracţiune sau nu respectă, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere sau obligaţia stabilite în sarcina sa,

a luat act că partea responsabilă civilmente S.C. „P.I.” S.R.L. a plătit părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală suma de 121.422 lei, prejudiciul material,

În temeiul art. 397 alin. (1) C.pr.pen., raportat la art. 19 C.pr.pen., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, obligându-l pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „P.I.” S.R.L. să-i plătească obligaţiile fiscale accesorii aferente sumei de 121.422 lei, calculate de la data scadenţei obligaţiei de plată şi până la data plata integrală a debitului,

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, a dispus ca, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, o copie a acesteia să fie comunicată la Oficiul Național al Registrului Comerțului,

În temeiul art. 274 alin. (1) și alin. (3) C.pr.pen., l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „P.I.” S.R.L., la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în sumă de 450 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Prin Încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 17.XI.2017, din dosarul nr.23583/3/2017/a1, Judecătorul de Cameră preliminară de la Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, în temeiul art. 346 alin. (1) C.pr.pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei de judecată, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.

La termenul de judecată din data de 9.II.2018, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate, prevăzută de art. 396 alin. (10) C.pr.pen., și a arătat că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității (fila 31, dosar de fond).

Instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul din data de 8.VI.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din dosarul nr. 1797/P/2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului W. J., în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.35 alin. (1) C.pen., reținându-se, pe situația de fapt, că, în calitate de asociat şi administrator al S.C. „P.I.” S.R.L., în cursul anului 2015, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a înregistrat în evidenţa financiar-contabilă şi nu a declarat organelor fiscale livrări de mărfuri în valoare de 304.995,68 lei, astfel că a creat bugetului general consolidat al statului un prejudiciu material în sumă de 121.422 lei, compus din suma de 72.853 lei, reprezentând T.V.A., și suma de 48.569 lei, reprezentând impozit pe profit.

În motivare, după ce a redat conținutul rechizitoriului, a adăugat, în mod propriu, că împrejurările de fapt rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv sesizarea formulată de către Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, însoţită de înscrisurile întocmite cu ocazia efectuării controlului la S.C. „P.I.” S.R.L., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă, întocmit de către inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, declaraţiile de recunoaștere ale inculpatului de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească.

La individualizarea judiciară a pedepsei închisorii, a avut în vedere limitele speciale ale pedepsei închisorii reduse cu o treime, potrivit art. 396 alin. (10) C.pr.pen., criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 alin. (1) C.pen., și anume natura infracțiunii, împrejurările şi modalitatea de comitere, respectiv inculpatul, în calitate de administrator al S.C. „P.I.” S.R.L., s-a sustras de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, prin omisiunea de a înregistra în evidenţele financiar-contabile şi de a declara organelor fiscale livrări de mărfuri, cu efectul prejudicierii materiale a bugetului general consolidat al statului cu suma totală de 121.422 lei, perioada de timp relativ redusă în care a comis fapta penală, perioada de timp care s-a scurs de la data săvârşirii faptei penale, circumstanţele personale favorabile ale inculpatului, în vârstă de 29 ani, cu un grad mediu de instrucţie, integrat social şi familial, fără antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră încă de la începutul procesului penal.

A arătat că nu este întemeiată solicitarea inculpatului de a se reţine în favoarea sa cauza de reducere a pedepsei închisorii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005, întrucât, prin Decizia nr. 9/15.III.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, privind dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 reglementează o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter personal. A avut în vedere faptul că patrimoniul părţii responsabile civilmente S.C. „P.I.” S.R.L. este distinct de patrimoniul inculpatului, iar, conform celor două ordine de plată care fac dovada plății prejudiciului material, la rubrica „plătitor” este menţionată partea responsabilă civilmente S.C. „P.I.” S.R.L.

Referitor la modalitatea de executare, a apreciat că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 91 alin. (1) C.pen., privind suspendarea sub supraveghere, respectiv cuantumul pedepsei închisorii aplicate, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii și a avut o bună conduită în societate anterior comiterii infracţiunii, fiind integrat social.

