Schimbare servitute/grăniţuire

Pe rol fiind pronunţarea cauzei civile privind pe reclamanta C T  şi pe pârâta R E, , având ca obiect „schimbare servitute de trecere + grăniţuire „,

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  la pronunţare,lipsesc părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că, dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 9 mai 2016, au fost consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanţa,  din lipsă de timp pentru deliberare, amână pronunţarea pentru termenul de astăzi.

Instanţa lasă cauza în pronunţare, după deliberare dându-se sentinţa de faţă.

INSTANŢA

Asupra acţiunii civile de faţă;

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 2551/244/2014, reclamanta C T, , a chemat-o în judecată pe pârâta RE, , solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să dispună :

- schimbarea servituţii de trecere practicată de pârâtă pe terenul proprietate personală situat în municipiul Huşi, , cu oferirea unui alt loc de trecere, în conformitate cu dispoziţiile art. 634 din Vechiul Cod Civil;

- grăniţuirea proprietăţilor părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 584 din Vechiul Cod Civil;

-  obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a precizat că în fapt, în anul 1994 a achiziţionat imobilul casa de locuit împreuna cu teren aferent în suprafaţa de 1020 m.p., situate în mun. Huşi, , între vecinii R E, C V, H M, pârâul Şara şi str. Dumitru Hodea. Conform schiţei cadastrale, parte integrantă a contractului de vânzare-cumpărare, accesul la imobilul casa de locuit proprietate a acesteia şi la proprietatea vecinei R E se face pe terenul reclamantei, pe o intrare comună, existând o porţiune de drum de câţiva metri care permite accesul la acestea.

În ultima perioada, de cel puţin un an de zile, din cauza acestei servituţi de trecere, părţile au început sa fie  într-o permanenta stare de conflict, pârâta reclamând o cale de acces mai mare, trecând cu tot felul de maşini care o aprovizionează cu lemne şi alte produse, staţionarea şi trecerea acestora provocându-i reclamantei nenumărate neplăceri, proprietăţile nefiind îngrădite. Reclamanta nu are niciun fel de intimitate, calitatea vieţii fiindu-i afectata, zgomotul şi mirosul produs de mijloacele de transport fiind foarte mare, precum şi pretenţiile nejustificate ale pârâtei cu privire la calea de acces, toate acestea alimentând situaţia conflictuala dintre părţi.

Este evident că traseul vechii servituţi de trecere a devenit prea împovărător, motiv pentru care oferă pârâtei un alt traseu de trecere, amplasat tot pe terenul din str. Dumitru Hodea nr. 7, proprietatea sa şi care-i asigura accesul la drumul public, pârâta neputându-l refuza. Noul amplasament al servituţii de trecere este evidenţiat cu galben pe schiţa cadastrala pe care a anexat-o prezentei.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 634 şi 584 din Vechiul Cod Civil. În dovedirea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri, expertiză topometrică şi martori.

Pârâta R E a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

A precizat că imobilul în care locuieşte precum şi imobilul în care locuieşte reclamanta au fost proprietatea părinţilor pârâtei, P A şi Pa C. În timpul vieţii lor, imobilul era compus din casă de locuit, contrucţii anexe - bucătărie de vară, magazie, cramă şi teren aferent în suprafaţă de 1421 m.p. Pârâta s-a născut şi a crescut în acest imobil. După ce s-a căsătorit, în anul 1950, a locuit împreună cu soţul ei în casa părintească apoi, la un an sau doi şi cu acordul părinţilor, a transformat crama în casă de locuit, amenajând-o în acest sens, unde locuieşte şi în prezent. Intrarea pentru ambele imobile a fost dintotdeauna comună şi coincide cu actualul traseu al servituţii de trecere.

