Drept procesual civil. Art.488 alin.1 şi alin. 2 Cod procedură civilă. Reinterpretarea probelor în calea de atac a recursului şi invocarea unui motiv de recurs omisso medio.

- at. 488 alin. 1 şi alin. 2 Cod procedură civilă

În acest sens, deşi recurenta pârâtă a invocat incidența motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod procedură civilă, în expunerea motivelor de recurs se face trimitere la situația de fapt, la probele administrate în cauză, precum şi la modul în care acestea au fost interpretate de către instanța de apel şi se tinde în acest mod, la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond.

Faţă de starea de fapt reţinută de către instanţa de apel, care nu mai poate forma obiect de cenzură în recurs, normele de drept material pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată formulată de către intimatul reclamant  nu au fost aplicate greşit sau încălcate de către instanţa de apel, în sensul art.488 pct.8 Cod procedură civilă.

În concluzie, Curtea nu poate reţine o altă stare de fapt decât cea stabilită de către instanţa de apel în speţă, printr-o analiză proprie a probelor administrare în primele două cicluri procesuale, respectiv o reinterpretare a înscrisurilor depuse în probaţiune şi a declarației martorului B., căreia instanţa de recurs nu îi mai poate da o altă valoare decât cea recunoscută de instanța de apel în sensul că acest martor a confirmat încheierea împrumutului.

De asemenea, dispoziţiile art. 310 alin.1 Cod procedură civilă referitoare la condiţiile în care scrierea poate fi considerată început de probă scrisă au în vedere tot modul de interpretare a mijloacele de probă administrate în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la încălcarea prevederilor art.1114 alin.2 Cod civil, se constată că acest motiv este invocat omisso medio şi nu poate face obiect de analiză în faţa instanţei de recurs, fiind inadmisibil în condiţiile art.488 alin.2 Cod procedură civilă.

Deliberând asupra recursului civil de față;

Constată că prin decizia civilă nr.1409/Ap din data de 16.10.2019, Tribunalul Brașov  – Secţia I civilă a dispus respingerea apelului declarat de apelanta pârâtă A., împotriva sentinţei civile nr.2594/26.03.2019 a Judecătoriei Braşov, pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal pârâta A., solicitând admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei atacate iar în urma rejudecării cauzei pe fond, să se dispună respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că începutul de dovadă scrisă face dovada între părţi numai dacă este completat cu alte mijloace de probă, inclusiv prin proba cu martori ori prin prezumţii, art. 310 alin. 3 Cod procedură civilă, raportat la art. 309 alin. 4 pct. 2 Cod procedură civilă.

Din motivarea instanţei de apel rezultă că nulitatea înscrisului (instrumentum probationes) poate fi complinită prin dovedirea înțelegerii propriu-zise dintre părţi (negotium iuris), or nici una din probele aduse în completare nu poate face dovada cerută de lege.

Faptul real, dovedit cu înscrisuri – adresele Spitalului (fila 19,20 dosar apel), înscrisurile autentice de transmitere a întregii averi către A. (f. 6,12,17 dosar apel), ajutată de fiul său, B., că noua familie a hotărât să o înlăture de la succesiune pe fiica defunctului dintr-o căsătorie anterioară nu sunt luate în considerație, în contrast cu aranjamentele scrise, întocmite „în familie”, vădit pro causa, în vederea realizării hotărârii vindicative ca pârâta recurentă să nu ia niciun ban din succesiunea ce i se cuvenea.

S-a mai invocat încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art.1114 alin.2, raportate la art. 9 alin. 2 şi art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă, textul din Codul civil impunând ca moștenitorii să răspundă pentru datoriile succesiunii, proporţional cu cota fiecăruia.

În lipsa certificatului de moștenitor care să stabilească cota cuvenită pârâtei recurente, în acţiunea introductivă trebuia, cu necesitate, să fie formulat un astfel de petit; contrar, nu se poate justifica admiterea acțiunii pentru suma de 6750 lei.

S-a mai susținut că într-o speţă identică, prin care C., fiica soției supraviețuitoare D., a chemat-o în judecată pe aceeași pârâtă, s-a dispus respingerea acțiunii, reţinându-se că dezbaterea succesiunii este esenţială şi întotdeauna obligatorie, moștenitorii neputând fi ţinuţi răspunzători decât în limita şi proporțional cu cota fiecăruia.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 Cod procedură civilă.

Cererea de recurs a fost legal timbrată.

Intimatul reclamant E. a formulat întâmpinare (f.45-47) prin care a solicitat să se respingă recursul declarat în cauză, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac prin care nu se pot aduce hotărârii recurate critici de netemeinicie, de greşită apreciere a probatoriului, ci doar critici de nelegalitate, iar motivul de recurs privind dezbaterea succesiunii este invocat omisso medio, fiind deci inadmisibil.

