Contestaţie la executare

Prin cererea înregistrată sub nr. (…) contestatoarea (…) a formulat contestatie la executare impotriva executării silite pornită de intimatul (…) solicitand instantei ca prin hotărârea ce va pronunta să se dispuna anularea procesului verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. (…) şi a procesului verbal de instituire a administratorului sechestru nr. (…), acte de executare efectuate in dosarul de executare nr. (…), dar si a tuturor actelor subsecvente emise în temeiul proceselor verbale susmentionate.

În motivarea cererii contestatoarea arată că prin procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. (…) întocmit de (…), în temeiul art. 242 alin. 5 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, s-a instituit sechestrul asupra următoarelor bunuri imobile: suprafaţa de teren de (…) mp, faneata, situat in (..), tarla (…) parcela (…) suprafaţa de teren de (…) mp faneata, situat in (…), tarla (…), parcela (…), suprafaţa de teren de (…) mp faneata, situat in (...), tarla (…), parcela (…).

Mai sustine că prin procesul - verbal de sechestru a fost întocmit in Dosarul de executare nr. (...) în cuprinsul lui fiind menţionata somaţia nr. (…) titlul executoriu nr. (…) natura obligaţiei fiscale reprezentand-o „Creanţe recuperate in urma atragerii răspunderii solidare" In cuantum de (…) lei si (…) titluri executorii, natura obligaţiilor fiscale reprezentand-o „Impozit pe venituri din activităţi independente/CASS datorate de persoane care realizează venituri din activităţi independente" in cuantum de (…) lei.

Mai precizează contestatoarea ca, procesul-verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. (…) procesul-verbal de instituire a administratorului sechestru nr. (…) sunt nelegale si se impune anularea lor si desfiinţarea măsurii sechestrării, motivat de următoarele considerente:

 La data de (…), la sediul societăţii pe care o administreză, s-a prezentat executorul fiscal (…), prezentandu-i procesele-verbale contestate.

In continuare, contestatoarea arată că procesul-verbal de sechestru nr. (…) întocmit in Dosarul de executare nr. (…) este nelegal si netemeinic deoarece titlurile executorii indicate in procesul-verbal de sechestru nr. (…) pentru o creanta de (…) lei sunt nelegale întrucât, nu am primit niciodată la sediul societăţii pe care o administreză aceste titluri executorii si nici somaţia nr. (…), act prin care se incepe executarea silita. De altefel, niciun titlu executoriu nu se poate emite in absenta unui titlu de creanţa fiscal emis si comunicat in condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu (art. 226 alin. 2 C.pr.fiscala). Nu a fost emisa nicio decizie privind angajarea răspunderii solidare conform, art. 25 si art. 26 Cod procedura fiscala, situaţie in care actele de executare silita întocmite sunt nelegale.

Mentionează contestatoarea că în situaţia in care s-ar fi emis o decizie privind angajarea răspunderii solidare, ar fi avut posibilitatea sa conteste decizia in termen de 30 de zile de la comunicarea ei, conform art. 207 Cod procedura fiscala.

Mai precizeză ca, nu si-a schimbat niciodată domiciliul fiscal astfel ca, organul fiscal avea obligaţia sa întreprindă toate demersurile in comunicarea tuturor actelor emise de către (…). Pentru a putea fi impuse masuri asigurătorii trebuie sa existe o suma de plata, impusa prin decizie sau aceasta suma sa fie impusa ulterior controlului si trebuie ca debitorul sa realizeze acte sau fapte prin care sa sustragă, ascundă sau risipească patrimoniul. In cauza de fata, nu s-a emis o decizie privind angajarea răspunderii solidare. De asemenea, menţionează ca, nu am realizat nici un fel de acte sau fapte prin care sa-şi micşoreze patrimoniul. Potrivit art. 47 Cod procedura fiscala, actele administrative fiscale trebuiau comunicate, la domiciliul fiscal, direct, daca se asigura primirea sub semnătura, sau prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