Pe latură civilă, a constatat că, în procedura de Cameră preliminară, persoana vătămată Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin adresa nr. AJR 25106/20.VII.2017, s-a constituit parte civilă cu suma de 121.422 lei, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii, de la data la care obligaţia a devenit scadentă şi până la data executării integrale a plăţii.

A constatat că partea responsabilă civilmente S.C. „P.I.” S.R.L. a acoperit prejudiciul material, în sumă de 121.422 lei, prin ordinele de plată din datele de 31.III.2016 şi 7.II.2018.

A mai arătat că, deși a admis acţiunea civilă pentru plata accesoriilor fiscale, nu se pot lua măsuri asigurătorii, întrucât organele fiscale pot declanşa, neîntârziat, procedura punerii în executare silită a creanţelor bugetare, potrivit legislaţiei în materie.

În termen legal, inculpatul a declarat apel, pentru netemeinicie.

În motivarea în scris și orală a apelului, a susținut că instanţa de fond nu a dat eficienţă dispoziţiilor art.10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005 şi ale Deciziei nr. 9/15.III.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind lămurirea unor chestiuni de drept și arată că nu a cunoscut, iar apărătorii anteriori şi organele judiciare nu i-au comunicat că, pentru a beneficia de dispoziţiile legale respective, trebuia să acopere prejudiciul material în nume personal. A precizat faptul că, pe fond, a optat pentru procedura simplificată, astfel că nu a contestat raportul de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă întocmit de către inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi, pe fond, aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 241/2005, republicată.

În dovedire, a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri cu privire la acoperirea prejudiciului material, depunând la dosar, în fotocopie, contractul de împrumut nr.(..), încheiat între W. W., în calitate de împrumutător, și inculpat, în calitate de împrumutat, cu permisul de ședere, emis la data de 31.III.2015, în București, pentru W. W., contractul de împrumut nr. (..), încheiat între inculpat, în calitate de împrumutător, și S.C. „P.I.” S.R.L., în calitate de împrumutat, extrase de cont din data de 26.IV.2018, de la Raiffeisen Bank, cu privire la S.C. „P.I.” S.R.L. 

Analizând actele şi lucrările dosarelor, precum şi sentinţa penală apelată, atât din punct de vedere al motivului de netemeinicie invocat, cât şi din oficiu, potrivit art. 417, alin. (2) C.pr.pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea a apreciat că apelul este fondat.

Mai întâi, a constatat că dispozițiile procedurii simplificate au fost aplicate în mod corect, însă instanța de fond nu și-a îndeplinit obligația de a analiza probele, optând pentru preluarea și redarea conținutului rechizitoriului, care nu poate fi considerată o motivare corespunzătoare. Astfel, deși inculpatul a declarat că-și recunoaște vinovăția și că-și însușește probele administrate în cursul urmăririi penale, prima instanță trebuia să examineze probatoriul, iar modalitatea în care dovedea că a realizat, în mod efectiv, această operațiune juridică absolut necesară consta într-o analiză proprie a probelor de vinovăție.

Curtea a acoperit acest neajuns, prin examinarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale.