Recurenta pârâtă a depus răspuns la întâmpinare (f.53-55) prin intermediul căruia a susţinut motivele de recurs şi a solicitat admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată.

În recurs, nu au fost administrate alte probe noi.

Analizând decizia recurată, în raport de probele administrate în faţa instanţelor de fond şi de motivele de recurs invocate, Curtea constată că cererea de recurs nu este fondată.

Astfel, cererea de recurs a fost întemeiată, în mod formal, pe existența motivelor de casare stabilite de art. 488 pct. 5, 6 şi 8 Cod procedură civilă, potrivit cărora:

,,ART. 488

Motivele de casare

(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:

5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității;

6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;

8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.”

În acest context, instanţa de control judiciar reţine că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, toate vizând exclusiv conformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile.

Drept urmare, instanţele de fond şi de apel sunt îndrituite să stabilească efectiv situaţia de fapt pe baza administrării probatoriilor, iar instanţa de recurs verifică numai dacă normele de drept au fost corect aplicate la aceste fapte.

În acest sens, în ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, se constată că acest motiv de casare cuprinde încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare.

În cuprinsul cererii de recurs, s-a indicat încălcarea dispoziţiilor reglementate de art. 9 alin. 2 şi art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă, însă recurenta nu a detaliat modul în care s-ar fi ajuns la încălcarea acestor reguli de procedură de către instanţa de apel, în condiţiile în care ambele instanţe de fond s-au pronunţat strict în limitele cererii de chemare în judecată, fără să se pronunţe asupra unor aspecte cu care nu ar fi fost investite de către intimatul reclamant.

De asemenea, nu există niciun temei pentru a se aprecia că decizia recurată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau că ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, recurenta pârâtă făcând simple speculații în acest sens, în condiţiile în care hotărârea atacată cuprinde toate menţiunile impuse de art. 425 Cod procedură civilă.

Aşadar, deși s-a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă, în realitate recurenta pârâtă este nemulțumită de faptul că instanța de apel a interpretat greșit probele administrate în cauză, aspect care vizează netemeinicia hotărârii și care nu poate fi supus controlului judiciar.

În ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă privind încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut că prin intermediul acestui motiv de recurs este permisă remedierea oricărei nelegalități numai din punct de vedere al aplicării dreptului substanțial, fără a putea fi reanalizat pe fond litigiul dintre părți, în virtutea caracterului nedevolutiv al recursului (Decizia nr. 683/2019 – secţia a II-a civilă).

Totodată, instanţa supremă a mai hotărât că simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În calea de atac extraordinară a recursului nu se poate tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ci se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei şi a elementelor de fapt ale cauzei (Decizia nr.1024 din 15.05.2019 – secţia a II-a civilă).

În acest sens, deşi recurenta pârâtă a invocat incidența motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod procedură civilă, în expunerea motivelor de recurs se face trimitere la situația de fapt, la probele administrate în cauză, precum şi la modul în care acestea au fost interpretate de către instanța de apel şi se tinde în acest mod, la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă şi la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond.

Faţă de starea de fapt reţinută de către instanţa de apel, care nu mai poate forma obiect de  cenzură în recurs, normele de drept material pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată formulată de către intimatul reclamant  nu au fost aplicate greşit sau încălcate de către instanţa de apel, în sensul art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

În concluzie, Curtea nu poate reţine o altă stare de fapt decât cea stabilită de către instanţa de apel în speţă, printr-o analiză proprie a probelor administrare în primele două cicluri procesuale, respectiv o reinterpretare a înscrisurilor depuse în probaţiune şi a declarației martorului B., căreia instanţa de recurs nu îi mai poate da o altă valoare decât cea recunoscută de instanța de apel în sensul că acest martor a confirmat încheierea împrumutului.

De asemenea, dispoziţiile art. 310 alin.1 Cod procedură civilă referitoare la condiţiile în care scrierea poate fi considerată început de probă scrisă au în vedere tot modul de interpretare a mijloacele de probă administrate în cauză.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la încălcarea prevederilor art. 1114 alin. 2 Cod civil, se constată că acest motiv este invocat omisso medio şi nu poate face obiect de analiză în faţa instanţei de recurs, fiind inadmisibil în condiţiile art. 488 alin. 2 Cod procedură civilă.

Așadar, recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut obiect de analiză în faţa instanței anterioare, și care au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel. Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel, numai în acest fel fiind respectat principiul dublului grad de jurisdicție.

În acest context, nu se poate ţine cont nici de modul de interpretare al acestui  text de lege care ar fi fost stabilit de instanța de judecată într-un litigiu similar, instanţa de recurs nefiind în mod legal sesizată cu aspectul privind interpretarea prevederilor art.1114 alin. 2 Cod civil şi prin urmare, neputând analiza incidența acestui text de lege în prezenta speță.

Pentru toate aceste considerente, în baza prevederilor art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat în cauză de către recurenta pârâtă şi va menţine hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare