Contestatie în temeiul Legii nr. 10/2001. Invocarea calitătii de persoană îndreptătită să recupereze întreg imobilul nationalizat. Lipsa calitătii procesuale active a reclamantului.

Pentru a se  solicita aplicarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie constatate, în principal, două aspecte: preluarea imobilului în mod abuziv şi calitatea de proprietar  la data preluării a persoanei care a formulat notificarea, respectiv de moştenitor al proprietarului.

Ceea ce a vândut numita [...] nu era dreptul măsurii reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, ci însuşi bunul primit de aceasta în urma constatării calită?ii ei de persoană îndreptă?ită; aceasta înseamnă că reclamantul nu a dobândit dreptul de a solicita măsuri reparatorii în integralitate pentru imobilul preluat abuziv de către statul comunist - singura ipoteză în care reclamantul ar fi putut pretinde aceleaşi drepturi ca şi notificanta, context în care notificarea reclamantului nr. 23689/03.10.2016 şi invitaţia la negociere nu au absolut nicio valoare juridică -, ci un bun individual determinat, astfel cum acesta se găsea în patrimoniul înstrăinătoarei la momentul facerii vânzării.

Având in vedere dispoziţiile art. 36 N.C.P.C., potrivit cu care calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, observând ca in prezenta cauză raportului juridic litigios este cel creat de notificarea nr. 743/2001 şi de prevederile Legii nr. 10/2001 în conformitate cu care relaţia socială reglementată de normele de drept incidente are ca subiecte (titulari ai drepturilor subiective civile şi ai obligaţiilor civile) doar pe notificata [...] şi unitatea de?inătoare Municipiului Medgidia, reiese că, în mod corect, prima instanţă a stabilit că reclamantul nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză.

Art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă 1865

Art. 36 N.C.P.C

Art. 1 alin. 1-3 din Legea nr. 10/2001

Prin sentinţa civilă nr. 639 din 12 martie 2018, Tribunalul Constanţa - Secţia I Civilă - a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului [...] şi a respins în consecinţă cererea de chemare în judecată formulată de acesta.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a observat că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 05.07.2017, reclamantul [...] a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001, Primăria Medgidia, Primarul Municipiului Medgidia şi Municipiul Medgidia prin Primar în principal, obligarea acestora să restituie în natură imobilul naţionalizat situat în [...], jud. Constanţa, alcătuit din cărămidă, cu suprafaţa de 60 mp (utilă 48,422 mp), pentru care s-a formulat notificarea nr. 743/2001 în temeiul Legii nr. 10/2001 şi, în subsidiar, dacă imobilul nu poate fi restituit în natură, obligarea Municipiului Medgidia prin Primar să trimită dosarul administrativ către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în vederea emiterii deciziei de compensare pentru acest imobil, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanţă a reţinut că, în speţă, notificările au fost formulate de către numita [...], în nume propriu iar prin dispoziţiile nr. 179/10.02.2003 şi nr. 2721/23.09.2005 ale Primarului Municipiului Medgidia, s-a dispus restituirea în parte a imobilului construcţie în suprafaţă de 442 mp şi restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 3848 mp situat în Medgidia, [...], numitei [...] [...].

Apoi, a arătat tribunalul, calitatea procesuală activă în prezenta cauză este strâns legată şi condiţionată de calitatea de titular al notificării iar în absenţa notificării sau, eventual, a dovezii calităţii de moştenitor a numitei [...], reclamantul [...] nu are calitate procesuală activă care să îi confere, prin prisma art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, calitatea de persoană îndreptăţită la a pretinde măsuri reparatorii în temeiul acestei legi.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul [...], prin care a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate, solicitând anularea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea căii de atac, s-a arătat că, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă foarte clar faptul că, la data de 19.04.2011, d-na [...] [...] a vândut reclamantului [...] imobilul situat în Megidia, [...] (fostă [...]), jud. Constanţa, care a făcut obiectul dispoziţiei nr. …/10.02.2003 a Primarului Municipiului Medgidia, al dispoziţiei nr. …/12.02.2004 şi al dispoziţiei nr. …/02.09.2005, aşa cum se menţionează în actul autentic sus-menţionat; anterior acestei vânzări reclamantul a fost împuternicit de către vânzătoare să facă toate demersurile legale pentru restituirea imobilului, aşa cum rezultă din procura specială autentificată sub nr. …/12.06.2001, din procura autentificată sub nr. …/14.04.2004 şi din cea autentificată sub nr. …/13.02.2006.