În procesul-verbal nr. 8.233/27.X.2015, întocmit de către Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, sunt menționate constatările în urma controlului inopinat efectuat la S.C. „P.I.” S.R.L., la punctul de lucru declarat din județul Ilfov, comuna Dobroești, satul Fundeni (filele 89 și 90, dosar de urmărire penală), iar procesul-verbal nr. 8.233/28.XI.2015, întocmit de către Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, cuprinde constatările în urma controlului efectuat la un depozit deținut de aceeași societate comercială, în incinta „Supercom”, depozit B4, Sectorul II, București (filele 91 și 92, dosar de urmărire penală). Pe urmă, au fost întocmite, tot de către Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Antifraudă Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, procesele-verbale nr. 8.233/17.XII.2015 (filele 93 și 94, dosar de urmărire penală) și nr.8.233/25.I.2016 (filele 95-98, dosar de urmărire penală), în care sunt consemnate constatările controalelor efectuate, în perioada 27.X.2015-25.I.2016, la spațiile expoziționale și de depozitare deținute de S.C. „P.I.” S.R.L., cu nota explicativă din data de 4.XII.2015 a inculpatului (fila 99, dosar de urmărire penală), declarație de inventar din data de 27.X.2015, făcută de inculpat, în original (fila 110, dosar de urmărire penală), o altă declarație de inventar, din aceeași dată, a inculpatului, în fotocopie (fila 111, dosar de urmărire penală), listele de inventariere centralizatoare din datele de 12.XI.2015 (filele 105, 106, dosar de urmărire penală), 23.XI.2015 (filele 107, 108, dosar de urmărire penală), 28.XI.2015 (fila 109, dosar de urmărire penală) și 4.XII.2015 (filele 102-104, dosar de urmărire penală), în fotocopie, balanța de verificare 1.X.2015-31.X.2015, în fotocopie (filele 112-117, dosar de urmărire penală), situația stocurilor la data de 30.XI.2015, în fotocopie (filele 118 și 119, dosar de urmărire penală).

În baza tuturor înscrisurilor, a fost întocmit, de către inspectorii antifraudă C. D.-G. și T. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, raportul de constatare, prin care s-a stabilit că nu au fost înregistrate în evidenţa financiar-contabilă mărfuri vândute, în valoare estimată de 303.555 lei, astfel că a fost creat bugetului general consolidat al statului un prejudiciu material în sumă de 121.422 lei, compus din suma de 72.853 lei, reprezentând T.V.A., și suma de 48.569 lei, reprezentând impozit pe profit (filele 64-74, dosar de urmărire penală).

La acestea, se adaugă declarațiile constante de recunoaștere ale inculpatului (filele 42-44, 49-52, 56-60, dosar de urmărire penală, fila 31, dosar de fond).

Cât privește apelul, prin care apelantul-inculpat a solicitat reținerea dispozițiilor art.10, alin. (1) din Legea nr. 241/2005, constată că, la primul termen de judecată, din data de 9.II.2018, inculpatul a depus la dosar fotocopia ordinului de plată nr. (..), în sumă de 85.767 lei (fila 33, dosar de fond) și ordinul de plată nr. 2/7.II.2018, în sumă de 35.655 lei, în original (fila 32, dosar de fond), ambele către Raiffeisen Bank. Prin urmare, prejudiciul material efectiv, în sumă de 121.422 lei, a fost acoperit anterior primului termen de judecată. Însă, după cum, de altfel, a constatat instanța de fond, plătitor este S.C.„P.I.” S.R.L., și nu inculpatul, în calitatea sa de administrator, în condițiile în care patrimoniul persoanei juridice este distinct de patrimoniul persoanei fizice, care, în acest caz, răspunde penal.

În apel, au fost depuse înscrisuri noi, care să ateste proveniența acestei sume plătite cu titlu de prejudiciu material.

În ceea ce privește prima plată, din data de 31.III.2016, a constatat că, potrivit extrasului de cont de la Raiffeisen Bank, în contul bancar al S.C. P.I.” S.R.L., inculpatul a depus, pe data de 25.III.2016, suma de 40.000 lei, reprezentând încasări din vânzări, iar, pe data de 31.III.2016, suma de 30.000 lei, cu titlu de credit către societatea comercială, pe urmă, la aceeași dată, de 31.III.2016, a fost întocmit ordinul de plată, pentru suma de 85.767 lei, cu titlu de parte din prejudiciul material (filele 23 și 24, dosar de apel). A mai depus apelantul-inculpat, în fotocopie neatestată, contractul de împrumut nr.(..), încheiat între W. W., în calitate de împrumutător, care este asociat și administrator la aceeași societate comercială, și inculpat, în calitate de împrumutat, pentru suma de 130.000 lei (fila 31, dosar de apel), precum și contractul de împrumut nr.(..), încheiat între inculpat, în calitate de împrumutător, și S.C. „P.I.” S.R.L., în calitate de împrumutat, pentru suma de 30.000 lei (fila 30, dosar de apel). Prin urmare, parte din prima plată, mai precis suma de 40.000 lei, din suma de 85.767 lei, provine din încasările din vânzări ale societății comerciale, astfel că nu se poate susține că inculpatul a plătit din sume proprii.