În anul 1989 reclamanta şi soţul ei au luat în stăpânire cu acceptul pârâtei, al fraţilor şi surorilor sale, casa de locuit părintească. În anul 1994 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4913 la Notariatul de Stat Vaslui având ca obiect casa părintească, construcţii anexe şi teren în suprafaţă de 1020 m.p. Preţul a fost negociat şi ca urmare a faptului că imobilul ce urma să se vândă era grevat de servitutea de trecere prin locul indicat în schiţa ce face parte integrantă din contract, lăţime de 3 m şi lungime de aproximativ 20 m.

Reclamanta a cumpărat imobilul fiind întru totul de acord cu traseul servituţii de trecere, fiind deci constituită prin buna înţelegere. În situaţia în care nu ar fi fost de acord cu traseul servituţii nici nu s-ar mai fi încheiat actul de vânzare. În condiţiile în care servitutea s-a născut din convenţia părţilor, aceasta nu poate fi modificată decât tot prin acordul lor, aceasta cu atât mai mult cu cât nu este vorba de vreo împovărare a servituţii. Nimic din ce spune reclamanta în legătură cu acest aspect nu este adevărat.

Reclamanta face o descriere a împovărării apropiată de infern - trafic intens de autovehicule care-i aduc lemne şi tot felul de produse alimentare şi nealimentare, zgomote şi nori de gaze foarte mari produse de aceste maşini; unele staţionează altele sunt în mers etc. Toate sunt invenţii, nimic nu este adevărat, dimpotrivă, reclamanta a îngustat servitutea de la 3 m lăţime la aproximativ 1,5-2 m - pe alocuri - prin diferite lucrări de tot felul tot în ideea de a o şicana însă pârâta, fiind o femeie în vârstă de 85 de ani nu a căutat niciodată să poarte discuţii contradictorii ori să se certe cu reclamanta. Este adevărat că în toamna acestui an a întrebat-o de ce tot îngustează lăţimea trecerii însă dacă a văzut că se răsteşte la ea şi îi vorbeşte urât, a lăsat-o în pace. Din cauza îngustării servituţii de trecere nu se poate intra fie şi cu căruţa, de autovehicul sau autovehicule cum afirmă reclamanta nici nu poate fi vorba. Lemnele i-au fost descărcate întotdeauna la poarta.

Servitutea nefiind împovărată în sensul dispoziţiilor art. 634 Cod civil (1865), a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca nefondat.

In subsidiar, pârâta a precizat că propunerea reclamantei de a-i oferi drept de trecere spre imobilul proprietatea sa, malul râpei, nu poate fi luată în serios. Această cale ar prezenta pentru pârâtă mari neajunsuri - costuri ridicate pentru o pensionară de 85 de ani şi pensie de 350 lei lunar cu efecte asupra vieţii sale de zi cu zi - dar şi periculozitate prin natura locului. Pentru aceste motive a solicit stabilirea unui alt traseu al servituții decât cel oferit de reclamantă care să nu-i pună viaţa în pericol ori să fie prea costisitor.

A mai precizat că nu se opune cererii privind grăniţuirea proprietăţilor lor deşi între ei nu au fost dispute privind linia de hotar, aceasta fiind stabilită în momentul configurării lotului ce a fost înstrăinat reclamantei în anul 1994 prin schiţa anexă la contract. Însă, pentru a-i elucida vreo eventuală neclaritate în legătură şi cu linia de hotar, nu se opune grăniţuirii prin instanţă.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 205 Cod proc. civ.. În contradovadă a solicitat proba cu acte, interogatoriul reclamantei, expertiză topometrică, martori.

Din analiza şi coroborarea probelor administrate în cauză: înscrisuri, depoziţiile martorilor, cercetare la faţa locului, concluziile expertizei tehnice topometrice, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Imobilele în care locuiesc părţile sunt situate în aceeaşi curte, proprietăţile lor nu sunt delimitate cu gard şi au fost proprietatea părinţilor pârâtei, P A şi P C. În timpul vieţii acestora, imobilul, situat in mun. Husi, , era compus din casă de locuit, contrucţii anexe - bucătărie de vară, magazie, cramă şi teren aferent în suprafaţă de 1421 mp. Pârâta Romila Elvira s-a născut şi a locuit numai în acest imobil, iar în anul 1950, după ce s-a căsătorit, ea a locuit împreună cu soţul în casa părintească. După o perioadă, cei doi au transformat crama în casă de locuit, s-au mutat acolo iar pârâta locuieşte tot în această construcţie şi în prezent.

Conform Certificatului de moştenitor nr. 590 din 04.06.1981si a Planului de situaţie, Scara 1:200, datat 1981 (paginile 8 si 37 la raportul de expertiză efectuat în cauză,) acest imobil s-a scindat in doua corpuri de proprietate respectiv:

- corpul A (suprafaţa nehașurata pe schiţa anexa nr. 2), in suprafaţa de 1020 mp care a fost atribuit moştenitorilor A E, P A, P L şi P M,

- corpul B (haşura de culoare roşie pe schiţa anexa nr. 2) in suprafaţa de 401 mp situat in mun. Husi, str., care a fost atribuit paratei din prezenta cauza, R E.

În anul 1994 reclamanta C T a dobândit imobilul situat in mun. Husi, str. Dumitru Hodea, nr. 7 format din casa de locuit si teren in suprafaţa de 1020 m.p. in baza Contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 4213 din 18.05.1994 (fila 9 dosarul cauzei). Conform planului de situaţie anexă la contract, părţile au stipulat intrare comună şi drum de acces în comun cu RE instituind o servitute de trecere cu suprafaţa de aproximativ 66 mp, materializata pe schiţa anexa nr. 2 cu haşura de culoare roşie.

Intrarea pentru ambele imobile a fost dintotdeauna comună şi coincide cu actualul traseu al servituţii de trecere.

Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi, în ultima perioadă de timp, relaţiile dintre părţi s-au deteriorat, între ele izbucnesc tot mai des discuţii şi conflicte, stări tensionate, datorate şi faptului că servitutea de trecere trece chiar prin faţa casei reclamantei, prin mijlocul curţii acesteia, astfel că ea nu are nici un fel de intimitate, este nevoită să intre în contact zilnic cu pârâta şi cu fiul acesteia. Aceste discuţii împiedică practic desfăşurarea normală a vieţii ambelor părţi, ele încercând să se evite pe parcursul zilei, reclamanta susţinând că de multe ori stă în interiorul casei pentru a evita contactul cu pârâta.

În aceste condiţii, instanţa apreciază ca necesară şi utilă ambelor părţi stabilirea unei noi servituţi de trecere pentru pârâtă, în condiţii mai puţin împovărătoare pentru reclamantă.

În ceea ce priveşte cererea de grăniţuire formulată de reclamantă, având în vedere că între proprietăţile părţilor nu există şi nu a existat niciodată gard despărţitor, instanţa apreciază cererea ca întemeiată, dealtfel şi pârâta a fost de acord cu admiterea acestui capăt de cerere. Conform raportului de expertiză depus la dosar, la data efectuării lucrărilor practice ale expertizei, intre cele doua proprietăţi aparţinând părților din prezenta cauză nu exista niciun gard despărţitor, nici semne distinctive de hotar iar conform precizărilor acestora rezulta faptul ca niciodată nu a existat vreo despărțitură materializată în teren. Pentru a pune in evidenta hotarul despărţitor dintre proprietăţi, expertul a suprapus peste schiţa rezultata in urma măsurătorilor efectuate (contur de culoare neagra) cele doua planuri de situaţie (Scările 1:200 si 1:300 - contur de culoare roşie) rezultând Schiţa anexa nr. 2 la raportul de expertiză.

Expertul, în urma comparaţiei schiţelor, reţine că amplasamentul servituții de trecere (haşură de culoare roşie pe schiţa anexa nr. 2), nu corespunde cu cea existentă în teren la data efectuării măsurătorilor (haşură de culoare neagra pe schiţa anexa nr. 2), aceasta a fost probabil reprezentată grafic aproximativ, fără a fi efectiv măsurată.

Din studiul documentelor enumerate mai sus rezultă faptul ca suprafaţa de teren aferenta servituții de trecere este inclusa in imobilul teren aparţinând reclamantei C T (Corpul - A.) foloseşte numai accesului pârâtei R E către imobilul aparţinând acesteia (Corpul - B.) şi fragmentează imobilul reclamantei în două părți.

Suprafeţele real determinate în teren în urma măsurătorilor efectuate nu corespund cu cele invocate in documentele de proprietate aparţinând pârtilor, astfel:

- reclamanta C T deţine real suprafaţa de 907 mp materializata pe schiţa anexa nr. 1 pe punctele de contur 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 26, 25, 24, 23, 22, 21, 20, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 1 faţă de suprafaţa de 1020 mp conform contractului de vânzare - cumpărare, încheiere de autentificare nr. 4213 din 18.05.1994, în aceasta suprafaţă este inclusă şi servitutea de trecere către imobilul proprietatea pârâtei RE,

- pârâta R E deţine real suprafaţa de 354 mp materializata pe schiţa anexa nr. 1 pe punctele de contur 8, 9, 10, 11, 12, 13, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 8 (haşura de culoare roşie), faţă de suprafaţa de 401 mp conform certificatului de moştenitor nr. 590 din 04.06.1981 şi a Planului de situaţie, Scara 1:200, datat 1981 (paginile 8 si 37 la raport).

Expertul desemnat în cauză a propus mai multe variante de servituţi, terenul şi poziţionarea caselor părţilor permiţând o multitudine de variante de căi de trecere de la casa pârâtei spre poarta comună.

În drept, în cauză sunt aplicabile prevederile vechiului cod civil, conform disp. art.59 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, prin care se stabileşte că reglementarea limitelor juridice ale dreptului de proprietate din Noul cod civil, art. 602 – 626, nu se aplică situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, cum este cazul şi în prezenta cauză, raportul de vecinătate fiind născut anterior.

Potrivit art.576 din vechiul cod civil, „servitutea este o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil având un alt stăpân”. Cu privire la servitutea de trecere, art.616 din vechiul cod civil prevede ca „ proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau, pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.”

Chiar daca în art.617 din vechiul cod civil se prevede ca „trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca sa iasă din drum”, se arata în continuare, în art.618, „ cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai putina paguba acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă”.

Aşadar, instanţa va alege varianta identificată în schiţa anexă depusă o dată cu răspunsul la obiecţiuni formulate în raportul de expertiză întocmit de expertul F G, prin punctele de contur 5, 6, 7, 8, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 5, conform filei 139 din dosarul cauzei, aceasta nefragmentând terenul reclamantei şi având ieşire către str. Dumitru Hodea.  Această variantă asigură ieşirea pârâtei la drum în condiţii optime şi reprezintă, conform expertului desemnat, calea cea mai scurta care permite accesul paratei R E către imobilul aparţinând acesteia (Corpul - B.) fără a fragmenta imobilul reclamantei. Chiar dacă este de-a lungul zonei de protecţie a pârâului Şara şi e posibilă eroziunea în timp a terenului, servitutea poate fi modificată ulterior prin acordul părţilor, deocamdată, aceasta este doar o posibilitate, nu o certitudine şi se va alege un drum care să treacă prin marginea proprietăţii reclamantei, aşa este şi normal, nu prin mijlocul terenului ei.

Instanța consideră că orice altă variantă de servitute de trecere ar pricinui prejudicii materiale şi morale reclamantei întrucât acest traseu ar trece chiar prin faţa casei acesteia, ar genera cu certitudine stări conflictuale între părţi, ar fragmenta terenul reclamantei, ea neputând să-l valorifice în mod corespunzător.

Faţă de consideraţiile de mai sus, instanța urmează să admită cererea formulată de reclamantă şi să stabilească în favoarea fondului dominant proprietatea pârâtei o servitute de trecere pe terenul reclamantei identificată în schiţa anexă depusă o dată cu răspunsul la obiecţiuni formulate în raportul de expertiză întocmit de expertul F G, prin punctele de contur 5, 6, 7, 8, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 5, conform variantei de la fila 139 din dosarul cauzei, schiţă anexă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi care se va avea în vedere la executarea sentinţei.

În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect stabilirea liniei de hotar care desparte proprietăţile părţilor, potrivit art. 560 şi 561 Cod civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta. Orice proprietar poate să îşi îngrădească proprietatea, suportând, în condiţiile legii, cheltuielile ocazionate.

Aceste dispoziţii trebuie aplicate cu respectarea dreptului de proprietate al fiecărui vecin, drept consfinţit în art. 555 NCC: ,,Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege. Ca urmare a stabilirii variantei de servitute de trecere menţionate, se va stabili linia de hotar dintre proprietăţile părţilor pe aliniamentul punctelor 8, 25, 24, 23, 22, 21, 20, 13, determinată pe schiţa anexă depusă o dată cu răspunsul la obiecţiuni, conform expertizei tehnice judiciare topometrice efectuată de expertul F G, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, (schiţă ce se află la fila 139 din dosarul cauzei).

Deoarece pârâta nu a achitat d-lui expert F G diferenţa de onorariu în cuantum de 100 lei pentru suplimentul la expertiză, va fi obligată prin dispozitiv să-i achite această sumă. În acest sens, un exemplar de pe hotărâre se va comunica expertului, pentru executare.

În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, deoarece pârâta a căzut în pretenţii, va fi obligată să achite 306,50 lei cheltuieli de judecată către stat, reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamanta sub forma reducerii la jumătate a taxei de timbru (conform încheierii din camera de consiliu dată la data de 02.12.2014). Aceste cheltuieli devin executorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe. Se va emite adresă în acest sens la Primăria Huşi.

În baza art. 453 Cod pr.civilă, fiind căzută în pretenţii, pârâta va achita reclamantei 2.212,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: 320 lei taxa de timbru, 906 lei onorariu expert şi 1000 lei onorariul apărătorului ales).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite acţiunea civilă formulată de reclamanta C T, , împotriva pârâtei RE,

Admite cererea de grăniţuire formulată de reclamantă şi stabileşte linia de hotar dintre proprietăţile părţilor pe aliniamentul punctelor 8, 25, 24, 23, 22, 21, 20, 13, determinată pe schiţa anexă depusă o dată cu răspunsul la obiecţiuni, conform expertizei tehnice judiciare topometrice efectuată de expertul F G, expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, (schiţă ce se află la fila 139 din dosarul cauzei).

Obligă părţile să respecte servitutea de trecere a pârâtei identificată în schiţa anexă depusă o dată cu răspunsul la obiecţiuni formulate în raportul de expertiză întocmit de expertul F G, prin punctele de contur 5, 6, 7, 8, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 5, conform variantei de la fila 139 din dosarul cauzei, schiţă anexă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi care se va avea în vedere la executarea sentinţei.

Obligă pârâta să achite d-lui expert F G 100 lei reprezentând diferenţă onorariu pentru suplimentul la expertiză. În acest sens, un exemplar de pe hotărâre se va comunica expertului, pentru executare.

În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar, obligă pârâta să achite 306,50 lei cheltuieli de judecată către stat, cheltuieli care devin executorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe. Se va emite adresă în acest sens la Primăria Huşi.

În baza art. 453 Cod pr.civilă obligă pârâta să achite reclamantei 2.212,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. În cazul declarării apelului, cererea se va depune la Judecătoria Huşi.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19.05.2016.

Domenii speta

Spete similare