Apelantul a învederat că prima instanţă de fond a ignorat total aceste înscrisuri aflate la dosarul cauzei şi nu le-as analizat atunci când a reţinut că reclamantul nu justifică nicio calitate de persoană îndreptăţită la pretinderea de măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001; mai mult decât atât, în motivarea soluţiei pronunţate nu aminteşte nimic de notificarea înregistrată de către reclamant la Primăria Medgidia sub nr. 23689/3.10.2016 şi nici de invitaţia la negociere nr. 66/29.11.2016, transmisă pârâţilor prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin care reclamantul a menţionat că înţelege să conteste atât dispoziţia nr. 179/10.02.2003 a Primarului municipiului Medgidia, cât şi dispoziţia nr. …/12.02.2004, motivat de faptul că, prin cele două dispoziţii nu a fost restituit integral imobilul situat în Medgidia, [...] (fostă [...]), jud. Constanţa, în condiţiile Legii 10/2001.

Analizând sentinţa apelată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de reclamant, curtea constată că apelul este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare. 

 Prin notificarea nr. 734/26.04.2001 expediată de un executor judecătoresc din cadrul Judecătoriei Medgidia, numita [...] [...] a formulat, în calitate de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a imobilului situat în [...], în condiţiile Legii nr. 10/2001. Prin dispoziţia nr. 179/10.02.2003 a Primarului Municipiului Medgidia, s-a admis în parte cererea, dispunându-se restituirea în natură a construcţiei în suprafaţă de 442 mp. situată în [...] (fosta [...]) care fusese preluată de stat în condiţiile Decretului nr 92/1950; ulterior, prin dispoziţia nr. 1198/2004, această dispoziţie a fost completată în sensul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 442 mp pe care era edificată această construcţie ce fusese deja restituită.

Pretinzând că o parte din construcţia de cărămidă, cu suprafaţa de 60 mp (utilă 48,4 mp) ce ar face parte din zidul de vest al imobilului naţionalizat nu a fost restituit numitei [...] [...], reclamantul [...] a pretins că el este persoană îndreptăţită să recupereze integral imobilul naţionalizat. Pentru a justifica calitatea lui procesuală în demersul de completare a dispoziţiei nr. 179/2003, reclamantul a invocat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1006/2011, prin care acesta a cumpărat de la [...] [...] imobilul situat în [...], jud. Constanţa.

Curtea observă că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1006/2011 la B.N.P. [...], …, numitul [...] a cumpărat de la [...] [...] imobilului situat în [...] pe care vânzătoarea l-a dobândit în baza dispoziţiilor de restituire în natură nr. 179/10.02.2003, nr. 1198/2004 şi nr. nr. 2721/2005 ale Primarului Municipiului Medgidia.

Trebuie remarcat aceea că înstrăinătoarea nu a contestat în justi?ie niciuna dintre dispozi?iile în baza cărora a reprimit imobilul naţionalizat pe care l-a vândut lui [...] aşa cum l-a primit, plus situaţia creată de caracterul definitiv al dispoziţiilor nr. 179/10.02.2003, nr. 1198/2004 şi nr. nr. 2721/2005 ale Primarului Municipiului Medgidia.

Potrivit art. 1 alin. 1-3 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulă în natură, în condiţiile acestei legi.

În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite, în acordare de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri băneşti.

Conform art. 2 alin. 1 lit. a şi i din Legea nr. 10/2001, în sensul acestei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţeleg imobilele naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, precum şi cele naţionalizate fără titlu valabil şi orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.

Sunt îndreptăţite, în înţelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite.

Rezultă că,  pentru a se  solicita aplicarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie constatate, în principal, două aspecte: preluarea imobilului în mod abuziv şi calitatea de proprietar  la data preluării a persoanei care a formulat notificarea, respectiv de moştenitor al proprietarului.