Cât privește restul de prejudiciu material, în sumă de 35.655 lei, care a fost plătită tot din contul societății comerciale, a constatat, conform extraselor de cont, că au fost depuse, din încasări vânzări, pe data de 11.I.2018 suma de 30.000 lei, pe data de 25.I.2018 suma de 70.000 lei, iar pe data de 31.I.2018 suma de 53.600 lei, pentru ca, pe data de 7.II.2018, să fie plătită părții civile, prin ordin de plată, suma de 35.655 lei (filele 25-29, dosar de apel). Prin urmare, cea de-a doua plată a fost efectuată, în integralitate, cu banii proveniți din încasările din vânzări ale societății comerciale, și nu cu banii personali ai inculpatului.

Prin decizia nr. 9/15.III.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secția penală, privind dezlegarea unei chestiuni de drept, din dosarul nr. 9131/2/2011*, publicată în Monitorul Oficial din data de 11.V.2017, s-a stabilit că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.241/2005 reglementează o cauză de reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter personal. Așadar, pentru a beneficia de dispoziția specială de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, autorul infracțiunii de evaziune fiscală trebuie să acopere, integral, prejudiciul material pe care l-a cauzat. În acest caz, apelantul-inculpat a făcut dovada că a acoperit din bani proprii, proveniți dintr-un împrumut în nume personal, doar o parte din prejudiciul material cauzat, în timp ce cea mai mare parte a despăgubirilor civile au fost plătite de partea responsabilă civilmente, cu sume provenind din încasările din vânzări. În această situație, nu poate fi reținută în favoarea inculpatului cauza specială de reducere a limitelor speciale de pedeapsă, prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, care este de natură personală. Cu atât mai mult nu poate fi reținută reglementarea pe care o avea art.10 alin. (1) din Legea nr.241/2005 înainte de 1.II.2014, când a intrat în vigoare Legea nr.255/2013, atâta timp cât infracțiunea a fost comisă în cursul anului 2015.

Însă, Curtea a apreciat că repararea, din sursă proprie, a unei părți din prejudiciul material constituie o dovadă a căinței active a inculpatului, care va fi valorificată, prin reținerea circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art.75, alin. (2), lit. a) C.pen., referitoare la efortul inculpatului de a diminua consecințele infracțiunii, cu efectul reducerii cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei închisorii, potrivit art. 76 alin. (1) C.pen.. Prin urmare, limitele speciale ale pedepsei, reduse cu o treime, ca efect al reținerii circumstanței atenuante judiciare, și reduse cu încă o treime, potrivit art. 396 alin. (10) C.pr.pen., sunt cuprinse între 10 luni și 20 zile închisoare și 3 ani, 6 luni și 20 zile închisoare. Curtea a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, situată în imediata apropiere a limitei minime speciale, astfel cum a fost redusă, urmând să păstreze durata termenului de încercare de 3 ani al suspendării sub supraveghere, stabilit de prima instanță.

În consecință, Curtea, în temeiul art. 421, pct. 2 lit. a) C.pr.pen., a admis apelul formulat de apelantul-inculpat W.J. împotriva sentinţei penale nr. 492/9.III.2018 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală, din dosarul nr. 23583/3/2017, pe care a desființat-o, în parte, şi, rejudecând pe fond, în temeiul art. 9, alin. (1), lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1), C.pen., art. 75 alin. (2), lit. a) C.pen., raportat la art. 76, alin. (1), C.pen., şi art.396 alin. (10) C.pr.pen., a condamnat pe inculpatul W. J. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, apoi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.