Contestaţie la executare

Decizie 421 din 04.05.2010


Prin cererea  înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti sub numărul 5055/260/2009 petentul P D. N a formulat  contestaţie la executare  împotriva somaţiei nr.44040018161534 din 08.10.2009 şi titlului executoriu nr.44040010011572 emise de A.F.P. Moineşti, în contradictoriu cu AFP Moineşti solicitând anularea acestora .

În motivare a aratat petentul că nu datorează suma de 550 lei deoarece fapta pentru care i s-a aplicat nu a fost soluţionată de către organele de poliţie şi nu se face vinovat de o faptă penală în condiţiile în care el a fost victima agresiunii numiţilor N V , N N şi N M.

Intimata a depus întâmpinare  prin care a solicitat  respingerea  acţiunii ca neîntemeiată. Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 133 alin.1 , 169 alin.3 Cod proc fiscală.

Prin SC  nr. 2374/15.12.2009 pronunţată de Judecătoria Moineşti a fost admisă contestaţia la executare şi au fost anulate formele de executare respectiv somaţia nr. 4404001816534/8.10.2009 şi titlul executoriu nr.44040010011572 emise de AFP Moineşti.

S-a reţinut că prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti , cu numărul 874/P/2009 din 31.07.2009 , s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal , faţă de P D. N şi aplicarea unei sancţiuni administrative a amenzii de 500 lei.

Ordonanţa a fost înaintată la A.F.P. Moineşti în vederea executării.

În urma  acesteia Administraţia finanţelor  a  emis somaţia nr. 44040018161534 din 08.10.2009 în baza titlului  executoriu  nr. 44040010011572.

A reţinut instanţa de fond că somaţia de la fila 3 dosar nu poartă o ştampilă şi nici semnătura conducătorului organului de executare. 

Art. 46 din Codul de procedură fiscală prevede că „lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.”

Rezultă că nulitatea la care se referă acest articol este  una absolută, astfel că nu este condiţionată de existenţa vreunei vătămări.

În conformitate cu dispoziţiile art. 43 din acelaşi  act normativ:

„(1) Actul administrativ fiscal se emite numai în formă scrisă.

(2) Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h) ştampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;

j) menţiuni privind audierea contribuabilului.

(3) Actul administrativ fiscal emis în condiţiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacă îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie.

(4) Prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit în condiţiile alin. (3).”, iar în conformitate cu dispoziţiile art.  1 din Ordinul MEF1364/2007 privind emiterea prin intermediul mijloacelor informatice  a unor acte administrative, „următoarele acte administrative  emise prin intermediul  mijloacelor  informatice, în procesul de colectare a creanţelor fiscale, sunt valabile  fără semnătura  şi ştampila  organului  emitent, îndeplinind  cerinţele legale  aplicabile textelor administrative: ..4. Adresa de înfiinţare a popririi, al cărei model este  prezentat în  anexa nr.4; 5. Adresa de înfiinţare a popririi  asupra disponibilităţilor băneşti, al cărei model este prezentat în anexa nr. 5; 6. Înştiinţare  poprire, al cărei model  este prezentat  în anexa nr. 6..”.

Concluzia desprinsă de instanţa de fond  din coroborarea celor două texte de lege este că un act administrativ fiscal  care îndeplineşte  toate condiţiile  prevăzute de lege  este perfect valabil fără semnătura şi ştampila  organului de executare în condiţiile în care  este emis  prin intermediul unui mijloc informatic.

Un act emis prin mijloace informatice la care se referă art.43 alin.3, este actul care a fost trimis prin email sau prin alt mijloc electronic şi care nu poate fi  semnat sau ştampilat deoarece nu este posibil, fiind scris şi transmis fără a fi tehnoredactat.

Simplul fapt că adresele trimise prin poşta normală cu dovadă de primire  au fost tehnoredactate la calculator nu echivalează cu emiterea unui act prin mijloace informatice la care se referă dispoziţiile art.43 alin.3 din OG 92/2003.

Actul atacat  a fost  tehnoredactat şi ulterior scos la imprimantă. În conformitate cu  dicţionarul explicativ al limbii  române, imprimanta este un „Dispozitiv periferic prin intermediul căruia sunt extrase datele din calculatoare prin înscrierea automată a caracterelor alfanumerice sau grafice pe hârtie.

 Astfel că ea nu este caracterizată ca un mijloc informatic, ci  unul adiacent, alăturat, vecin, celor informatice.

Faţă de considerentele sus expuse, instanţa a concluzionatcă  actul atacat nu a fost emis prin mijloace informatice, astfel că el nu îndeplineşte condiţiile imperative prevăzute de art. 46 din OG 92/2003, fiind lovit de nulitate absolută, şi ca urmare va fi  constatată sancţiunea  arătată.

Conform art. 7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

 Pe cale de consecinţă somaţia care este actul începător al executării silite, fiind nulă toate formele de executare ulterioare sunt lovite de nulitate absolută, ca acte subsecvente.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs DGFP Bacău în numele AFP Moineşti.

S-a arătat în motivare faptul că instanţa de fond înmod greşit a reţiut faptul că somaţia de plată şi titlul executoriu nu se încadrează  în categoria actelor fiscale emise prin intermediul mijloacelor informatice.

S-a susţinut astfel că instanţa de fond a făcut confuzie între dispoziţiile Codului de procedură fiscală privind modalitatea de transmitere/comunicare şi modalitatea de emitere  a actelor administrativ fiscale.

În drept au fost invocate dispoziţiile Codului de procedură fiscală, ale Ordinului MEF nr. 1364/2007 şi pe dispoziţiile art. 299 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Analizând cererea de recurs instanţa apreciază că aceasta este fondată.

Astfel, pe de o parte instanţa de fond face confuzie între emiterea şi comunicarea unui act administrativ.

Pe de altă parte, analizarea excepţiilor stabilite de Ordinul MEF1364/2007 privind emiterea prin intermediul mijloacelor informatice  a unor acte administrative, resepctiv a actelor administrative emise de organul fiscal ce nu trebuie să fie semnate şi ştampilate pentru a fi valabile, instanţa de fond nu a analizat în întregime cuprinsul art. 1 din acest act normativ.

Articolul menţionat prevede de altfel expres la pct. 2 şi 3 că în categoria actelor administrative exceptate de la regula semnării şi ştampilării intră atât titlulurile executorii cât şi somaţiile.

Prin urmare, actele contestate sunt valabil emise.

Cât priveşte celelelte susţineri din cuprinsul contestaţiei privind situaţia de fapt ce a stat la baza emiterii ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei sancţiui cu caracter administrativ, acestea nu pot fi reţinute în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că acest act al procurorului a fost desfiinţat printr-o plângere formulată în termen legal împotriva sa.

Apreciind prin urmare soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală, recursul va fi admis, sentinţa va fi modificată şi pe fond va fi respinsă contestaţia formulată ca neîntemeiată.