 Mai arată contestatoarea că actele administrative fiscale, care nu au fost comunicate potrivit art. 47 nu îi sunt opozabile si nu produc niciun efect juridic. Mai  mult, inainte de emiterea oricărui act administrativ, organul fiscal avea obligaţia sa-i asigure posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele si împrejurările relevante in luarea deciziei, astfel cum este prevăzut la art. 9 din Codul de procedura fiscala. In plus, masurile asigurătorii sub forma sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile se dispun numai in cazuri excepetionale, respectiv atunci cand exista pericolul sa se sustragă, sa se ascund ori sa işi risipesc patrimoniul, (art. 213 C.pr.fiscala), iar potrivit art. 213 alin 4 C.pr.fiscala, măsura asiguratorie a sechestrării bunurilor imobile trebuia dispusa prin decizie emisa de organul fiscal competent, care trebuia motivata si semnata de către conducătorul organului fiscal, iar potrivit alin. 13, avea posibilitatea sa o conteste la instanţa de contencios administrativ competent, motive pentru care solicită admiterea contestatiei.

In drept: art. 260 si 261 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscal, cu modificările si completările ulterioare, art. 711 si urm. C.pr.civ., art. 194 C.pr.civ.

A depus alăturat, in copie, înscrisuri.

La data de (…), intimatul a formulat întampinare, prin care solicită respingerea contestatiei ca neîntemeiată .

A anexat cererii, in copie, înscrisuri.

La data de (…) contestatoarea a formulat răspuns la întampinare .

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, intimata a încheiat procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. (…) la data de (…), în dosar de executare nr. (…) prin care au fost sechestrate bunurile imobile (identificate în anexa la procesul verbal) ale debitorului (…), întrucât, deși i s-a comunicat somatia nr. (…), nu a efectuat plata sumelor datorate conform titlurilor executorii emise de (…), constând în creanțe recuperate în urma atragerii răspunderii solidare si impozit pe venituri din activități independente/CASS datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, în cuantum de (…)

În același dosar de executare a fost emis de către intimată pe numele contestatoarei si Procesul verbal de instituire a administratorului sechestru nr. (…), la data de (…).

În drept, potrivit art. 260 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.

Contestaţia la executare este o cale de atac în faţa instanţei de judecată îndreptată împotriva actelor de executare întocmite de organul de executare cu nerespectarea unor dispoziţii legale. Sancţiunea care intervine în situaţia în care organul de executare nu a respectat dispoziţiile legale care reglementează procedurile de executare silită este  nulitatea actelor de executare urmărindu-se prin aceasta lipsirea de efecte a unor acte nelegale.

Potrivit art. 242 C.proc.fiscală, (1) Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului, dispoziţiile art. 238 alin. (7) lit. b) aplicându-se în mod corespunzător. În situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei. (2) Executarea silită imobiliară se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul. (5) Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 238 alin. (9)-(11), art. 239 alin. (1) şi (2) şi art. 241 fiind aplicabile. În acest caz, procesul-verbal de sechestru va cuprinde şi numărul cadastral, şi numărul de carte funciară, dacă acestea reies din documentele prezentate de debitor.  (6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipotecă legală.

Art. 243 C.proc.fiscală, ”Instituirea administratorului-sechestru”, (1) dispune că ”La instituirea sechestrului şi în tot cursul executării silite, organul de executare silită poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv. (2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau juridică. (3) Administratorul-sechestru consemnează veniturile încasate potrivit alin. (1) la unităţile abilitate şi depune recipisa la organul de executare silită. (4) Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât creditorul sau debitorul, organul de executare silită îi fixează o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusă.(5) Ori de câte ori este necesar, administratorul-sechestru este obligat să prezinte organului de executare silită situaţia veniturilor şi a cheltuielilor făcute cu administrarea bunului imobil sechestrat”.

În susținerea contestației, contestatoarea a invocat ca motive de nelegalitate: necomunicarea titlurilor executorii indicate în procesul verbal de sechestru, necomunicarea deciziei privind angajarea răspunderii solidare, nerespectarea art. 9 din Codul de procedură fiscală, nerespectarea prevederilor art. 213 C.proc.fiscală.

În ce privește prima critică, constând în necomunicarea titlurilor executorii, care au stat la baza declanșării executării silite prin sechestrarea bunurilor imobile, instanța reține că potrivit art. 226 alin. 1 C.proc.fiscală  (1) ”Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30”.