Soluţionarea notificării presupune, astfel, verificarea a două condiţii esenţiale: stabilirea împrejurării că un anume bun a fost preluat în mod abuziv de stat în perioada de referinţă şi că persoana care solicită măsuri reparatorii poate fi calificată „persoană îndreptăţită” astfel cum legea o face în art. 3; după verificarea acestor situaţii, dacă este cazul să se acorde măsuri reparatorii, se cercetează posibilitatea restituirii în natură a imobilului (principiu de bază al legii) sau, în caz contrar, acordarea de măsuri reparatorii.

Potrivit art. 25 din legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare (art. 26 alin. 3).

S-a reglementat astfel o veritabilă cale de atac împotriva actelor emise de entităţile învestite cu soluţionarea cererilor de măsuri reparatorii prin care s-a deschis calea controlului instanţelor judecătoreşti asupra temeiniciei şi legalităţii soluţiilor pronunţate în privinţa notificării. Deşi legea nu o prevede expres, necontestarea deciziei/dispoziţiei în termenul prevăzut de lege are consecinţa definitivării rezolvării notificării; această soluţie se impune atât din calificarea acţiunii în justi?ie ca valorând contestaţie cât şi din atribuţiile instanţei în cercetarea legalităţii şi temeiniciei deciziei/dispoziţiei.

 Erau aplicabile aici, prin analogia dreptului, dispoziţiile art. 103 alin. 1 C.pr.civ. 1865 (în vigoare la data emiterii dispozi?iilor în cauză) conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei. Astfel, ori de câte ori o persoană care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii nu formulează contestaţia prevăzută de art. 26 alin. 3 din legea nr. 10/2001 în termenul stabilit de aceste text, pierde dreptul de a mai solicita - din nou - de la aceeaşi persoană considerată de unitatea  deţinătoare  măsurile reparatorii ce i-au fost refuzate prin dispoziţie/decizie motivată.

Este şi situaţia numitei [...] care a solicitat de la Municipiul Medgidia, restituirea imobilului din [...], drept care s-a stins la momentul  expirării termenului de contestare a dispoziţiilor nr. …/10.02.2003, nr. …/2004 şi nr. …/2005 ale Primarului Municipiului Medgidia

De aceea, la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. …/2011, bunul dobândit de reclamant avea caracteristicile juridice rezultate din lipsa contestării dispoziţiilor menţionate, respectiv, că persoana a transmis bunul astfel cum îl avea in patrimoniu - condiţie esenţială a oricărui act translativ de proprietate, ştiut fiind că „nemo dat quod non habet” şi „nemo ad alium transferre potest quam ibse habet”. 

În plus, mai trebuie subliniat că ceea ce a vândut numita [...] nu era dreptul măsurii reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, ci însuşi bunul primit de aceasta în urma constatării calită?ii ei de persoană îndreptă?ită; aceasta înseamnă că reclamantul nu a dobândit dreptul de a solicita măsuri reparatorii în integralitate pentru imobilul preluat abuziv de către statul comunist - singura ipoteză în care reclamantul ar fi putut pretinde aceleaşi drepturi ca şi notificanta, context în care notificarea reclamantului nr. …/03.10.2016 şi invitaţia la negociere nu au absolut nicio valoare juridică -, ci un bun individual determinat, astfel cum acesta se găsea în patrimoniul înstrăinătoarei la momentul facerii vânzării.

În aceste condiţii, având in vedere dispoziţiile art. 36 N.C.P.C. potrivit cu care calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, observând ca in prezenta cauză raportului juridic litigios este cel creat de notificarea nr. …/2001 şi de prevederile Legii nr. 10/2001 în conformitate cu care relaţia socială reglementată de normele de drept incidente are ca subiecte (titulari ai drepturilor subiective civile şi ai obligaţiilor civile) doar pe notificata [...] şi unitatea de?inătoare Municipiului Medgidia, reiese că, în mod corect, prima instanţă a stabilit că reclamantul [...] nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză.

Domenii speta

Spete similare