Notificarea de reziliere a unui contract administrativ nu reprezintă un act administrativ unilateral pentru a putea fi supusă suspendării în condiţiile art.14 din Legea 554/2004.

Nu pot face obiectul suspendării contractele administrative, care, deși au fost asimilate de Legea nr. 554/2005 actelor administrative, nu au caracter unilateral, păstrându-și natura juridică de acte bilaterale sau multilaterale, după caz.

Notificarea a cărei suspendare se solicită este emisă  în executarea unui contract și ca urmare nu este admisibilă cererea de suspendarea pe calea contenciosului administrativ.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 02.10.2018 reclamanta A.J.V.P.S.G a chemat în judecată pârâta M.A.P – G.F.Rm. Vâlcea,  solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, în temeiul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, să dispună: suspendarea executării notificării nr. 15889/27.09.2018 privind măsura rezilierii contractului nr.75/5027/15.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 21 Băneşti din jud. Gorj, dispusă de către pârâtă şi implicit a procedurii de predare-primire a gestiunii fondului cinegetic stabilită pentru data de 11.10.2018.

Prin sentinţa 1453 din data de 02.11.2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr.2911/95/2018 a fost admisa cererea formulată de A.J.V.P.S.G în contradictoriu cu pârâta  G.F.Rm. Vâlcea.

S-a dispus suspendarea efectelor notificării nr.15889 din 27 septembrie 2018, aşa cum aceasta a fost rectificată ulterior, prin adresa nr.16791 din 10 octombrie 2018, până la soluţionarea fondului litigiului dintre părţi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta  M.A.P – G.F.Rm. Vâlcea in conformitate cu dispoziţiile art. 488 alin.(l) pct.8 din NCPC, pe care a criticat-o pentru nelegalitate pentru următoarele considerente :

 Cererea de suspendare a efectelor rezilierii contractului de gestionare a fondului cinegetic nr.21 Danesti a fost întemeiata in drept pe dispoziţiile art.14 din Legea nr. 5 54/2 004.

Conform dispoziţiilor art.14 din Legea nr.554/2004:„ (1) In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. In cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept, şi fără nicio formalitate.

Din conţinutul textului de lege menţionat rezulta ca pot forma obiect al cererii de suspendare a executării doar actele administrative cu caracter unilateral.

Aceasta limitare constituie o excepţie de la principiul executorialităţii actului administrativ unilateral, excepţie care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor si intereselor particularilor, pana in momentul la care instanţa competenta va cenzura legalitatea actului .

Chiar daca art.2 lit.c indice l din Legea nr. 554/2004 prevede ca:„ sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice, contractele la care face referire textul legal anterior citat nu sunt acte administrative unilaterale, nefiind rezultatul unei manifestări unice de voinţa a autorităţii publice, in regim de putere publica, in vederea organizării legii sau a executării in concret a legii, astfel cum prevăd dispoziţiile art.2 lit. c din Legea nr.554/2004.

Conform acestui raţionament, cum contractul administrativ nu are caracterul unui act administrativ individual, este exclusa posibilitatea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile speciale ale art.14 din Legea nr.554/2004.

In aceasta situaţie, in care nu sunt aplicabile dispoziţiile art.14 din Legea nr.554/2004, prin raportare la contractul de gestionare a faunei cinegetice, cu atât mai puţin se poate retine ca notificarea de reziliere, emisa in temeiul contractului, ar avea caracterul unui act administrativ unilateral.

Aceasta notificare de reziliere nu are niciuna din caracteristicile actului administrativ unilateral (act de autoritate emis in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii), pentru a fi supusa dispoziţiilor art.14 din Legea nr.554/2004, ci reprezintă un act in legătura cu executarea contractului, ca acord de voinţa intre părţile semnatare, prin care s-au stabilit drepturi si obligaţii reciproce.

Temeiul rezilierii in cauza nu este legea ci contractul, ca acord de voinţa al părtilor semnatare.

În raport de considerentele expuse, cererea de suspendare trebuia respinsa ca inadmisibila.

În aceste condiţii, solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinţei recurate și reţinând cauza spre rejudecare, respingerea cererii.

Examinând sentinţa sub aspectul criticilor invocate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta:

Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat suspendarea executării notificării nr. 15889/27.09.2018 privind măsura rezilierii contractului nr. 75/5027/15.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul Fondului Cinegetic nr.21 Dăneşti din jud. Gorj, măsură dispusă de intimată.

Prin sentința recurată s-a apreciat că cererea de suspendare este fondată, drept consecință fiind  admisă cererea de chemare în judecată.

Relativ la excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepție procesuală de fond, absolută şi peremptorie, Curtea reține că notificarea nr. 15889/27.09.2018 este emisă în executarea contractului și ca urmare, nu este admisibilă, pe calea contenciosului administrativ ( în aceste sens s-a pronunțat și I.C.C.J. – Secția Contencios Administrativ și Fiscal prin decizia nr. 226/2009).

În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, se poate cere de către persoana vătămată suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.

Din cuprinsul acestei prevederi rezultă fără echivoc că poate fi solicitată numai suspendarea executării actelor administrative cu caracter unilateral, ceea ce semnifică totodată că nu pot face obiectul unei astfel de măsuri contractele administrative, care, deși au fost asimilate de Legea nr. 554/2005 actelor administrative, nu au caracter unilateral, păstrându-și natura juridică de acte bilaterale sau multilaterale, după caz.

Cum în cauza de față s-a solicitat suspendarea executării notificării prin care s-a dispus rezilierea contractului de gestiune a fondului cinegetic nr.75/5027/15.06.2011, Curtea apreciază că nu este îndeplinită cerința primordială prevăzută de textul de lege invocat, vizând natura actului administrativ față de care astfel de cereri pot fi formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Contractul de gestionare a fondului de vânătoare nr.21 Dănești, jud. Gorj, în ciuda naturii sale administrative, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu este act administrativ unilateral, astfel că situația premisă ce atrage incidența temeiului legal invocat nu este realizată.

În consecință, Curtea reține că un asemenea act cum este cel a cărui suspendarea a executării se solicită este emis în executarea unui contract și, ca urmare nu este admisibilă cererea de suspendarea pe calea contenciosului administrativ.

Conform art.14 din Legea nr. 554/2004 pot face obiectul unei cereri de suspendare a executării numai actele administrativ unilaterale, nu și contractele administrative asimilate actelor administrative de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004. Ca urmare, declarațiile unilaterale de denunțare a contractelor administrative nu pot face obiectul cererii de suspendare.

Față de argumentele prezentate și reținute în soluționarea prezentului recurs, Curtea apreciază că nu se mai impune examinarea și a celorlalte critici formulate de recurentă

Pe cale de consecință, în raport de dispozițiile art. 498 C.pr.civ., Curtea va dispune admiterea recursului, casarea sentinței şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a executării.

Domenii speta

Spete similare