În procesul verbal de sechestru pentru bunuri imobile, se mentionează că debitoarea contestatoare nu a efectuat plata sumelor datorate conform titlurilor executorii nr. (…) -pentru suma de (…) lei si nr. (…) acestea din urmă pentru suma de (…) lei.

Instanța reține că, astfel cum se instituie prin dispoziţiile Codului de procedură fiscală, colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui alt titlu executoriu, după caz (art. 152 alin.2), titlul de creanţă fiind actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală (art. 1 pct. 37). Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege (art. 226 alin. 4). Totodată, executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30 (art. 226 alin. 1).

Faţă de aceste dispoziţii legale care reglementează procedura de executare silită a creanţelor fiscale, se apreciază că emiterea titlului de creanţă şi comunicarea acestuia debitorului reprezintă condiţii prealabile emiterii titlului executoriu, deoarece titlul de creanţă devine executoriu doar la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

Aşadar, comunicarea titlului de creanţă este necesară atât pentru determinarea scadenţei, cât şi pentru a se acorda posibilitatea debitorului de a formula contestaţia prevăzută de dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură fiscală împotriva sumelor determinate şi a măsurilor stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă.

În ceea ce priveşte procedura comunicării titlului de creanţă, instanţa va avea în vedere dispoziţiile legale în vigoare la data emiterii fiecărui titlului de creanţă, respectiv OG 92/2003 privind deciziile calcul accesorii, decl. Imp.plăți anticipate, decizie calcul accesorii,  emise până la data de (…) cât și pe cele ale Legii nr.  207/2015 privind deciziile si titlul executoriu nr. (…) emise după data de (…)

Cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal, se reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 44 din Codul de procedură fiscală vechi:

„(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:

a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;

b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;

c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia;

d) prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.

(4) Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.”

Dispoziţiile art. 44 alin.4 din Codul de procedură fiscală trimit la dispoziţiile Codului de procedură în materia comunicării actelor. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile C.pr.civ., comunicarea actelor de procedură prin publicitate se face numai când partea interesată învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul părţii căreia trebuie comunicat actul, procedura comunicării prin publicitate nefiind alternativă cu procedura comunicării la domiciliul părţii, astfel cum a considerat intimata.

În cauză, se reţine că în lipsa dovezii unei comunicări a titlului de creanţă care trebuie realizată cu respectarea ordinii prevăzute de art. 44 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal nu produce efecte, în sensul că nu este opozabil contribuabilului. Pentru a hotărî astfel, instanţa reproduce dispoziţiile inserate în cuprinsul art. 45 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora: ,,Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau de la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic”. Comunicarea titlului de creanţă devine astfel o condiţie de valabilitate a actului alături de cerinţa emiterii sale de către organul competent, în forma prevăzută de lege şi cu respectarea procedurii legale.

În mod similar, art. 47 Cod procedură fiscal nou, ”Comunicarea actului administrativ fiscal” prevede că (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului/ plătitorului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabilului/ plătitorului fără domiciliu fiscal în România, care şi-a desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz. (2) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat fie prin poştă potrivit alin. (3)-(7), fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia potrivit alin. (8)-(12), fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit alin. (13), iar actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă potrivit alin. (15)-(17).  (3) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestora, la domiciliul fiscal, prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5)-(7).(5) Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afişarea unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului/plătitorului, după cum urmează:

a) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal central prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a A.N.A.F.;

b) în cazul actelor administrative fiscale emise de organul fiscal local prin afişarea anunţului, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective.(6) Anunţul prevăzut la alin. (5) se menţine afişat cel puţin 60 de zile de la data publicării acestuia şi conţine următoarele elemente:

a) numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului/ plătitorului;

b) domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului;

c) denumirea, numărul şi data emiterii actului administrativ fiscal.

(7) În cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.

(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), organul fiscal competent poate decide comunicarea actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie, prin remiterea, sub semnătură, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia, prin angajaţii proprii ai organului fiscal. (9) Dacă în procedura comunicării actului administrativ fiscal prin remitere potrivit alin. (8) destinatarul refuză primirea actului sau nu este găsit la domiciliul fiscal, se afişează pe uşa acestuia o înştiinţare. (10) În situaţia în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia refuză primirea actului administrativ fiscal potrivit alin. (9), actul se consideră comunicat la data afişării înştiinţării. (11) În situaţia în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia nu este găsit la domiciliul fiscal potrivit alin. (9), contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia este în drept să se prezinte, în termen de maximum 15 zile de la data afişării înştiinţării, la sediul organului fiscal emitent pentru a i se comunica actul administrativ fiscal. În situaţia în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestuia nu se prezintă în acest termen, actul se consideră comunicat la împlinirea acestui termen.

(13) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat şi prin remiterea, sub semnătură, la sediul organului fiscal emitent ori de câte ori contribuabilul/plătitorul sau împuternicitul ori curatorul acestora se prezintă la sediul organului fiscal şi solicită acest lucru.

(14) Ori de câte ori comunicarea se realizează prin publicitate, potrivit alin. (5) sau prin afişare potrivit alin. (9), organul fiscal întocmeşte un proces-verbal. Procesul-verbal se întocmeşte şi în situaţia în care contribuabilul/plătitorul ori împuternicitul sau curatorul acestora primeşte actul administrativ fiscal, dar refuză să semneze dovada de înmânare ori, din motive întemeiate, nu o poate semna.

Se mai reține că potrivit art. 48 ” Opozabilitatea actului administrativ fiscal”  (1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.  (2) Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 nu este opozabil contribuabilului/plătitorului şi nu produce niciun efect juridic.

Raportat la aceste dispoziții legale, în lipsa comunicării deciziilor de impunere, deciziilor calcul accesorii,  mentionate în cuprinsul titlurilor executorii (…), cu respectarea ordinii prevăzute de art. 44 din Codul de procedură fiscală vechi, respectiv art. 47 din Codul de procedură fiscală nou,  instanţa apreciază că acestea nu produc efecte, în sensul că nu sunt opozabile contribuabilului, concluzie ce rezultă din dispozitiile art  45 din Cod.pr.fisc. vechi respectiv art. 48 C.proc.fisc. nou, potrivit cărora actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat nu este opozabil contribuabilului/plătitorului şi nu produce niciun efect juridic.

Astfel, însăși intimata prin întâmpinare precizează că actele administrative fiscale au fost publicate prin anunțuri colective, depunând în acest sens, copii de pe anunțurile colective.

Or, instanța reține că pentru a se proceda la comunicarea actului prin publicitate este necesar ca în prealabil să se dovedească imposibilitatea comunicării acestuia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Ca atare, în raport de textele legale menţionate, nu numai opozabilitatea dar şi producerea efectelor faţă de contestator a titlului executoriu este condiţionată de comunicarea efectivă a titlului de creanţă către contribuabil, anterior emiterii titlului executoriu, acesta luând, astfel, cunoştinţă de existenţa obligaţiei de plată în sarcina sa, precum şi de data scadentă a acesteia. Per a contrario, în lipsa comunicării titlului de creanţă, anterior începerii executării, organul fiscal nu poate pretinde aducerea la îndeplinire a obligaţiei de plată, şi cu atât mai mult nu poate proceda la executarea silită a acesteia. Altfel spus, titlul de creanţă necomunicat nu poate deveni titlu executoriu, întrucât nu poate expira termenul de contestare a titlului de creanţă şi, deci, nu poate expira termenul de plată.

Faţă de raționamentul anterior, reţinând că titlurile de creanţă nu au fost niciodată comunicate legal, iar executarea silită a început şi a continuat în temeiul unor titluri care nu au ajuns la scadenţă pentru a deveni titluri executorii, în lipsa comunicării legale, atât titlurile executorii cât şi executarea însăşi sunt lovite de nulitate în ce privește suma de (…) lei, reprezentând impozit pe venituri din activități independente/CASS  datorate de persoanele care realizează venituri din activități independente.

Cu privire la cel de al doilea titlu executoriu, care a stat la baza declanșării executării silite, respectiv titlul executoriu nr. (…), acesta a fost emis pentru suma de (…) lei, în temeiul Deciziei nr.(…)

 Prin Decizia de angajare a răspunderii solidare in situația atragerii răspunderii solidare  nr. (…)  s-a decis angajarea răspunderii solidare a doamnei (…), în vederea realizării creanțelor fiscale, în limita sumei de (...)

Instanța constată că prin Decizia de angajare a răspunderii solidare  nr. (…)  s-a dispus angajarea răspunderii solidare a contestatoarei în limita sumei de (...) lei iar titlul executoriu nr. (…) si somația nr. (…) emisă în temeiul acestui titlu executoriu, au fost emise pentru suma de (…) lei.

Cu privire la Decizia nr. (…)  instanța constată că intimata a făcut dovada comunicării acesteia către contestatoare prin postă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă contestatoarea nu s-a prezentat la oficiul postal pentru a o ridica, motiv pentru care s-a procedat la comunicare prin publicitate .

În ce privește titlul executoriu nr. (…), acesta a fost comunicat prin postă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire , fără ca debitoarea contestatoare să se prezinte la oficiul poștal pentru a ridica corespondența, caz în care intimatei în revenea obligația comunicării prin modalitatea subsecventă, respectiv prin publicitate.

În cauză, intimata nu a făcut dovada comunicării titlului executoriu nr. (…) prin publicitate.

Din actele dosarului execuțional rezultă că s-a făcut dovada comunicării prin anunț colectiv a somației nr. (…)

În consecință, reţinând că nici titlul executoriu nr. (…)  nu a fost comunicat legal, în lipsa comunicării legale, atât titlul executoriu cât şi executarea însăşi sunt lovite de nulitate, astfel încât actele de executare sunt nule si cu privire la suma de (…) lei.

Cu privire la critica, vizând nerespectarea art. 213 C.proc.civ., contestatoarea a învederat că nu s-a făcut dovada situației excepționale, respectiv a pericolului că se sustrage de la executare, se ascunde ori risipește averea precum si nemotivarea procesului verbal.

În acest sens, instanța reține că potrivit art. 213 C.proc.fiscală, ”Poprirea şi sechestrul asigurător (1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organul fiscal competent. (2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepţionale, respectiv în situaţia în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Dispoziţiile art. 231 rămân aplicabile. Măsurile asigurătorii devin măsuri executorii la împlinirea termenului prevăzut la art. 230 alin. (1) sau art. 236 alin. (12), după caz, ori la expirarea perioadei de suspendare a executării silite. (4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal precizează debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.  (5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent”.

Cu toatea acestea, în prezenta cauză nu s-a dispus măsura asiguratorie a sechestrului, în temeiul art. 213 C.proc.fiscală ci măsura de executare silită privind sechestrarea bunurilor immobile, în temeiul art. 242 C.proc.fiscală, sens în care nu se aplică prevederile art. 213 alin. 4 C.proc.fiscală.

Reținând un motiv de nelegalitate care afectează executarea silită imobiliară care a fost declanșată în temeiul unor titluri executorii care nu au fost comunicate legal, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea procesului verbal de sechestru pentru bunuri imobile nr. (…) încheiat la data de (…), procesului verbal de instituire a administratorului sechestru nr. (…) încheiat la data de (…) şi a tuturor actelor subsecvente înfiinţate ca urmare a încheierii acestor procese verbale, de către intimată în dosar execuţional nr. (…)

În ce privește cererea cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 C.proc.civ. ”Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

Contestatoarea prin apărător a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat si de taxa judiciară de timbru.

Cu privire la suma reprezentând taxă judiciară de timbru, instanța reține că potrivit art. art. 45 alin. (1) lit. f din OUG 80/2013  ”Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa caz integral, partial sau proportional, la cererea petitionarului, in urmatoarele situatii: f) cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas definitiva”. În aceste condiții, în temeiul art. 45 alin. (1) lit. f din OUG 80/2013 instanța va dispune restituirea către contestatoare a taxei judiciare de timbru de (…) lei aferentă contestației la executare, achitată cu chitanța seria (…) nr. (…), după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Prin urmare, instanța va admite în parte cererea contestatoarei si va obliga intimata la plata catre contestatoare a sumei de (…) lei cu titlu de cheltuieli de judecata-onorariu avocat (conform chitanței nr.(…)

Domenii speta

Spete similare